Cercetătorii canadieni găsesc noi dovezi care confirmă eficienţa anticancer a vitaminei D

 

Cercetătorii de la Universitatea McGill au descoperit o bază moleculară care dovedeşte că vitamina D, în forma sa activă, poate preveni cancerul, anihilând celulele canceroase.

Persoanele care au un nivel ridicat de vitamina D trăiesc mult mai mult decât cele care nu au această vitamină în cantităţi suficiente în sânge.

Echipa de cercetători, condusă de profesorii John White şi David Goltzman, de la Secţia de fiziologie a Facultăţii de Medicină, a descoperit că forma activă a vitaminei D, prin intermediul mai multor mecanisme, inhibă producerea şi funcţionarea proteinei cMYC. Această proteină declanşează diviziunea celulară şi este prezentă la un nivel ridicat în peste jumătate din cazurile de cancer. Rezultatele studiului au fost publicate în Procedurile Academiei Naţionale de Ştiinţe a SUA.

În ultimii câţiva ani ştiinţa a manifestat un interes semnificativ pentru rolul pe care îl are vitamina D în îmbunătăţirea sănătăţii şi în prevenirea bolilor. Studii anterioare au arătat că un nivel redus de vitamina D este direct asociat cu diverse forme de cancer şi boli cardiovasculare. Stephen B. Kritchevsky, profesor de Medicină Internă şi Ştiinţă Tranziţională la Şcoala de Medicină Wake Forest, a descoperit o corelaţie importantă.

„Am observat că o treime dintre participanţii la studiu prezentau o insuficienţă de vitamina D (definită ca o concentraţie sub 20 ng/ml în sânge). Acest aspect a fost asociat cu o creştere de aproape 50% a ratei mortalităţii printre adulţii vârstnici”, a spus Kritchevsky. „Rezultatele noastre sugerează că nivelul redus de vitamina D constituie un motiv serios de îngrijorare în ceea ce priveşte sănătatea publică a adulţilor vârstnici din rândul populaţiilor.”

Deşi vitamina D poate fi obţinută parţial din alimente şi parţial prin expunerea directă la soare în timpul lunilor de primăvară şi vara, lipsa unei alimentaţii adecvate, combinată cu evitarea soarelui, a dus la dezvoltarea unei carente de vitamina D la nivelul multor segmente de populaţie din întreaga lume.

Se ştie că vitamina D are o serie întreagă de efecte fiziologice şi că există corelaţii între lipsa acestei vitamine şi incidenta mare de cancer. Aceste corelaţii sunt semnificative în special în cazul cancerului de pe tractul digestiv, cum este cancerul de colon şi anumit tipuri de leucemie.

„Ani de zile s-au făcut studii în laboratorul nostru pentru a analiza mecanismele moleculare ale vitaminei D asupra celulelor umane de cancer, în special rolul lor în împiedicarea multiplicării acestora”, a declarat prof. White. „Am descoperit că vitamina D controlează atât rata de producţie cât şi pe cea de degradare a cMYC. Cel mai important este că am descoperit că vitamina D stimulează intens producţia unui antagonist natural al cMYC numit MXD1, care inhibă funcţionarea cMYC”.

Echipa a aplicat vitamina D şi pe pielea şoarecilor de laborator şi a observat o scădere a nivelului de cMYC şi o diminuare a funcţionării acesteia. Mai mult decât atât, în cazul altor şoareci, care nu aveau un receptor specific pentru vitamina D, s-au observat niveluri ridicate de cMYC în mai multe ţesuturi, inclusiv în cele de piele şi de la nivelul membranei colonului. Rezultatele indică faptul că vitamina D ar putea fi la fel de eficientă atât pentru uz extern cât şi pentru uz intern în vederea prevenirii cancerului.

Chimioterapie cu vitamina D fără efecte secundare

„În esenţă, rezultatele noastre arată că vitamina D încetineşte funcţionarea cMYC, sugerând că poate reduce progresia celulelor din stadiul premalign în cel malign şi le împiedică multiplicarea. Nutrim speranţa că studiul nostru va încuraja oamenii să păstreze un nivel adecvat de suplimentare cu vitamina D şi va stimula organizarea de teste clinice de chimioprofilaxie care să dovedească efectele unei suplimentari corespunzătoare”, a declarat dr. White.

