Analiză. De unde a pornit mişcarea «vestelor galbene» şi unde va ajunge. Riscă să răstoarne sistemul constituţional din Franţa?
Mişcarea „vestelor galbene” din Franţa s-a născut pe Facebook şi este întreţinută tot acolo. BuzzFeedNews scrie că mişcarea a pornit încă din ianuarie 2018 de pe anumite forumuri de Facebook numite „Groupes Colère” (Grupuri de mânie), iar primul asemenea grup a fost iniţiat de un zidar portughez din regiunea Dordogne. Astăzi a ajuns la o asemenea amploare încât riscă să răstoarne sistemul constituţional din Franţa.
Franţa traversează, după toate aparenţele, un moment de criză profundă, poate cea mai gravă din 1968 încoace. Numeroşi editorialişti arată că de fapt a sosit un moment de scadenţă, când partidele tradiţionale şi-au pierdut credibilitatea iar lui Emmanuel Macron, ajuns la putere „prin miracol electoral”, i se contestă legitimitatea. Guvernul francez a capitulat în faţa valului de proteste, care durează de câteva luni. Cu toate acestea, „vestele galbene”, aşa cum sunt denumiţi demonstranţii, se pregătesc pentru noi demonstraţii de anvergură.
Rebeliune radicală?
În timp ce o parte dintre protestatari solicită demisia lui Macron, guvernul susţine că nu este vorba despre o mişcare politică a opoziţiei, ci de o rebeliune radicală prin care se urmăreşte răsturnarea sistemului republican al statului francez – scrie RTL Info. Unii analişti francezi susţin că protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice, dar toţi sunt de acord că mişcarea „vestelor galbene” este o manifestaţie politică atipică. Demonstraţiile nu au un lider carismatic, nu sunt asumate de niciun partid politic, nu sunt parade în centrul oraşului, sau evenimente prin care să se promoveze acest curent protestatar. Pe fond, mişcările stradale nu sunt susţinute de nimeni, şi totuşi au o forţă şi o amploare impresionantă.
Scriitorul Christophe Guilluy crede că mişcarea vestelor galbene confirmă teoria sa pe care a expus-o chiar în anul 2014 cu privire la conflictul dintre săracii de la periferie, perdanţii globalizării, şi elitele globalizatoare din marile centre urbane.
Istoricul şi antropologul Emmanuel Todd este mai prudent, opinia sa e că pătura de jos a companiilor „ultrapolarizate” care au probleme zilnice de trai s-au solidarizat cu săracii din periferiile marilor oraşe. „Dacă ne uităm la harta acestor mişcări, constatăm că ele sunt destul de omogene pe întreg teritoriul naţional”, spune acesta. Editorialistul Franz-Olivier Giesbert afirmă în Le Point că actualul conflict social are o dimensiune „existenţială”. Un întreg model economic şi de protecţie socială ar fi ajuns deci la ultimele sale resurse.
În aceste condiţii putem să ne punem întrebarea dacă este vorba de o mişcare populară, sau populistă? Oare este mişcarea vestelor galbene o reeditare a mişcărilor sindicale şi studenţeşti din 1968? Eurodeputatul Daniel Cohn-Bendit, fost lider studenţesc şi participant la demonstraţiile studenţeşti de acum 50 de ani, spune că există o diferenţă majoră între cele două fenomene. În ’68 lumea s-a răsculat împotriva unui general autoritar (Charles de Gaulle), iar acum este o mişcare care strigă după un lider autoritar.
În prezent, Franţa nu trăieşte o epocă revoluţionară, ci o epocă în care există o ispită pentru autoritarism. Filozoful Chantal Mouffe confirmă această teorie şi spune că această mişcare apolitică se poate articula într-o mişcare politică populistă de dreapta sau de stânga. Un istoric francez, Michel Pastureau, arată în Libération că în imaginarul european culoarea galbenă reprezintă tot ceea ce se află în declin, îmbătrâneşte şi se degradează…
Ministrul francez care răspunde de relaţiile cu Parlamentul, Marc Fesneau, declară că Franţa a ajuns la „un punct de ruptură democratică”. Oare o iau francezii pe urmele britanicilor, ale italienilor, ale grecilor care s-ar răzvrătit în urmă cu câţiva ani, şi ale altor europeni nemulţumiţi de modelul democraţiei liberare, se întreabă analiştii?
Nimic nu este clar pentru moment. Şapte confederaţii şi uniuni sindicale au lansat un apel la dialog şi au denunţat fără echivoc violenţele. Preşedintele Macron le cere de altfel tuturor actorilor sociali, partide, sindicate, asociaţii patronale, să denunţe ceea ce nu poate fi în niciun caz compatibil cu democraţia: recursul la violenţă. În Franţa oricine poate manifesta, singura condiţie este ca manifestaţia să fie declarată şi manifestanţii să prevadă un serviciu de ordine.
„Vestele galbene” sunt însă prea eterogene pentru a se organiza după model sindical sau de formaţiune politică.
