Noua dogmă – Pandemia eternă. Noii eretici – Nealiniații

 

Analizând bombardamentul mediatic, linia partidului de altă dată își cosmetizează denumirea în „surse oficiale”. Dizidenții de azi sunt cenzurați de regim, doar că nu s-a ajuns la arestări și executări, ca în regimul de ieri, însă are loc un fenomen perfid de reeducare a societății românești. Ca la Pitești, condiția de reeducat se dovedește prin aplicarea aceleiași metode de reeducare asupra semenilor.

Dacă majoritatea se lasă circumcisă cerebral de programarea mediatică, ea va deveni ostilă față de minoritatea „nealiniaților”. Cum reeducații din Pitești dădeau vina pe legionarii care refuzau să cedeze, acuzându-i că din cauza lor ei nu-și pot primi libertatea promisă, așa se vor comporta reeducații de azi, alimentați de narativa surselor oficiale, vor acuza nealiniații de inconștiență, iresponsabilitate socială, nebunie chiar, spunând că din cauza lor nu se poate relaxa starea de urgentă, alertă și necesitate, crezând că acești nealiniați sunt singurul obstacol în calea întoarcerii la normalitate.

Iată un articol care rezonează cu aceste gânduri.

Apocalipsa după COVID: Manifest pentru o Pandemie Eternă

(Preluat de pe EVZ

Se înmulțesc cazurile de eretici executați pentru că au fluierat în Biserica Pandemiei. COVID-19 este noua Dogmă care desparte Iadul de Rai.

Fericiți cei ce cred în Epidemie și nu cercetează, că a lor va fi Societatea Deschisă de mâine.
Fericiți cei ce nu se plâng, că aceia vor fi promovați.
Fericiți cei obedienți, că aceia vor salva Planeta.
Fericiți cei ce se informează doar din surse oficiale, că aceia vor vedea Progresul.
Fericiți cei ce stau azi în case, pentru că mâine se vor obișnui.
Fericiți cei ce poartă mască, pentru că așa dispar diferențele dintre hoț și prost.
Fericiți cei galbeni la față, că aceia au adoptat Modelul Chinez.
Fericiți cei prigoniți și amendați, că aceia alimentează Bugetul.
Fericiți veți fi, pentru că nici nu vă veți da seama când vă vor prosti și vă vor încăleca acum, și data viitoare, și în vecii vecilor.
Vai de voi, însă, o, necredincioșilor, și șovăielnicilor, și zăbavnicilor la ordonanțe militare și stări de urgență, vai de voi, cei ce nu vreți să vă aliniați, să ascultați și să fiți ascultați, că veți fi aruncați în întunericul cel mai dinafară al societății, unde nu este promovare, nici recomandare, nici progres, ci numai marginalizare veșnică.

***

În anii 1990, după prăbușirea Zidului Berlinului și destrămarea Uniunii Sovietice, „revoluția permanentă” a lui Troțki era în pericol. Comunismul fusese compromis, iar clasa muncitoare, „motorul revoluției mondiale”, se cam îmburghezise, dedulcindu-se la binefacerile capitalismului. Nu-i mai ardea de lupta de clasă. Era nevoie de altceva. Strategii Internaționalismului Socialist au avut o găselniță care părea genială: înlocuirea clasei muncitoare cu minoritățile. Sexuale, religioase, etnice, culturale.

Lovitura era dublă:
1. zguduia din temelii sistemul democratic, construit pe principiul majorității, care adusese liniște, stabilitate și prosperitate în țările cu vechi tradiții capitaliste;
și
2. nu exista riscul „epuizării benzinei”, ca în cazul clasei muncitoare, dat fiind că numărul minorităților este practic nesfârșit (repet un exemplu pe care l-am mai dat: inițialele care desemnează minoritățile sexuale au ajuns să depășească astăzi cifra de 20). Într-o societate, vor putea fi identificate întotdeauna minorități ale căror nemulțumiri să fie folosite pentru a schimba-răsturna-revoluționa starea de fapt. Noile schimbări sociale duc la apariția altor minorități și așa mai departe.

După mai bine de două decenii de domnie a minorităților, care au transformat fața lumii civilizate cu o rapiditate nemaivăzută, dând peste cap conceptul de drepturi ale omului, motorul revoluției a început din nou să dea rateuri. Dacă prima dată rămăsese fără combustibil, acum se îneca din cauză că avea prea mult. Scăpate de sub control, minoritățile au ajuns să se calce pe picioare și să se bată între ele.

Homosexualii s-au plâns de homofobia imigranților musulmani, feministele au început să fie iritate de tupeul cu care transgenderele cu organe masculine vor să le fure stindardul, negrii au văzut cum le iau fața minoritățile sexuale albe etc.

Scoaterea de la naftalină a unui concept din 1989 – Intersecționalitatea – care ambiționa să facă ordine și să ierarhizeze discriminările, nu a fost de mare folos.

În urmă cu 30 de ani, situaţia era mult mai simplă: albul îl oprima pe negru, heterosexualul pe homosexual, creștinul pe musulman și pe ateu. Acum însă, între un alb homosexual și un negru hetero, cui să-i dai dreptate? Sau între o feministă băștinașă și un imigrant islamic, cu patru neveste îmbrobodite?

Renunțarea la criterii axiologice și relativizarea generalizată au dus până la urmă la relativizarea relativizării. De pildă, atacurile la adresa familiei tradiționale au dus la relativizarea căsătoriilor homosexuale și la deprecierea homosexualității înseși. Eforturile mai mult sau mai puțin mascate pentru legalizarea pedofiliei ca orientare sexuală legitimă au fost văzute de cuplurile homosexuale drept pericole la adresa dreptului lor de a adopta copii.

Harababura era totală. Într-o asemenea măsură încât anihila arma cea mai de temut a Noii Revoluții, care era Corectitudinea Politică. Adevărul unic nu mai putea fi distins nici măcar de ideologi, darmite de lumea normală. Ceea ce arunca în derizoriu orice tentativă de Poliție a Gândirii.

Găselnița cu exacerbarea minorităților și-a dovedit falimentul mai repede decât se așteptau strategii Internaționalismului. Revoluția Mondială se afla iar în impas. Era nevoie grabnic de o nouă Dogmă. De data asta, însă, ceva simplu și ușor de priceput, fără farafastâcuri. Ceva care să poată fi tranșat dintr-o lovitură de securea Corectitudinii Politice. Gen: „Patru picioare – bun, două picioare – rău”. Ceva care să ne întoarcă la bătrâna și sănătoasa teroare bolșevică. Ceva care să transforme casele în cuști și societatea în Grădină Zoologică. Un nou virus ideologic, care să infecteze conştiinţele și să distragă atențiile, pentru a relansa Revoluția permanentă.

Ceva ca un fel de pandemie eternă.

***

Viitorul celor două societăți

Dan Diaconu a descris foarte bine deznodământul acestui conflict dintre o majoritate abrutizată și o minoritate care e dispusă la sacrificii pentru a-și păstra conștiința. Inspirat din conferințele lui Rudolf Steiner, Diaconu vorbește despre două societăți viitoare, una urbanită, tehnologizată până la paroxism (condusă de Inteligență Artificială), alta rurală, auto-sustenabilă și complet ruptă de sistemul vechi, având un circuit economic în mare parte închis, legi proprii și autonomie de gândire.

Redăm aici articolul

M-am entuziasmat când au repornit Justițiarul. Am crezut că au realizat prostia făcută și le-a fost frică de reacția publică. Așa a fost inițial, însă după aceea Manciu a revenit, ordonând reînchiderea site-ului. A fost o acțiune voită de intimidare, de demolare a personalității. Mesajul care s-a vrut transmis a fost scurt și barbar: „Fac cu voi ce vreau”! Exact ca torționarii comuniști, care-și învățaseră lecția de la torționarii de dinainte de război.

Din păcate, situaţia nu arată deloc bine. Urmează o criză alimentară, al cărei efect va fi și mai devastator pentru gloată. E gândită special pentru aliniere și control. Foamea e cel mai bun stimul atunci când vrei să dresezi masele. O criză alimentară va împărți lumea în două: cei care au și cei care au nevoie. Ultimii vor fi obligaţi să se supună ritualurilor demonice gândite pentru a-i îngenunchea definitiv. Un colț de pâine va costa cât o viață pentru turma docilă. Supravegherea și controlul se vor exercita prin intermediul întregului arsenal pe care-l vedeți la fermele avansate: vaccinare, medicație preventivă, program strict, hrană uniformă, control automat, reproducere științifică, depopulare unde se cere, repopulare unde se indică s.a.m.d.

