Yoga înfăptuirii

Bhagavad Gita, Cartea a treia

 

ARJUNA a spus:

1. Dacă Tu, o, JANARDANA, o, KRISHNA, ești încredințat că e mai presus cunoașterea preaplină de lumina înțelepciunii decât calea acțiunii, de ce, o, Cel cu plete, mă îndemni către această faptă cumplită?

2. Mă tulburi cu vorbe de neînțeles; spune-mi limpede singurul lucru care mi-ar aduce pacea sufletului.

Preafericitul Stăpân KRISHNA rosti:

3. În această lume, strădania sufletului asupra lui însuși se poate împlini, precum ți-am spus deja, o, tu, cel fără de prihană, pe două căi: cea a școlii SAMKHYA prin yoga cunoașterii (atingerea lui BRAHMAKARA VRITTI sau revelația intuitivă a Sinelui) și aceea prin yoga acțiunii.

4. Nu punând opreliște propriilor fapte se bucură omul de non-acțiune (NAISHKARMYA) și nici prin renunțare (la fapte) nu atinge desăvârșirea (spirituală) (SIDDHI).

5. Nimeni nu stă măcar o clipă fără să săvârșească fapte; căci săvârșește fapte, chiar și fără să vrea, prin GUNA-ele (tendințele) născute din PRAKRITI (Natură).

6. Cel care stăpânește organele de acțiune, dar păstrează în minte obstacolele simțurilor și își pierde vremea cu ele, acela este tulburat și departe rămâne de adevărata stăpânire de sine.

7. Cel care, o, ARJUNA, strunindu-și simțurile prin mijlocirea minții, fără atașament trece la yoga faptei (KARMA YOGA) prin organele de acțiune, acela se deosebește de ceilalți.

8. Purcede la faptă (așa cum te-am îndemnat), deoarece fapta este mai bună decât non-acțiunea; nici chiar trupul nu s-ar putea păstra fără a săvârși fapte.

9. Când împlinește acțiunile altfel decât ca pe un sacrificiu (adus Divinului), omenirea este înlănțuită; tu săvârșește-ți faptele ca și cum ar fi sacrificii, o, fiu al lui Kunti, eliberându-te de orice atașament.

10. La început, PRAJAPATI (Creatorul), a plămădit ființele și a lăsat pe lume sacrificiul (YAJNA), iar apoi a spus: „Voi veți crește cu ajutorul sacrificiului; fie ca aceasta să devină pentru voi Vaca sacră ce împlinește dorințele”.

11. Prin indeplinirea (sacrificiului) sunt hrăniți zeii, și zeii (astfel mulțumiți) te hrănesc, revărsând asupră-ți, împlinirea. Astfel, hrănindu-vă unul pe celălalt, vei dobândi Binele suprem (Realizarea de Sine).

12. Ospătați cu jertfe sfinte (YAJNA), zeii îți vor dărui bucuriile mult dorite, cel care are însă parte de bucuriile cerești, fără să dăruiască zeilor nimic, acela este un hoț.

13. Cei buni, care se hrănesc din rămășițele sacrificiului, sunt dezlegați de toate păcatele; dar cei ce pregătesc bucatele numai pentru ei înșiși sunt păcătoși și răi.

14. Din hrană se nasc ființele, din ploaie se ivește hrana, din sacrificiu se naște ploaia, sacrificiul prinde viață din rit (acțiunea consacrată).

15. Află că acțiunea consacrată, detașată, izvorăşte din BRAHMAN, iar BRAHMAN ia ființă din Cel Indestructibil (AKSHARA) (Sinele Suprem); de aceea, Divinul Brahman cel Atotpătrunzător  sălășluiește în orice jertfă.

16. Cel care nu urmează în această lume roata pusă în mișcare de Divin, este o ființă netrebnică, iar bucuriile sale sunt legate de simțuri; zadarnic, o, PARTHA, trăiește acel om.

17. Însă omul care-și așează temelia lucrurilor în Sinele Suprem, este hrănit de preafericirea Sinelui și își  găsește mulțumirea în Sine, pentru acela nu mai rămâne faptă pe care trebuie să o săvârșească.

