15 aşa-zise «teorii ale conspiraţiei» care s-au dovedit în timp a fi adevărate, sau cel puțin altceva decât «simple» conspirații (I)

În lumea liberală de astăzi, asistăm la o nouă formă de cenzură, mai elaborată dar nu mai puţin hidoasă, respectiv la etichetarea de către instanţele de aşa-zisă „verificare a faptelor” (fact-checking) a jurnalismului care nu convine Establishmentului ca fiind „ştiri false” (fake news) iar a ipotezelor care merg împotriva curentului ca fiind „teorii conspiraţioniste”.

Este elefantul din încăpere de care nimeni nu vrea să vorbească. Atunci când presa mainstream face gafe monumentale, nimeni nu suflă o vorbă, însă atunci când presa alternativă scapă o virgulă, ultimul progresist din ultimul sat va afla cu siguranţă.

Presei mainstream îi sunt iertate toate, titluri care nu au legătură cu articolul, atacuri la persoană, minciuni evidente despre adversarii politici sau chiar incitarea cetăţenilor. Toţi cei care nu rezonează la propaganda publicaţiilor zise „naţionale” sunt însă consideraţi automat nişte conspiraţionişti care cred doar în teorii ale conspiraţiei.

În ultimii cca. 200 de ani, numeroase teorii etichetate de adversarii lor ca fiind „teorii conspiraţioniste” s-au dovedit în cele din urmă a fi adevărate.

Începem lista celor 15 conspiraţii dovedite în timp a fi adevărate, pe care le-am selectat pentru acest articol, cu ultimele două validate recent.

1. Alegerile nu contează, nu contează pe cine votăm, contează cine numără voturile

Alegerile nu sunt corecte, lozinca lui Stalin „nu contează cine votează, contează cine numără voturile” încă se aplică. Ideea că votul nu este tocmai corect nu vine dintr-o ţară africană sau sud-americană, ci din Statele Unite. În Statele Unite jurnalişti independenţi precum cei de la Project Veritas au documentat situaţii de corupere a procesului electoral în alegerile din 2020, unul din cazurile prezentate ducând chiar la arestarea unei femei.

Alte cazuri semnalate au constat în oprirea procesului de numărătoare a voturilor în unele state în momentul în care Joe Biden era în avantaj, sau câteva situaţii în care reprezentanţii partidului republican au fost daţi afară din secţiile de votare în timpul procesului de numărare a voturilor. Oficial s-a considerat că fraudele nu au fost „suficiente” încât să răstoarne scorul alegerilor, dar chiar şi dacă admitem că ar fi fost aşa, simplul fapt că s-au comis fraude în „bastionul democraţiei” ne face să ne întrebăm ce încredere putem să avem în rezultatele alegerilor dintr-un stat izolat din Europa?

2. Preşedintele Statelor Unite nu conduce America

Aceasta a fost catalogată ca fiind cea mai ridicolă dintre teoriile conspiraţiilor, dar totuşi ce poţi să spui atunci când cel mai „puternic om de pe planetă” este „interzis” pe Twitter şi „suspendat” de pe Facebook? Singura concluzie logică este că „cel mai puternic om de pe planetă” este de fapt un nimic în faţa corporaţiilor.

Trăim într-o epocă în care, pe zi ce trece, cele mai negre teorii conspiraţioniste se adeveresc sub ochii noştri. Certificatele de vaccinare devin o realitate, iar cipul implantat sub piele nu mai este de mult o fantezie. Să vedem câteva fantezii „absurde” care s-au dovedit între timp a fi adevărate.

3. Teoria Microbilor

Teoria că bolile se pot transmite de la o persoană la alta era cunoscută încă din antichitate. În Evul Mediu o formă a teoriei microbilor este amintită de un scriitor arab numit Avicenna, care o menţionează în jurul anului 1000. În Europa occidentală, teoria este prezentată de Girolamo Fracastoro în 1546, totuşi secole întregi a fost considerată o „conspiraţie”. Oamenii „inteligenţi” nu puteau pricepe cum cineva poate să creadă în existenţa unor organisme care nu pot fi văzute cu ochiul liber.

Din păcate, teoria microbilor avea să rămână echivalentul de astăzi al unei „teorii conspiraţioniste”, în timp ce toţi oamenii „educaţi” au crezut până în 1880 în „Teoria Miasmei”. Aceasta era o ipoteză pseudo-ştiinţifică, care afirma că un miros, o duhoare emanată de cadavre şi care călătorea prin aer la vreme de seară cauza bolile.

Cazul lui Ignaz Philipp Semmelweis

Ignaz Philipp Semmelweis, doctorul maghiar cu origini germane care a trăit între anii 1818 şi 1865, şi care este considerat „părintele” spălatului pe mâini, a fost acuzat şi el că ar crede în „ridicola” teorie a microbilor.

Semmelweis a fost angajat la maternitatea Spitalului General din Viena în 1846, aici observând rata destul de mare a decesului la bebeluși din cauza febrei, la scurt timp după naștere. Rata de 10% a mortalității era atât de evidentă, încât mamele începuseră să nască acasă şi declarau că au născut spontan.

Doctorul Semmelweis a observat că la una dintre maternități unde rata decesului la bebeluși era mai mare, la naștere ajutau studenți la medicină care practicau şi autopsii pe cadavre. La o altă maternitate, femeile nu erau ajutate să nască de studenți ci de moașe, dar rata decesului era tot mare. Deoarece în acea perioadă „teoria microbilor” era ridiculizată, el a afirmat că studenții care făceau autopsii preluau pe mâini de la cadavre particule microscopice, în descompunere, cu care îmbolnăvesc copiii.

Nu erau pregătiți să accepte adevărul…

El a concluzionat că hipocloritul de calciu îndepărtează cel mai bine urmele şi mirosul de cadavru în putrefacție de pe mâini. Prin urmare, a recomandat studenților înainte de a intra în contact cu mamele care urmau să nască sau cu bebeluși să își spele bine mâinile cu această substanță. Rata mortalității a scăzut cu 90% în prima clinică şi la fel s-a petrecut după ce s-a introdus aceeași practică şi la cea de a doua clinică.


Ignaz Philipp Semmelweis

Ca urmare a acestei descoperiri, Semmelweis a fost obligat să demisioneze, ridiculizat de comunitatea științifică şi obligat să părăsească Viena, fiind acuzat că este adeptul „teoriei microbilor”. A suferit căderi nervoase şi depresie, fiind exclus practic din comunitatea științifică. A murit la vârsta de 47 de ani în condiții care nu sunt pe deplin elucidate.

4. Cetăţenii care primesc să îşi implanteze un cip sub piele vor putea fi urmăriţi din satelit

În anii ’90, în ziarul Detroit Free Press s-a scris despre un articol al publicației Relevance, fiind oferit ca „unul dintre cele mai clare exemple de teorie a conspirației”. Era vorba despre medicul Philip O’Halloran, omul din spatele publicației, care a scris într-un număr despre biocipurile implantate sub piele, următoarele: „vor emite unde radio FM de joasă frecvență care pot parcurge distanțe mari, până la câțiva kilometri, inclusiv până în spațiu, adică până la un satelit orbital. Iar transmiterea va putea furniza informații cu privire la locația exactă a «cipatului»”.

Un an mai târziu, un psiholog scria revoltat într-un ziar din New York că profesioniștii din domeniul sănătății mintale care ar auzi pe cineva descriind cele spuse de O’Halloran: „ar putea pune diagnosticul că persoana respectivă suferea de o tulburare paranoidă severă”.

Doar trei ani mai târziu, în anul 1998, lui Kevin Warwick, un profesor de cibernetică de la Universitatea Reading din Anglia, i-a fost implant primul cip uman, care potrivit unui articol din gazeta Independent UK: „emitea un semnal unic de identificare pe care un computer îl poate recunoaște pentru a opera diferite dispozitive electronice, precum: lumina din cameră, încuietori ale ușilor sau ascensoare”.

Această afirmaţie din 1998 era încă departe de ceea ce afirma O’Halloran, dar în 2018 publicaţia „The Atlantic” a raportat că un grup de cercetători lucrează la fabricarea unor cipuri cu GPS care vor fi folosite pentru urmărirea persoanelor cu demență.

5. Controlul în sfera conştiinţei – Proiectul MK-ULTRA

În anumite cercuri este cunoscut faptul că o persoană poate fi „programată”, „dresată” să facă o serie de acte pe care nu le-ar putea comite în condiţii normale. O serie de asasinate sau acte reprobabile comise de unele persoane sunt puse pe seama controlului sub care un om se poate afla. Guvernele lumii, conform acestei aşa-zise „teorii conspiraţioniste”, doresc să fie capabile să îşi reprogrameze cetăţenii.

În 1974, New York Times a început să publice o serie de articole despre faptul că CIA avea un program secret de supraveghere a populaţiei americane, problema principală fiind că CIA nu avea atribuţii în acest domeniu iar Senatul nu aprobase nimic de acest gen. Atunci a fost înfiinţat „Church Committee”, un organism creat pentru a cerceta abuzurile comise de CIA şi care a purtat numele preşedintelui acestei comisii.

Proiectul MKUltra (sau MK-Ultra), numit și Programul de control în sfera conştiinţei al CIA, este un nume de cod dat unui program de experimente pe subiecți umani, care au fost proiectate și întreprinse de Agenția Centrală de Informații din SUA, multe fiind ilegale.

Tehnicile includeau administrarea sub acoperire de doze mari de droguri psihoactive (în special LSD) și de alte substanțe chimice, electroșocuri, hipnoză, deprivare senzorială, izolare, abuz verbal și sexual (viol), precum și alte forme de tortură.

Proiectului MKUltra a fost aplicat în peste peste 80 de instituții, inclusiv colegii și universități, spitale, închisori și companii farmaceutice. Scopul principal a fost găsirea unor metode de control al conştiinţei umane.

În URSS…

Istoria programului de control în sfera conştiinţei derulat în Rusia a fost expusă în 2013, când un raport al lui Serge Kernback de la Centrul de Cercetare pentru Robotică Avansată și Științe ale Mediului din Stuttgart, Germania, a devenit viral. Raportul lui Kernback se bazează în principal pe publicații științifice rusești, articole și documente declasificate care descriu cercetarea și ce a implicat aceasta.

Sovieticii au experimentat toate tehnicile folosite şi de americani, cu diferenţa că ei au fost extrem de interesaţi de efectul Aharonov-Bohm. Efectul Aharonov-Bohm este un fenomen mecanic cuantic în care o particulă încărcată electric este afectată de un potențial electromagnetic chiar și atunci când acesta este limitat la o regiune în afara căreia intensitatea câmpului (magnetic) este zero, încălcând Principiul Localității.

În fizică, Principiul Localității afirmă că un obiect este influențat direct numai de împrejurimile sale imediate; în experimentul Aharonov-Bohm nişte particulele încărcate electric par a „şti” când un câmp electromagnetic este activ în interiorul unui tub care izolează respectivul câmp electromagnetic.

Nu se cunoaşte ce legătură au găsit sovieticii între efectul Aharonov-Bohm şi controlarea psihicului uman. Experimentele sovietice de control în sfera conştiinţei umane ar fi costat în jur de un miliard de dolari americani.

În România, una din teoriile referitoare la infamul experiment Piteşti ar fi fost „reprogramarea” unor tineri intelectuali încât să ajungă să facă acte abominabile ordonate de regimul bolşevic.

Experimentele civile: Stanford şi Milgram

Experimentul închisorii Stanford şi experimentul Milgram sunt două cercetări care şi-au dorit să explice cum au fost posibile anumite fapte monstruoase din istoria umanităţii.

În primul experiment, în cadrul unei aripi în renovare a universităţii Stanford, a fost creată o „închisoare falsă”, după care un număr de studenţi care s-au oferit voluntari au fost împărţit în „deţinuţi” şi „gardieni”. „Gardienii” au primit obiecte care să simbolizeze puterea, bastoane de poliţie, uniforme, ochelari de soare, iar „deţinuţii” au fost îmbrăcaţi într-o cămaşă de noapte şi au avut un lanţ la un picior care să simbolizeze lipsa de libertate. Rezultatele au fost uluitoare: „gardienii” au început să se comporte precum nişte gardieni autentici şi chiar să comită abuzuri, iar „deţinuţii” au deveni frustraţi şi complexaţi şi se comportau ca atare. Situaţia s-a degradat atât de tare, încât experimentul a fost nevoie să fie oprit cu mult înainte de termenul prevăzut iniţial.

În experimentul Milgram, pe scurt, s-a sugerat că se urmăreşte motivarea învăţării prin inducerea durerii. Un actor care se plângea de dureri de inimă era conectat la nişte fire, iar subiecţii erau rugaţi de un „doctor” într-un halat alb să administreze şocuri electrice ce creşteau în intensitate când respectivul nu reţinea corect un şir de cuvinte. Majoritatea subiecţilor au mers până în a administra şocuri electrice „mortale” şi unii au continuat să „prăjească” actorul chiar şi după ce acesta mimase „decesul”, totul la indicaţiile unui domn într-un halat alb.

6. Vaccinul poate cauza cancer

„Conspiraţioniştii” continuă să spună de ani buni ca vaccinurile pot cauza cancer şi că pot conţine elemente nocive, doar pentru a fi ridiculizaţi de „oamenii întregi la cap”, cu toate acestea afirmaţiile lor nu puteau fi mai aproape de adevăr.

Între 1955 și 1963, aproximativ 90% dintre copiii și 60% dintre adulții din SUA au fost inoculați cu vaccinuri împotriva poliomielitei contaminate cu virusul cancerigen SV40.

Virusul SV40 a fost descoperit în anul 1960 în celulele rinichilor de maimuţă, iar ulterior s-a constatat ca vaccinul Salk antipoliomielitic administrat între 1955 și 1963 în Statele Unite a fost contaminat cu SV40, expunând aproximativ 100 de milioane de oameni. Producătorul cultivase virusul pe rinichi de maimuță. Cazul este extrem de cunoscut și documentat și a fost studiat extensiv.

La fel ca alte poliomavirusuri, SV40 este un virus ADN care este cunoscut că are potențialul de a provoca tumori la animale, dar cel mai adesea persistă ca infecție latentă fără a cauza nimic.

Citiți partea a doua a articolului

2 Comentarii
  1. SilviaP spune

    Unde este partea a doua?

    1. Radhananda spune

      Multumim de atentionare! Am refacut articolele si legatura dintre ele si acum se pot citi cursiv.
      Va invitam sa ne urmariti si in continuare si daca mai sesizati astfel de neclaritati sa ne atentionati.
      Multumim!

Răspunde la SilviaP
Anulează

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More