Cum putem dialoga, în intimitatea fiinţei noastre, cu Dumnezeu (III)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi aici partea a doua a articolului.

A fi una cu Dumnezeu înseamnă, în realitate a fi una cu puterea cea tainică a lui Dumnezeu

Din perspectiva Absolutului Divin, omul dispune, într-o anumită proporţie, de întreaga Putere a lui Dumnezeu (prin urmare şi el este, într-o anumită măsură, atotputernic). Când conştiinţa noastră este intim şi profund unită cu cea a lui Dumnezeu, noi putem transforma cu o mare uşurinţă aproape orice, atât în fiinţa noastră, cât şi în mediul nostru înconjurător, apropiat sau foarte îndepărtat. Piesele uzate ale unui automobil pot fi recondiţionate sau înlocuite atunci când este cazul.

Asemenea modificări sunt însă mai complicate atunci când este vorba despre corpul fizic uman. Factorul fundamental în această situaţie este mintea, care guvernează toate celulele corpului. Prin urmare, acela sau aceea care, în urma practicii profunde şi perseverente a tehnicilor meditative yoghine, reuşeşte să-şi controleze perfect mintea, va putea înlocui sau transforma cu uşurinţă celulele şi diferitele părţi ale trupului său, oricând şi oricât de des doreşte să facă aceasta. Spre exemplu, pur şi simplu, numai prin puterea gândului focalizat şi îndelung susţinut, pot fi transformaţi complet atomii corpului, pentru a face să apară o perfectă stare de sănătate. Cel care a evoluat suficient de mult din punct de vedere
spiritual şi care urmăreşte, cu o mare tenacitate, să reuşească aceasta devine, atunci când atinge măiestria în această direcţie, stăpânul perfect al materiei fizice.

În calitatea sa de Spirit Divin Impersonal şi Transcendent, Dumnezeu Tatăl este imperceptibil, El nefiind accesibil simţurilor noastre fizice sau subtile dar, cu toate acestea, atunci când a creat lumea fizică, împreună cu nenumăratele lumi paralele şi tărâmuri astrale, El a devenit Dumnezeu Tatăl sau Dumnezeu-Creatorul. De îndată ce şi-a asumat rolul de Creator, El a devenit astfel personal şi vizibil, chiar dacă nu neapărat la nivel concret, strict fizic. Totuşi, Dumnezeu Tatăl este prezent şi poate fi perceput chiar şi la nivel fizic deoarece, în ultimă instanţă, întregul macrocosmos este corpul lui Dumnezeu. În manifestare, la fel ca şi noi, Dumnezeu Tatăl se supune, chiar şi El, legilor Sale. El are o parte masculină (pozitivă, solară, activă, Yang) şi o parte feminină (negativă, lunară, receptivă, Yin). Poeţii mistici L-au văzut adeseori, în mod concret, pe Dumnezeu Tatăl, chiar în această lume fizică, tocmai de aceea ei au spus că stelele sunt ochii Săi, iarba şi copacii sunt pletele Sale, apele curgătoare sunt sângele Său. Vuietul oceanului, ciripitul privighetorii, plânsul copilului nou-născut şi toate celelalte sunete ale creaţiei alcătuiesc vocea Sa. Acesta este Dumnezeu Tatăl în aspectul Său personal. Bătaia inimii din toate fiinţele vii este însăşi pulsaţia Energiei Sale Macrocosmice.

Dumnezeu Tatăl păşeşte, de asemenea, prin cele peste şase miliarde de perechi de picioare ale oamenilor de pe planeta Pământ şi lucrează cu toate mâinile acestora. El este Conştiinţa Divină unică ce se manifestă prin toate creierele şi prin toate minţile noastre.
 
Legea divină a atracţiei şi a respingerii universale menţine laolaltă, în mod armonios, toate celulele corpului uman, la fel cum tot aceste legi menţin stelele şi planetele în echilibru pe orbitele lor. Dumnezeu Tatăl, fiind omniprezent, este întotdeauna perfect activ; în orice parte din univers ne-am afla, nu există niciun loc în care să nu se afle o formă sau alta de viaţă. Prin creativitatea Sa nesfârşită şi debordantă, Tatăl Ceresc nu încetează nicio clipă să proiecteze noi şi noi forme care sunt manifestări inepuizabile ale Energiei Sale Cosmice, Creatoare. Atunci când a creat la începuturi toate lumile, Spiritul Divin Omniscient care este Dumnezeu Tatăl a avut în mintea Sa atotcuprinzătoare o idee centrală cauzală sau, altfel spus, un plan divin călăuzitor foarte precis. El a exteriorizat apoi întregul macrocosmos după care, ulterior, a creat omul. Atunci când şi-a creat Corpul fizic, care este alcătuit din nenumăratele galaxii şi sisteme planetare, Dumnezeu Tatăl a manifestat simultan trei aspecte fundamentale: Conştiinţa Macrocosmică, Energia Macrocosmică şi Materia Cosmică.

Aceste trei aspecte corespund, în plan uman, corpului cauzal sau ideatic, corpului astral sau energetic şi trupului fizic. Esenţa Supremă – sau Viaţa divină – care se ascunde în spatele acestor trei aspecte fundamentale, este însuşi Spiritul Divin nemuritor. Prin urmare, Spiritul divin etern, Brahman se manifestă la nivel macrocosmic sub forma Conştiinţei Macrocosmice, a Energiei Macrocosmice şi a corpului material al Universului, iar la nivel microcosmic, El se manifestă sub forma conştiinţei umane, a energiei subtile umane şi a trupului fizic uman. Acest aspect probează, încă o dată în plus,
că omul este, într-adevăr, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl.

Dumnezeu Tatăl ne „vorbeşte” prin intermediul vibraţiei tainice macrocosmice a creaţiei

Prin urmare, Dumnezeu Tatăl ne poate apărea cu adevărat chiar şi într-o formă fizică. El este chiar mai personal decât ne putem imagina şi, de fapt, Dumnezeu ne răspunde aproape întotdeauna, numai că, de multe ori, noi nu Îl putem auzi. El ne trimite, în mod constant, pretutindeni unde ne aflăm, vibraţia tainică macrocosmică a gândirii Sale divine; acest proces permanent presupune existenţa unei energii subtile fundamentale, care se manifestă, la rândul ei, prin sunet. Prin urmare, Dumnezeu este Conştiinţă Supremă (cit). Dumnezeu este, de asemenea, energie.

A vorbi înseamnă a vibra. Prin vibraţia tainică a energiei Sale macrocosmice, Dumnezeu Tatăl ne vorbeşte tot timpul. În manifestare, El şi-a asumat, mai întâi, ipostaza celor 10 Mame ale Creaţiei (sub forma celor 10 Mari Puteri Cosmice), care s-au materializat, la rândul lor, în universul fizic, în substanţe solide, lichide, în foc, aer şi în eter.

Cele 10 Mame supreme ale Creaţiei, invizibile pentru omul obişnuit, se exprimă totuşi, în mod continuu, în forme vizibile, prin flori, munţi, oceane şi stele. În definitiv, ce este oare materia? Ea nu este nimic altceva decât o formă particulară de vibraţie a Energiei Macrocosmice a lui Dumnezeu. Nicio formă din acest univers nu este cu adevărat solidă.
Ceea ce nouă ne apare ca fiind solid nu este, la o analiză atentă şi profundă, nimic altceva decât o vibraţie ceva mai densă sau compactă a aceleiaşi Energii Divine Supreme.

Prin urmare, Dumnezeu Tatăl ne vorbeşte, întotdeauna, prin intermediul a nenumărate vibraţii, care sunt expresiile energiilor Sale, dar problema care se pune este totuşi de a şti noi cum să comunicăm, în mod direct şi explicit cu El sau, altfel spus, cum să intrăm direct în stare de rezonanţă cu energiile pure şi elevate, prin intermediul cărora El ne comunică Voinţa Sa Atotputernică. Acesta este, într-adevăr, cel mai sublim gest pe care noi, ca fiinţe umane, îl putem realiza: să comunicăm în mod direct cu Dumnezeu. Reuşind aceasta, El ne va menţine sufletul în miezul plin şi tainic al misterului său divin.

Dacă îi vorbim unui munte, acesta, în mod evident, nu ne va răspunde. (Ecoul pe care ni-l trimit, în unele cazuri, văile sale nu poate fi considerat, cu adevărat, un răspuns.) Dacă le vorbim, în schimb, florilor, aşa cum o făcea yoghinul Luther Burbank, s-ar putea să percepem un răspuns discret şi timid din partea lor. Cât despre oameni, aici este, evident, mult mai simplu. Putem astfel concluziona că, în realitate, cu cât nivelul de evoluţie spirituală este mai elevat, cu atât posibilităţile de comunicare ale unei fiinţe sunt mai complexe, mai nuanţate şi mai profunde. Cum am putea noi crede atunci că Dumnezeu Tatăl ne-ar răspunde mai puţin decât florile sau decât oamenii, în situaţiile în care noi Îi vorbim şi nouă ni se pare că El nu ne răspunde?
Dificultatea în stabilirea unei comunicări directe cu Dumnezeu nu i se datorează niciodată Lui, ci întotdeauna nouă, datorită incapacităţii noastre de a intra în stare de rezonanţă cu frecvenţele elevate de vibraţie pe care DUMNEZEU ne răspunde. Adeseori, datorită înglodării noastre în materialism, poate să apară o evidentă inadecvare sau, altfel spus, o mare incompatibilitate energetică ce face aproape imposibilă comunicarea cu DUMNEZEU. Dacă, în unele situaţii, Dumnezeu Tatăl ne răspunde că soluţia la o anumită problemă care ne frământă este tocmai apropierea de El, în timp ce noi aşteptăm soluţia printr-un ajutor de ordin strict material, atunci este evident că noi vom fi surzi şi orbi la răspunsul cel real al lui Dumnezeu. Despre această compatibilitate, în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a intra în REZONANŢĂ, vorbeşte şi Iisus atunci când spune: Cine are urechi de auzit, să audă. În astfel de situaţii, sistemul rezonant al intuiţiei noastre este cel care nu funcţionează aşa cum trebuie. Într-o asemenea situaţie, chiar dacă Dumnezeu vrea să ne vorbească şi să ne îndrume, iar noi rămânem şi ne complacem în ignoranţă, atunci noi nu Îl vom auzi.
 
Vibraţia cosmică vorbeşte în toate limbile pământului

Sfinţii şi marii yoghini ştiu întotdeauna în ce stare de spirit să-L aştepte pe Dumnezeu. De exemplu, în India, există nenumărate mărturii despre un maestru spiritual yoghin care, atunci când se ruga, Dumnezeu îi răspundea întotdeauna, într-un mod concret, cu o voce care părea să coboare din Cer. Chiar dacă acceptăm realitatea existenţei lui Dumnezeu şi în aspectul său personal, este evident că nu trebuie să ne imaginăm, într-un mod naiv, că Dumnezeu are neapărat nevoie de gât şi de corzi vocale pentru a ne răspunde. Dacă noi ne rugăm cu suficientă ardoare, o mare taină divină face ca, într-un mod aparent paradoxal, vibraţiile subtile ale propriei noastre rugăciuni să ne aducă, aproape imediat, un răspuns vibratoriu divin, cu o încărcătură sublim energetică, excepţională, ce se va reflecta mai ales, în sfera noastră psihomentală şi spirituală.

Răspunsul de la Dumnezeu poate să apară atunci exact în limba pe care noi suntem obişnuiţi să o auzim şi pe care o cunoaştem cel mai bine. Prin urmare, dacă noi ne rugăm, cu voce tare sau lăuntric, în limba română, răspunsul va putea veni tot în limba română. Acelaşi fenomen este însă valabil şi pentru oricare altă limbă. Vibraţiile specifice ale diferitelor limbi care sunt vorbite pe glob de diferitele popoare au toate la origine Logosul Divin, vibraţia cosmică originară. În calitatea sa de Logos Divin creator sau, altfel spus, de vibraţie macrocosmică emanatoare, Dumnezeu Tatăl cunoaşte toate limbile Pământului. În fond, la o analiză atentă, descoperim că orice limbă vorbită este un ansamblu de armonii şi succesiuni armonice care pornesc de la anumite vibraţii fonematice primare. Dacă, în continuare, ne vom întreba ce este, în definitiv, o vibraţie fonematică, vom realiza că ea este o anumită formă de energie care, la rândul ei, este expresia concretizată a unui anumit gând. În fazele superioare ale rugăciunii însă, mai mult decât gânduri, noi găsim în adâncul fiinţei noastre stări ale sufletului care apoi nasc, la rândul lor, idei divine.

Prin urmare, cu toate că Dumnezeu aude întotdeauna toate rugăciunile noastre, El nu ne răspunde însă întotdeauna. Situaţia noastră atunci se aseamănă cu aceea a unui copil râzgâiat şi orgolios, care îşi cheamă, cu un glas enervant, mama, iar aceasta, pentru că este suficient de înţeleaptă şi matură, nu consideră că este întotdeauna necesar să vină în ajutorul copilului. Ea îi oferă, de cele mai multe ori, o jucărie foarte frumoasă pentru a-l linişti. Însă, în cazul în care copilul refuză să se liniştească în uitarea pe care i-o aduce fascinaţia jucăriei noi, şi nu doreşte nimic altceva decât prezenţa mamei sale, aceasta, până la urmă, va trebui să vină şi să îl mângâie. Dacă noi dorim cu ardoare să-L cunoaştem, în mod direct, pe Dumnezeu şi să dialogăm oricând cu El în multele şi fascinantele moduri pe care El ni le oferă, în cazul în care am atins un înalt nivel de evoluţie trebuie, înainte de toate, să aspirăm la extazul divin (SAMADHI) al unei continue sărbători a iubirii trăite numai şi numai pentru El. Tocmai de aceea, noi trebuie să fim, la început, precum acel copil neliniştit care plânge aproape neîncetat, până când mama sa vine la el plină de compasiune şi dragoste.

Totodată, este important să înţelegem CĂ, ÎNTOTDEAUNA, LA ÎNTREBĂRILE PROST PUSE, DUMNEZEU TATĂL RĂSPUNDE PRIN TĂCERE.

În alte situaţii, dacă, de exemplu, ne vom decide să o implorăm frenetic, aproape în permanenţă pe Mama Divină, ce se manifestă în ipostaza uneia dintre cele 10 Mari Puteri Macrocosmice, să ne acorde graţia comunicării şi comuniunii directe cu Ea, Aceasta ne va vorbi până la urmă, mai devreme sau mai târziu, direct proporţional cu adoraţia noastră. Oricât de ocupată ar fi o Mare Putere Cosmică la un moment dat, ea ne va răspunde în cazul în care noi continuăm să suspinăm plini de dor după Ea. Dacă vom fi frenetici şi neobosiţi în adoraţia noastră, atunci putem fi siguri că oricare dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice va veni să ne vorbească. Scripturile hinduse afirmă în mod precis, că dacă noi îi vom vorbi lui Dumnezeu timp de o zi şi o noapte, fără întrerupere, Acesta ne va răspunde sau, mai bine zis, datorită elevării accelerate a instrumentelor noastre spirituale de percepţie, vom deveni capabili să înţelegem cu adevărat răspunsurile lui Dumnezeu Tatăl. Dar, cu toate că această modalitate este extrem de simplă faţă de măreţia şi fericirea răspunsului divin care ni se oferă astfel, totuşi vor fi extrem de puţine persoane dispuse să realizeze acest efort! Chiar şi printre miile de practicanţi yoga care primesc acum aceste revelaţii şi care consideră că vor să comunice cu Dumnezeu, sunt totuşi puţini aceia care au atins o suficientă maturitate spirituală, fiind minim purificaţi printr-o iubire divină necondiţionată, astfel încât, să fie capabili să realizeze metoda invocării neîntrerupte a lui Dumnezeu prin rugăciune, timp de o zi şi o noapte, (sau, cu alte cuvinte, timp de 24 de ore neîncetat), în aşteptarea răspunsului Său. În fiecare zi noi avem obligaţii importante care, în ultimă instanţă, nu sunt altceva decât forme de manifestare ale demonilor care ne ţin astfel departe de Dumnezeu. Tatăl Ceresc nu va veni la acela care se mărgineşte să rostească din vârful buzelor superficial şi anemic o mică rugăciune, după care el începe imediat să se gândească la altceva, sau care se roagă astfel: Tată ceresc, Te implor, vai, ce somn mi s-a făcut. Amin! Sfântul Pavel spunea: Rugaţi-vă lui Dumnezeu fără încetare (Tes. 5:17).

În răbdarea sa plină de resemnare, Iov a avut lungi conversaţii cu Dumnezeu. El i-a spus odată lui Dumnezeu: Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale divine. Te implor, ascultă-mă, iar eu îţi voi vorbi. Eu Te voi întreba, iar Tu mă vei învăţa. Urechea mea a auzit vorbindu-se despre Tine, dar acum, ochiul meu Te-a văzut (Iov 42:2, 4-5).

Atunci când un bărbat îi repetă formal şi mecanic iubitei sale că o iubeşte, ea ştie intuitiv că el nu este sincer, căci imediat ea aude cu sufletul ceea ce îi spune cu adevărat inima lui. În mod similar, dar într-o manieră cu mult mai profundă şi mai directă, Dumnezeu Tatăl ştie întotdeauna perfect dacă noi ne rugăm Lui cu inima împietrită, sau dacă Îl purtăm mai mereu în gândurile noastre, pretutindeni şi mereu. El nu răspunde apelurilor anemice sau călduţe, dar apare în faţa celor care i se roagă cu cea mai mare ardoare zi şi noapte. La asemenea chemări pline de fervoare, răspunsul Lui nu lipseşte niciodată.

Material preluat din Caietul taberei yoghine de vacanţă, Costineşti 2000

Citiţi aici urmatoarea parte a articolului.

Citiţi şi:
Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine
Simţul tainic al sacralităţii – al şaptelea simţ?

yogaesoteric
08 noiembrie 2010

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More