Cu un secol în urmă, H.G. Wells a descris cum noua ordine mondială va fi instaurată printr-o lovitură de planetă (I)

(Episodul 16 al serialului Sursele globalismului)

În episodul precedent, am prezentat viziunea lui H.G. Wells despre o nouă religie și rolul de propagandist pe care l-a avut prin vasta sa operă, ca autor de ficțiune (ecranizată în sute de filme). Dar și ca autor de cărți de popularizare a științei și de rescriere a istoriei. Acum ne vom apleca asupra cărților sale de anticipație politică. În care își prezintă viziunea privind societatea ideală și căile de ajungere la ea, uneori sub masca ficțiunii, alteori în modul cel mai direct, ca pe cugetări personale.

 Este important de subliniat că Wells a fost toată viața în cercuri ale elitei politice, chiar dacă avea o origine modestă. Nu este cazul să fie confundat cu un simplu scriitor, care avea fantasme într-o lume ruptă de puternicii zilei. Ca dovadă, în anul 1934 are întâlniri atât cu Stalin cât și cu Roosevelt. În 1920, discutase și cu Lenin, în cadrul vizitelor sale la Moscova, apreciindu-l ca „inteligența cea mai subtilă între comuniști”. Churchill i-a mulțumit personal pentru idei din „Modern Utopia”, folosite în discursurile sale. Una din ideile pe care le propagă este că într-un viitor oarecare, comunismul și capitalismul vor fuziona, eliminând fațada democrației și economiei de piață. Astfel, capitalismul ar asigura doar infrastructura necesară – aspect pe care îl vedem deja la marile corporații devenite vectori principali ai progresismului, cenzurii, ingineriei sociale și controlului.

Pentru doar 5 ani, H.G. Wells a făcut parte din misterioasa dar influenta societate a socialiștilor englezi, Fabian Society. Oficial, s-a retras pentru că nu îi plăcea felul conspiraționist în care lucra acel conclav. Prefera să își expună la vedere opiniile. George Bernard Shaw l-a acuzat de „deviaționism”, pentru că nu era destul de socialist. Totuși, a rămas în bune relații cu cercul și alții spun chiar că i-a fost ideolog din umbră. De remarcat că în vitraliul cu care am ilustrat articolul despre Fabian Society, în care globul pământesc este remodelat, „enoriașii” noii religii sunt așezați în genunchi, iar unul citește cu evlavie din Lumi noi pentru cele vechi, cartea lui Wells din 1908.

Și mai important, gradualismul (adică ajungerea în etape la comunism, prin politica pașilor mărunți și nu printr-o revoluție a proletariatului, dogma principală a fabienilor) se regăsește peste tot în opera politică a lui Wells. La fel de important rămâne atacul la religia creștină și instituirea unei noi credințe seculariste, despre care am vorbit în prima parte.

Și o altă convingere a lui Wells era în acord cu viziunea celorlalți fabieni: anume că există un primat al biologicului asupra ideilor. Că aspectele relevate de biologia darwinistă au mutat accentul de la persoană la specie. Pe cale de consecință, religia imaginată de Wells are o reprezentare supra-personală a divinității și vizează unificarea speciei într-o conștiință comună (ideea gnostică orientală a resorbirii sufletelor într-o altă dimensiune). Organizarea lumii noi decurge, după cum a spus-o explicit, din concepția spirituală. Să vedem așadar, cum ar arăta „împărăția lumească” pentru care trudesc elitele.

Lumea eliberată (1914)

Când a scris această carte, H.G. Wells lucra pentru armata britanică, la Biroul de Propagandă. Și nu era singura celebritate angrenată în campania publicitară pentru a convinge opinia publică de necesitatea războiului cu Germania. Concomitent, Arthur Conan Doyle (părintele lui Sherlock Holmes) scrie apelul „La arme!”. Rudyard Kipling („tatăl” lui Mowgli din Cartea junglei) scrie „Noua armată”. Poetul catolic G.K. Chesterton scria „Barbaria din Berlin”. John Galsworthy (cel cu Forsyte Saga) scria și el articole plătite de armată, alături de alți 160 de condeieri faimoși ai regatului, mobilizați să diabolizeze Germania și „să scoată populația din apatie”. Adică să o incite la război.

Dintre scriitorii tocmiți de armată, H.G. Wells pare să se fi achitat de comandă cu cel mai mare zel. A inventat practic genul SF-ului militar, făcând din război o poveste pasionantă, și prezentând pentru prima dată arme neștiute ca tancul, bomba atomică, avionul de bombardament, parașutarea unor soldați în teritoriul inamic și altele. A scris chiar și o cărticică pentru regulile jocurilor cu soldăței (de plumb sau plastic). Deși se descria ca un pacifist, omul părea decis să facă din război o poveste comercială, pe care să o vândă multor generații ulterioare. Nu doar să ridice la luptă adulții prezentului, pentru o bătălie scurtă.

În Lumea eliberată, imaginează un război mondial în care se folosesc în premieră bombardamente aviatice și bombe atomice (peste Paris). Din lumea post-atomică, un comitet internațional decide formarea unei noi ordini planetare. Engleza (simplificată) devine limbă universală. (A fost simplificată „științific”, proces parodiat de Orwell ca NewSpeak.) E adoptat un nou calendar cu 13 luni. (O reformă a calendarului fusese făcută și de iacobini în Revoluția Franceză.)

Consiliul instituie un sistem monetar unificat, în care banii sunt doar simboluri (token) și vor avea acoperire în unități de energie. (Element care rimează foarte bine cu implementarea tehnologiei blockchain de azi, pentru banii digitali, legați de creditul social.) Guvernul avea deja monopolul surselor de producere a energiei. (pag. 243)

Un Comitet al Redistribuirii se ocupă de planificarea economică. În agricultura organizată științific lucrează mai puțin de 1%, care asigură hrana tuturor. Chimiștii oferă hrană artificială, dar cea naturală e preferată și cultivarea se face de plăcere. Consiliul anulează diferențele locale religioase și rasiale.

Guvernul era unul ilegal, format neoficial din circa 100 de persoane, care se invitau să participe în clandestinitate. (pag. 248) Se vota prin poștă, într-un simulacru de democrație.

Conspirația la vedere (1928)

Open Conspiracy expune fără ocolișuri programul unei revoluții mondiale. De această dată, fără masca ficțiunii, ci ca propunere practică. H.G. Wells merge mai departe decât Marx, pentru că nu se mulțumește cu o schimbare de natură economică. Statul global va avea propria religie, una simplificată, dar cu devoțiune personală, epurată de teologia și istoria fiecărei religii anterioare. Din acest motiv Biserica e desemnată ca adversar privilegiat. Se vor elimina familia și alte structuri tradiționale. Conducerea va fi una tehnocratică, pentru care temele principale vor fi gestionarea economiei și fondului biologic. „Unificarea nu va fi de dragul unificării”, ci pentru „eliberare către fericire”.

Formal, noua ordine nu va imita structura statului național, ci va reclama o altfel de psihologie. Nu vor exista președinți sau regi, dar nici parlament mondial, pentru că ar fi nepractic într-o lume poliglotă. Vocea ca instrument politic va dispărea, lumea va fi condusă prin directive, critici, legi de tipul postulatelor științifice. (pag. 47) Dispar și elementele simbolice: steaguri, uniforme, imnuri.

„Este necesar să avem un sistem de control mondial, mai curând decât un singur stat mondial.” (49)

Un proiect al elitelor

H.G. Wells, adept al socialismului pragmatic englez, îl critică răspicat pe Marx pentru teoria luptei de clasă. El nu are decât dispreț pentru păturile de jos, care nu pot susține o revoluție mondială și nu pot construi noua ordine.

„Când vine vorba de clasele funcționale (latifundiarii, organizatorii industriali, bancherii și așa mai departe), care controlează sistemul actual așa cum e el, ar fi important să fie limpede că din rândurile acestora, din experiența lor și metodele tradiționale este necesar să se dezvolte forțele directoare ale noii ordini. Conspirația Deschisă nu poate avea nimic în comun cu erezia că drumul spre progresul omenirii e un război de clasă.” (70)

Aceste elite pot atrage în siajul lor și alte straturi, în special prin educație. Iată cum prezintă extinderea conspirației:

„E probabil că în creșterea ei va încorpora mulți funcționari publici și mulți lideri industriali și financiari, directori. Ar putea să asimileze mari mase de muncitori inteligenți. Prin răspândirea activităților sale, va dezvolta un întreg sistem de metode speciale de co-operare.” (50)

Dar va fi o lume post-economică, fără clasă de mijloc și profitul ca mobil. Oamenii de știință vor fi agenți ai schimbării. Clasa tehnocrată e prezentată ca singura șansă ca războaiele să înceteze și omul să fie „liber” (sub controlul respectivei clase eliberatoare). Regii și președinții existenți nu vor fi vizați, atâta timp cât își vor face treaba ca orice alți funcționari. (Fenomen pe care îl vedem deja, cu unele capete încoronate și prinți susținători ai progresismului globalist, deși formal ar face parte dintr-o clasă „reacționară”.) Europa și America de Nord sunt desemnate ca adversare ale conspirației deschise, fiind state dezvoltate, care au o cultură creștină și sunt osatura capitalismului.

Stilistic, H.G. Wells este în dese locuri înfiorător de plictisitor. (E cazul mai multor autori elitiști.) În special în volumele în care își expune ideile politice, care abundă în platitudini, idei mărețe fastidios exprimate, e mai sforăitor decât un congres de partid. Pe alocuri, a fost un chin să le parcurg și să extrag ideile memorabile. (Sper că apreciați efortul.) Beletristica e salvată de realismul fanteziei și tehnologiile anticipate. (Dar chiar și aceasta a fost izvor pentru numeroase producții de categorie B.) Dar elementele bune abia acum urmează.

Citiți continuarea articolului

Autor: Victor Grigore

Citiți și:
Războiul hibrid al tehnocraților: dezinformarea și propaganda ca arme
Războiul împotriva democraţiei şi a libertăţii. S. Alinsky, «Reguli pentru radicali» – regulile machiavelice ale luptei activiştilor ideologici

 

yogaesoteric
1 noiembrie 2022