Ceilalți, puținii care au înțeles încotro merge lumea – sau cei care se comportă așa din instinct – vor avea de suportat șicane, dar care nu vor fi de netrecut. Probabil în prima fază le va fi mai greu, dar după aceea „stăpânii” vor înțelege că e mai bine să-i lase în pace, inclusiv ca măsură de rezervă. Și-acum, hai să vedem care vor fi diferențele.

Gloata va fi condusă eficient de AI. Fiecare încălcare va fi pedepsită. Te va pedepsi mașina, propriul frigider, aragazul s.a.m.d. Tot ele te vor supraveghea discret. Dacă dimineața nu ți se deschide ușa înseamnă că ești în arest sau că ești suspect de vreo boală. Vei afla asta ceva mai târziu, în funcție de cine va veni să te ridice: poliția sau salvarea. De locuit vei locui în spații optime, individuale. Familia va fi desființată, oamenii sterilizați de la naștere, cu mici excepții: cei aleși pentru înmulțire. Asta, desigur, până la apariția uterului artificial. După asta, uzinele de făcut copii îi vor face științific.

Ușor, ușor, viața „mecanizată” își va intra în rutină și super-tehnologizații vor cunoaște din nou fericirea. Căci după ce teroarea se exercită constant asupra ta, la un moment dat îți poți găsi fericirea în chestiuni din ce în ce mai minore. De exemplu, ai dreptul să socializezi o dată pe săptămână sau când te remarci. Poți să faci un concediu undeva departe unde „distanțarea socială” nu mai e obligatorie. Și atâtea și atâtea nimicuri.

Ceilalți, nealiniații, își vor duce destul de greu existența. Vor fi nevoiţi să se obișnuiască să-și producă singuri totul, inclusiv energia electrică. Vor fi niște insule „scăpate de sub control”, dar cu limitări pe măsură. Nu vor avea voie să intre în orașe din cauza „potențialului de infectare” și, din același motiv, de la ei nu vor cumpăra decât cei aflați într-o situație similară. Posibil să existe schimburi între cele două lumi, dar ele vor fi strict controlate.

Va fi greu în ambele părți, dar cei din gloată vor fi instinctuali, fără niciun ideal și fără niciun rost. Ceilalți, cel puțin vor avea conștiință proprie, iar acesta valorează mai mult decât orice pe această lume. Și le va merge cu atât mai bine cu cât vor fi mai departe de marile aglomerări urbane. Poate, privind cu ochii de-acum, veți spune că limitarea intrării în orașe va fi un lucru rău. Vă întreb însă, de câte ori ați reușit să intrați într-o fermă de porci? Dacă nu lucrați acolo, n-aveți aproape nicio șansă. La fel va fi și cu aglomerările urbane deoarece ele vor fi strict niște ferme de oameni. Vor fi la fel de interesante precum sunt acum fermele amintite.

Cernerea va începe încă de-acum, ca efect al alegerii fiecăruia. Apoi, treptat, cele două lumi se vor îndepărta până când vor deveni incompatibile. Tehnologizații nu vor mai putea mânca din mâncarea celor „liberi” deoarece, netratată, le va face rău. Și nici invers nu va fi posibil din același motiv. Iar diferențele nu se vor opri aici. Nici măcar hainele tenologizaților nu le vor putea folosi ceilalți deoarece vor fi doldora de senzori meniți strict controlului și confortului. Iar în afara ariei de acțiune, pur și simplu nu vor funcționa. Sau le vor funcționa doar senzorii meniți controlului.

Dacă vreți un model de libertate, uitați-vă la comunitățile Amish. Ele vă pot da indicațiile necesare pentru a merge pe drumul suveranității. Și-aveți grijă că nu vă veți putea înhăma singuri. Fără o comunitate veți fi pierduți!


Citiţi şi:

Minunata nouă normalitate

Ne îndreptăm ca oile spre un final catastrofal

 

yogaesoteric
3 iulie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More