Biocomputer din celule umane vii

 

O echipă de cercetători condusă de Martin Fussenegger, profesor de biotehnologie și bioinginerie la Departamentul de Științe și Inginerie Biosisteme la ETH Zurich din Basel, a găsit acum o modalitate de a utiliza componente biologice pentru a construi un procesor cu miez flexibil.

Un procesor de componente biologice

O variantă specială a proteinei Cas9 formează miezul procesorului. Ca răspuns la intrarea livrată de secvențele de ARN ghid, CPU reglează expresia unei gene specifice, care la rândul său face o anumită proteină. Cu această abordare, cercetătorii pot programa circuite scalabile în celule umane – cum ar fi jumătăți digitale care adaugă, acestea constau din două intrări și două ieșiri și pot adăuga două numere binare cu o singură cifră.

Procesarea puternică a datelor multicore

Cercetătorii au făcut un pas mai departe: au creat un procesor bi-core biologic, similar cu cel din lumea digitală, prin integrarea a două nuclee într-o celulă. Pentru aceasta, au folosit componente CRISPR-Cas9 din două bacterii diferite. Fussenegger a fost încântat de rezultat, spunând: „Am creat primul computer celular cu mai mult de un procesor de bază”.

Acest computer biologic nu este doar extrem de mic, dar în teorie poate fi extins până la orice dimensiune imaginabilă.
„Imaginează-ți un micro-ţesut cu miliarde de celule, fiecare echipat cu propriul procesor dual-core. Astfel de «organe de calcul» ar putea atinge teoretic o putere de calcul care o depășește cu mult pe cea a unui supercomputer digital – și folosind doar o parte din energia consumată de acesta”, spune Fussenegger.

Aplicații în diagnostic și tratament

Un computer celular ar putea fi folosit pentru a detecta semnale biologice în organism, cum ar fi anumite produse metabolice sau mesageri chimici, să le proceseze și să le răspundă în consecință. Cu un procesor corect programat, celulele ar putea interpreta două biomarkere diferite ca semnale de intrare. Dacă este prezent doar biomarkerul A, atunci biocomputerul răspunde formând o moleculă de diagnostic sau o substanță farmaceutică. Dacă biocomputerul înregistrează doar biomarkerul B, atunci declanșează producția unei substanțe diferite. Dacă ambii biomarkeri sunt prezenți, aceasta induce încă o a treia reacție. Un astfel de sistem şi-ar putea găsi aplicații în tratamente, de exemplu în tratamentul cancerului.

„Am putea integra și feedback-ul”, spune Fussenegger. De exemplu, dacă biomarkerul B rămâne în organism o perioadă mai lungă de timp la o anumită concentrație, acest aspect ar putea indica faptul că există metastaze ale cancerului. Biocomputerul ar produce apoi o substanță chimică care vizează creșteri ale dozelor de tratament.

Este posibilă dezvoltarea de procesoare multicore

„Acest computer mobil poate suna ca o idee foarte revoluționară, dar nu este cazul”, subliniază Fussenegger. El continuă: „Însuși trupul uman este un computer mare. Metabolismul său s-a bazat pe puterea de calcul a trilioanelor de celule încă din vremuri imemoriale.” Aceste celule primesc continuu informații din lumea exterioară sau de la alte celule, prelucrează semnalele și răspund în consecință – fie prin emiterea de mesageri chimici, fie prin declanșarea proceselor metabolice. „Și spre deosebire de un supercomputer tehnic, acest computer mare are nevoie doar de o felie de pâine pentru energie”, subliniază Fussenegger.

Următorul său obiectiv este de a integra o structură multicore computer într-o celulă. „Aceasta ar avea și mai multă putere de calcul decât actuala structură dual core”, spune el.

Citiţi şi:

Oamenii de știință construiesc un biocomputer bazat pe celule vii

S-a reuşit stocarea unui sistem de operare pe calculator în… ADN-ul uman! 

 

yogaesoteric
25 septembrie 2019


 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More