Bertrand Russell și cele două sisteme de educație globalistă: pentru elite și pentru plebe (II)

(Continuarea episodului 14 al serialului Sursele globalismului)

Citiți partea precedentă a articolului

Docilizare prin educație

Cele mai suculente opinii despre viziunea distopică a lui Bertrand Russell se regăsesc în cartea din 1931, Perspectiva științifică. Voi cita pasaje mai ample din ea, care ne vor aminti de romanul 1984 al lui Orwell, care pare o parodie a modelului propus de Fabian Society. Dar pe alocuri sună cunoscut cu reforma educației, care ne e „implementată” de câteva decenii.

Bertrand Russell

Educația, într-o societate științifică, cred că este indicat să fie concepută după model iezuit. Iezuiții oferă un fel de educație băieților care vor deveni oameni obișnuiți, și alt tip celor care vor fi membri ai Societății lui Iisus. Într-o manieră asemănătoare, conducătorii științifici vor oferi un fel de educație bărbaților și femeilor obișnuite, respectiv un alt tip celor destinați să dețină puterea științifică.

Femeile și bărbații obișnuiți se va aștepta să fie docili, punctuali, fără gânduri și mulțumiți. Între aceste calități, probabil mulțumirea (de sine) va fi considerată cea mai importantă. Pentru a o produce, toți cercetătorii comportamentului, ai psiho-analizei și biochimiei, vor fi mobilizați. Copiii vor fi educați de la cea mai mică vârstă, într-o manieră cel mai puțin susceptibilă de a produce complexe. Aproape toți vor fi băieți și fete normale, sănătoase și fericite. Dieta lor nu va fi lăsată la capriciile părinților, ci așa cum recomandă cei mai buni biochimiști.

Vor petrece mult timp în aer liber și nu li se vor da mai multe cărți de citit decât e necesar. Până li se formează temperamentul, docilitatea le va fi impusă prin metode de militărie sau poate instrucția mai delicată de la cercetași. Toți băieții și fetele vor învăța din primii ani să «co-opereze», adică să facă exact ce fac ceilalți. Inițiativa le va fi descurajată, iar nesupunerea, fără a fi pedepsită, le va fi scoasă din cap în mod științific.” (184)

Recunoaștem multe din pasiunile la modă pentru literatură motivațională, care să asigure acea stare de fericire tâmpă, auto-indusă. Obligația de a-ți afișa fericirea e una dintre mărcile capitalismului consumist.

Educația elitelor

Pe de altă parte, acei copii destinați să devină membri ai clasei guvernamentale vor avea o educație foarte diferită. Ei vor fi selectați, unii de la naștere, alții în primii trei ani și câțiva între trei și șase ani. Cea mai bună știință cunoscută va fi aplicată toată pentru dezvoltarea inteligenței și dorinței lor de putere.” (185)

Tratamentele eugenice, chimice și termice ale embrionilor și dieta din primii ani vor fi folosite pentru a produce cele mai înalte abilități cu putință. Perspectiva științifică le va fi insuflată din momentul în care învață să vorbească și din primii ani, când sunt impresionabili, fiind feriți de contactul cu tot ce e ignorant și neștiințific.

Antrenați să comande

Din copilărie, până la 21 de ani, cunoașterea științifică le va fi revărsată și de la aproximativ 12 ani vor fi specializați în acele științe spre care manifestă aptitudini. În același timp, vor fi învățați tăria fizică; vor fi încurajați să se tăvălească nuzi în zăpadă, să postească ocazional 24 de ore, să alerge mulți kilometri în zile toride, să fie îndrăzneți în toate aventurile fizice și să nu se plângă de durere.

De la 12 ani, vor fi învățați să organizeze copii puțin mai mici și vor fi certați dacă grupul lor de copii nu îi ascultă. Sentimentul destinului lor ales le va fi insuflat constant, iar loialitatea către clasa lor le va fi așa de axiomatică, încât să nu o pună la îndoială vreodată. Fiecare copil va fi astfel subiectul unui întreit antrenament: în inteligență, stăpânire de sine și conducerea altora.

Dacă eșuează în oricare dintre acestea trei, va suferi pedeapsa cruntă a degradării la rangul muncitorilor și va fi condamnat tot restul vieții să se asocieze cu bărbați și femei mult inferiori lui ca educație și probabil ca inteligență. Frica de această pedeapsă va fi suficientă pentru a-i motiva pe toți băieții și fetele din clasa guvernamentală, cu mici excepții.” (185)

Instruiți să dezbată

Spre deosebire de copiii destinați să devină muncitori cu brațele, aceștia vor avea contact personal cu educatorii și vor fi încurajați să îi contrazică. Va fi de datoria lui să își dovedească dreptatea, dacă poate, iar dacă nu, să își accepte eroarea cu grație.

Totuși, vor fi limite pentru libertatea intelectuală, chiar și între copiii clasei conducătoare. Nu li se va permite să pună sub semnul întrebării valoarea științei sau împărțirea populației în lucrători manuali și experți. Nu li se va permite să cocheteze cu ideea că poate poezia e la fel de valoroasă ca mașinăria, sau dragostea la fel de bună precum cercetarea științifică. Dacă astfel de idei îi vin cuiva, vor fi primite cu o tăcere îndurerată și se va pretinde că n-au fost auzite.” (186)

Cercul inițiaților

O bună parte din cunoașterea științifică va fi ascunsă, cu excepția unui grup mic. Vor fi arcane (taine) rezervate unei clase preoțești de cercetători, care vor fi atent selecționați pentru combinația lor de creier și loialitate.” (187)

Teroarea pseudo-științei

Descoperirile care zdruncină fundamentele viziunii oficiale dacă sunt făcute de tineri, vor fi dezavuate, iar o publicare pripită va duce la degradare. Tinerii care au idei inovatoare vor face pași precauți pentru a-și convinge profesorii să vadă favorabil noile idei, dar dacă aceste încercări eșuează, le vor ascunde până când ei înșiși au ajuns într-o poziție de autoritate. Dacă nu le vor fi uitat până atunci.

Atmosfera de autoritate și organizare va fi extrem de favorabilă cercetării tehnice, dar cumva ostilă inovațiilor subversive, cum s-au văzut în fizică în secolul nostru. Va fi, desigur, o metafizică oficială, care va fi privită ca neimportantă din punct de vedere intelectual, dar sacrosanctă din punct de vedere politic. Pe termen lung, rata progresului științific va diminua, iar descoperirile vor fi suprimate de respectul pentru autoritate.” (187)

O castă ereditară

Promovarea se va face cu greu, după multe teste, ca să se asigure că tânărul nu are solidaritate cu fosta lui clasă.

Cred că se poate presupune, totuși, că va fi o puternică tendință ca pătura conducătoare să devină ereditară și că după câteva generații, nu mulți copii vor fi mutați dintr-o clasă în alta. Asta e cu atât mai probabil în cazul metodelor de îmbunătățire a embrionilor, aplicate doar clasei conducătoare. În acest fel, prăpastia inteligenței native între cele două clase se va mări din ce în ce mai mult.” (188)

Controlul populației

Cred că putem presupune că atât cantitatea cât și calitatea populației vor fi atent reglate de Stat, dar actul sexual fără scop procreativ va fi tratat ca o problemă privată, atâta timp cât nu interferează cu munca. În privința cantității, statisticienii Statului vor determina cu grijă dacă populația lumii la un moment dat e peste sau sub nivelul care asigură cel mai bun confort personal.” (190)

Hrana artificială

Fără îndoială că regula va fi țintirea unei populații staționare, dar dacă o invenție importantă apare, precum hrana artificială, ar ieftini mult producția celor necesare, o creștere de populație ar fi considerată înțeleaptă o vreme. Totuși, voi presupune că în vremuri normale, guvernul mondial va decreta o populație staționară.” (190)

Dreptul de montă

Pentru a face asta științific, va fi necesar, ca și între animalele domestice, să se folosească doar un mic număr de masculi de prăsilă. S-ar crede că religia și sentimentele vor învinge mereu în opoziția la acest sistem. Aș vrea să pot crede asta. Dar cred că sentimentul e extraordinar de plastic, iar religia individualistă, cu care ne-am acomodat, e probabil să fie înlocuită de o religie a devotamentului față de Stat.” (191)

Sterilizarea populației

Circa 25% din femei și 5% din bărbați vor fi selectați să fie părinți ai următoarei generații, în timp ce restul populației va fi sterilizată. Aspect care nu va interfera cu plăcerea lor sexuală, dar va lua acestor plăceri importanța socială. Femeile care sunt selectate pentru înmulțire vor urma să aibă 8-9 copii, dar nu li se va cere să facă și alte munci în afară de alăptare un anumit număr de luni. Nu se vor pune opreliști relațiilor cu bărbați sterili sau între femeile și bărbații sterili între ei. Dar reproducerea va fi privită ca o problemă de stat, nu la voia celor implicați. Poate se va considera că inseminarea artificială e mai sigură și mai puțin jenantă, eliminând necesitatea oricărui contact personal între tată și mamă.” (191)

Abolirea iubirii

Referința la confiscarea copiilor s-ar putea să ne dea fiori, după recentele cazuri din Norvegia și Finlanda, unde s-a reproșat inclusiv o relație prea apropiată între părinți și copii.

Un bărbat și o femeie care își arată o devoțiune arzătoare reciprocă, vor fi priviți cum sunt azi cei necăsătoriți de către moraliști. (…) Copiii, care arată orice afecțiune specială pentru un adult anume, vor fi separați de acei adulți.” (193)

Încurajarea libertinajului

Muncitorii cu brațele vor fi, cred, destul de fericiți. Conducătorii e de presupus că vor avea succes în a-i face prostuți și frivoli. Munca nu este indicat să fie prea severă și vor fi distracții nenumărate, de natură trivială. Datorită sterilizării, idilele nu vor avea consecințe stânjenitoare. În acest fel, o viață ușuratică, de plăceri frivole, poate fi oferită muncitorilor, desigur, în combinație cu o reverență superstițioasă față de guvernanți, insuflată din copilărie și perpetuată prin propaganda la care sunt expuși adulții.” (194)

Deși făcea clar parte din rândul elitelor, Bertrand Russell împărtășea în viața reală acest gen de frivolități. A avut mai multe mariaje și aventuri. Ideologic, a rezonat cel mai mult cu feminista Dora Black, a doua soție, care spre deosebire de el s-a întors cu impresii entuziaste din vizitele în URSS. În 1958, Russell s-a aflat printre intelectualii care au semnat un apel public pentru legalizarea relațiilor homosexuale. O generație mai târziu, în 1977, o garnitură de nume sonore ale stângii intelectuale semna un apel pentru legalizarea pedofiliei. Mă rog, pentru reducerea vârstei consimțământului la 12 ani. Russell nu mai era în viață atunci să o semneze. Dar au făcut-o urmașii liniei sale de stânga: Jean Paul Sartre, Michel Foucault, Roland Barthes, Jacques Derrida, Louis Aragon, Simone de Beauvoir, Bernard Koushner, Daniel Cohn Bendit.

Dispariția artelor

Nu văd cum arta sau literatura ar putea înflori într-o asemenea lume, nici nu cred că emoțiile, din care se nasc și la care fac apel, vor primi aprobare guvernamentală. Dar sportul istovitor va fi încurajat la tineri de clasa conducătoare. Sporturile periculoase vor fi considerate o pregătire valoroasă. Amorul între sterilizați nu va cunoaște restricții, nici din partea legii, nici a opiniei publice. Dar va fi lejer și temporar, fără să implice sentimente mai profunde.” (194)

O lume a perversiunii sadice

Într-o asemenea lume, deși va fi plăcere, nu va fi bucurie. Rezultatul va fi asemănător cu al asceților viguroși. Vor fi aspri și neclintiți, cu tendințe spre cruzime în idealuri și gata să considere că a produce durere e necesar pentru binele public. Nu îmi imaginez că durerea va fi indusă prea mult ca pedeapsă pentru păcat, întrucât păcatul nu va fi recunoscut cu excepția insubordonării și neîndeplinirii sarcinilor de Stat. E mai probabil ca impulsurile sadice, pe care ascetismul le va genera, își vor găsi un debușeu în experimentul științific.

Progresul cunoașterii va fi folosit să justifice tortura ființelor de către chirurgi, biochimiști și psihologi experimentali. Cu trecerea timpului, cantitatea de cunoaștere adăugată, necesară să justifice o anumită durere, precum și numărul guvernanților atrași de genul de cercetare care necesită experimente crude vor crește.

Așa cum aztecii, care venerau soarele, cereau anual mii de sacrificii dureroase, noua religie științifică va pretinde propriul ei holocaust de victime sacre. Gradual, lumea se va întuneca și va fi mai îngrozitoare. Perversiuni stranii ale instinctelor vor apărea întâi în colțuri obscure, apoi îi vor copleși pe cei aflați în poziții înalte. Plăcerile sadice nu vor fi condamnate, cum vor fi slăbiciunile. Ca persecuțiile Inchiziției, ele vor coabita armonios cu ascetismul. În final, un atare sistem este de așteptat să degenereze fie într-o orgie a vărsării de sânge, fie într-o redescoperire a bucuriei.” (195)

(Sloganul „orgie-beție” va fi folosit un deceniu mai târziu de Huxley în Minunata lume nouă.)

Injecții pentru populație, cu efect calmant

Poate pe calea injecțiilor, drogurilor și chimicalelor populația va fi făcută să suporte orice vor decide stăpânii ei științifici că e spre binele ei. Noi forme de beție fără mahmureală s-ar putea să se descopere. Și noi forme de intoxicare, atât de delicioase, încât pentru ele oamenii să fie dispuși să își petreacă mai nefericit orele de trezie. Toate acestea sunt posibile într-o lume guvernată de știință fără iubire și putere fără plăcere. Omul beat de putere e lipsit de înțelepciune și, atâta timp cât conduce lumea, va fi o lume fără frumusețe și bucurie.” (196)

Naționalismul e viciu

Un an mai târziu, în 1932, Bertrand Russell revenea cu o nouă carte globalistă: Educația și ordinea socială. Sunt reluate aceleași teme: pericolul reprezentat de educația religioasă pentru însușirea spiritului științific și „numeroasele obiecții la educația patriotică”. Nu păstrăm din lucrare decât un citat:

Naționalismul este, fără îndoială, viciul cel mai periculos al timpului nostru – mult mai periculos decât beția, drogurile sau necinstea negustorească, sau orice viciu condamnat de morala convențională. Toți cei capabili să evalueze lumea modernă sunt conștienți că naționalismul pune în pericol viața civilizată.” (97)

Ultima carte semnificativă pentru tema globalismului e cea publicată de Bertrand Russell în 1953: Impactul științei în societate. Din nou, referiri cinice dar grăitoare pentru gândirea elitei mondialiste, pe tema educației și organizării societății. De această dată, autorul își camuflează unele din indicații sub pretenția unui exercițiu de imaginație despre cum ar putea arăta societatea viitorului. Dar e destul de clar că acele scenarii de care, chipurile, se pretinde îngrijorat pe alocuri, sunt foarte asemănătoare cu cele propuse deschis cu două decenii înainte. Între timp primise premiul Nobel pentru literatură. Dar, mai ales, lumea fusese traumatizată de ororile celor două totalitarisme și nu mai putea primi la fel de lejer propuneri de acest tip.

Tehnicile de manipulare prin educație

Se poate spera că oricine poate convinge pe oricine de orice, dacă îl prinde pe împricinat de tânăr și Statul îi furnizează bani și echipamente.” (30)

Relativizarea adevărului

Anaxagoras susținea că zăpada e neagră, dar nimeni nu l-a crezut. Psihologii sociali ai viitorului vor avea mai multe clase de copii pe care să testeze diverse metode prin care să producă o convingere de nezdruncinat că zăpada e neagră. Se va ajunge la varii rezultate. Mai întâi, că influența domestică e o piedică. Apoi, că nu se pot face prea multe, dacă îndoctrinarea nu începe înainte de 10 ani.

Trei: versurile puse pe muzică și intonația repetată sunt mai eficiente. Patru: opinia că zăpada este albă este nevoie să fie clasată ca dovada unui gust morbid pentru excentricitate. Dar anticipez. E sarcina savanților viitorului să facă aceste maxime precise și să descopere exact cât costă pe cap de elev să îi faci să creadă că zăpada e neagră și cu cât costă mai puțin să îi faci să creadă că zăpada e gri închis.” (31)

Casta conducătoare

Deși această știință va fi rapid studiată, ea va fi rezervată rigid doar clasei conducătoare. Vulgului nu i se va permite să știe cum au fost generate convingerile sale. Când o tehnică a fost perfectată, guvernul, care a avut controlul educației pentru o generație, își va putea controla supușii în siguranță fără armată și poliție. Deocamdată există o singură țară care a creat acest paradis al politicienilor.” (31)

(Fiind anul morții lui Stalin, probabil se referea la URSS, parodiind formula „paradisul clasei muncitoare”.)

Un fel nou de oligarhie a fost introdus de puritani în timpul Războiului Civil din Anglia. I-au spus «conducerea sfinților». Ea consta din monopolul armelor în rândul aderenților unui crez politic, care astfel puteau să controleze guvernul, în ciuda faptului că erau o minoritate. Acest sistem, deși în Anglia s-a încheiat cu Restaurația, a revenit în Rusia în 1918, în Italia în 1922 și în Germania în 1933. Acum e singura formă vitală de oligarhie, de aceea la ea mă voi referi în mod special.” (43)

Există tendința inevitabilă, dacă nu e combătută conștient, ca organizațiile să colaboreze și să crească în dimensiuni, până când fuzionează cu statul. O oligarhie științifică e condamnată să devină totalitară, adică toate formele de putere vor deveni monopolul Statului. Acest sistem monolitic are suficiente merite pentru a atrage mulți oameni, dar în opinia mea defectele lui sunt mai numeroase.” (44)

Reeducarea și injecțiile

Societățile științifice sunt abia în copilărie. Ar merita să zăbovim puțin, speculând asupra viitorului posibil acelora care sunt oligarhice.

E de așteptat că progresele în psihologie și fiziologie vor da guvernelor mult mai mult control asupra mentalității personale decât au acum chiar și în țările totalitare. Fichte a spus că educația este indicat să țintească distrugerea voinței libere, încât atunci când copiii părăsesc școala să fie incapabili tot restul vieții să gândească altfel decât ar fi vrut pedagogii lor. Dar pe vremea lui, acesta era un ideal intangibil: ce credea el că e sistemul cel mai bine pus la punct l-a produs pe Karl Marx.

În viitor, asemenea eșecuri nu se vor mai produce într-o dictatură. Dieta, injecțiile și interdicțiile se vor combina din fragedă pruncie să producă genul de caracter și genul de credințe, considerate dezirabile de autorități. Orice critică serioasă a puterii va deveni psihologic imposibilă. Chiar dacă toți sunt nefericiți, toți se vor crede fericiți, pentru că guvernul le va spune că sunt fericiți.” (49)

Înmulțirea științifică

Dacă vor supraviețui, vor trece la înmulțirea științifică. Orice națiune care adoptă această practică își va asigura mari avantaje militare într-o singură generație. Sistemul va putea fi sintetizat astfel: exceptând aristocrația guvernamentală, poate 5% dintre bărbați și 30% dintre femei vor fi sterilizate. Alte 30% dintre femei vor petrece perioada între 18 și 40 de ani în reproducere pentru a asigura carne de tun. Ca o regulă, inseminarea artificială va fi preferată metodei naturale. Nesterilizații, dacă vor dori plăcerea iubirii, vor fi nevoiți să o caute cu parteneri sterilizați.”

Castele, specii diferite

Domnii vor fi aleși pentru diverse calități, unii pentru mușchi, alții pentru creier. Toți va fi necesar să fie sănătoși și, dacă nu vor fi tați de oligarhi, vor avea o dispoziție supusă și docilă. Copiii vor fi luați de la mamele lor și crescuți de doici profesioniste, ca în Republica lui Platon. Treptat, selectând înmulțirea, diferențele congenitale între conducători și conduși vor fi atât de mari, că vor fi practic specii diferite. O revoltă a plebei va fi atât de negândit, ca o insurecție organizată a oilor împotriva măcelarului. (Aztecii țineau o specie domesticită de străini din alt trib pentru canibalism. Regimul lor era totalitar.)” (50)

Distrugerea familiei

Pentru cei obișnuiți cu acest sistem, familia, așa cum o știm noi, li se va părea la fel de ciudată ca organizarea tribală și totemurile aborigenilor din Australia pentru noi.” (51)

Plăcerea violenței

Clasa muncitoare va avea program de lucru așa lung și atât de puțin de mâncare, încât dorințele lor se vor extinde rareori peste somn și mâncare. Clasa superioară, privată de plăcerile ușoare prin abolirea familiei și datoria supremă de devotament față de Stat, va căpăta mentalitatea asceților. Le va păsa doar de putere și nu se vor feri de cruzime. Practicând cruzimea, bărbații vor deveni mai îndârjiți, încât torturile cele mai rele vor fi necesare, ca să dea un fior spectatorilor.” (51)

Propaganda anti-natalitate

Ce ar împiedica o societate științifică să fie stabilă: resursele (teren arabil, petrol, materii prime). Susține teoria lui Malthus, constată că războiul nu a redus creșterea populației; nu i se pare un aspect bun dacă scade mortalitatea infantilă, dar mor mai târziu de foame.

Națiunile care în prezent au ritm mare de creștere ar fi necesar să fie încurajate să adopte metodele cu care s-a controlat în Vest creșterea populației. Propaganda educativă cu ajutor guvernamental ar putea atinge acest rezultat într-o generație. Sunt, totuși, două forțe puternice, care se opun acestei politici: religia și naționalismul. Cred că e datoria tuturor celor realiști să înțeleagă și să proclame că opoziția la mijloacele contraceptive, dacă va avea succes, va arunca omenirea în cea mai mizerabilă și respingătoare degradare în următorii 50 de ani.” (103)

(Reamintesc, scrierea este de la începutul anilor ’50, înainte de apariția pilulei contraceptive, care va acompania revoluția culturală a Occidentului.)

Arma bacteriologică a pandemiei

Războiul, cum am remarcat adineauri, a fost dezamăgitor în această privință, dar poate un război bacteriologic se va dovedi mai eficient. Dacă ciuma neagră s-ar putea răspândi în lume la fiecare generație, supraviețuitorii ar putea să procreeze în libertate fără să umple pământul. Nu va mai fi nimic să ofenseze conștiințele habotnicilor sau să rețină ambițiile naționaliștilor.” (103)

Există trei căi de a asigura stabilitatea populației într-o societate. Prima e controlul nașterilor, a doua a infanticidului sau a războaielor distrugătoare, iar a treia e a mizeriei generale, cu excepția unei minorități puternice.” (104)

Între timp, cât nu există un singur guvern mondial, va exista competiție de putere între națiuni. Și cum creșterea populației aduce amenințarea foametei, puterea națională va deveni mai evident singura cale de a evita înfometarea.” (104)

Nevoia unui guvern mondial, pentru a rezolva problema populației de o manieră umană, e complet evidentă pe principii darwiniste.” (105)

Controlul alimentar

Dacă aceasta se va face în alt mod decât prin război, molime și foamete, va fi nevoie de o autoritate internațională puternică. Această autoritate va gestiona hrana lumii pentru diferite națiuni în proporție cu populația.” (111)

Dictatura științifică va fi eternă

Dincolo de pericolul războiului, nu văd niciun motiv pentru care un asemenea regim ar fi instabil. La urma urmei, cele mai multe țări civilizate și semicivilizate din istorie au avut o clasă mare de sclavi sau iobagi complet subordonați stăpânilor. Și toată dezvoltarea tehnicii științifice a facilitat menținerea unei conduceri despotice a unei minorități. Când guvernul controlează distribuția de alimente, puterea sa e absolută, atâta timp cât se poate baza pe poliție și forțele armate. Iar loialitatea lor poate fi asigurată dându-le unele privilegii ale clasei guvernamentale. Nu văd cum o mișcare din interior de revoltă ar putea aduce libertatea celor oprimați într-o dictatură științifică modernă.” (54)

Dictaturile științifice vor pieri doar dacă nu vor fi destul de științifice.” (55) (ar pierde competiția tehnologică față de o țară liberă, fiind mai puțin inventivă)

Nu cred că o dictatură e forma durabilă a societății științifice, exceptând cazul (și rezerva asta e importantă) în care ar deveni una la scară mondială.” (55)

(va urma)

Autor: Victor Grigore

Citiți și:
Cui i s-a decernat premiul Nobel?! Citiţi şi vă cruciţi şi nu vă mai miraţi de ce ni se petrece astăzi
Ascensiunea globală a dictaturii pseudo-științifice
Manipularea şi programarea ştiinţifică a realităţii noastre

 

yogaesoteric
22 octombrie 2022

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More