Mesajul din sticlă

 

Catastrofele pot fi provocate de cauze naturale, dar şi de unele greşeli umane. Dar, în categoria catastrofelor pot intra şi deturnările de avioane, revolte ale echipajelor, răpirile, atentatele cu bombe. Adică, într-un cuvânt, acţiunile teroriste. Iată o povestire adevărată din secolul XIX care poate fi considerată un exemplu incredibil de noroc. Evenimentele nu s-au petrecut în aer, ci pe mare.

La 4 mai 1882, canoniera braziliană Araguari, care naviga de-a lungul coastelor, a pescuit din apa oceanului o sticlă sigilată. Căpitanul Costa a rupt sigiliul şi a găsit în interiorul sticlei o bucată îngălbenită de hârtie. Era o filă ruptă din Biblie pe care cineva scrisese cu litere tremurate textul următor: „La bordul navei Sea Hero a izbucnit o revoltă. Căpitanul a fost ucis şi primul ofiţer aruncat în mare. Pe mine, ofiţerul secund, m-au forţat să conduc nava către gurile Amazonului. Viteza de înaintare este 3,5 noduri. Aştept ajutor!”

Imediat căpitanul Costa a scos din seif registrul Lyod şi curând a găsit ceea ce căuta: „Sea Hero, lansat la apă în 1868, are un deplasament de 460 de tone, portul de origine Hull.” Peste câteva minute, Araguari a pornit în plină viteză către gurile Amazonului. La bordul navei s-a dat alarma, iar tunurile canonierei au fost încărcate.

Goana a durat mai puţin de două ore. Apropiindu-se de Sea Hero, canoniera a tras o salvă de avertisment. Rebelii de pe scuner şi-au dat seama, probabil, că nu au nicio şansă să scape, astfel că au coborât velele. În scurt timp, acest detaşament de apărare de pe Araguari a urcat pe puntea ambarcaţiunii capturând şi încătuşând rebelii.

Locotenentul major Vieira deschise uşa magaziei unde-l găsi pe ofiţerul secund, Hadger, cu încă doi mateloţi care nu trecuseră de partea rebelilor. Hadger, căruia nu-i venea să creadă că fusese salvat, a relatat amănunţit cele petrecute, adăugând că în timpul revoltei a fost ucis câinele căpitanului, iar căpitanul părăsise nava cu puţin timp înainte.

Locotenetul Vieira a fost uşor surprins de numele căpitanului: Longstaff. În registrul Loyd figura cu totul alt nume pe care şi-l amintea perfect: Regis. Poate o fi fost numit un nou căpitan, gândi el, oricum i se păru un amănunt nesemnificativ. Adevărata surpriză a urmat abia după aceea.

 
După ce Hadger şi-a mai revenit, le zise:
„E nemaipomenit că ne-aţi salvat! Dar de unde ştiaţi despre revoltă?”
„De unde?” – se miră locotenetul. „Păi am pescuit din mare o sticlă în care se găsea o foaie ruptă din Biblie, probabil că asta v-a fost cea mai la îndemână, pe care era scris un apel pentru ajutor, aşa că imediat am pornit…”
„O sticlă? Ce fel de sticlă?”
„Cum adică ce fel de sticlă? Cea pe care aţi aruncat-o în mare.”
„Eu?!”
„Sigur că dumneata! Dacă marinarii mei nu pescuiau sticla cu foaia de hârtie…”
„Ce fel de foaie de hârtie?”
„Păi dumneata ai scris-o! Acum două ore am pescuit-o din mare!”
 „Domnule locotenent, aici e o eroare, eu n-am putut scrie niciun rând pentru că n-am avut răgaz pentru aşa ceva. Toate evenimentele au avut loc în dimineaţa aceasta. Imediat m-au legat şi m-au închis. Doar n-am înnebunit de tot! În ce dată suntem?”
„4 mai 1882,” îi zise Vieira.
„Revolta a avut loc cu iuţeala fulgerului. M-au legat şi m-au aruncat în magazia pentru bagaje. N-am avut timp nici să strănut. Spuneţi-mi, vă rog, despre ce scrisoare e vorba.”
Locotenentul îi întinse, fără să spună nimic, foaia ruptă din Biblie.
„Pentru numele lui Dumnezeu! Ăsta nu este scrisul meu! De unde aveţi hârtia aceasta?”
„V-am mai spus, au pescuit-o marinarii de pe Araguari, când au luat probele de apă pentru a-i măsura temperatura. Cum credeţi că am fi găsit altfel nava dumneavoastră?”
„Dar v-am spus că n-am scris-o eu! Mă înţelegeţi, domnule locotenent?”
„Atunci cine a scris-o?”
„Nu ştiu. Habar n-am”

Multă vreme n-au reuşit să dezlege misterul, deoarece nimeni nu ştia cine rupsese foaia din Biblie şi aruncase în mare sticla sigilată.

Marinarii rebeli de pe Sea Hero au fost protejaţi de autorităţile britanice şi transportaţi în Insulele Falkland de unde au fost expediaţi în Anglia şi deferiţi justiţiei.

Misterul a fost dezlegat doar cu prilejul procesului. Cu şaisprezece ani înainte de acest incident, apăruse o carte intitulată „Sea Hero”, de un anume John Parmington. Romanul, care în niciun caz nu a putut fi considerat o capodoperă, a repurtat, totuşi, un succes considerabil datorită reclamei foarte ingenioase de care se folosise autorul. Paramington a reuşit să-şi sporească numărul cititorilor graţie unei idei foarte originale: a cumpărat 5000 de sticle de whisky şi în fiecare dintre ele a introdus câte o foaie ruptă din Biblie pe care era scris, de-a curmezişul, textul cunoscut. Apoi a rugat marinarii mai multor echipaj să arunce în mare sticle în diferite locuri. În cei şaisprezece ani care trecuseră, majoritatea sticlelor fuseseră pescuite, mărind considerabil tabăra cititorilor romanului şi, în consecinţă, încasările autorului. Dar câteva sute de sticle continuau să plutească pe apele mărilor şi oceanelor, supuse capriciilor curenţilor marini.

Una dintre acestea – cea care apare în povestea noastră – a fost pescuită de echipajul canonierei Araguari în sudul Oceanului Atlantic. Astfel, în urma unor coincidenţe aproape fantastice, numele vasului, evenimentele care au avut loc la bordul lui, precum şi coordonatele însemnate pe foaia ruptă din Biblie, au corespuns întru totul cu realitatea.

Citiţi şi:
Farmecele sirenelor: legendă încântătoare şi mister 
Coincidenţe neobişnuite 

yogaesoteric
iunie 2008

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More