Dumnezeu n-are nevoie de o făptuire mare, cât de o dorinţă nobilă

Dumnezeu n-are nevoie de o făptuire mare cât de o dorinţă nobilă. Dumnezeu n-alege un suflet virtuos plecând de la faptele lui, ci de la aspirația lui nobilă îndreptată spre El şi de la o inimă plină de smerenie. Cum nu-l desparte de El pe păcătos plecând de la faptele lui; fiindcă adeseori faptele sunt împiedicate de felurite pricini, şi multe fapte bune sau rele sunt săvârşite fără dorinţa celor ce le săvârșesc.

Dumnezeu se uită mai degrabă la dorinţa voinţei să vadă în ce anume îşi găseşte acesta plăcerea. Aşa că dorinţa unui suflet îi este de ajuns chiar şi fără fapte, dacă săvârşirea lor e cu neputinţă, cum spune fericitul Tâlcuitor [Teodor al Mopsuestiei]: „Când dă legi, Domnul pare să cerceteze mai riguros dorinţa sufletului decât faptele lui”.

Iar altundeva, plecând de la cuvintele Lui, vorbeşte ca în numele Domnului: „Cercetez dorinţa, şi nu cercetez atât faptele, fiindcă un suflet care se alipeşte de virtute cu dorinţa desăvârşită îmi este de ajuns. Cei de sub Legea lui Moise trec prin sită faptele lor, deşi conştiinţa le e rănită de o mulţime de lipsuri, chiar şi mărunte. Dar cei care ţin la Legea Mea rămân în bucurie, chiar dacă se petrece să lucreze rău ca nişte oameni ce sunt, de vreme ce ştiu că în conştiinţa lor au optat pentru virtute.“

Sfântul Isaac Sirul: Cuvinte către singuratici

Citiți și:

Recunoaşteţi fără încetare aspiraţiile spirituale care există în universul vostru lăuntric!

Iubirea divină – darul nepreţuit al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi

yogaesoteric
11 iunie 2019