Și-a confundat Soros pastila albastră cu cea verde? Am asistat, probabil, la ultima ediție a Forumului de la Davos (I)
Nu mai puțin de 5.000 de luptători înarmați până în dinți au asigurat paza Forumului Economic Mondial de la Davos. Al Guvernului Mondial Informal. Nu e, propriu-zis, un forum economic! Este un forum cât se poate de politic, un bun prilej ca stăpânii lumii să se întâlnească periodic și public, organizat, cu marionetele lor preferate: președinții de state și șefii guvernelor. La Davos, asistăm, an de an, la întâlnirea globaliștilor. Nici mai mult, nici mai puțin. Anul acesta, „tradiționalulˮ miting împotriva forumului de la Davos nu a fost autorizat, pe motiv de prea multă zăpadă și prea puțin loc. Iar de anul viitor, s-ar putea să nu mai vedem vreun forum la Davos.
Dacă anul trecut Jack Ma (Alibaba Group) spunea că globalizarea nu mai poate fi oprită, iată că numai evenimentele unui singur an par să ne confirme exact opusul! Cu miliarde aruncate pe geam, deocamdată Brexit-ul nu a fost oprit de globaliști, Trump, May și Macron au preferat să rămână acasă și să își rezolve propriile probleme decât să bată câmpii la Davos la cocktailuri și prânzuri secrete cu bancheri, să plângă pe umerii FMI pentru creșterea economică redusă ori să îngroașe rândurile super-bogaților care zboară singuri într-un jumbo sau super-jumbo până în Elveția ca să se plângă de poluare. Nici Putin sau președintele Xi nu au onorat cu prezența lor întâlnirea de la Davos.
Anul acesta Matt Damon, chipurile, „luptă” pentru apă curată și accesul la apă pentru lumea în curs de dezvoltare. Sună frumos? În realitate, însă, este vorba despre un credit bancar destinat unor cetățeni foarte săraci și fără acces la apă. Un credit ca să își cumpere țeavă. Țeavă pe care să își aducă apa. Iar banii de țeavă vin de la globaliștii „îngrijorați” de soarta lor. Numai că Hollywood-ul este, cu arme și bagaje, în solda globaliștilor.
Una dintre problemele acute ale globaliștilor este și de-dolarizarea. Problema a survenit în urma sancțiunilor impuse de Statele Unite și a generat vânzarea unor cantități imense de dolari de către țări precum Iranul, China și Rusia. De ordinul sutelor de miliarde. Nu părea că i-ar preocupa pe globaliști.
Ce s-a discutat la Davos?
O temă importantă la Davos a fost mutarea luării deciziilor din sarcina guvernelor în cea a șefilor corporațiilor. Adică, un CEO de transnațională să capete puteri oarecum discreționare în ceea ce privește măsurile economice ce ar urma să se ia în țara X sau Y. În implementarea taxelor, bunăoară. Adepții așa-zisului Leadership 4.0, adică acei CEO din top 500 Fortune, susțin că pot lua decizii în 30 de minute în privința recalificării a milioane de oameni necesari în cea de a patra revoluție industrială, însă având totodată în vedere impactul asupra schimbărilor climatice, asupra securității cibernetice și politicilor ce guvernează tehnologiile de azi.
Egalitatea genurilor a fost o altă mare preocupare. O problemă, pe cât de falsă, pe atât de dezbătută. Mai exact „advanced gender equality” (egalitate de gen, avansată)! Cu despicat firul în patru pe diversitate și incluziune, măsurarea egalității, indici, raportări. Afară de bărbați și femei, sunt definite peste 70 de genuri! Pentru fiecare gen, există și o „păsărească” adoptată, cu așa-zise pronume aferente, combinații de vocale și consoane ce nu înseamnă nimic.
Sărăcia, oricât de hilar ar suna, îi preocupă pe bogați. Astfel, 10% din populația planetei trăiește cu 2 dolari pe zi. Soluția identificată: o creștere economică „incluzivă”.
Multilateralismul e afectat de actualii lideri politici. De aici, de la „zgomotul geopolitic”, unii s-au străduit să vadă criza economică după colț, alții au anunțat doar că economia „încetinește”.
Un concept esențial discutat la Davos a fost Globalizarea 4.0. Aceasta se bazează pe tehnologiile inteligente care vor interconecta toate lucrurile și toți oamenii. Nivelul implementării acestor tehnologii este însă dincolo de ceea ce putem percepe în clipa de față! De la informațiile privind compușii care circulă în sângele unui individ și până la informațiile privind modul de funcționare ale unei mașinării „vor contribui la găsirea unei forme mai democratice a redistribuției”. Mai exact, vorbim de un control avansat al populației și tehnologiilor industriale. În această cheie trebuie văzută și îngrijorarea lui George Soros privind sistemul de credit social chinezesc, deja gata implementat! Oricât de toxică i s-ar părea lui Soros metoda chinezească, să reținem că ceea ce îl deranjează nu este transformarea omului într-o entitate dezrădăcinată, depersonalizată și aflată sub control 24 de ore din 24, ci faptul că acest lucru vor să-l ducă la bun sfârșit chinezii și nu vreo companie a „elitei” de la Davos. Mai grav, India și Tailanda se îndreaptă deja în aceeași direcție, lucrând deja la programe serioase de recunoaștere facială.
Tehnologia 5G și cazul Huawei au aceeași concluzie. Este bine să existe o tehnologie 5G, cu viteze de peste o sută de ori mai mari la internet, dar nu e o idee bună să îi îmbogățească pe chinezi.
Securitatea financiară a fost o altă temă generatoare de frisoane. În viziunea globalistă, pensionarea pare o idee ce aparține trecutului, astfel că ideea economisirii se restructurează având ca bază o durată de viață de peste 100 de ani a angajatului, globaliștii angajându-se să găsească instrumentele care să asigure „securitatea financiară” a individului până la sfârșitul presupusei sale existențe. Cu alte cuvinte, din veniturile realizate, angajatul va pune deoparte pentru scheme de calificare și pentru a-și asigura nevoile până dincolo de 100 de ani de viață. În condițiile în care media de viață la bărbați este de 80 de ani, iar la femei e de 84. Ceea ce înseamnă că veniturile pe 15-20 de ani de muncă și le va adjudeca, de fapt, compania. Dacă mai punem și costurile recalificărilor, avem imaginea „noului contract social”.
Crypto-arhitectura sustenabilă a fost un subiect viu dezbătut. Crypto-moneda reprezintă viitorul, au căzut de acord majoritatea participanților la forum. Totuși, dacă lumea nu va aluneca în distopie, crypto-monedele nu vor reuși să înlocuiască deocamdată banii reali. Moneda virtuală este deja descentralizată, transfrontalieră, nu ține de vreo bancă centrală, deci scapă controlului politic statal și al sistemelor financiare clasice. Cu toate acestea, cca. 80% din ceea ce face un guvern s-ar putea baza pe blockchain, cu contracte smart, în bitcoin. De la colectarea impozitelor și până la asigurările medicale, toate ar deveni fezabile și într-un sistem transfrontalier. S-a dat exemplul celor 50.000 de rezidenți virtuali din Estonia, care fără a pune vreodată piciorul în țară, pot fi parte a poporului estonian și pot beneficia de serviciile guvernamentale. La fel în Malaezia sau Kazahstan, în Malta sau Gibraltar, țări în care există guverne virtuale. Mai performante decât alte forme de până acum! Care pun la dispoziție asigurări de sănătate sau pensii.
Evident că bancherii își văd o parte a pieței înghițită de crypto-monede și își pot lua, concomitent, adio de la o parte din profiturile atât de ușor realizate până acum. Care este dimensiunea pieței? Undeva între 5 și 10 trilioane de dolari. Pentru a avea termeni de comparație, piața imobiliară globală reprezintă 200 de trilioane de dolari, iar cantitatea de aur existentă este de 7 trilioane de dolari. Ca atare, în funcție și de dezvoltarea tehnologică, e de așteptat ca acest nou sistem financiar să capete tot mai mare consistență și răspândire. S-a prezentat drept exemplu un ICO (initial coin offering) ce ar avea ca scop construirea infrastructurii unei țări. Astfel, întreaga infrastructură ar putea fi manageriată și auditată via blockchain. Iar proprietatea ar aparține deținătorilor de monedă virtuală.
Eșecul globalismului
Eșecul globalismului a fost anunțat deja de o serie de semne precum ieșirea Marii Britanii din UE, victoria lui Donald Trump în Statele Unite, mișcarea cetățenilor din „periferia” societății elene, spaniole sau franceze în cadrul unor manifestări precum „indignados” sau „gilets jaunes”. Dincolo de a fi simple mișcări anti austeritate, aceste mișcări justificate vor să pună punct și migrației care ucide pur și simplu civilizația occidentală, dar și discriminărilor culturale promovate de globaliști. De așa-zisa „elită”.
Eșecul globalismului a fost enunțat și de Viktor Orban. Acesta a afirmat că vestea bună e că „generația 1990”, anume creștină și anticomunistă (antimarxistă) este pe cale să preia conducerea Uniunii Europene în urma alegerilor ce urmează în luna mai 2019. Într-adevăr, în Europa Centrală și de Est, unde comunismul a reprezentat o lungă și dureroasă realitate, ideile neomarxiste nu s-au bucurat de sprijin din partea populației. Astăzi, Grupul de la Vișegrad și o pletora de alte partide sunt pe cale să stabilească o alianță care fie să încerce să îndrepte lucrurile în UE, fie să salveze măcar jumătatea estică a continentului de islamizare și corectitudine politică.
