Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Virusul năucitor al saturaţiei spirituale (I)

 

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

După cum ştim, „cunoaşterea iniţiatică autentică face să se trezească în universul fiinţei umane o tainică şi teribilă putere ce ne vaccinează – ne ajută să nu greşim şi să nu lunecăm în ispita insidioasă a stărilor de saturaţie spirituală”. Deloc întâmplător, în folclor se menţionează că „o fiinţă umană prevenită, care devine apoi prudentă şi rămâne vigilentă, valorează cât două fiinţe umane ignorante”.

Această expunere este o continuare a conferinţelor în care au fost dezvăluite o mulţime de aspecte esenţiale cu privire la influenţa nefastă, vicleană, distructivă a ego-ului (AHAMKARA). Vă sfătuim, vă rugăm insistent să le ascultaţi pe toate, căci nu veţi regreta. Veţi reuşi astfel să faceţi anumite corelaţii inteligente, pline de bun simţ, cu aspectele importante pe care le vom prezenta în această inedită expunere referitoare la stările de saturaţie spirituală.

Problematica stărilor de saturaţie spirituală nu a prea fost abordată în spiritualitate. Am fost surprinşi să constatăm cât de puţine informaţii există actualmente pe internet cu privire la aceste aspecte. De altfel puteţi să verificaţi cu uşurinţă şi să vă convingeţi. Vă sfătuim de aceea să fiti foarte atenţi la aspectele deosebit de importante pe care le vom prezenta. Ar fi foarte bine să studiaţi acest material cu multă atenţie o data la 30 de zile spre a identifica la timp şi cu acurateţe eventualele simptome ale stărilor de saturaţie spirituală şi a lua urgent măsurile adecvate ce se impun pentru anihilarea lor şi, de ce nu, pentru a triumfa pentru totdeauna asupra lor.

Vă rugăm, de asemenea, ca în măsura în care observaţi cu multă luciditate apariţia unor astfel de simptome la colegii voştri, să îndrăzniţi să le atrageţi imediat atenţia cu bun simţ, cu bunăvoinţă, cu compasiune. Dacă o să observaţi că se vor supăra chiar foarte tare şi vor nega cu vehemenţă şi încăpăţânare toate acestea, veţi putea fi siguri că le-aţi atins şi le-aţi zgândărit astfel buba, căci adevărurile deranjante, dar obiective, dezlănţuie în majoritatea cazurilor fie reacţii de negare furibundă, fie manifestări ale unor resentimente. Dacă veţi face aceasta cu o deplină detaşare şi cu multă compasiune, ba chiar cu umor, veţi fi invulnerabili la reacţiile lor ce atestă că morbul stărilor de saturaţie spirituală s-a instalat deja în ei.

De cele mai multe ori, saturaţia spirituală se instalează gradat, pe nesimţite. Ea apare pe fundalul stărilor pregnante de mediocritate sau a stărilor călduţe, despre care se vorbeşte şi în Apocalipsă, în care unii cursanţi ai acestei şcoli se complac deja de ani de zile. Vom analiza în premieră feluritele stări funeste, insidioase, ce sunt la început acceptate ca atare. Ele provoacă în universul lăuntric al fiinţelor umane procese nefaste de rezonanţă ocultă care se înrădăcinează şi devin în cele din urmă obiceiuri viclene, tiranice, nefaste. Acestea conduc din aproape în aproape la apariţia stărilor acute de saturaţie spirituală, care la un moment dat îi pun pe butuci pe unii cursanţi care, culmea ridicolului, se află în anii superiori şi care abandonează într-un mod lamentabil calea spirituală pe care s-au aflat. Despre ei se poate spune că au eşuat într-o manieră jalnică, purtându-se întocmai ca o fiinţă umană ce s-a decis cândva să prepare o delicioasă prăjitură şi, când e aproape gata să o introducă în cuptor spre a fructifica astfel toate eforturile adecvate, susţinute şi perseverente pe care le-a realizat, e brusc cuprinsă de o aberantă sminteală şi aruncă tava pe fereastră, decizând să încheie în mod aberant, cretin ceea ce a intenţionat să facă.