Este binecunoscut faptul că vitamina D poate preveni deteriorarea genetică. Când vitamina D se leagă de anumiţi receptori, declanşează o reacţie în lanţ în urma căreia mulţi agenţi toxici, printre care şi celule de cancer, sunt neutralizate. Cu toate acestea, în lipsa unei cantităţi suficiente de vitamina D, organismul poate să nu facă faţă şi astfel apare cancerul. „Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii care locuiesc mai aproape de ecuator manifestă o incidenţă mult mai redusă (sau o lipsă totală) a cancerului, care creşte în locaţiile mai îndepărtate de ecuator.”

Legătura dintre aportul de vitamina D şi protecţia împotriva cancerului este cunoscută încă din anii 1940, de când Frank Apperly a demonstrat că există o asociere între latitudine şi numărul de decese din cauza cancerului, sugerând că lumina soarelui dă „o imunitate relativă la cancer”.

Atât precursorii de D3 cât şi de D2 sunt supuşi hidroxilării în ficat şi rinichi şi se transformă în 25- hidroxivitamina D (25(OH)D), formă de „stocare” inactivă şi 1,25-dihidroxivitamin D (1,25(OH)2D), forma biologică activă, gestionată de trup. Tot mai multe dovezi arată că 1,25(OH)2D are efecte anticancer, însă faptul că celulele ne-renale pot de asemenea hidroxila 25(OH)D a fost o descoperire cu implicaţii profunde, sugerând că un nivel mai ridicat de 25(OH)D ar putea proteja împotriva cancerului în locaţii specifice.

Teoriile care leagă deficitul de vitamina D de anumite tipuri de cancer au fost testate şi confirmate de peste 200 de studii epidemiologice iar fiziologia acestei relaţii a fost cercetată în peste 2.500 de studii de laborator, conform epidemiologului Cedric Garland, profesor de medicină de familie şi preventivă la Şcoala de Medicină din UC San Diego. „Aceasta este cea mai bună substanţă chimioprofilactică de pe planetă, naturală şi fără efecte secundare.”

Descoperirile doctorului Garland sunt o dovadă în plus că vitamina D este esenţială pentru sănătate.

Iată şi alte descoperiri însemnate din câteva cercetări notabile:
– Aproximativ 600.000 de cazuri de cancer la sân şi colorectal ar putea fi prevenite în fiecare an dacă nivelul de vitamina D al tuturor populaţiilor de pe planetă ar creşte, după cum arată studii anterioare ale echipei coordonată de doctorul Garland. Şi au fost luate în considerare numai decesele cauzate de două tipuri de cancer.

– Optimizarea nivelului de vitamina D ar putea contribui la prevenirea a cel puţin 16 tipuri diferite de cancer, printre care cancerul pancreatic, de plămâni, ovarian, de prostată şi cancerul de piele.

– Un studiu de mari dimensiuni, randomizat, controlat cu placebo, despre vitamina D şi relaţia acesteia cu cancerul a arătat că vitamina D poate reduce riscul de cancer cu până la 60%! Aceste rezultate au fost atât de impresionante, încât Societatea Canadiană de Cancer a început să promoveze vitamina D ca terapie de prevenţie a cancerului.

– Femeile cu pielea deschisă la culoare care au avut expuneri mari şi pe termen lung la soare au prezentat un risc înjumătăţit de dezvoltare a cancerului la sân (cancer care depăşeşte zona sânului) comparativ cu femeile care au beneficiat de expuneri regulate mai reduse la soare, după cum arată un studiu publicat în Revista Americană de Epidemiologie.

– Un studiu desfăşurat dr. William Grant, un cercetător recunoscut la nivel mondial şi expert în vitamina D, a descoperit că aproape 30% dintre decesele cauzate de cancer – adică aproape 2 milioane de cazuri în întrega lume – ar putea fi prevenite anual dacă nivelul de vitamina D ar fi mai ridicat.

Inflamaţia este cauza cea mai frecvenţă a deficienței de vitamina D şi a tuturor bolilor cronice degenerative.

Protecţia naturală contra soarelui

Culoarea pielii se adaptează la intensitatea luminii soarelui, care afectează nivelul de vitamina D sau deteriorează acidul folic prin lumina ultravioletă. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds sugerează că persoanele cu pielea foarte deschisă la culoare nu au capacitatea de a petrece suficient timp la soare pentru a produce cantitatea de vitamina D de care trupul are nevoie – evitând în acelaşi timp şi arsurile solare. Secretul constă în evitarea cremelor de protecţie solară şi utilizarea unor alternative fără toxine, pentru a prelungi perioada de expunere.

Cu cât trăieşti mai departe de ecuator, cu atât ai nevoie de mai multă expunere la soare pentru a genera vitamina D. Țări precum Canada, Anglia şi cele mai multe dintre statele SUA sunt departe de ecuator şi devine tot mai evident, chiar şi în cercurile oamenilor de ştiinţă, că utilizarea cremelor de protecţie solară nu are niciun sens.

Dovezile despre beneficiile vitaminei D pentru sănătate sunt tot mai convingătoare şi mai multe. Dacă vor avea câştig de cauză, vor desfiinţa unul dintre cele mai fundamentale principii ale medicinei: cel conform căruia oamenii trebuie să se acopere cu cremă de protecţie din cap până în picioare când se expun la soare. Unii cercetători sunt de părere că aceasta nu face decât să mărească riscul de cancer şi nu să îl prevină.

Vitamina D este supranumită şi „vitamina soarelui” pentru că pielea o produce sub acțiunea razelor ultraviolete. Crema de protecţie împiedica producerea ei, însă dermatologii şi instituţiile de sănătate au promovat ideea că astfel de loţiuni ar fi necesare pentru a preveni cancerul de piele. Acum cercetătorii pun sub semnul întrebării aceste recomandări. Motivul este că vitamina D este privită tot mai mult ca fiind esenţială în prevenirea şi tratarea mai multor tipuri de cancer.

O analiză ştiinţifică cuprinzătoare arată că 83% din 785 de produse de protecţie solară nu oferă suficientă protecţie împotriva soarelui sau conţin ingrediente cunoscute ca prezentând risc pentru sănătate. Doar 17% dintre produsele din comerţ sunt sigure şi eficiente, blocând atât radiaţiile UVA cât şi pe cele UVB, rămânând stabile la lumina soarelui şi conţinând puţine ingrediente care să pună probleme pentru sănătate. Analiza se bazează pe o evaluare a aproape 400 de studii ştiinţifice, folosite ca referinţă pentru eficienţa protecţiei solare, toxicitate şi reglementare internă, din aproape 60 de baze de date guvernamentale, academice şi ale industriei de profil.

Sunt multe produse care nu oferă protecţie contra UVA. Aproape 12% dintre cremele cu grad mare de protecţie (cel puţin SPF de 30) protejează doar împotriva arsurilor de soare (radiaţiile UVB), dar nu conţin ingrediente care protejează contra radiaţiilor UVA, asociate cu deteriorarea şi îmbătrânirea pielii, probleme de imunitate şi cancer de piele.

Cremele de soare suferă modificări la lumina soarelui. În mod paradoxal, multe ingrediente din compoziţia cremelor de soare sunt distruse de lumina soarelui în doar câteva minute sau ore şi permit radiaţiei UV să pătrundă în piele. Analiza arată că 54% dintre produsele de pe piaţă conţin ingrediente care pot fi instabile singure sau în combinaţie, ridicând semne de întrebare cu privire la durata eficienţei pe care o garantează produsele.


Citiți și:

Cum ne afectează organismul lipsa expunerii la soare 

Ce s-ar putea să nu știi despre Vitamina A – vitamina vederii 

 

yogaesoteric
17 octombrie 2018


 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More