Grupul Visegrad ‒ Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia
Din păcate, în România continuă să existe, dincolo de fostele cadre ale statului comunist, o pătură nouă de „nostalgici” ai dictatorului Ceaușescu, ce par să nu fi auzit vreodată de detenția politică, suprimarea intelectualității, crime, denunțuri, telefoane ascultate, cortina de fier, cultul personalității, foamete, frig, muncă forțată etc. Mai mult, ideile unui „nou” socialism, chipurile democratic, revin cu veselie, enunțate de formațiuni politice precum Demos sau alte surogate securistice, așa-zis „patriotice”.
În plan internațional să mai notăm și Pactul de la Shanghai (The Shanghai Cooperation Organization – SCO) prin care Rusia și China, ulterior și India și Pakistan, dar și alte 4 state din Asia Centrală au decis să implementeze un sistem alternativ politic, economic și de securitate. La ora actuală, SCO este una dintre cele mai puternice alianțe militare, ocupând 3/5 din spațiul Eurasiatic și însumând jumătate din populația acestei regiuni. Davos, aveți o „mică” problemă!
Problema este și faptul că globaliștii și neomarxiștii nu pot modifica realitatea, ci poate o imagine a realității. O proiecție. De ajuns, totuși, că aceste sloganuri sunt cântate și recitate de cohorte de spălați pe creier, de așa-zișii „social-warriors” și de complicii lor, intelectualii și lumea artistică, a celebrităților. Un Matt Demon vânzând credite pentru țeavă. Sau Cate Blanchett „impresionată până la lacrimi” de Mohamed din Iordania și cei 6 copii pe care îi are și pe care e musai să îi ducă în Europa, chiar renunțând la o valiză. Ideile lor, oricât de minunate și de corecte ar fi din punct de vedere politic, sunt perfect dăunătoare economiei și societății occidentale.
Cu ce să începem? Cu excluderea din societate a muncitorilor, a micilor patroni și micului capital național. Sigur că asta nu generează bani la buget, dar de ce ar avea nevoie cineva de acest „mărunțiș”, când o corporație sau o bancă produce o cantitate mult mai mare de bani fără alte bătăi de cap? Dincolo de faptul că nu generează bani, putem fi siguri, în schimb, că măsura generează nemulțumire socială. Din acest motiv a fost votat Trump în „Rust Belt” (Michigan, Wisconsin, Indiana, Illinois, Ohio, Pennsylvania), adică în zona în care manufactura reprezenta o realitate de zi cu zi înainte ca globalismul și „progresismul” liberal să preschimbe totul în ruină. Cu viziunea sa, ne-globalistă, Trump a produs peste 5 milioane de joburi noi! Dar situația este identică și la Paris. Ba chiar și în România. Doar că Europa încă nu și-a găsit un Trump.
Dincolo de elitele tradiționale, avem și noua elită, o nouă formă emasculată – hipsterimea progresistă, „preocupată” de chestiuni precum încălzirea globală, redistribuirea avuției, eradicarea foametei de pe planetă, nediscriminarea homosexualilor sau a altor minorități. Praf în ochi! Steven van Groningen e „săracul” de al cărui viitor se preocupă hipsterimea din România. Jacques Attali e „sărmanul” de soarta căruia se înduioșează „fularele roșii” pe străzile Parisului, iar în timp ce pe pancartele lor apar mesaje ce condamnă violența, ceea ce strigă este „Moarte proștilor!” sau rasiștilor sau homofobilor, prin asta înțelegând „vestele galbene”.
Trecând peste faptul că „elita” se opune clar așa-zisei „clase muncitoare”, întâmplător constituită din albi și în America și în Europa, trecând peste faptul că această „elită” conspiră alături de globaliști, mai pune osul și la ridicarea unei adevărate bariere ideologice între cele două fragmente ale societății. Am auzit în campania electorală (dar și după) că această clasă a celor care muncesc (în sfera privată, în SRL-uri) ar fi „ciuma roșie”, cei fără dinți în gură, pușcăriabilii, la fel cum ei sunt „the deplorables” (mizerabilii) în accepțiunea democraților-progresiști din Statele Unite. La fel „privilegiații” din Marea Britanie. Aceștia sunt caracterizați drept opresori ai celor cinstiți, curați, antifasciști (anticomuniști – în România), deschiși la minte, progresiști, oameni care nu sunt „pupători de moaște” sau bigoți, ci promotori ai iubirii și a religiei păcii.
Citiți partea a doua a articolului
Citiți și:
Coperta revistei «The Economist», Lumea în 2019 – o analiză Vigilant Citizen
Naționalismul și Imperiul Liberal (I)
yogaesoteric
20 martie 2019