Capitolul 10-2. Discipolii

Fragment din lucrarea „Balayogi: alchimia tainică a tăcerii”
traducere de Gregorian Bivolaru

 

Bhimayya


„Pentru prima oară, l-am întâlnit pe Swamiji în anul 1962. Nu aveam nici un fel de credinţă particulară, eram poliţist. Într-o bună zi, am fost pur şi simplu împins în faţa lui, şi atunci am început să plâng…, şi am tot plâns, fără să mă pot opri; mă simţeam ca în mijlocul unui curent tainic transformator. Am devenit foarte apropiat de Gangayya, tatăl lui Swamiji, iar atunci când acesta a murit, m-am ocupat de incinerarea lui. Swamiji mi-a spus: „Tu şi cu mine împărtăşim o legătură particulară”.

 

Astfel, Balayogi l-a desemnat printre cei 14 membri ai comitetului, înlocuindu-l chiar pe tatăl său. Ceilalţi membri l-au acceptat însă cu dificultate, căci era un om simplu, care spunea lucrurilor pe nume, fără prea multe amabilităţi.

 

Bhimayya a fost primul dintre discipoli pe care Balayogi l-a adus în drumul meu. După cum am mai spus, este un om mai impulsiv, simplu, generos şi drept, de condiţie modestă, făcând destul de greu faţă dificultăţilor de a-şi întreţine marea sa familie care era formată din 11 copii. La vremea când l-am cunoscut eu, era încă poliţist în poliţia marină, astăzi a ieşit la pensie. Dar omul acesta nu a purtat niciodată un revolver sub vestă. Într-o zi, pe când se întorcea de la slujbă, şi-a ridicat vesta, şi sub torace am putut vedea un superb mala – un colier de mătănii  – acoperite de pulbere sacră…El a stabilit primul meu contact direct cu Swamiji. Esenţa informaţiilor, indicaţiilor şi răspunsurilor lui Swamiji mi-a fost întotdeauna transmisă prin intermediul acestui om. Fără să ştie nimic despre mine, el ştia o serie de date precise referitoare la viaţa mea, primite fără îndoială de la Swamiji. Acest lucru nu mi-a fost revelat decât în cursul ultimului darshan. Personal, nu mi-aş fi imaginat că eu aş putea stabili vreodată o legătură personală cu maestrul. Bhimayya şi cu mine am corespondat multă vreme, aspect care s-a constituit într-un ajutor preţios pentru mine, într-o anumită perioadă din viaţa mea. Astfel se face că am aflat istoria următoare…Iată ce mi-ai scris: „Swamiji mi-a dat instrucţiuni să fac puja-e şi să postesc pentru tine în această zi de 3 octombrie”. Am primit scrisoarea câteva zile mai târziu, cu lacrimi în ochi. Într-adevăr, era ziua mea, împlineam 40 de ani şi eram însărcinată cu fiica mea de cinci luni. Viaţa mea luă o turnură nouă.

 

În întreaga mea viaţă, niciodată nu am simţit o legătură atât de intimă şi de profundă cu altcineva decât cu Bhimayya, era o legătură a cărei esenţă se petrecea undeva deasupra noastră. Soţia lui se numeşte Kantamma, adică „Mama strălucitoare”; are şi ea o devoţiune profundă pentru Swamiji. Nu ştie să citească literele, nici măcar ora unui ceas, dar şi-a petrecut întreaga viaţă servindu-şi, fără să se plângă vreodată, familia. Este la fel de pură şi de transparentă ca şi un cristal. Am avut împreună cu ea o existenţă tulburătoare. Ne-am ţinut îndelung de mână pentru a face un schimb de energie. Am simţit atunci exact ceea ce simţisem împreună cu Drunkchen Rinpoche, ghidul meu tibetan, când acesta a făcut un gest asemănător. Cum pot oare două fiinţe atât de diferite să aibă aceiaşi transparenţă a egoului?… Un mare maestru tibetan şi o mamă indiană simplă mi-au comunicat aceeaşi energie sublimă.

 

Bhimayya a avut în permanenţă grijă de mine, aşa cum îi ceruse Balayogi. Uşile închise mi se deschideau cu ajutorul său, micile dificultăţi materiale de la faţa locului se rezolvau, obstacolele cădeau precum nişte castele din cărţi de joc. Ultima dată când ne-am despărţit, am citit în ochii acestui cuplu Iubirea lui Swamiji în persoană. Lacrimi de emoţie mi-au curs atunci pe obraji.

 

După ce Blayogi şi-a părăsit corpul, Bhimayya a luat ghearele de la pielea de tigru pe care a meditat maestrul şi le-a păstrat cu sfinţenie pentru a le face cadou anumitor aspiranţi bine precizaţi, între care era şi fiica mea, Aurore.

 

El a adăugat: „Swamiji este şi va rămâne întotdeauna alături de tine, de mine, şi de toţi cei care îl iubesc”. Iar apoi el a adăugat cu umorul său obişnuit: „Swamiji ne spunea deseori:

 

–         Voi sunteţi precum o turmă de vaci care se împrăştie în toate direcţiile atunci când sunt lipsite de un păstor, iar eu trebuie tocmai de aceea să vă readuc la centru, fără încetare!…”

 

Sri Murthy

În iulie 1994 am vizitat din nou Andra Pradesh, cu ocazia celebrării instalării statuii lui Balayogi (terminată conform indicaţiilor acestuia şi care a fost introdusă în templu). Doream de asemenea să îi cunosc şi pe ceilalţi discipoli aleşi de Balayogi, care erau încă în viaţă şi accesibili, pentru a obţine informaţii mai complete despre el. La Hyderabad, l-am întâlnit pe Sri Murthy, preşedintele Comitetului ashram-ului lui Balayogi, fost ambasador al Indiei în diverse ţări din Asia, acum la pensie, dar la fel de activ în viaţa politică. Am descoperit că este un om blând, bun, cultivat, alături de care am simţit imediat o mare simpatie reciproc împărtăşită. Sri Murthy este un discipol ardent al lui Balayogi, la fel cum a fost şi soţia lui, acum defunctă, pe care el a considerat-o gurul său.

Înapoi                Continuare

yogaesoteric.net

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More