Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Explicații logice pentru niște întâmplări absurde!

 

Nu mai este nicio îndoială că UE colaborează strâns cu ISIS. Aceasta explică ce s-a petrecut la Bruxelles și clarifică multe aspecte din realitatea acestor zile. Şi toate acestea sunt posibile pentru că decizia aparține unor anume politicieni, indiferent de standardele lor intelectuale, morale sau patriotice!!! Este relevant cazul unui politician belgian ajuns ministru de justiție (poziție din care iniţiază legi şi coordonează serviciile) şi primar al… Molenbeek.

Bruxellistan, capitala Eurabiei

Statul Islamic are capitala şi cartierul general la Raqaa, în Siria. Şi şcolarii ştiu acum lucrul acesta. Cu excepţia celor din serviciile secrete europene, puţini ştiu însă că Statul Islamic are un cartier general şi în Europa, la Bruxelles, în cartierul Molenbeek, la nici doi kilometri de sediul Uniunii Europene. De aici au plecat cei opt terorişti care au ucis, pe 13 noiembrie 2015, la Paris, 132 de oameni şi aici s-a refugiat vestitul Salah Abdeslam – singurul terorist care a scăpat.

De altfel, imediat după Bataclan, Sindicatul Poliţiştilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, „cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană”. Constatare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paleativ, dacă nu era pusă sub supraveghere şi Belgia – ţară care a furnizat, raportat la numărul populaţiei, cel mai mare număr de jihadişti Statului Islamic şi Europei.

Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE în scopul eradicării terorismului islamic, este acelaşi lucru cu a pune o gaşcă de nebuni, for tutelar la un ospiciu. Pentru că Belgia nu făcut altceva de-a lungul timpului decât să aplice cu consecvenţă politica UE în materie de imigraţie musulmană, multiculturalism comunitarism etnic şi religios.

Imigrația masivă şi necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 ani un adevărat şoc imigraţionist, social şi cultural, peste un milion de musulmani intrând într-o ţară cu 10 milioane de locuitori. Aşa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populaţia Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigraţie), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetăţeniei pe baza unei simple dovezi de reşedinţă, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadişti au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria şi Irak!) au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse şi Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio decât cu nişte localităţi europene.

Aceste zone au devenit adevărate laboratoare, în care politica de inginerie socială promovată de socialiştii şi ecologiştii belgieni şi-a definit utopia şi şi-a proclamat falimentul. Ani de zile politicienii, presa şi intelectualitatea belgiană au cultivat mitul „traiului împreună” şi al „diversităţii multiculturale”, Bruxelles-ul şi casbah-urile sale fiind evocate ca exemple de urmat, cu toate că puţinele voci raţionale vorbeau despre „Mollahbeek” şi calificau Bruxelles-ul drept un Waterloo al politicii de stânga.

Molenbeek – Saint-Jean l-a avut primar, timp de 20 de ani, pe socialistul Philippe Moureaux, timp în care şi-a pierdut nu numai numele incorect politic, „Saint Jean”, ci şi pe toţi locuitorii de origine belgiană. A devenit astfel o no go zone, un pământ al islamului, populat în totalitate de maghrebieni şi turci – noul „proletariat” şi electorat al lui Philippe Moreaux şi al Partidului Socialist.

Vestit pentru iniţierea şi susţinerea legii „contra rasismului şi xenofobiei” (1981), lege adoptată în perioada când era ministru al justiţiei şi reformelor instituţionale, odată ajuns primar, Philippe Moreaux a finanţat asociaţiile musulmane şi construcţia de moschei (50 numai în Molenbeek), a pus la dispoziţia şcolilor coranice (madrassa) locaţii publice şi a promovat pe listele electorale ale socialiştilor atât predicatori ai islamului salafist, cât şi oameni de încredere ai traficanţilor de droguri. Mohamed Abdeslam, fratele mai mare al lui Salah Abdeslam, s-a numărat printre membrii cabinetului său. Urmându-i exemplul, Partidul Socialist îşi editează azi manifestele electorale în urdu, arabă şi turcă, iar, la nivelul Bruxelles-ului, peste jumătate din candidaţii săi sunt musulmani. În 2010, Moureaux a divorţat, iar în 2011, la 72 de ani, s-a căsătorit cu marocana Latifa Benaicha (35 de ani), o colaboratoare a ministrului bruxellez Charles Picque.

Aşa a devenit Molenbeek, dintr-o zonă urbană model, un cartier în întregime musulman, un fief al islamului radical şi o placă turnantă a traficului de droguri. Un Afganistan în miniatură.

Sub conducerea socialiştilor şi a ecologiştilor, celelalte cartiere i-au urmat exemplul, în aplauzele unanime ale establishmentului politic şi în indiferenţa abulică a belgienilor. Totul s-a petrecut la câţiva paşi de sediul Uniunii Europene, într-o ţară ce a trimis-o în Parlamentul european pe Mahinur Ozdemir, nu numai prima deputată europeană cu hijab, ci şi o mare suporteră a dictatorului islamist Recep Erdogan. O ţară al cărei ministru de interne a tratat plecarea jihadiştilor belgieni în Siria şi Irak dintr-un unghi umanitar, prezentându-i drept victime ale societăţii, când ei erau doar nişte terorişti periculoşi şi care a facilitat reîntoarcerea din Siria a unui jihadist, pentru ca soţia acestuia „să poată naşte în condiţii bune”! O ţară ca un ospiciu.

În aceste condiţii, era normal ca Bruxelles-ul – dopat fiind cu un drog letal, obţinut prin sinteza dintre negarea realităţii şi multiculturalism – să „sărbătorească” în genunchi reîntoarcerea de la jihadul din Franţa a fiului său iubit, Salah Abdeslam. Zile întregi metroul nu a circulat, iar creşele, grădiniţele, şcolile şi universităţile au rămas închise. La fel şi marile centre comerciale, sălile de sport, piscinele, sălile de cinema, teatrele şi muzeele.

Întâi s-a anulat meciul de fotbal cu Spania, după aia etapa de campionat, iar când s-au anulat sărbătorile Crăciunului si ale Anului Nou, bruxelezii, care au stat mult timp închişi în case, s-au gândit că se vor revanşa postind de Ramadan. S-au înregistrat pierderi economice imposibil de calculat. Bruxelles-ul a fost umilit, dar era fericit: Islamul dobândise o mare victorie. De aia nu s-a înregistrat nici cel mai mic semn de mânie sau de revoltă, iar sentimentul de indignare a lipsit cu desăvârşire. Chiar şi atunci când Salah Abdeslam a scăpat iar de urmărirea poliţiei, pentru că aceasta nu are voie să facă percheziţii în timpul nopţii; nici chiar atunci când este vorba de terorism!

Marți, 22 martie, după-amiază, în casbah-ul Forest din Bruxelles, o operaţiune mixtă a poliţiştilor belgieni şi francezi a fost întâmpinată de gloanţele teroriştilor islamişti. Era a o suta operaţiune de acest fel din ultimele patru luni. Patru polițişti au fost răniţi uşor, iar islamistul algerian Mohamed Belkaid – aflat ilegal pe teritoriul Belgiei, dar condamnat pentru furt în 2014 – a fost ucis de un lunetist. Alţi doi terorişti au scăpat! S-au găsit arme, muniţie şi un steag al Statului Islamic lângă cadavrul lui Mohamed Belkaid. Prim-ministrul Charles Michel a cerut imediat belgienilor, deşi nu era nevoie, „să-şi păstreze calmul şi sângele rece”.

Vineri, 18 martie, după 126 de zile de urmărire, Salah Abdeslam a fost prins, după un puternic schimb de focuri, într-un apartament dintr-un imobil situat chiar în mijlocul Molenbeek-ului – cartier în care a crescut şi a locuit. La aflarea veştii capturării eroului local, tineri musulmani, toţi locuitori ai cartierului şi adepţi ai Statului Islamic, au atacat cu pietre forţele de poliţie!

În condiţiile în care Comisia Europeană, Angela Merkel, lideri europeni marcanţi, precum şi oligarhia media şi patronală sprijină necondiţionat invazia imigraţionistă, considerând-o o şansă pentru Europa, deşi aceasta a intrat sub tutela Islamului, mulţi europeni îşi manifestă îngrijorarea, neştiind ce le rezervă viitorul. Pentru cei curioşi şi nelămuriţi, un singur sfat: cine vrea să cunoască viitorul Europei, nu are decât să se uite atent la prezentul Bruxelles-ului.

 
yogaesoteric
23 mai 2016


 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga