Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Terapii >
Toporaşii – delicate remedii de primăvară

 

Toporaşii, gingaşi vestitori ai primăverii, sunt apreciaţi încă de pe vremea Greciei Antice pentru frumuseţea, dar şi pentru efectele lor terapeutice.

Floricica echinocţiului (Viola odorata), numită astfel pentru că înfloreşte în preajma echinocțiului de primăvară, este o mică plantă perenă denumită popular toporaş, violetă, tămâioară, floare domnească. Face parte din familia Violaceae, ce cuprinde între 500-600 de specii. Originară din Europa şi din Asia, apare în flora spontană a pădurilor, pe malurile apelor, pe câmpii, în grădini.

Florile sunt delicate, de culoarea violet închis sau alb, au un miros aromat-dulce şi un peţiol lung, și pot ajunge până la o înălţime de circa 3 cm. Frunzele sunt în formă de inimă.

Toporaşul produce flori atât primăvara – când sunt pe deplin formate, parfumate şi nu produc nicio sămânţă, dar şi toamna – atunci, florile sunt foarte mici, nesemnificative, ascunse printre frunze, fără miros şi produc seminţe din abundenţă. Astfel de plante fac parte dintr-o categorie aparte numită cleistogame, plante auto-fertilizante. Fructul este o capsulă plină cu seminţe.

Florile de toporaş conţin uleiuri volatile, rezine, viola-cvercetina, violamina – o substanţă colorată albastră, acid acetil-salicilic, mucilagii, zaharuri, substanţe minerale. În frunzele de toporaş găsim: ulei volatil de culoare brună, format din esteri metilici ai acidului salicilic şi nonadienol; iar în rizomi şi rădăcini sunt prezente saponozide, un alcaloid – odorantina, uleiuri volatile, principii amare şi esteri ai acidului salicilic.

În Grecia Antică, toporaşii erau simbolul iubirii şi al fertilităţii, fiind considerați floarea Afroditei. Fetele îşi făceau cununi din ei, ca să aibă noroc în dragoste. Astăzi, din frunzele şi florile de toporaşi se prepară un parfum foarte fin, cel de violete.

Încă din vechime, în tratamentele naturiste, toporaşul era considerat un leac magic. Se purtau coroniţe din micuțele plante pentru vindecarea durerilor de cap, calmarea stărilor de furie și inducerea somnului. Era utilizat eficient și în tratarea bolilor de piele. Se folosea pentru protecţie, noroc, pace cât şi împotriva negativismului.

Florile şi frunzele au un gust dulceag, mucilaginos. Se culeg în lunile martie-aprilie. Mai ales florile sunt recomandate în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii (bronşită, pneumonie, astm bronşic), datorită proprietăţilor emoliente, fluidificante şi expectorante, ajutând la vindecarea tusei şi eliminarea mucozităţilor vâscoase de la nivelul aparatului respirator.

Maceratul concentrat de flori (5 linguriţe la o cană cu apă) se poate utiliza ca apă de gură, datorită proprietăţilor odorizante sau pentru gargară, în caz de amigdalită. Este şi un bun laxativ.

Frunzele proaspete sunt eficiente pentru administrare internă, în special împotriva cancerului de colon, gât şi limbă. Datorită efectului lor uşor sedativ şi hipnotic, se dovedesc de folos în stări de agitaţie, migrene şi în caz de insomnie. Pentru aceasta se ingerează zilnic macerat preparat din frunze proaspete.

Datorită conţinutului de acid salicilic, toporaşii au efect antiinflamator, antireumatic, febrifug.

Extern, medicina populară utilizează extractul din frunzele de toporaşi macerate în oţet sub formă de cataplasme ce se aplică pe zonele afectate, pentru atenuarea durerilor de gută. Maceratul de frunze este eficace pentru spălarea şi decongestionarea pleoapelor inflamate. Frunzele de toporași pot fi folosite și la prepararea unguentelor și a cataplasmelor pentru răni. Acţionând în profunzime, dizolvă uneori chiar şi cel mai dur ţesut cicatriceal.

Rădăcinile şi tulpinile sunt un bun vomitiv şi purgativ, rezolvând astfel, într-o anumită măsură, indigestii şi intoxicații.

Părţile subterane ale toporaşilor, rădăcinile şi rizomii, ce se culeg în lunile august-septembrie, prezintă efecte expectorante, secretolitice, laxative, depurative şi hipotensive. Ele ajută la neutralizarea toxinelor din organism şi la eliminarea lor pe cale renală şi intestinală.

Maceratul din rădăcini şi rizomi de toporaş se mai administrează în constipaţiile uşoare sau ocazionale, în caz de hipertensiune uşoară şi medie, în afecţiunile pulmonare. Ca adjuvant, de asemenea, se poate utiliza în completarea tratamentelor specifice leucemiei.

Saponozidele, prezente mai ales în părţile subterane ale toporaşilor, prezintă efecte uşor hemolizante, conducând, într-o oarecare măsură, la scăderea nivelului eritrocitelor din sânge. În aceste situaţii, se indică un tratament cu această plantă pentru cel mult 10 zile consecutiv într-o lună.

Vioreaua este utilă şi pentru îngrijirea tenului. Se poate prepara o loţiune nutritivă, care se potriveşte oricărui tip de piele. Pentru pregătirea ei, se macerează un pumn de flori de violete în 500 ml de lapte. Lichidul se strecoară şi se aplică pe ten cu ajutorul unui tampon.

Uleiul de toporaşi este util în caz de neurodermită. În 500 ml ulei de măsline se incorporează 1 lingură de flori şi frunze. Se macerează 10 zile, se depozitează în sticluţe închise la culoare, după strecurare.

Din flori proaspăt culese se poate face sirop. Se pun florile într-un borcan fără a le îndesa şi deasupra se toarnă miere, cât să le acopere. Se lasă totul la macerat timp de două săptămâni, dupa care se filtrează. Se ia câte o lingură de sirop de trei, patru ori pe zi. Se recomandă împotriva răcelilor, a gripei, a durerilor în gât şi a bolilor respiratorii. Diluat cu apă, este o băutură delicioasă care taie setea.

Toporașii pot fi utilizați și în alimentaţie. Frunzele pot fi mâncate ca un tip de spanac sălbatic, iar florile adăugate în salate şi deserturi.

Precauţii şi contraindicaţii

În anemii este bine să se evite utilizarea preparatelor pe bază de toporaşi deoarece pot produce, într-o oarecare masură, scăderea nivelului eritrocitelor din sânge.

Preparatele din rădăcină de toporaşi, datorită efectului lor uşor iritant, nu sunt indicate bolnavilor care suferă de gastrită sau de ulcer gastric.

Pentru precauţie, tratamentele cu toporaşi ar trebui să nu dureze mai mult de 10 zile consecutive într-o lună. Ele pot provoaca vărsături, chiar şi persoanelor cu aparatul digestiv sănătos şi intact. Deci este recomandabil a se administra sub supraveghere de specialitate.


Citiți și:
Din darurile naturii: verdețuri de primăvară (I)
Florile vindecătoare 
Verdeţuri de grădină. Leuşteanul

 

yogaesoteric
29 martie 2016



Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga