Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Actualitate >Opinii >
Adios, Frau Merkel!

 
Oricare şef de stat din lume depune un jurământ în care se angajează să facă tot ce-i stă în putere pentru a păzi de rele poporul care l-a ales şi pe care urmează să-l călăuzească pe drumul său politic. Creştinul o face cu mâna pe Cartea Sfântă, Biblia, şi spune la sfârşit „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” La fel şi şeful de stat german, doamnă pe care mulţi reprezentanţi mediatici au ales-o ca cea mai importantă femeie politică a lumii, cancelarul Merkel.
 

Se pare, însă, că în prezent aceasta a uitat de jurământ. Soluţiile ei politice cu privire la politica faţă de refugiaţi au depăşit o graniţă în care voinţa poporului care a ales-o în fruntea ţării nu mai contează şi nu mai este luată în considerare. Nu neg dreptul fiecărui om politic ce conduce o naţiune să lucreze după cum îi dictează conştiinţa. Nici dreptul fiecăruia să-şi apere credo-ul şi principiile după care îşi rostuieşte munca depusă. În prezent, însă, şefa Germaniei este într-un total dezacord cu voinţa alegătorilor şi aduce prin stăruinţa sa politică pagube naţiunii şi poporului căruia i-a jurat ocrotire şi pază de primejdii. Cancelarul german a atins graniţa în care principiile ei politice nu mai corespund cu realitatea şi voinţa celor peste care domneşte. E cazul ca cetăţeanul german să spună „Auf nimmer Wiedersehen, Frau Merkel!” sau, pe limba lui Cervantes, „Adios!

De oricât spirit european am da dovadă, soluţia nu e practic realizabilă. Naţiunile europene nu sunt dispuse şi nu vor să-şi piardă identitatea şi nimeni nu are curajul s-o spună pe şleau şi să acţioneze făţiş după cele spuse. Într-adevăr, nu orice adevăr trebuie rostit, dar ce rostim – mai ales în politică – trebuie să cuprindă doar adevărul.

Unele naţiuni, mai ales cele est europene, au rupt lanţul solidarităţii politice cu privire la preluarea de refugiaţi. Adevărat este şi faptul că refugiaţii nu sunt în totalitate cei care fug de război, de prigoană şi, poate, chiar de moarte, în ţara lor. Imaginile şi relatările din mijloacele media de tot felul ne arată marea masă de refugiaţi ce se pare că nu are nimic de-a face cu discordiile militare, etnice şi religioase din ţările lor de baştină. Nu! Vor pur şi simplu să se aciuiască prin reţelele sociale ale unor (puţine) ţări europene pentru care popoarele şi etniile respective au trudit sute de ani şi a căror realizare reprezintă o politică umanitară model şi pentru cei care nu au realizat-o încă.

Că politica mondială a stat cu degetul în gură şi n-a făcut absolut nimic pentru surmontarea unor discrepanţe între omul sărac şi omul bogat e un adevăr ştiut. Acesta este motivul adevărat pentru care s-au pus masele de oameni în mişcare. E ca un pahar plin, care a dat pe dinafară, şi oamenii caută alţi recipienţi unde pot avea un loc mai demn şi mai rentabil de viaţă pentru ei şi familiile lor. Nu discuţiile cu Turcia, tratativele cu Siria şi ţările nord africane şi nici a arăta cu degetul unul pe altul nu va duce la stăvilirea tăvălugului de refugiaţi în lume. Soluţia este ca cei 62 de oameni care deţin peste jumătate din bogăţia lumii să-și trezească conştiinţa şi simțul moral cu privire la sistemul de repartiţie a valorilor şi mai ales a plusvalorilor create de oamenii acestei planete. Dacă nu o vor face vor fi cu siguranţă înghiţiţi de propria lor lăcomie.

La recenta clauzură a partidului Social Creştin al Bavariei, de la Wildbad Kreuth, a fost invitată şi doamna Merkel. A fost întâmpinată civilizat, cu onorul regional de rigoare dar şi cu dorinţa nestrămutată de a-şi înlocui metodele şi părerile cu privire la politica de refugiaţi care, cel puţin pe plan regional bavarez, riscă să sugrume o etnie, cultură şi religie în favoarea unei invazii pe care cancelarul Germaniei a provocat-o prin atitudinea şi faptele ei. La peste un milion de arabi ce au invadat Germania este un gest iresponsabil şi plin de egomania propriilor ei idei politice.

Adevărul şi rigurozitatea soluţiilor stau în adoptarea unei soluţii balansate, care să favorizeze pe cei care au nevoie într-adevăr de ajutor, să stăvilească dorul de „mai bine” a celor care pornesc fără alt motiv la drum spre raiul dintre Rin şi Marea Nordului şi care să respecte în primul rând menţinerea etniei şi libertăţilor culturale şi naţionale ale popoarelor europene. Doamna Merkel e departe însă de aceste viziuni şi întrevede doar o Europă care să joace la comanda monopolizatorului crez politic german cu repartiția şi cotele dictatoriale de preluare a fugitivilor.

Creştin-Socialii bavarezi vor rupe cu siguranţă coaliția actuală şi vor înlesni căderea doamnei Merkel. Rămâne de văzut dacă aceasta nu va avea urmări şi mai nefaste asupra integrării europene. Modelul german de până acum a devenit dictatorial din păcate. Şi acest lucru ar fi trebuit să-l vadă doamna Merkel. Aroganţa puterii şi mai ales superiorităţile economice şi sociale nu i-au dat însă voie să păstreze echilibrul şi prin el acele valori, care au adus în Germania de după război bunăstarea naţiunii, un exemplu de urmat şi de alte naţiuni europene. Doamna Merkel se vrea europeană, dar prin atitudinea ei nu face decât antipropaganda spiritului ce ar trebui să unească ţările acestui continent.

Adios, Frau Merkel!


Citiți și:
O analiză din ziarul Financial Times: Se apropie sfârşitul erei Merkel
Merkel lovită de bumerang! Austriecii abandonează UE, se alătură esticilor şi îşi vor granițele închise pe timp nedefinit
Criza refugiaților. De ce se dorește amestecarea raselor umane?
 


yogaesoteric
15 aprilie 2016


 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga