Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
J.F.K. jr. a spus lumii cine l-a omorât pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie (I)

 
John F. Kennedy jr., fiul fostului președinte american J.F.K., a spus lumii cine şi pentru ce motiv l-a asasinat pe tatăl său, dar nimeni nu i-a dat atenţie!!! Apoi a murit şi el într-un „accident aviatic”.

Majoritatea oamenilor consideră că din momentul în care a salutat în semn de ultim omagiu cascheta tatălui său, când avea doar trei ani, şi până în seara în care avionul său s-a prăbuşit, J.F.K. jr. şi-a văzut de treabă, urmând jocul vieţii, ca oricine altcineva. El chiar a trăit, în cea mai mare parte a timpului, o viaţă relativ obişnuită, în ciuda statutului său de Prinţ al Camelotului Americii.

Dar ce presupuneţi că se petrecea în mintea celui considerat a fi unul dintre cei mai arătoși bărbați din lume? Ar fi putut să devină un politician de succes, dar a ales să lucreze în sectorul editorial și publicistic. Mulţi se aşteptau să urmeze o carieră politică şi majoritatea au rămas perplecşi când el a decis în schimb să publice o revistă.

Unii au crezut că îi era frică să intre în politică din cauza „blestemului Kennedy”. Totuși, această presupunere este departe de adevăr. Drumul pe care l-a ales în viață s-a dovedit a fi mult mai periculos decât orice arenă politică, iar el ştia aceasta de la bun început. Dar John-John, cum îl numeau apropiații, își asumase o misiune... iar această misiune era aceea de a-i demasca pe mizerabilii care au orchestrat uciderea mişelească a tatălui său.

Fără să fie cunoscut de către public, John-John a săpat adânc pentru a descoperi dovezi. Şi cum altfel ar fi putut să expună publicului adevărul, când toată mass-media era controlată chiar de cabala pe care el dorea să o dea de gol? Astfel a intrat în scenă ...
 
JFK Jr., la lansarea revistei George
 

Când a prezentat lumii revista sa, George, fiul președintelui J.F.K. și-a semnat practic, la rândul său, propria sentinţă la moarte.

George era o ameninţare voalată într-un mod simbolic. Câţi bărbaţi numiţi „George” le vin în minte americanilor când se gândesc la asasinarea lui Kennedy? Unul cu siguranță: George Bush sr.

Cabala a dorit moartea tatălui lui John-John, acesta este un lucru real, dar persoana având acelaşi nume cu cel al revistei lansate de J.F.K. jr., subordonată elitei criminale, a înfăptuit aceasta. Odată ce fiul președintelui ucis mișelește a avut dovada acestui fapt, a scos la iveală adevărul chiar în revista sa.

Ca preşedinte, John F. Kennedy a înţeles natura prădătoare a sistemului privat central de bănci. El a înţeles de ce Andrew a luptat atât de mult să pună capăt Celei de a Doua Bănci a Statelor Unite. Astfel că Kennedy a scris şi a semnat Ordinul Executiv 11110 care hotăra ca Trezoreria SUA să tipărească o nouă monedă publică – United States Note.

Kennedy lucra împreună cu preşedintele Indoneziei, Sukarno, care era controlorul monetar al Conturilor Globale Colaterale (Global Collateral Accounts), active care se intenţiona să fie folosite în scopuri umanitare, dar care erau subminate de acordul Bretton-Woods de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Intenţia lui Kennedy şi Sukarno era aceea de a pune capăt supremaţiei sistemului privat globalist central bancar – şi acesta este principalul motiv pentru care Kennedy a fost ucis, iar Sukarno a rămas în arest la domiciliu pentru tot restul vieţii.” (Extras din filmul All wars are banckerʼs wars)

 

Președintele John Fitzgerald Kennedy în uniforma Forțelor Navale Americane
 

Înainte de moartea sa timpurie foarte suspectă a existat un zvon că John-John obţinuse dovada de care avea nevoie şi că lucra la un articol în care urmărea să îi demaște pe criminali. Bineînţeles, mass-media a susţinut o campanie care îl ipostazia ca pe un căutător iresponsabil de senzaţii tari. Deşi mulţi oameni ştiau că J.F.K. jr a fost omorât și au avut dreptate în ceea ce privește cine era responsabil de crimă, s-au înșelat însă asupra motivului.

John jr. a fost avertizat de către membrii familiei despre riscurile pe care le implica cercetarea pe care o făcea. Dar el era hotărât să facă dreptate tatălui său şi să aducă adevărul la lumină, expunând secretele tenebroase ale celor care dețin puterea. Aşa că întrebaţi-vă: ce aţi face dacă aţi fi fost un copilaş când tatăl dvs, care se petrecea să fie cel mai important om din ţară, ar fi fost omorât într-o manieră atât de macabră şi nu aţi fi avut niciodată oportunitatea de a-l cunoaşte? Aţi lăsa lucrurile aşa?

Deşi era membru al uneia dintre principalele familii membre ale grupării oculte Illuminati, J.F.K. încerca să repare o parte din răul făcut de-a lungul timpului de aceste familii şi urmărea să pună capăt sistemului bancar al Rezervei Federale a SUA. Din cauza eforturilor sale, el a fost asasinat pe 22 noiembrie 1963.

 
J.F.K., la scurt timp înainte să fie asasinat
 

Conexiunile cu Bush

Mulţi cercetători şi istorici au ajuns la concluzia că responsabilă de asasinarea lui J.F.K. a fost elita structurii de putere ce conducea guvernul SUA, şi că aceasta avea mai multe motive pentru a proceda astfel.

Există fotografii care demonstrează că George Bush era la Dealey Plaza în ziua asasinatului, adică chiar în locul unde J.F.K. a fost împușcat. Chiar dacă acestea ar putea fi considerate dovezi neconcludente, există multe surse care arată că George Bush a fost unul dintre cei responsabili de uciderea lui J.F.K.. (Asemenea informații nu vor apare niciodată în media principală, ci doar pe website-urile de presă alternativă.)

Americanii nu sunt încurajaţi să privească istoria ca pe o ştiinţă. În SUA totul este politică. Cei mai puternici scriu istoria, iar adevărul este blamat. Știinţa însăși poate avea probleme încercând să acţioneze corespunzător atunci când sunt implicate probleme politice, aşa cum vedem că se petrece și cu subiecte precum evoluţia ființelor umane, tutunul şi cancerul, ori încălzirea globală.

Dar istoria are multe în comun cu ştiinţa concretă. De exemplu, „deplasarea continentelor” – ideea că Africa şi America au fost odată un singur continent care s-a fragmentat a fost mult timp considerată „doar o teorie”, ridiculizată de unii, privită cu amuzament de mulţi şi promulgată ca fiind posibilă doar de o minoritate.

50 de bărbaţi au condus America... şi aceasta este o cifră mare!” – Joseph Kennedy, tatăl lui J.F.K., pe 26 iulie 1936, într-un număr din New York Times

Odată cu trecerea timpului, dovezile se acumulează și încep să iasă la iveală înţelesurile şi însemnătatea vechilor probe. Idei care odată au fost considerate scandaloase ajung să fie privite ca manifestarea unui evident bun simţ. Parte din acest proces este continua acumulare de noi dovezi. Noi piese sunt adăugate puzzle-ului iar peisajul devine mai clar.

Fosilele şi mineralele care pot fi găsite pe coasta de vest a Africii şi pe coasta de est a Braziliei au stat acolo ani de zile înainte ca cineva să decidă să vadă dacă se potrivesc, şi a constatat că se potriveau; ajungând la concluzia că vestul Africii şi Brazilia au fost cândva în contact.

Revenind la George H.W. Bush şi asasinarea lui John Kennedy, istoricul american Joseph McBride a descoperit această notă în 1988.

 

 

Directorul FBI J. Edgar Hoover a scris acest memo la 5 zile după asasinarea lui Kennedy, numindu-l pe George Bush ofiţer CIA. Ultimul paragraf, care este crucial, este foarte dificil de citit. Iată o transcriere: „Conținutul informaţiei a fost furnizat oral d-lui George Bush de la Central Intelligence Agency şi căpitanului William Edwards de la Defense Intelligence Agency pe 23 noiembrie 1963, de către dl. V.T. Forsyth de la acest Birou”.

Când a ieşit prima dată la iveală acest document, în 1978, George Bush era un obscur birocrat, o persoană fără importanță. Atunci când cei mai buni cercetători de pe planetă au văzut această notă în 1978, nu i-au dat prea multă atenţie. Când Bush a devenit vice-preşedinte doi ani mai târziu, nimeni nu a făcut legătura între persoana cunoscută care devenise în acel moment şi nota obscură.

Dar când Joseph McBride făcea valuri în 1988, Bush candida la prezidenţiale; iar când McBride a văzut această notă, a sărit în sus şi a zis: „Hei, această notă este despre Bush! Spune că el a fost în CIA, în 1963!” Şi pentru mult timp, atenția a fost îndreptată asupra acestui fapt simplu şi izolat: Hoover a spus că Bush a fost în CIA în 1963.

Bush a răspuns că această notă se referea la alt „George Bush”, deoarece el nu fusese în CIA atunci. Dar de-a lungul anilor, mulți au putut pune cap la cap faptele din viaţa personală a lui Bush, arătând implicarea sa profundă în probleme CIA la momentul respectiv, inclusiv în situația legată de cubanezii anti-Castro din CIA (în acea notă, Hoover îi numeşte „cubanezi anti-Castro induşi în eroare”).

Cu timpul, a devenit imposibil de negat faptul că Hoover se referea, în nota sa, la nimeni altcineva decât la George Herbert Walker Bush. Şi pentru un timp, asta a fost tot. Sfârşitul poveştii.

Dar titlul acestei note a lui Hoover este „Asasinatul preşedintelui John Fitzgerald Kennedy”. Oare aceasta nu este important? Ei bine, puteţi crede asta. Dar pentru foarte mult timp, nimeni nu a privit cu atenţie acest fapt. Pe de altă parte, Hoover abia a menţionat asasinatul în notă, focalizându-se pe „cubanezii anti-Castro induşi în eroare”. La prima vedere, conţinutul notei nu pare a avea legătură cu titlul ei: Asasinarea preşedintelui John F. Kennedy.

Dar apoi Mark Lane, în cartea sa O judecată pripită (Rush to Judgement), a făcut munca fabuloasă de a demonstra şi chiar de a convinge un juriu că E. Howard Hunt, un locotenent major din programul CIA al „cubanezilor induşi în eroare”, era în Dallas la momentul crimei şi a fost implicat în asasinat. Cu acest fundament, cu acest cadru de ghidare a cercetării, a fost apoi posibil să se adune dovezi considerabile care îl legau pe Bush de Hunt.

Probabil că cererea neobişnuită făcută de Bush în calitate de ambasador la ONU al administraţiei Nixon, de a i se da un birou în Casa Albă, i-a pus pe mulți pe gânduri. Probabil că unii au observat de asemenea că Hunt, deşi nu era plătit de nimeni la Casa Albă, şi nu răspundea în faţa nimănui din Casa Albă, avea de asemenea un birou în Casa Albă.

 
 

Cuvântul «secret» este inadmisibil într-o societate liberă și deschisă, iar noi ca popor, intrinsec cât și din punct de vedere istoric, suntem împotriva societăților secrete, a jurămintelor secrete și a procedurilor secrete.

Există împotriva noastră o conspirație monolitică și cruntă care se bazează în principal pe modalități ascunse pentru a-și extinde sfera de influență – se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de libera alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane și materiale pentru clădirea unei mașinării strâns unită și foarte eficientă ce reunește operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice.

Operațiunile sale sunt ascunse, nu publice, greșelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagină, criticii săi sunt reduși la tăcere, nu lăudați. Nicio cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, niciun secret nu este dezvăluit.” – John F. Kennedy, al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, extras dintr-un discurs susţinut la American Newspaper Publishers Association pe 27 aprilie 1961 şi cunoscut ca discursul Societatea Secretă. Puteți audia acest discurs aici.

Dar cu nota lui Hoover stabilind că Bush a fost supervizorul operaţiunii CIA a „cubanezilor anti-Castro induşi în eroare”, putem face legătura între Bush şi Hunt în Golful Porcilor (o invazie militară eşuată a SUA în Cuba, în 17 mai 1961, întreprinsă de grupul paramilitar sponsorizat de CIA, brigada 2506). Cu această notă, este posibil să facem conexiunea între Bush şi Hunt, ca doi operativi CIA cu birouri în interiorul Case Albe.

Cu această notă este posibil să răspundem cine era cel în faţa căruia răspundea Hunt în interiorul Casei Albe; şi în primul rând, cum a făcut rost de acel birou. Şi ținând cont de toate acestea este posibil să facem legătura Bush – Hunt şi mai departe, între cei doi și Dallas, şi apoi cu asasinii lui Kennedy – „cubanezi anti-Castro induşi în eroare”.

Dovada a adus-o chiar Hoover, când a scris titlul acelei note. Puţin câte puţin, piesele se aşează la locul lor. Piesele izolate nu înseamnă nimic, însă în imaginea de ansamblu ele devin părţi cheie.

Dar chiar şi aşa, aceasta nu este o conexiune solidă: Hunt a fost direct implicat în uciderea lui J.F.K., iar Bush l-a supervizat pe Hunt. Bush probabil a supervizat mulţi oameni de la CIA, nu pe toţi cei implicaţi în asasinat. Un ofiţer de rang înalt poate fi conectat cu toate acţiunile tuturor echipelor sale, prin raţiunea de a fi comandantul lor. Dar nu este o conexiune directă. Nu s-a stabilit că ofiţerul ştia despre ce e vorba, sau că a aprobat ori că a fost implicat în toate acţiunile acelor trupe.

Intră în scenă nota FBI nr. 2
 
 

Citiţi primul rând cu atenţie. Bush se identifică el singur la FBI ca fiind un petrolist independent din Houston. Această notă stabileşte o conexiune directă între Bush şi Hunt, în Dallas, în ziua asasinatului.
Această notă înregistrează telefonul lui Bush către FBI, la exact o oră şi cincisprezece minute după asasinat. Când a fost făcută publică, această notă a părut o ciudată și izolată conexiune între Bush şi asasinat. Dar privit în context, acel telefon demonstrează clar că George Bush era de serviciu în acea zi.

El se afla la Dallas Sheraton deoarece misiunea sa era în Dallas. Apelul său la FBI nu a fost întâmplător. Acel James Parrott menționat de către Bush ca fiind un suspect în asasinat lucra pentru acesta ca om de semnal; nu era un ucigaș; acel apel nu este ceea ce pretindea a fi; Bush îndeplinea anumite funcţii sub acoperire atunci când dădea acel telefon.

Astfel, telefonul trebuie să fie văzut ca parte din misiunea sa de ofiţer CIA, care era conectată clar cu asasinatul. Această notă stabileşte apoi că Bush era în zona Dallas, şi era de serviciu; şi că îndatorirea sa de serviciu era legată de asasinat. Iar dacă oamenii săi erau în Dallas ucigându-l pe preşedinte, ceea ce chiar s-a petrecut, el era cu siguranţă la datorie supervizându-i.

 

Observați locațiile unde se aflau lunetiștii ce aveau misiunea să îl asasineze pe Kennedy
 

Extras dintr-un articol din media alternativă:
Societatea (Societatea lui Iisus, adică iezuiţii) foloseşte o varietate de tactici nemiloase pentru a-şi împlini scopul pe termen lung (al instaurării unei Noi Ordini Mondiale care îl omagiază pe Papa lor cel Negru). O parte se ocupă de asasinatele politice ale conducătorilor lumii care refuză să se supună comenzilor acesteia.

Aceste asasinate, în SUA, au inclus preşedinţi (Abraham Lincoln, J.F.K.), membri ai guvernului, membri ai congresului, senatori, diplomaţi, jurnalişti, oameni de ştiinţă şi conducători religioşi sau din domeniul afacerilor.

Asasinatele sunt realizate de serviciile secrete amintite mai sus şi de partenerii lor mafioţi din domeniul drogurilor şi al jocurilor de noroc, deseori cu asistenţă colaterală de la Cavalerii de Malta, francmasoni, Cavalerii lui Columb şi Propaganda Due (P2). Acesta a fost cazul în situaţia asasinării preşedintelui John F. Kennedy şi a unor papi.

Revenind la Bush, dacă se presupune că el nu ar fi trebuit să îi supervizeze pe asasini, şefii lui l-ar fi trimis la biroul său de acasă din Houston, Texas; sau la platformele lui petroliere din Caraibe.

Totuși, în contextul dat, apelul telefonic pe care îl descrie nota este ciudat. Cum a putut Bush să fie atât de prost încât să dea acel telefon incriminator? Fără această notă a FBI, reprezentând înregistrarea acelui telefon, nu am şti acum sau cel puțin nu am avea vreun indiciu autentic despre locul unde se afla Bush, sau despre ce făcea el în ziua asasinatului.

Bush a afirmat, până de curând, că pur şi simplu nu îşi aminteşte ce făcea în ziua respectivă. Dar în această notă, Bush ne spune unde era şi ce făcea – ne dă capul său pe un platou de argint.

Ce ar fi putut să îl motiveze atât de tare încât să îl determine să facă o eroare atât de stupidă, prin telefonul către FBI? Este o întrebare validă. Nu este o întrebare esenţială. Noi putem valorifica această notă şi extragem o cantitate mare de informaţii fără să răspundem la întrebarea – de ce? – dar întrebarea rămâne.

Şi putem face o încercare să răspundem. Russ Baker, în cartea sa Family of Secrets (Familia secretelor), sugerează că Bush încerca de fapt să îşi stabilească un alibi. Însă, prin acel apel telefonic, el a stabilit de fapt că era în zona Dallas-ului şi că era la serviciu, legat de asasinat. Astfel, dacă el încearcă să stabilească un alibi de acoperire a locului unde era şi a ceea ce făcea, înseamnă că ceea ce el încerca să acopere trebuie să fi fost ceva foarte murdar, ceva incriminator, ceva mai rău decât informațiile pe care ni le oferă indirect prin acest alibi.

Şi ce poate fi mai rău decât ceea ce ne-a dat? Ei bine, în mod evident, el trebuie să fi fost în Dallas. De fapt, această situaţie sugerează că el trebuie să fi fost chiar în Dealey Plaza. Doar așa se explică de ce era atât de panicat din cauza adevărului care ar fi urmat să iasă la iveală, încât să își pună singur capul în ștreang. El trebuie să fi fost în Dealey Plaza, trebuie să fi fost în compania celor care au tras şi trebuie să fi simţit că acolo vor fi dovezi care să arate aceasta.

E drept că deocamdată acestea sunt doar speculații. Vom ajunge imediat la dovezi. Acesta este însă o descriere a peisajului. Dacă cel vinovat este în panică, încercând să acopere dovezile care îl leagă de crimă, el va inventa o explicaţie, sau un alibi, care poate părea bun la momentul respectiv; dar în cazul lui Bush aceasta de fapt a constituit o recunoaștere foarte periculoasă.

Priviți fotografia de mai jos:

 

Priviți acel bărbat înalt, subţire, în costum. Mulţi consideră că acela este Bush, stând în faţa clădirii Texas School Book Depository. Şi ar putea fi el, sau ar putea fi un altul dintr-o mulţime de oameni. Poate că atunci când a sunat la FBI şi s-a autoincriminat, Bush era îngrijorat că ar putea să apară într-o poză mai bună ca aceasta, unde ar fi recunoscut, fiind cu faţa la cameră.

Altă ipoteză este că în această poză persoana nu seamănă prea mult cu Bush; de fapt, el avea un grad suficient de mare pentru ca să facă așa încât o asemenea poză să ajungă pe mâinile oamenilor săi. Dacă eşti un ofiţer ca Bush, tu eşti şeful. Tu planifici, tu îi antrenezi şi îi pregăteşti pe oamenii tăi, apoi stai în umbră şi vezi cum se petrece acţiunea.
Fletcher Prouty era sigur asupra faptului că a văzut poze ale lui Ed Lansdale, un operativ militar de cel mai înalt rang, semnalizând derbedeilor arestaţi că totul este în regulă.

Hunt era un ofiţer CIA de rang înalt, şeful pe problemele legate de Mexic; iar fiul său spune că este unul dintre „derbedeii” care au apărut în mai multe fotografii cu bărbaţi care au fost arestaţi. Deci, unii dintre membrii cu rangul cel mai înalt din operaţiunea de ucidere erau aparent acolo, în linia întâi, pentru a fi siguri că atunci când lucrurile ar fi început să meargă rău, cum în mod inevitabil trebuia să se petreacă, ei erau acolo ca să „repare” orice problemă ar fi apărut.

Astfel, dat fiind faptul că erau prezenţi ofiţeri CIA de rang mare şi rang mic, această fotografie a acestui om slab în costum îl poate surprinde, într-adevăr, pe Bush. Este o posibilitate.

Acum priviţi această fotografie a clădirii Dal-Tex. Clădirea Dal-Tex este peste drum de Book Depository, şi mulţi cercetători de marcă ai asasinatului, inclusiv Jim Garrison, spun că exista cu siguranţă o echipă de trăgători în această clădire.
 

 

Aşa cum puteţi vedea, un individ cu imaginație a adăugat culoare fotografiei pentru a indica trei oameni la această fereastră. Foarte creativ şi cel puţin plauzibil. Totuşi, îţi trebuie mult prea multă imaginaţie şi efort pentru a-i vedea faţa lui Bush. Însă nu trebuie să te opreşti aici, ci citeşte în continuare, căci urmează partea relevantă.

Este o declaraţie a lui Roger Craig, câştigătorul premiului Deputatul anului în 1960 şi unul dintre cei mai cinstiţi oameni care lucra în acea zi în Dallas. El este un om extraordinar şi un adevărat erou, meritând să i se cunoască instruirea şi caracterul. În următorul pasaj, el descrie conversaţia pe care a avut-o cu Jim Garrison: „Jim de asemenea m-a întrebat asupra arestărilor făcute în Dealey Plaza în acea zi. I-am spus că eu ştiu despre 12 arestări, una în particular făcută de R.E.Vaughn de la departamentul de Poliţie din Dallas. Bărbatul pe care l-a arestat Vaughn venea din clădirea Dal-Tex de vis-a-vis de Texas School Book Depository.

Singurul lucru pe care Vaughn îl ştia despre el este că era un petrolist independent din Houston, Texas. Prizonierul a fost luat de la Vaughn de detectivii poliţiei din Dallas şi acesta a fost ultimul lucru văzut sau auzit despre acest suspect.

Vă rog să notaţi aceasta, vorbind cu Jim Garrison, Craig a spus: „în particular”. Aparent el şi Vaughn au crezut că aceasta era cea mai semnificativă arestare făcută în acea zi; destul de uimitor dat fiind faptul că E. Howard Hunt fusese arestat în apropierea locului asasinatului. Şi singurul lucru pe care Craig îl ştia despre această arestare „specială” era că avea exact aceeaşi acoperire CIA unică, „un petrolist independent din Houston, Texas”, pe care George Bush a folosit-o în aceeaşi zi în contactul cu FBI.

Există un număr limitat de explicaţii posibile pentru cine era acest „petrolist independent”. Haideţi să vedem care sunt.
Ne putem gândi că CIA avea doi oameni în zona Dallas în acea zi, supervizând lunetiștii, și că ambii ar fi avut aceeaşi acoperire: „petrolişti independenţi din Houston”. Bush era unul, aşa cum arată dovezile în mod clar; şi probabil mai era unul care se afla în clădirea Dal-Tex cu lunetiștii, supervizându-i direct.

Dar doar dacă şefii cei mai mari ai CIA ar fi dorit să îi însceneze ceva lui Bush ar fi avut de ce să deconspire această acoperire altcuiva, pentru a se identifica la poliţie. Dacă un alt bărbat era implicat în crimă, şi era arestat pentru aceasta, şi ar fi spus poliţiei că era „un petrolist independent din Houston”, aceasta ar fi aruncat suspiciuni în direcţia lui Bush.

Iată un alt extras dintr-un articol din media alternativă:
Ura intensă a mafiei khazare asupra oricui are credinţă în orice Dumnezeu în afară de zeitatea lor, Baal, i-a motivat pe membrii săi să ucidă regi şi persoane din familii regale, şi să se asigure că aceia nu vor mai guverna niciodată. Ei au făcut acelaşi lucru cu preşedinţii americani – realizând operaţiuni sofisticate sub acoperire pentru a le lua puterea.

Dacă acestea nu funcționau, mafia khazară îi asasina, aşa cum a făcut cu McKinley, Lincoln şi J.F.K. Mafia khazară vrea să elimine orice conducător puternic sau ales oficial care îndrăzneşte să reziste puterii ei babiloniene oferită de bani magici sau puterii ei acoperite câştigată prin extinderea reţelei sale mizerabile.



Principalii conspiratori la asasinarea lui J.F.K. În partea de jos, lângă drapelul american, în puteți recunoaște pe G.W. Bush sr.


Citiți partea a doua a acestui articol


Citiți și:
Cine l-a împuşcat pe Kennedy?
Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate
 

yogaesoteric
8 iunie 2016

 

 

 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga