Analiza socială a persecuţiei yoghinilor în România, un studiu realizat de doctorul în ştiinţe sociale şi politice Seppo Isotalo (Suedia)

 

Doctorul în ştiinţe sociale şi politice Seppo Isotalo a venit în România ca reprezentant al Suediei în luna iunie 2007 pentru a participa la conferinţa OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Europeană) având ca temă respectarea drepturilor omului. Alături de hotelul în care locuia se desfăşura un miting al yoghinilor MISA. Aşa a intrat el în legătură cu yoghinii MISA şi a aflat detalii despre cazul MISA-Gregorian Bivolaru. El este cel care i-a încurajat pe reprezentanţii MISA să prezinte în cadrul conferinţei OSCE abuzurile la care au fost supuşi în ultimii trei ani. În perioada care a urmat, Seppo Isotalo a urmărit să se documenteze cât mai bine asupra situaţiei MISA. A contactat diferiţi oficiali europeni, dar şi autorităţile române implicate. A mers la tribunal pe 6 august, la prima înfăţişare din procesul intentat yoghinilor. A urmărit să discute cu ziarişti români şi a avut ocazia să experimenteze direct modul manipulator şi eronat în care sunt prezentate în ţara noastră ştirile despre MISA, fiind el însuşi ridiculizat în articole de presă de la începutul lunii august. A prezentat cu mai mult succes cazul MISA presei internaţionale. Cel mai important, el a urmărit să cunoască mişcarea yoghină, participând la cursuri de yoga, vizitând aşezămintele yoghine şi discutând cu mulţi yoghini. O parte din concluziile şi experienţele sale se regăsesc în raportul pe care el l-a redactat şi pe care vi-l oferim în continuare.

 
 

Analiza socială a persecuţiei yoghinilor în România

de Seppo Isotalo
doctor docent în ştiinţe politice şi sociologie
Bucureşti 8 august 2007
 
La data de 18 martie 2004 Departamentul de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) a primit ordinul politic de a realiza o lovitură împotriva mişcării yoga MISA. Cauza directă pare a fi faptul că unul dintre candidaţii la alegerile din 2004 a promis că va face în aşa fel încât MISA să-şi înceteze activitatea, dacă el va primi un post important, ca de exemplu preşedinte de stat sau prim-ministru.
 
Mass-media a creat o imagine publică negativă şcolii de yoga MISA şi această campanie de distrugere a imaginii a fost folosită în scopuri politice. Astfel a fost escaladat un proces de necontrolat. În urma campaniei din 2004 viaţa privată a profesorilor yoga şi a simpatizanţilor mişcării a devenit foarte grea. Gregorian Bivolaru, cel care a fondat MISA în 1990, este de multă vreme o persoană controversată în România. Între timp el a reuşit să părăsească ţara şi să primească azil politic în Suedia.
 
Cazul MISA a fost adus în discuţie pentru prima oară la o conferinţă internaţională în cadrul întrunirii OSCE de la Bucureşti din 7-8 iunie 2007. Acest lucru l-a determinat pe şeful investigaţiilor, procurorul Marian Delcea, să înainteze rezultatele celor trei ani de anchetă, 90 de volume, instanţei din Bucureşti. Numai şapte săptămâni mai târziu, în plin sezon de concedii, 21 de profesori şi cursanţi yoga au fost chemaţi în instanţă. Procesul a fost accelerat depăşind chiar posibilităţile practice. Din acest motiv nu a fost posibil ca toate persoanele să fie contactate. Celor acuzaţi nu li s-a dat posibilitatea să consulte rechizitoriul, să îşi angajeze avocaţi, etc.
 

Ziarul Jurnalul Naţional a publicat pe pagina sa de Internet rechizitoriul de 790 de pagini ce acuză un mare număr de yoghini

 
Doi specialişti, dr. Karl Eric Nylund pentru Curtea Supremă din Suedia şi profesorul Gabriel Andreescu pentru o revistă ştiinţifică din România, au analizat într-un mod exhaustiv situaţia şi acuzaţiile. Nu există nici o îndoială asupra faptului că activităţile MISA sunt din punct de vedere juridic şi moral ireproşabile. Marian Delcea nu investighează nimic, ci doar face abuz de funcţia pe care o deţine pentru a-i demoniza  pe cursanţii yoga. Voi continua din punct de vedere social analiza lor; analiza mea a fost realizată în urma a două călătorii pe care le-am efectuat în România, în perioadele 5-8 iunie 2007 şi 29 iulie-8 august 2007.
 
Am investigat activităţile MISA în Bucureşti şi am participat la Simpozionul Internaţional Yoga din Costineşti. Am fost de asemenea şi la procesul din data de 6 august 2007, unde am discutat cu şase dintre acuzaţi. De asemenea am discutat şi cu Marian Delcea într-o întâlnire confidenţială, fără reportofon, doar în prezenţa unui translator.
 
Am analizat în special interacţiunea dintre Marian Delcea şi mass-media. Aceasta este posibilă deoarece mass-media românească acţionează la unison – până în cele mai mici detalii. În străinătate mass-media este reţinută în abordarea acestui caz – poate şi ţinând cont de faptul că România este un membru proaspăt în UE. Vibeke Sperling cu articolul recent din “Politiken” este o excepţie strălucită, dar dumneaei este expertă în drepturile omului. [n.n. Politiken este un important cotidian danez care a publicat un articol extrem de incisiv la adresa autorităţilor române, semnat de ziarista Vibeke Sperling, după procesul din 6 august.]
 
MISA a fost fondată în 1990 şi din 1991 membrii ei au fost supuşi continuu unor campanii mediatice defăimătoare. În 2004 însă violările drepturilor omului au atins un nou nivel de agresivitate.
 
În perioada 2004-2006 sistemul juridic a fost reformat în vederea intrării României în UE. Acum, în 2007 se petrece exact opusul: sistemul juridic românesc încalcă atât de grav drepturile omului încât toate ţările membre ale UE au acum datoria de a acorda azil politic profesorilor şi cursanţilor yoga care sunt obiectul persecuţiilor procurorului Marian Delcea şi ale mass-mediei.
 

Ashramul – o invenţie socială de tip locuinţă colectivă

 
MISA oferă cursuri de yoga pentru zeci de mii de yoghini în România şi pentru mii de yoghini în străinătate. Marian Delcea atacă un aspect minor al activităţilor MISA, şi anume “ashramurile”. Toate cele 16 case care includeau ashramuri au făcut obiectul unei razii la care au participat 300 de poliţişti în martie 2004. Materialul pe care Delcea l-a înaintat în instanţă în 2007 a fost adunat în timpul acestei lovituri, cu excepţia declaraţiilor martorilor care au fost strânse după aceea!
 
Ashramul este asemănător vechilor cămine studenţeşti. Două sau trei persoane împart aceeaşi cameră, iar baia şi sala de mese sunt comune. Sala de yoga din ashram este utilizată de MISA pentru cursuri. Casa şi masa nu îi costă pe cei care locuiesc în aceste “cămine” nimic, iar în loc de chirie aceştia realizează diferite activităţi necesare pentru a întreţine casa şi curăţenia. La început, dacă este necesar casa este renovată, iar apoi se participă la întreţinerea ei: curăţenie, gătit şi asigurarea pazei pentru ca de exemplu reporterii agresivi să nu pătrundă în incintă. 
 
Locuinţele şi mâncarea costă în România aproape la fel de mult ca în Suedia, deşi salariile sunt aici cam 10-30% dintr-un salariu suedez. Preţurile caselor au crescut atât de mult încât este extrem de dificil să cumperi o casă nouă, dacă nu ai o alta pe care să o vinzi în schimb. Yoghinii au cumpărat case pe vremea când preţurile imobilelor erau mici, le-au renovat prin muncă proprie şi astfel au acum o locuinţă asigurată. Aceasta corespunde principiului conform căruia practica yoga se îmbină perfect cu munca dezinteresată pentru comunitate. Pe de altă parte Marian Delcea este convins că aceasta ar însemna o “reîntoarcere la comunism”.    
 
Ashramurile MISA ar putea fi echivalate şi cu locuinţele colective. Ashramurile sunt  o soluţie foarte bună la o situaţie des întâlnită în ţările post-sovietice. Prin intermediul locuinţelor colective indivizii sunt ajutaţi să aibă o viaţă independentă şi să se orienteze către a crea.  Poţi locui într-un ashram fără să cheltuieşti prea mulţi bani, fără să plăteşti chirie, având o bază sigură pentru a-ţi continua viaţa. Unii dintre cei care locuiesc în aceste ashramuri lucrează, iar alţii sunt studenţi.
 
Am locuit patru zile într-un astfel de ashram din cele trei care există în Costineşti. Te costă cel puţin 500 de euro să locuieşti o lună în această staţiune, în timp ce pentru a locui în cadrul MISA te costă 10 euro pe lună, şi ai asigurată locuinţa, mâncarea vegetariană şi accesul la întregul program yoga al Simpozionului Internaţional. În schimb faci voluntariat, participând la amenajarea locaţiei, curăţenie sau gătit.
 
În aceste locuinţe există şi anumite reguli de bun simţ, de exemplu să nu se consume mâncare în camere pentru a evita apariţia insectelor. Trebuie să te descalţi la intrare şi să păstrezi liniştea mai ales dimineaţa întrucât majoritatea practică yoga şi meditează la aceste ore. Paturile şi rafturile din camere nu trebuie scoase din camere. Femeile şi bărbaţii locuiesc la etaje diferite, însă nu există nicio interdicţie de a se vizita. La baia comună sunt papuci speciali pentru baie ce se folosesc înăuntru, pentru a menţine curăţenia. În camere nu se intră încălţat. În dotarea acestor camere nu sunt televizoare sau aparate radio, însă aproape în fiecare seară se organizează conferinţe şi alte activităţi spirituale. Sala de mese este deschisă două ore pentru prânz şi două ore pentru cină. În afara acestor ore stabilite, se poate consuma mâncare proprie în această sală de mese, dar nu şi în camere. Pe holuri sunt frigidere. 
 
Marian Delcea a făcut abuz de funcţia pe care o deţine pentru a-i forţa pe câţiva foşti locuitori ai ashramurilor să depună mărturie falsă împotriva MISA, dar a reuşit doar cu două familii, în total şapte persoane. Restul persoanelor – un număr foarte mare care locuiesc în aceste ashramuri sunt foarte mulţumite. Cursanţii MISA sunt oameni deschişi şi cu un puternic respect de sine.
 

Mass-media şi procurorul şef

Discuţia cu Delcea mi-a lăsat impresia că am avut în faţă un om nesigur, care nu înţelege că nedreptăţeşte şi face rău unor oameni nevinovaţi. De îndată ce am intrat în biroul dumnealui i-a spus translatoarei că ea este de la MISA şi că ştie detalii intime despre viaţa ei. S-a arătat critic la adresa acelor puţine mărturii pe care le-a smuls, şi că îşi bazează convingerile personale pe idei precum: “Cum pot femeile să plece tocmai în Japonia ca să lucreze acolo?” sau “Nu se poate ca cineva să vrea să locuiască într-un ashram în condiţii sărăcăcioase”. El nu caută dovezi. Când insist cu întrebarea dacă el a dat rechizitoriul mass-mediei, începe să-mi povestească ce bun motociclist este el şi că are certificat de zbor, dar că a aterizat forţat de două ori.
 

În termeni medicali Marian Delcea ar trebui considerat psihopat

 
Marian Delcea a început să acţioneze imediat ce acest caz a intrat în atenţia internaţională. Pe data de 14 iunie acuzaţiile nefondate împotriva MISA au fost date mass-mediei. Jurnalul Naţional a publicat pe pagina sa de Internet întregul rechizitoriu. Apoi procesul a fost oprit.  Acest material nu a fost folosit de alte ziare sau posturi TV. Media nu a venit la proces şi deci au ratat ocazia de a prezenta şi punctul de vedere al acuzaţilor. Puţinii reporteri care erau la faţa locului m-au intervievat doar pe mine.
 
În spatele judecătorului din sala de proces fluturau două steaguri, cel românesc şi cel european. Însă ceea ce s-a petrecut în sala de proces a fost numai şi numai varianta româneasca a justiţiei. Acuzaţii au fost aliniaţi în faţa judecătorului, şi a urmat un schimb de replici referitoare la citaţia trimisă lui Bivolaru în România, un fapt total lipsit de relevanţă de vreme ce acesta a primit azil politic in Suedia, unde şi locuieşte. S-a luat hotărârea ca procesul să se amâne şase săptămâni. Avocatul apărării a mai precizat de asemenea că unul dintre capetele de acuzare menţionat de citaţii este trafic de minori, deşi în dosar nu este menţionat nici un minor. Atunci judecătorul a modificat imediat acuzaţia. Am părăsit sala de judecată confuzi.
 
Postul de televiziune Realitatea TV m-a intervievat. Am menţionat în interviu că acest proces dăunează României, deoarece miliardele de euro alocate ei de către UE pot fi retrase. Nu a fost dat pe post nimic din acest interviu. Cu excepţia Jurnalului Naţional, mass-media nu a mai difuzat acuzaţiile false pe care Marian Delcea le răspândeşte, dar nici nu a permis vocilor critice la adresa acestui proces să se exprime în vreun fel.
 
Reporteri de la două agenţii de ştiri m-au intervievat de asemenea, punându-mi o mulţime de întrebări. Răspunsurile mele au fost trimise clienţilor lor din media. Rezultatul a fost că presa a menţionat faptul că am fost prezent la proces, însă nu au publicat absolut nimic din opiniile mele despre proces. În schimb am fost criticat pe motiv că aş fi greşit numele sursei unde găsisem rechizitoriul lui Marian Delcea.
 
Scopul vizitei făcute lui Marian Delcea a fost să aflu dacă ceea ce a fost publicat pe pagina de Internet a Jurnalului Naţional este într-adevăr rechizitoriul lui, cel oficial. Rechizitoriul se afla pe biroul dumnealui, iar eu i-am arătat versiunea electronică pe care o aveam de pe Internet. Nu mi-a permis să mă uit în rechizitoriul aflat pe biroul lui, şi nu a făcut nici un fel de comentariu la adresa documentului pe care îl dăduse presei cu două luni în urmă.
 
Aşadar am purces mai departe la sediul Jurnalului Naţional. Conducerea ziarului a refuzat să mă primească. Cineva de la departamentul relaţii cu străinătatea a povestit că în redacţie se ştie că materialul publicat este venit de la Marian Delcea.
 
Opinia publică nu are nici un fel de vizibilitate asupra procesului. Putem presupune că prin publicarea rechizitorului, Marian Delcea vrea de fapt să influenţeze opinia publică încă de la începerea procesului. Ceva a intervenit însă între timp. Cum presa a tăcut, procesul a fost amânat şase săptămâni, pentru a i se acorda mai mult timp să difuzeze acuzaţiile false.

Aşa cum menţionează şi profesorul Andreescu, condiţiile pentru un proces corect au fost deja eliminate. 
 

yogaesoteric
august 2007

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More