Cum să-ţi fii fidel ţie însuţi şi ce pierzi dacă nu o faci

 

Ai simţit vreodată că îţi stau cuvintele pe limbă şi că trebuie să faci eforturi pentru a-ţi înghiţi vorbele? Sau că vrei cu toată fiinţa ta să spui „nu”, dar spui, totuşi, „da”, după care îţi faci mustrări de conştiinţă? Simţi deseori că lumea te tratează ca pe preşul de la intrare, simţi că eşti o victimă sau că se profită de tine?

Dacă te regăseşti în cele de mai sus (chiar şi ocazional), află că nu eşti singur. Mulţi dintre noi am fost crescuţi cu convingerea că nu este acceptabil din punct de vedere social să spui tot timpul adevărul, pentru a nu-i răni pe alţii, a nu te implica în confruntări nedorite sau a nu fi considerat o persoană supărătoare pe care nimeni nu o place. Prin urmare, trăim cu o impresie falsă despre aşteptările pe care le are societatea de la noi, despre ceea ce ar trebui să spunem sau să facem şi rămânem prizonierii propriei mânii, frustrări şi neputinţe.

1. Sănătatea emoţională

Una dintre emoţiile pe care le resimţim când ne lăsăm călcaţi în picioare este mânia. Poate fi un sentiment de mânie contra tuturor, contra celor care ne-au „făcut-o”, dar, în general, este vorba de mânia faţă de noi înşine. Un loc de muncă unde suportăm un şef abuziv este un exemplu tipic de neputinţă. Teama de a nu ne pierde locul de muncă poate înfrâna dorinţa de a spune ceea ce gândim, libertatea de a ne exprima adevăratele emoţii. Alternăm între depresie, mânie, indiferenţă şi disperare. Dar preţul pe care îl plătim este unul destul de mare – ne trădăm propriul suflet şi liniştea sufletească. În astfel de situaţii ne sacrificăm sănătatea emoţională pentru că ne este prea teamă să spunem ce gândim cu adevărat.

Mulţi cred că emoţiile nefaste pe care le simt sunt o confirmare a faptului că viaţa este nedreaptă şi că nu există nicio scăpare. Este scuza perfectă pentru a justifica sentimentul de victimă şi lipsa păcii interioare atât de mult dorite. De fapt, când ne lăsăm călcaţi în picioare de alţii, nu o facem pentru că dăm altora puterea de a face acest lucru, ci din cauză că renunţăm la propria autenticitate şi valoare.

Starea noastră emoţională este un component crucial al sistemului intern de călăuzire, adică intuiţia, pentru că eul nostru superior ştie întotdeauna în orice situaţie dacă gândurile, cuvintele şi acţiunile noastre ne reprezintă cu adevărat. Ne putem amăgi cu ideea că a fost propria noastră alegere de a rămâne tăcuţi şi pasivi, însă nu ne putem minţi cu privire la ceea ce simţim în interior şi dacă vom continua să ne autosabotăm, emoţiile vor găsi o cale prin care să-şi facă simţită prezenţa, făcându-ne să trăim într-o stare de permanentă agitaţie, depresie şi stres.

2. Sănătatea fizică

Deloc surprinzător, starea de sănătate fizică reflectă neputinţa interioară şi persoana care îşi ascunde sentimentele adevărate se poate confrunta cu tot felul de afecţiuni – de la răceli obişnuite la tulburări ale glandei tiroide, insomnii, nevralgii şi multe altele.

Unele afecţiuni, cum ar fi dureri sau inflamaţii ale gâtului, pot fi asociate cu teama de a vorbi. Eul tău superior încearcă să te facă să „tuşeşti” afară cuvintele pe care continui să le înghiţi. Când ne reprimăm emoţiile, acestea devin blocaje energetice care se pot transforma în boli fizice şi emoţionale.

Pentru a avea o stare optimă de sănătate, este necesar ca forţa vitală să circule liberă prin trup şi prin chakra-ele noastre principale (centrii energetici), astfel încât să se transforme în energia specific modulată, necesară fiecărui organ pentru a funcţiona şi a se regenera. Cu cât creăm mai multe blocaje energetice la nivelul corpului minţindu-ne singuri şi nefiind sinceri cu ceea ce gândim, cu atât organele noastre primesc mai puţină forţă vitală de care au nevoie pentru a ne servi.

Vestea bună este că organismul uman este extrem de răbdător şi totul este reversibil! Sănătatea noastră fizică compromisă este doar o altă latură a sistemului nostru de călăuzire care ne indică faptul că ne vătămăm pe noi înşine şi condiţionăm propriile noastre convingeri de recunoaşterea celor din jur. Singura cale prin care ne putem vindeca fizic este să ne vindecăm rănile emoţionale şi să ne reevaluăm propriul sistem de valori.

3. Avem experienţe care urmează un anumit tipar

În viaţă culegi ce semeni. De aceea, când nu suntem sinceri cu noi înşine, viaţa ne face sa trecem prin tot felul de scenarii în care ne simţim neputincioşi, până când învăţăm să lucrăm cu noi înşine şi să acceptăm să trăim autentic. Astfel, pe lângă un şef abuziv, ţi se poate petrece să te implici în relaţii abuzive, să-ţi faci prieteni care nu te respectă sau să fii întâmpinat cu agresiuni verbale de către oameni necunoscuţi.

Toate acestea pot părea un adevărat blestem, însă nu sunt decât consecinţe ale lipsei respectului de sine şi se pot remedia odată cu procesul de vindecare emoţională, care este unul de durată şi se face progresiv. Însă, atât timp cât energia eliberată de fiecare situaţie în care ne regăsim ca victime rămâne în interiorul nostru, aceasta este vibraţia pe care o emitem şi care va atrage ca un magnet alte situaţii similare. Acesta este singurul motiv pentru care mulţi dintre noi trec prin aceleaşi tipare de comportament, acelaşi tip de relaţii şi aceleaşi circumstanţe în viaţă.

Cum învăţăm să ne fim fideli nouă înşine?

1. Fii sincer şi transformă reflexia pe care o vezi în oglindă

Această metodă se bazează pe ideea că viaţa nu este nimic altceva decât o oglindă uriaşă, pentru că percepţia noastră este cea care crează propriile noastre realităţi. De aceea, ori de câte ori ne gândim că alţii gândesc sau simt într-un anume fel cu privire la noi, de fapt sunt propriile noastre gânduri care se proiectează şi se reflectă asupra noastră.

Pentru a iniţia procesul de vindecare, începe prin a identifica scuzele pe care le foloseşti când te sabotezi singur şi fii sincer cu tine însuţi. Fă-ţi o listă cu motivele pentru care te porţi într-un anume fel în fiecare situaţie. Acestea pot varia de la „îi voi răni şi mă vor judeca” până la „am nevoie de aprobarea lor ca să mă simt acceptat şi bine cu mine însumi”.

Indiferent de motive şi de cât de ridicol ar suna pentru alţii, scrie-le pe hârtie şi modifică-le, scoţând cuvântul „ei” şi lăsând doar „eu” în afirmaţiile folosite (în definitiv, ceea ce credem că alţii gândesc despre noi sunt doar propriile noastre gânduri). Astfel, motivele vor deveni „mă voi răni şi mă voi judeca”, „am nevoie de aprobarea mea ca să mă simt acceptat şi bine cu mine însumi”, „îmi voi trăda sentimentele” etc.

Acest exercițiu va fi ca un duş rece pentru că, odată înlăturate scuzele, descoperim realitatea crudă că ne iubim şi ne respectăm prea puţin pe noi înşine. Abia atunci înţelegem că, de fapt, noi suntem cei care nu ne putem accepta aşa cum suntem şi proiectăm aceasta asupra altora, pentru a suporta mai uşor respingerea de sine. Pentru că, atât timp cât avem pe cine să dăm vina, nu trebuie să ne asumăm nicio răspundere şi nu trebuie să schimbăm nimic la aceste adevăruri dureroase pe care le simţim despre noi înşine.
Acceptarea acestui adevăr va fi începutul procesului de vindecare de sine.

2. Fii creativ

Sunt multe feluri în care îţi poţi spune punctul de vedere şi nu tot timpul este necesar să spui ce gândeşti celor care te-au tratat într-un anume fel. Nu înseamnă nici că trebuie să explodezi în faţa cuiva, pentru că nu obţii nimic. Singurul şi cel mai important scop al exprimării adevărurilor noastre este recâştigarea liniştii interioare şi eliberarea energiei reprimate, astfel încât să ne putem vindeca şi să putem câştiga încredere în noi înşine.

Dacă alegi să vorbeşti cu persoana respectivă, este important de reţinut că nu trebuie să ai niciun fel de aşteptări cu privire la rezultatul discuţiei, ci trebuie doar să-ţi eliberezi energia şi să-ţi recapeţi echilibrul interior. Scopul întregului exerciţiu nu este să obţii o scuză (deşi se poate petrece şi aceasta), să te răzbuni sau să i-o plăteşti cu aceeaşi monedă, ci să practici recalibrarea propriei tale vibraţii, redobândirea controlului şi re-asumarea răspunderii asupra propriei tale vieţi.

De asemenea, dacă nu este posibil să comunici fizic cu persoana respectivă, poţi scrie într-o scrisoare tot ceea ce ai vrea să-i spui, dar fără să i-o trimiţi. Este o metodă sigură şi puternică, prin care te poţi elibera de toată energia reprimată. O altă modalitate ar fi să găseşti un loc izolat, să-ţi imaginezi că persoana respectivă se află în faţa ta şi să-i spui ce ai de zis cu voce tare (se poate şi în gând, dar nu are acelaşi efect). Îţi poţi imagina şi cum ţi-ar răspunde, dacă vrei. Este imaginaţia ta şi poţi controla ceea ce se petrece. Din nou, faci această acțiune pentru tine şi pentru recâştigarea încrederii în sine, nu pentru răzbunare.

După ce termini exerciţiul, dă frâu liber emoţiilor, observă-le fără să le judeci, analizează-le şi acceptă-le.

3. Fii o sursă de inspiraţie şi pentru alţii

Deseori, când suntem într-o situaţie de compromis, avem impresia că suntem singurii care se simt aşa, ceea ce ne face să ne afundăm şi mai profund în propria noastră izolare. Adevărul, însă, este că cei mai mulţi oameni se simt extrem de incomod în pielea lor. Mulţi oameni de succes şi vorbitori cunoscuţi se confruntă cu exact aceleaşi probleme cu care se confruntă fiecare dintre noi! Nu înseamnă că suntem slabi, ci doar că suntem umani.

În loc să gândim că trebuie să acceptăm compromisuri cu privire la integritate, iubire, respect şi autoritate, de ce să nu începem cu noi înşine şi să nu ne oferim nouă întâi aceste stări? Şi când facem aceasta, energia pe care o eliberăm va deveni contagioasă şi îi va îndemna şi pe alţii să adopte aceeaşi atitudine.

Viaţa ne oferă întotdeauna ocazii pentru a ne dovedi forţa şi a ne exprima propriile adevăruri. Când profităm de ele, nu numai că primim şansa de a ne vindeca şi a ne mări încrederea în noi înşine, dar oferim şi altora posibilitatea de a se elibera de propriile temeri şi de a-şi asuma autoritatea.

Recunoaşte puterea benefică din tine şi exprimă-ţi adevărurile. Nu ai venit pe acest pământ pentru a te mulţumi cu puţin şi în niciun caz nu trebuie să-ţi ascunzi lumina din interior. Eşti unic în acest univers şi eşti aici pentru talentele şi darurile pe care le ai de oferit întregii lumi. Cu cât eşti mai autentic, cu atât vei primi mai multe oportunităţi de la viaţă pentru a-ţi trăi propriul vis şi a-ţi crea propriile realităţi.

Citiţi şi:

Poveste de dragoste cu tine însuţi (I)

Cunoaşte-te pe tine însuţi – Reguli de aur pentru desăvârşirea spirituală

Saint Exupery în «Citadela»: «Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni»
 

yogaesoteric
28 martie 2018