Din nefericire, când priviţi cu multă atenţie în jur, descoperiţi că pe ici, pe colo apar astfel de indivizi care în felul acesta fac jocul viclean, crud, distructiv al demonilor şi irosesc fără să-şi dea seama, datorită rătăcirii în care se complac, anii buni pe care i-au investit în aceste cursuri, energia, eforturile adecvate. În final, despre ei putem spune: „A rămas timp de 20 de ani în cadrul acestei şcoli şi apoi a abandonat brusc atât aceste cursuri, cât şi calea spirituală pe care s-a angrenat”. Într-o astfel de situaţie, orice fiinţă umană înzestrată cu o minimă inteligenţă, cu intuiţie spirituală şi cu bun simţ se va întreba: „Oare la ce i-a folosit?.

Dincolo de aparenţe, în toate cazurile de acest gen, transpare influenţa sinistră, plină de cruzime, distructivă, năucitoare, smintitoare a demonilor care, atunci când le reuşesc asemenea planuri funeste, simt imensa satisfacţie perversă că au abătut şi au făcut să se rătăcească de pe calea spirituală o fiinţă umană pe care au preluat-o, pe care au umplut-o cu fel şi fel de îndoieli demoniace aberante, puerile, cretine şi căreia la un moment dat i-au luat minţile şi au determinat-o să renunţe pentru totdeauna la calea spirituală.

Unii dintre aceşti sărmani oameni se întorc apoi plini de o ură cretină, furibundă, obsesivă împotriva acestei şcoli, împotriva noastră, validând prin starea lor ceea ce Iisus a spus cândva: „Nu daţi mărgăritarele la porci, căci aceştia or să se întoarcă plini de ură şi furie împotriva voastră spre a vă distruge”. Contemplându-le cu multă atenţie, descoperim că astfel de fiinţe umane jalnice sunt exemple vii ale acestei cugetări pline de înţelepciune pe care Iisus a rostit-o în urmă cu 2000 de ani, dar care, iată, este mereu valabilă.

La apariţia şi acutizarea stărilor de saturaţie spirituală contribuie întotdeauna într-o anumită măsură atât demonii (prin îndoielile demoniace şi prin aplombul demoniac pe care le trezesc în universul lăuntric al unor asemenea indivizi ce devin astfel de nerecunoscut), cât şi accentuarea şi exacerbarea influenţei înşelătoare a ego-ului (AHAMKARA), creşterea importanţei de sine şi a orgoliului spiritual.

Deoarece unii dintre voi sunteţi mai mult sau mai puţin infestaţi de acest virus devastator, îndrăznim să vă sugerăm ca această expunere să devină o conferinţă de căpătâi, ce vă va ajuta să vă vindecaţi cât mai repede şi, de ce nu, definitiv de boala saturaţiei spirituale, pe care o vom descrie pe larg în cele ce urmează. Vă împărtăşim, ca o confesiune, că foarte multe dintre aspectele pe care le prezentăm acum în premieră ne-au fost indirect puse la dispoziţie de cei dintre voi care v-aţi aflat în astfel de stări, care ne-aţi urmat sfaturile şi v-aţi vindecat, v-ati salvat. Totodată, multe dintre aceste aspecte ne-au fost furnizate pe baza exemplelor vii, cutremurătoare din punctul nostru de vedere, pe care indirect ni le-au oferit unele sărmane fiinţe umane care, după aşa-zişi mulţi ani de frecventare a acestor cursuri de yoga, au eşuat în felurite moduri lamentabile, ce par aproape de necrezut, însă sunt perfect adevărate.

Probabil mulţi dintre voi aţi avut o dată, dacă nu de mai multe ori, ocazia să vă aflaţi faţă în faţă cu astfel de sărmani indivizi în care prostia agresivă, răutatea, ticăloşia s-au accentuat pe măsură ce au căzut rând pe rând la anumite probe spirituale majore, lunecând în ispite înfiorătoare, afundându-se din ce în ce mai mult, rămânând astfel într-o tainică stare malefică de corespondenţă cu abisurile cumplite din Macrocosmos, în care sălăşluiesc demonii sau spiritele satanice.

Dacă veţi reuşi să vă daţi urgent seama cu luciditate de ravagiile insidioase pe care unora dintre voi le-au provocat sau le provoacă stările de saturaţie spirituală, veţi realiza valoarea imensă a acestei expuneri sau, în cazul în care nu aţi fost infestaţi cu acest virus năucitor (asemănător într-o anumită măsură cu turbarea, ce poate să apară la fiinţele umane infestate în prealabil cu virusul rabic), veţi intui rolul ei profilactic.

Ce este saturaţia?

Termenul „saturaţie” provine de la cuvântul latin „saturation” (în traducere „săturare”). În sens fizic, saturaţia este starea unui spaţiu, a unui lichid, a unui corp, a unei structuri ce este incapabilă să asimileze, să integreze un nou element. În domeniul chimiei, saturaţia reprezintă starea unei soluţii în care materialul dizolvat prezintă cea mai mare concentraţie posibilă la o presiune şi la o temperatură date. Deşi uneori este cu putinţă să se producă suprasaturare (o concentraţie ce depăşeşte valoarea de echilibru), astfel de soluţii sunt instabile şi revin spontan la starea de saturaţie. Prin urmare, un anumit compus chimic este saturat atunci când devine imposibil să introducem în el un nou element. Saturaţia este în chimie starea unui compus chimic care nu mai conţine valenţe libere şi nu mai poate adiţiona alte elemente în molecula lui. Este starea unei soluţii în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate de substanţă. Este starea unui sistem chimic în care o anumită mărime caracteristică a atins o valoare maximă.

Din punct de vedere spiritual, saturaţia este o stare de plictiseală, de falsă oboseală, de bizar dezgust, chiar de silă iraţională. Datorită lipsei de asimilare prin experienţă directă a anumitor revelaţii divine sau a anumitor modalităţi eficiente de transformare rapidă, datorită influenţelor perfide ale ego-ului (AHAMKARA), a lenei, a inerţiei şi chiar a anumitor influenţe nefaste ale demonilor ce speculează cu viclenie astfel de fisuri, în universul lăuntric al celui care susţine că practică YOGA apare adeseori pe nesimţite o stare insidioasă de saţietate.

Strania şi adesori inexplicabila stare de saturaţie spirituală evidenţiază o acţiune nefastă combinată ce apare pe fondul inerţiei, al indiferenţei şi al lipsei de practică adecvată a feluritelor modalităţi de transformare spirituală accelerată. Este starea evidentă a practicantului YOGA mediocru care se mulţumeşte să realizeze în mod superficial HATHA YOGA doar în zilele în care frecventează acest curs.

Este posibil ca la începutul practicii YOGA să fi avut parte de reale transformări lăuntrice care să-l entuziasmeze şi să-i confirme eficienţa sistemului HATHA YOGA, însă de-a lungul timpului el a trecut precum gâsca prin apă prin anii de curs, fără să exerseze aproape deloc acasă ceea ce i s-a pus la dispoziţie în cadrul lecţiilor la care a asistat – iar aceasta a condus la apariţia unei stări din ce în ce mai accentuate de saturaţie spirituală.

Datorită absenţei lucidităţii şi a mediocrităţii crase în care se complace, starea de saturaţie spirituală se instalează gradat în universul său lăuntric, neobservată, apoi se accentuează până când, la un moment dat, ajunge să fie ca o boală pe care o duce pe picioare, fără a-şi da seama că se află într-o etapă bizară în care realizarea chiar şi la sală a tehnicilor şi metodelor HATHA YOGA predate şi exemplificate progresiv devine o corvoadă, o jalnică formalitate.

Fiinţele umane lucide, intuitive, care se transformă într-un ritm accelerat frecventând aceste cursuri pot sesiza cu uşurinţă starea de saturaţie spirituală cu care se confruntă practicantul YOGA mediocru. În cazul său, survine la un moment dat un prag maxim al acestei stări ce îl va face să concluzioneze prosteşte că, iată, s-a convins, YOGA nu este pentru el. Astfel de aşa-zişi practicanţi YOGA cârcotaşi, ce sunt pe cale să atingă pragul maxim al stării de saturaţie spirituală, sunt veşnic nemulţumiţi şi găsesc fel şi fel de motive pentru a nu realiza niciodată ceea ce li se pune la dispoziţie în cadrul acestui curs. Ei pretextează în mod tembel că nu aceasta este YOGA de care au nevoie şi, paradoxal, din bogăţia de modalităţi ce li se oferă, nu aleg niciodată absolut nimic. Preferă să se vaite cum că acest curs ar trebui să fie cu totul altfel, uitând însă că dacă ar studia cu atenţie broşurile pline de confesiuni spirituale semnificative, excepţionale, şi dacă ar lua aminte la feluritele exemple ce abundă în cadrul acestei şcoli, ar fi determinaţi să-şi dea seama că părerile lor sunt aberante, superficiale, excesiv critice şi neîntemeiate.

Ei pierd adesea din vedere că în primul an de curs, când lucrau şi acasă atât cât era necesar, au avut experienţe deosebite şi şi-au putut da seama de eficienţa şi valoarea sistemului pe care îl au la dispoziţie. Datorită stării de ignoranţă ce le acaparează, asociată cu accentuarea saturaţiei spirituale, astfel de fiinţe umane nu mai sunt capabile să-şi dea seama că ceea ce trăiau din plin, cu o anumită vivacitate, în primele luni de curs, nu mai este experimentat aproape deloc acum.

Starea de saturaţie spirituală este trăită ca un bizar şi aparent exces, ce provoacă în universul lăuntric al celor mediocri, călduţi, leneşi o anumită stare de conflict (adesea neobservat) între modalităţile şi informaţiile spirituale valoroase ce li se oferă în cadrul acestor cursuri şi vădita lor incapacitate de a se pune de acord cu cerinţele minime pe care frecventarea acestor cursuri le implică.

Starea lor se aseamănă cu situaţia unor aşa-zişi studenţi ce se decid să se înscrie la o anumită facultate, dar care apoi chiulesc pe rupte de la cursuri, nu participă decât formal la feluritele lucrări practice şi, la un moment dat, concluzionează că s-au săturat şi că se vor lăsa de acea facultate, pentru că ea nu corespunde cu ce şi-ar dori să facă în viaţă.

Pe fondul inerţiei, lenei, lipsei de entuziasm, absenţei gramelor de practică, o asemenea sărmană fiinţă umană se lasă din ce în ce mai tentată de feluriţi stimuli perturbatori şi atinge un prag al saturaţiei spirituale care o face să se confrunte cu o stare excesivă, aproape insuportabilă de saţietate. La scurt timp, abandonează pentru totdeauna calea spirituală pe care cândva a ales-o, lăsându-se păcălită de acest truc viclean al ego-ului (AHAMKARA) ce a reuşit să-i blocheze accesul la o transformare spirituală ce ar fi putut să fie fructificată din plin atât în această viaţă, cât mai ales în existenţa ce urmează.

Când părăseşte definitiv această lume şi translatează în universul astral (aceasta în cazul în care nu urmează să ajungă direct în infern - în această situaţie o astfel de experienţă nu mai are loc), fiinţa umană în cauză se confruntă vrând-nevrând cu o entitate formidabilă, un înger de lumină ce-i adresează fundamentala întrebare: „Ce ai făcut cu viaţa ta?”. Există actualmente o mulţime de mărturii zguduitoare în acest sens ce provin de la oameni care au trăit stări excepţionale la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Abia atunci astfel de practicanţi YOGA mediocri, ce au avut şansa să-şi descopere menirea şi să şi-o realizeze prin practica YOGA, îşi dau seama cu tristeţe, când deja nu se mai poate face nimic, că au ratat, că nu au fructificat această posibilitate. Ea le va mai apărea eventual într-o altă existenţă fizică, pământească, dacă şi numai dacă, prin jocul tainic al necesităţii, vor descoperi din nou o astfel de cale spirituală, ceea ce nu se ştie niciodată cu anticipaţie.

Cei care sunteţi în continuare cursanţii acestei şcoli spirituale de yoga şi negaţi realitatea evidentă a unei astfel de stări de fapt, dacă veţi avea o pregnantă sclipire de luciditate şi vă veţi da seama că faceţi parte din această categorie, veţi putea remedia starea în care v-aţi cufundat cât încă nu va fi prea târziu. Dacă veţi reuşi, veţi conştientiza că aspectele pe care vi le-am dezvăluit erau reale şi le-aţi aflat la momentul potrivit, căci conştiinţa stării acute de mediocritate în care ne complacem poate fi o esenţială sclipire de geniu, în măsura în care facem apoi ceea ce este necesar şi salvator.

Adeseori starea de saturaţie spirituală merge mână în mână cu exacerbarea influenţei ego-ului (AHAMKARA), se asociază cu unele influenţe demoniace insidioase, se corelează cu lipsa motivaţiei lăuntrice şi atestă absenţa unor idealuri sublime, universal valabile, dumnezeieşti ce ar fi de natură să impulsioneze şi să entuziasmeze fiinţa umană în cauză.

Ce este saţietatea?

Monstrul ce devorează chiar şi cele mai robuste relaţii amoroase este saţietatea.”

Vom defini acest termen din punctul de vedere al saţietăţii spirituale. Termenul „saţietate” provine din latinescul „satietas”, ce prezintă rădăcina latină „satis”, care înseamnă în traducere „destul”. Starea de saţietate spirituală face să apară şi să se accentueze o bizară, iraţională, inexplicabilă indiferenţă, mai mult sau mai puţin apropiată de dezgust, faţă de aspecte, stări, elemente care în mod normal nu sunt de natură să provoace o astfel de reacţie. Ea evidenţiază adesea că fiinţa umană în cauză a lunecat în mod viclean, pe nesimţite, sub influenţa anumitor entităţi demoniace care au preluat-o, care realizează în universul ei lăuntric jocuri distructive, păcălitoare, iraţionale, perverse, bizare ce o determină să respingă fără motiv tot şi toate cele care, dacă ar fi acceptate, puse în practică şi aprofundate în mod perseverent, i-ar revela existenţa şi realitatea tainică a lui Dumnezeu şi ar genera în ea transformări spirituale de care are nevoie, care ar ajuta-o să se cunoască, să-şi trezească şi să-şi dinamizeze potenţialităţile benefice, divine, latente, impulsionând­-o apoi, din aproape în aproape, să-şi descopere menirea pe care şi-a ales-o când s-a încarnat în această existenţă.

Starea de saţietate spirituală atestă indirect că fiinţa umană în cauză se află sub influenţa vicleană, malefică, distructivă a unor demoni, care angrenează o luptă disperată în universul ei lăuntric, făcând-o să renunţe, prin accentuarea anumitor reacţii anarhice, aberante, la tot ceea ce este bun, constructiv şi stringent necesar pentru transformarea ei benefică. Dincolo de aparenţe, este evident că ea a ajuns să se sature, fără a avea motive raţionale, de tot ceea ce i-a făcut bine şi a fost într-o anumită măsură experimentat cândva, la început. În cazul ei este cât se poate de valabil binecunoscutul proverb: „Unde-i bine nu-i de mine, unde-i rău hop şi eu”.

Definitoriu pentru majoritatea stărilor de saţietate spirituală este dezgustul accentuat şi iraţional pe care fiinţa umană în cauză îl manifestă, însoţit de o reacţie aproape viscerală de respingere, o vădită încăpăţânare sau ură fată de modalităţile, revelaţiile
sau aspectele care la început au fost receptate ca ceva firesc. În fiinţa respectivă apare gradat o bizară schimbare a atitudinii, ce o conduce la un punct de maxim în care resimte faţă de tot şi toate cele autentic spirituale o accentuată stare de dezgust, pe care este incapabilă să o explice într-un mod raţional, clar, inteligent.

Ea se manifestă precum cel care se confruntă cu o cumplită indigestie după ce a mâncat ceva în exces. Analogia are totuşi o limită, având în vedere faptul că cel suferind a consumat în exces ceva ce nu avea nevoie. Starea de saţietate spirituală poate fi asemănată cu respingerea organică pe care o simţim faţă de un anumit aliment care ne-a provocat la un moment dat o indigestie ce ne-a adus suferinţă, tulburare şi disconfort. Raportându-ne la un exemplu banal, să ne gândim ce se petrece când mâncăm multă miere în aceeaşi zi până când ne confruntăm cu o acută saţietate.


Citiți continuarea articolului


Citiţi şi:
De ce ne sperie o viață nouă, dar în fond binefăcătoare?
Egoul nu poate exista fără o realitate bazată pe timp

 

yogaesoteric
2 iunie 2016

 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga