Cum se preschimbă democrația în dictatură (I)

Capitolul 1

Inventarul dovezilor

Democraţia se preschimbă în dictatură
Cum este controlată Uniunea Europeană de către interesele corporatiste

„Bruxelles UE” se prezintă lumii ca un exemplu strălucit al democraţiei secolului 21. În realitate însă, nimic nu este mai departe de adevăr.

Într-o democraţie, toată puterea aparţine poporului. Principiul „separaţiei puterilor” între cele trei niveluri de guvernare – executiv, legislativ şi juridic – stabileşte verificări şi echilibrări pentru a proteja împotriva abuzurilor. Acest principiu a fost universal acceptat după ce omenirea a luptat pentru el timp de mii de ani.

Democraţia adevărată

Într-o adevărată democraţie întreaga putere o are poporul.

Prin contrast, „Bruxelles UE” este lipsit de acest principiu fundamental al „separaţiei puterilor”. Mai mult, populaţia Europei nu are control nici asupra nivelului executiv, nici asupra procesului legislativ. Chiar mai rău, nici măcar parlamentul pe care oamenii îl aleg nu are niciun mijloc de a controla efectiv aceste ramuri.

Pentru a-şi ascunde incapacitatea, în Tratatul de la Lisabona s-a introdus articolul 225 ‒ aşa-numitul Articol al Frunzei de Smochin. Această clauză oferă Parlamentului European o posibilitate de a „solicita Comisiei să facă o propunere” pentru legislaţie. Comisia, desigur, poate să refuze.

Acţionând contrar principiilor fundamentale ale democraţiei, „Bruxelles UE” – prin definiţie – este o dictatură. Puterea poporului de a-şi determina forma de guvernământ a fost aservită intereselor corporaţiei.

Cum Cartelul Petrolului şi al Medicamentelor urmărește să controleze Europa

„Bruxelles UE” se prezintă lumii ca o democraţie parlamentară în care Parlamentul UE joacă rolul decisiv. Totuşi, deciziile executive şi proiectarea întregii legislaţii sunt făcute de Comisia UE şi echipa sa de peste 54.000 oameni.

Din birourile lor de la sediul Comisiei – clădirea Berlaymont – şi alte locaţii, această armată de birocraţi de carieră bine plătiţi fabrică legile Europei în numele intereselor corporatiste.

Angajaţii Comisiei operează dincolo de orice control democratic şi implementează legile Europei în numele intereselor corporatiste.

Prin contrast, Parlamentul UE, care are 754 de membri, este format din politicieni din 27 de naţiuni care nu au putere de control asupra acestei armate de birocraţi. Parlamentul UE funcţionează ca un fel de fereastră împodobită prin care „Bruxelles UE” este prezentat populaţiei Europei ca o „democraţie parlamentară”.

Acţionarii Cartelului Petrolului şi al Medicamentelor

Puterea care determină guvernarea Europei a trecut de la populaţie la interesele corporatiste, mai exact la cartelul petrolului şi al medicamentelor. Acest cartel este bine caracterizat. El cuprinde interesele de investiţii de multe miliarde de dolari ale industriei chimice, petrochimice şi farmaceutice. Acest cartel este de departe cel mai mare grup corporatist de investiţii din întreaga lume.

În timpul secolului 20, acest cartel a devenit nu numai forţa economică dominantă, dar şi-a pus şi acţionarii politici în guvernele naţiunilor industriale lideri mondiali.

Liderii reprezentanţi din cercurile financiare care controlează cartelul sunt:
– Grupul Rockefeller, care reprezintă interesele SUA pe bază de petrol şi medicamente. Acesta este cel mai mare grup de interese financiare. Construit din monopolul din secolul 19 asupra corporaţiei standard de petrol, acum el controlează duzini de companii multinaţionale chimice, farmaceutice şi petroliere din întreaga lume. Unul dintre cei mai proeminenţi ambasadori ai săi în ultimele decenii a fost Henry Kissinger.

– Germania şi Franţa, naţiunile lider în exportul de produse chimice şi farmaceutice în Europa. Acest grup îşi are rădăcinile la sfârşitul secolului 19 şi a cuprins Bayer, Hoechst, BASF şi mai târziu infamul cartel IG Farben. Companiile succesoare ale acestuia în zilele noastre sunt liderii afacerilor de investiţii în Europa de astăzi şi au instrumentat construcţia „Bruxelles UE”.

Aşa cum a fost pe larg prezentat în presă la momentul respectiv, cu câteva zile înainte de numirea sa, preşedintele Rompuy a fost invitat pentru „interviul de serviciu” prezidenţial, de către grupul Bilderberg ‒ un cerc de elită al intereselor corporatiste SUA/Europa sub controlul lui David Rockefeller şi prezidat de fostul comisar UE şi apărător al medicamentelor, Etienne Davignon.

Cum au ales ei preşedintele Europei

Germania:

– liderul mondial în exporturi de produse chimice
– unul dintre liderii în exporturile de medicamente
Franţa:
– unul dintre liderii în exporturile de medicamente
– unul dintre liderii mondiali în comerţ cu petrol
GrupuI Rockefeller:
– cel mai mare grup de investiţii din lume
– investiţii nucleu: produse chimice, petrol, medicamente
Grupul Bilderberg:
– acţionari financiari şi politici ai Cartelului Produselor Chimice, Petrolului şi Medicamentelor inclusiv:
Henry Kissinger:
– fost secretar al fondului fraţilor Rockefeller
Etienne Davignon:
– fost comisionar UE, membru în consiliul de administraţie al producătorului de medicamente Gilead.

Herman Van Rompuy a fost primul președinte ales al Consiliului European și a ocupat această funcție în perioada 2009-2014.
Populaţia Europei nu a avut niciun vot şi niciun cuvânt de spus.

Sfârşitul democraţiei şi întoarcerea la timpurile medievale

Pentru cititorul neîncrezător, ar fi util în acest punct să recapitulăm procesul de alegere a primului Preşedinte şi Ministru de Externe al „Bruxelles UE”.

1. Populaţia Europei a fost exclusă de la procesul de luare a deciziei.
2. Noii „regi” ai Europei au fost selectaţi dintr-un cerc al elitei intereselor corporatiste.
3. Ceremonia de alegere a avut loc într-un cadru aristocratic generos la castelul Val-Duchesse, la periferia oraşului Bruxelles.
4. Preşedintele francez Sarkozy (Nicolas Paul Stephane Sarkozy de Nagy-Bocsa), descendentul unui aristocrat mărunt, a fost „maestrul de ceremonii”.
5. Coroana de „regină” a fost acordată baronesei Catherine Ashton.
6. „Coroana regelui” a ajuns la altă persoană al cărei nume reflectă originea aristocratică, Herman van Rompuy. Van Rompuy va acţiona ca un „monarh” interimar până când ‒ eveniment probabil declanşat de criza internaţională ‒ micul aristocrat îşi va asuma el însuşi tronul.

De fapt, sistemul de guvernare UE răstoarnă toate realizările democratice ale civilizaţiei europene în timpul ultimului mileniu şi aruncă întregul continent înapoi în timpurile medievale când monarhi autocratici conduceau Europa în afara oricărui control democratic.



Castelul Val-Duchesse, locaţia de la periferia Bruxelles unde a avut loc alegerea Preşedintelui Uniunii Europene la 12 noiembrie 2009.

Uniunea Europeană se prezintă lumii în rolul de model al democraţiei secolului 21. Totuşi, ceremonia de încoronare la „Bruxelles UE” ar fi necesar să convingă până şi pe cel mai sceptic cititor că structura „Bruxelles UE” este orice altceva, dar nicidecum o democraţie.

Răsturnarea luptei de secole a omenirii pentru democraţie

– Naşterea Democraţiei
– Magna Charta
– 1776 Declaraţia de Independenţă a S.U.A
– 1789 Constituţia Franceză
– 1791 Constituţia Poloneză
– Eliberarea de colonialism a ţărilor în curs de dezvoltare

Au murit degeaba milioane de oameni, luptând pentru democraţie în primul şi al Doilea Război Mondial.
– Distrugerea oraşului Rotterdam
– Bombardarea Londrei
– Răscoala ghetoului din Varşovia
– Distrugerea oraşului Stalingrad
– Peste 100 de milioane de victime în cele două războaie mondiale

A renunţat populaţia Europei de bunăvoie la secole de democraţie?

Pentru Cartelul Petrolului şi al Medicamentelor, „Bruxelles UE” este o simplă bază operativă, de la care intenţionează să cucerească lumea folosind forţa politică, economică şi ‒ la nevoie ‒ militară. În vederea atingerii acestui scop, Cartelul încearcă să exporte structura nedemocratică a „Bruxelles UE” în alte zone ale lumii. Uniunea Africană se modelează deja după „Bruxelles UE”, inclusiv o „Comisie UA”.

Acţionarii politici ai Cartelului prezintă în mod înşelător „Bruxelles UE” ca fiind un model al democraţiei secolului 21 şi al păcii. Din simpla dimensiune a acestei campanii globale, popoarele lumii vor avea impresia că „Bruxelles UE” a fost aprobat în alegeri democratice de către popoarele Europei şi că acest organism politic reflectă voinţa acestora. Dar nimic nu este mai departe de adevăr. Faptele reale pun o lumină caracteristică asupra naturii nedemocratice a „Bruxelles UE” ‒ un semnal de alarmă adresat lumii:

– Singura ţară în care i s-a permis poporului să voteze pentru Tratatul de la Lisabona ‒ actul care s-a aflat la baza constituirii „Bruxelles UE” ‒ a fost Irlanda, a cărei populaţie reprezintă mai puţin de 1% din întreaga populaţie a Europei. Şi chiar şi acest vot a fost în cele din urmă o batjocură a democraţiei: în iunie 2008, populaţia Irlandei a respins structura „Bruxelles UE” printr-un răsunător „NU”. Dar acţionarii politici ai Cartelului de la Bruxelles au decis să ignore acest vot. Ei au mituit guvernul irlandez cu scopul de a organiza un al doilea referendum şi l-au constrâns să voteze „DA” cu o ameţitoare sumă de bani canalizată de la acţionarii Cartelului, către Dublin.

– Peste 99% din populaţia Europei ‒ care numără peste 500 milioane oameni ‒ nu a avut dreptul de a vota democratic într-un referendum pentru Tratatul de la Lisabona.

Acţionarii Cartelului au privat oamenii de drepturile lor democratice

Această violare a tuturor principiilor democraţiei de către Cartel nu este o coincidenţă. Sondajele care au avut loc în toată Europa au demonstrat o respingere a structurii „Bruxelles UE” de către marea majoritate a votanţilor. Natura înşelătoare a „Bruxelles UE” este cel mai bine caracterizată de faptul că, în timp ce este aclamată de acţionarii Cartelului ca marcă a democraţiei, cele mai elementare drepturi democratice sunt negate ‒ de teama populaţiei.

Scopurile strategice ale cartelului

Mai sus am rezumat care sunt planurile cartelului petrolului şi al medicamentelor pentru construirea „Bruxelles UE”. În mod evident, această manevră îndrăzneaţă nu este un exerciţiu întâmplător, ci are motive economice profunde. Acum vom explica „de ce”-ul din spatele „Bruxelles UE”.

Grupurile financiare din spatele cartelului petrolului şi al medicamentelor sunt interesate să controleze pieţe globale gigantice care afectează literalmente fiecare viaţă umană. Exemple proeminente ale acestora sunt zonele de alimentaţie, sănătate şi energie. În timpul ultimului secol, cartelul petrolului şi al medicamentelor şi-a extins pieţele în aceste trei domenii la afaceri de investiţii de multe miliarde de dolari. Construcţia acestor pieţe globale gigantice se bazează pe două unelte strategice: în primul rând, utilizarea patentelor ca unelte pentru monopolizarea pieţelor; în al doilea rând, dezinformarea publică cu scopul de a menţine oamenii în ignoranţă în ceea ce priveşte alternativele. Ca rezultat, fiecare persoană din zonele industrializate de astăzi plăteşte cam o treime din venitul net ca „tribut” acestui cartel.

La începutul secolului 21, cartelul se confruntă cu o nouă provocare. Toate pieţele sale cheie ‒ petrol, medicamente, produse chimice agricole şi OMG (organisme modificate genetic) ‒ sunt ameninţate de noi tehnologii care vor înlocui în cele din urmă pieţele globale monopoliste şi patentate existente. În această situaţie, interesele financiare din spatele cartelului ştiu că afacerile lor de multe miliarde de dolari nu pot supravieţui într-o democraţie. Astfel, structura nedemocratică a „Bruxelles UE” este un pas strategic către stabilirea unei dictaturi globale în numele acestor interese corporatiste.

La începutul secolului 21 omenirea se află la o răscruce. Este necesar să decidem dacă dorim să permitem intereselor cartelului petrolului şi al medicamentelor să continue dominaţia asupra vieţilor noastre ‒ prin impunerea unor tehnologii foarte vechi ‒ sau dacă suntem gata să ne eliberăm din acest jug recurgând la tehnologii noi, durabile şi independente, cum ar fi energia regenerabilă, sănătatea naturală cu baze ştiinţifice şi agricultura organică.

Pieţele globale de multe miliarde de dolari ale cartelului produselor chimice/ petrochimice şi al medicamentelor

Scopurile strategice ale cartelului:

– să preschimbe vieţile şi trupurile miliardelor de locuitori ai planetei noastre într-o piaţă de desfacere pentru produsele lor patentate.
– să continue să obţină profituri de multe miliarde de dolari din tehnologiile secolelor trecute ‒ inclusiv produsele petrochimice care deteriorează mediul şi produsele farmaceutice toxice ‒ până în secolul 21.

