Introducere în fitoterapie

Tradiţia fitoterapeutică în Europa are la bază “teoria celor patru umori” şi aparţine lui Galieu. Ea rămâne în vigoare până în secolul al XVII-lea. Teoria lui Galieu se sprijină pe scrierile lui Hipocrate (460-377 î.H) şi Aristotel (384-322 î.H), care la rândul lor s-au inspirat din concepţiile egiptene şi indiene. O contribuţie…
Mai mult...

Continentul african, este probabil cel mai bogat în tradiţii fitoterapeutice. Dintre scrierile egiptene, papirusul Ebers, unul dintre cele mai vechi texte medicale păstrate, recenzează mai mult de 870 de prescripţii (reţete) şi preparate, 700 de plante medicinale, din  care genţiana, aloe şi macul de grădină. Arabii au jucat un…
Mai mult...

În America, tradiţia fitoterapeutică se păstrează mai mult în partea centrală şi de Sud. De exemplu fitoterapia mexicană a integrat diverse influenţe: aztecă, mayaşă şi spaniolă. În 1552 apare primul ierbar american, “Bodiarms”, redactat de aztecul Martin de la Cruz, în care sunt descrise utilizările a 251 de plante ce aparţin…
Mai mult...

În Asia, de unde provin şi cele mai vechi tratate de întelepciune şi medicină, se remarcă două mari filoane ale acestei ramuri. În primul rând, din tradiţia hindusă, aflăm despre ayurveda, sau “ştiinţa vieţii”, care nu este doar un sistem terapeutic ci un mod de viaţă, în acelaşi timp ştiinţă, religie şi filosofie. Această ştiinţă a…
Mai mult...

Şi la noi, în România, fitoterapia îşi are rădăcini adânci. Priceperea şi atenţia cu care românii şi-au selectat remediile vegetale sunt daruri moştenite mai ales de la poporul getodac. Strămoşii noştri, dacii, erau foarte buni cunoscători ai “buruienilor de leac” şi faima acestui talent al lor le-a adus cinstea de a se trece, în…
Mai mult...