Franța… Imagini cenzurate de media mainstream:
Mişcarea „vestelor galbene”, născută şi întreţinută pe Facebook
Declinul ideologiilor şi ascensiunea reţelelor sociale au dus astfel la o nouă dinamică a mobilizării şi la un alt tip de spaţiu public, în faţa cărora puterea, mai peste tot unde internetul e liber, se regăseşte depăşită. Mobilizarea se face acum rapid, în timp real, fără nicio investiţie financiară.
Mişcarea „vestelor galbene” din Franţa s-a născut pe Facebook şi este întreţinută prin Facebook. Coordonarea e fluidă şi difuză, imposibil de controlat. BuzzFeedNews scrie că mişcarea a pornit încă din ianuarie 2018 de pe anumite forumuri de Facebook numite „Groupes Colère” (Grupuri de mânie), iar primul asemenea grup a fost iniţiat de un zidar portughez din regiunea Dordogne pe nume Leandro Antonio Nogueira. Membrii acestor grupuri au început să facă campanie pentru blocarea paşnică a drumurilor şi şoselelor pentru a protesta împotriva deteriorării calităţii vieţii.
Acela a fost, la începutul anului, şi momentul în care Mark Zuckerberg a anunţat un algoritm nou prin care feed-ul de Facebook va începe să acorde prioritate ştirilor locale. Graţie acestui nou algoritm, „Grupurile mâniei” au pornit să se răspândească rapid în întreaga Franţă. Ei au început încă din iarna trecută să blocheze drumurile şi şoselele naţionale.
Apoi, la sfârşitul lunii mai, o antreprenoare din vecinătatea Parisului, Priscillia Ludosky, care vinde cosmetice online, a creat un grup numit „Pour une Baisse des Prix du Carburant à la Pompe!” („Pentru scăderea preţului carburanţilor la pompă”). Apelul a fost preluat masiv după ce a fost lansat pe undele unei staţii de radio locale, după care s-a produs fenomenul bulgărelui de zăpadă.
BuzzFeedNews constată şi că toată această nebuloasă de grupuri prolifică pe Facebook este în acelaşi timp o masivă trambulină de fake news, antisemitism şi teorii conspiraţioniste. Un asemenea zvon larg răspândit a fost, de pildă, că pe 17 noiembrie poliţia avea să manifesteze alături de „vestele galbene”. La fel, s-a răspândit fotocopia unei scrisori false prin care, aparent, Emmanuel Macron cerea forţelor de ordine să folosească forţa împotriva manifestanţilor. Scrisoarea nu era doar falsă, dar şi plină de greşeli ortografice şi gramaticale.
Cel mai mare grup, „COMPTEUR OFFICIEL DE GILETS JAUNES” („Contorul oficial al vestelor galbene”), are 1,7 milioane membri, potrivit paginii oficiale. Sondajele arată că aproape trei sferturi, 72% din francezi, sprijină mişcarea. De acum ea a devenit incontrolabilă.
Este limpede că mişcarea vestelor galbene este doar unul din simptomele unui malaise mult mai profund. Strategia „vestelor galbene” are o dimensiune politică dar şi mediatică. Bulevardul Champs-Elysées, tocmai pentru că are renumele de a fi „cel mai frumos din lume”, este locul ideal, din punct de vedere mediatic, pentru exprimarea unor revendicări. Imaginile captate pe Champs-Elysées, când fac turul lumii în contextul manifestaţiilor şi al înfruntărilor cu poliţia, sunt mult mai acuzatoare pentru executiv, dar şi pentru Franţa, decât dacă ar pleca dintr-un cartier mai puţin faimos.
Bulevardul este în acelaşi timp un simbol al luxului francez dar şi al capitalismului care a deraiat (pentru că preţurile de instalare acolo, pentru firmele doritoare, sunt astronomice). Champs-Elysées mai este artera paradelor şi a festivităţilor militare de Ziua naţională a Franţei, iar prin Arcul de Triumf este simbolul eroismului naţional.
„Vestele galbene” au o foarte mare susţinere în rândul francezilor
Pentru aproape opt din zece francezi (78%), anunţurile guvernului nu corespund aşteptărilor exprimate de „vestele galbene”, potrivit unui sondaj Elabe publicat la începutul lunii decembrie. De altfel, susţinerea mobilizării rămâne ridicată după anunţurile făcute de Édouard Philippe, cu 72% (-3) dintre francezii care au simpatie pentru mişcare sau o susţin, potrivit La Libre.
Aprobarea mişcării este cea mai puternică la apropiaţii extremei stângi (LFI, PCF… 91%) şi ai Adunării Naţionale (fostul FN, 81%) (extrema dreapta), dar şi printre cei care nu au nicio preferinţă partizană (77%). 38% dintre simpatizanţii Republicii En Marche susţin sau nutresc simpatie pentru mişcare. Aceste proporţii trebuie totuşi luate cu precauţie, având în vedere slăbiciunea eşantioanelor.
Niciuna dintre măsurile anunţate de Édouard Philippe nu este realmente percepută ca eficientă pentru a îmbunătăţi puterea de cumpărare. Totuşi în frunte, suspendarea majorării tarifelor la gaz şi energie electrică, considerată „eficientă” de 45% dintre respondenţi, este cu mult înaintea suspendării de şase luni a majorării taxei pe combustibili (32%). Pentru aproape doi din trei francezi (63%), mobilizarea este necesar să continue, un procent în scădere netă (-6) în raport cu un sondaj anterior realizat la sfârşitul lunii noiembrie. Pentru 37% (+6), ea trebuie să se oprească. Proporţia celor care se definesc ca „veste galbene” este stabilă la 20%.
În schimb, francezii condamnă puternic (82%) violenţele care a avut loc în timpul mobilizării, chiar dacă 37% afirmă că le înţeleg.
Cu o aprobare de peste 70%, mişcarea se situează în media ridicată a mobilizărilor aprobate de francezi, în spatele aceleia a poliţiştilor pentru a denunţa lipsa de mijloace în 2016 (88%) şi cea de personal EHPAD (86%) şi a pensionarilor (81%) în luna martie.
Sondajul a fost efectuat online pe 4 şi 5 noiembrie, pe un eşantion de 1.002 de persoane în vârstă de 18 ani şi peste, în conformitate cu metoda cotei. Marja de eroare este între 1,4 şi 3,1 puncte.
Credibilitatea preşedintelui Emmanuel Macron, extrem de slăbită şi în Europa
Preşedintele francez Emmanuel Macron este perceput adesea de partenerii săi europeni drept „un bastion împotriva populismului”, iar dificultatea sa de a face faţă revoltelor „vestelor galbene” provoacă îngrijorarea vecinilor Franţei, estimează observatori internaţionali, relatează AFP.
„În 2017, alegerea sa a fost văzută ca o speranţă pentru vecinii săi europeni, după un an 2016 marcat de referendumul privind Brexit-ul şi alegerea lui Donald Trump” la Casa Albă, a declarat Nicolas Baygert, profesor de comunicare politică la Universitatea Liberă din Bruxelles.
În viziunea Berlinului şi a Bruxellesului, Macron întruchipează „un bastion împotriva populismului”, dar şi „un lider voluntar în problemele europene”, estimează politologul belgian. Sprijinul „foarte important” adus de Emmanuel Macron cauzei europene „pare astăzi extrem de slăbit”, a mai spus el.
Imaginile cu scenele de violenţă din Paris şi primul pas înapoi făcut de preşedinte după suspendarea taxei pe carburanţi, aflată la originea protestelor, au afectat foarte mult credibilitatea sa în Franţa şi în Europa. „Macron este apreciat de vecinii europeni pentru fermitatea sa, în timp ce ţara sa este considerată incapabilă să se reformeze de ani de zile”, subliniază Vincent Laborderie, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Catolică din Leuven, Belgia.
Agravarea situaţiei miercuri, în pofida anunţurilor guvernamentale, reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru progresiştii din Europa care se pregătesc pentru alegerile europene din luna mai. „Dacă Macron nu acţionează (…) există riscul ca această situaţie să se încheie cu o victorie masivă a naţionaliştilor la următoarele alegeri europene”, scria cotidianul spaniol El Pais. „Franţa nu-şi poate permite acest lucru. Nici Europa”, sublinia publicaţia spaniolă.
Cu o Angela Merkel extrem de slăbită – forţată în octombrie să anunţe retragerea de la conducerea partidului său în 2021 după două alegeri regionale dezamăgitoare – Emmanuel Macron urma să preia rolul de lider al „progresiştilor” în campania europeană.
„Dacă situaţia continuă să se deterioreze în Franţa, (…) Macron nu va putea să joace liniştit acest rol”, avertizează Laborderie.
Ziarul american Washington Post scrie: „Lui Macron îi place să se prezinte în ochii lumii drept un centrist fermecător care se poate opune furiei extremelor. Însă acasă, el este un politician copleşit, care riscă să fie înghiţit de o revoltă în creştere”.
La rândul lor, „naţionaliştii”, combătuţi în mod deschis de Emmanuel Macron, nu şi-au ascuns bucuria de a-l vedea slăbit pe preşedintele francez. „Macron nu mai este o problemă pentru mine sau pentru Europa”, a declarat ministrul de Interne italian Matteo Salvini, liderul Ligii (extremă dreapta).
La rândul său, preşedintele american Donald Trump a ironizat concesiile făcute de preşedintele francez. „Mă bucur că prietenul meu Emmanuel Macron şi protestatarii din Paris au căzut de acord asupra concluziei la care eu am ajuns în urmă cu doi ani”, a scris Trump pe Twitter, referindu-se la decizia sa de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Citiți și:
Lista revendicărilor mișcării Vestele galbene din Franța
«Vestele galbene» şi decesul falsei democraţii
yogaesoteric
26 ianuarie 2019