Astăzi Europa ‒ mâine întreaga lume

Cu două luni înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare, acţionarii politici ai cartelului petrolului şi al medicamentelor nu au lăsat niciun dubiu asupra ambiţiilor lor globale. Pe 7 octombrie 2009, ziarul Daily Telegraph din Marea Britanie publica un articol intitulat „UE face planuri pentru a se institui ca «putere mondial㻓. Dacă acest cartel îşi urmează intenţiile, „Bruxelles UE” va fi doar o simplă treaptă către cimentarea cuceririi politice şi economice a lumii, de către acesta.

Conform articolului din Telegraph, primele ambasade ale acestei structuri nedemocratice au fost planificate pentru locaţii strategice cum ar fi New York (sediul Naţiunilor Unite), Addis Abeba (sediul Uniunii Africane) şi Kabul (o zonă de interes datorită războiului din Afghanistan ‒ chiar înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare).

Dar cu mult înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie măcar schiţat, cartelul a încercat să exporte structura politică a „Bruxelles UE” ca model pentru a-şi extinde controlul asupra altor continente:

– Uniunea Africană. Arhitecţii Uniunii Africane (UA) nu au ascuns faptul că UA a fost modelată după Uniunea Europeană – cu structuri instituţionale aproape identice, inclusiv o aşa numită „Comisie UA”. Sediul permanent al acestei comisii este la Addis Abeba, în Etiopia ‒ aparent, un „Bruxelles african”.

– ASEAN. În 2009 liderii ţărilor din Asia de Est au anunţat că au pus bazele unui bloc în stil UE care va acoperi jumătate din populaţia lumii. Planurile lor semănau foarte bine cu direcţiile date de primul ministru australian Kevin Rudd în 2008.

Din noul său birou politic de la Bruxelles, cartelul petrolului şi al medicamentelor încearcă acum să pună stăpânire pe întreaga lume.

Impunerea medicamentelor patentate ca element cheie al controlului economic global

Din punct de vedere istoric, războaiele mondiale s-au dus cu arme şi bombe, în scopul cuceririi şi obţinerii controlului asupra altor ţări. Astăzi totuşi, instrumentele cheie pentru a obţine controlul global sunt instrumente economice şi legale care sunt utilizate ca mijloc de cucerire nu numai a guvernelor şi economiilor, dar şi, în ultimă instanţă, a societăţilor şi a oamenilor.

Uneltele economice cheie ale „Bruxelles UE” sunt patentele; în special patentele de produse chimice, medicamente farmaceutice, seminţe modificate genetic şi alte produse de înaltă tehnologie. Dintre acestea, cele mai lucrative sunt patentele asupra medicamentelor. În 2008, de exemplu, vânzările farmaceutice globale s-au ridicat la 770 miliarde dolari ‒ o sumă care a depăşit suma produsul intern brut (PIB) al celor mai sărace 100 de ţări ale lumii.

Astfel, este evident că, atunci când şi-a ales primul ministru de Afaceri Externe, cartelul a ales pe cineva cu experienţă în domeniu.

Catherine Ashton, în rolul precedent de comisar comercial al UE, a jucat un rol central în confiscarea, în porturile europene, a produselor farmaceutice trimise din India în ţările africane şi latino-americane. Singurul motiv al acestor confiscări a fost acela că medicamentele erau produse în firme din India specializate pe medicamente generice (nepatentate). Aceste medicamente generice ‒ singurele pe care oamenii din ţările în curs de dezvoltare şi le pot permite ‒ ameninţă profiturile companiilor europene de produse farmaceutice patentate.

Catherine Ashton a fost numită în comisia comercială a UE în 2008. În această funcţie, una dintre atribuţiile sale principale era să acţioneze ca poliţie a comerţului internaţional şi să impună medicamentele patentate ca mijloace ale controlului global economic şi politic – asigurând astfel dependenţa lumii în curs de dezvoltare de medicamentele patentate de la exportatorii europeni. Numirea sa ca ministru de Externe al UE şi vicepreşedinte al Comisiei, i-a permis să-şi exercite acest rol cu impact încă şi mai mare asupra lumii.


Citiţi a doua parte a acestui articol


Citiţi şi:

Industria farmaceutică (I). De la imaginea de sprijin al sănătăţii oamenilor la… realitate

Trăim sub jugul unei administrații invizibile, dar omnipotente, care ne controlează existența în cele mai mici detalii

 

 

yogaesoteric
10 iulie 2020

 
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More