18. (pentru cel ce a realizat Sinele Esență) nu mai este nimic în această lume care să poată fi dobândit prin ceea ce a înfăptuit și nu i-a mai rămas nimic de câștigat prin faptele pe care nu le-a săvârșit; el nu este înrobit în niciun fel de toate aceste existențe, nu este înrobit de nimic.

19. Săvârșește deci întotdeauna fapta care trebuie făcută (pentru binele celorlalți), fără patima ce înlănțuie, căci acționând fără atașament, omul atinge Supremul.

20. Tot prin yoga faptei, JANAKA şi alţii au dobândit desăvârșirea. Și tu deopotrivă se cuvine să înfăptuiești, pentru ca oamenii să nu se dezbine.

21. Așa cum se poartă cel din frunte, așa vor face și cei de pe o treaptă mai jos; canoanele pe care le naște el sunt urmate și de lume.

22. O, fiu al lui PRITHA, nu Mi-a rămas nimic de înfăptuit în niciuna din cele trei lumi, nimic nedobândit pe care să-l mai am de câștigat și Eu rămân (totuși) în acțiune.

23. Dacă Eu nu m-aș afla neobosit pe calea faptei, oamenii, urmând toate legile căii Mele, s-ar distruge.

24. Dacă eu nu aș lucra, aș fi cel care aduce haos, iar aceste lumi ar pieri.

25. Așa cum cei neștiutori acționează înrobiți de fapte, o, BHARATA, cel înțelept trebuie să le îndeplinească fără a se lăsa legat de ele, având ca țel binele oamenilor.

26. Cel înțelept nu trebuie să tulbure mintea celor neștiutori, înlănțuiți de propriile acțiuni; (cu înțelepciune)  să îi călăuzească în toate faptele, pe care el însuși să le săvârșească în deplină cunoaștere, în starea de yoga.

27. Deși acțiunile sunt pe de-a-ntregul lucrarea GUNA-elor (tendințelor) născute din PRAKRITI (Natură), cel cu judecata întunecată de egoism gândește: „Eu sunt acela care înfăptuiește”.

28. Dar, o, luptătorule cu brațe puternice, cine cunoaște adevărul despre GUNA-e (tendințe), KARMA (moduri de acțiune) și despre Sine, cine se află mai presus de acestea a scăpat din greaua lor robie. El știe preabine că, în orice faptă, GUNA-ele (tendințele) lucrează asupra GUNA-elor.

29. Amăgiți de GUNA-ele (tendințele) Naturii (PRAKRITI), oamenii neștiutori sunt înlănțuiți de acțiunile născute din ele. Dar cei care au dobândit deplinul adevăr nu trebuie să-i tulbure pe cei fără cunoaștere deplină.

30. Aducându-Mi Mie drept ofrandă toate faptele tale, cu mintea luminată de viziunea spirituală a Sinelui Suprem (ADHYATMAN), va trebui să lupți fără patimi și fără gândul lui „eu” și „al meu”, descătușat de zbuciumul îndoielii.

31. Cei care îmi urmează învățătura eternă, fără cârtire, plini de credință, aceia deopotrivă se ridică din sclavia acțiunilor.

32. Dar ia aminte, doar amăgire e întreaga cunoaștere a celor care-Mi nesocotesc învățăturile și le iau în deșert, iar judecata le e tulburată. Ei se îndreaptă neabătut spre prăbușire.

33. Toate făpturile dau ascultare propriei lor firi. Chiar şi înţeleptul îşi urmează propria fire. La ce bun să sileşti pe cineva?

34. Din obiectul oricărui simț se iscă patima (RAGA) și ura (DVESHA); nu intră sub stăpânirea lor, căci ele smintesc sufletul.

35. (Pentru oricine) preţuieşte mai mult propria-i Lege de acţiune, SVADHARMA, chiar şi fără a fi desăvârşită, decât Legea altuia, chiar (dacă aceasta este) împlinită fără cusur. Este mai bine să pieri împlinindu-ţi propria Lege, decât să urmezi Legea altuia, căci aceasta are roade primejdioase.

ARJUNA a întrebat:

36. Dar (dacă nu este o greşeală să fii credincios propriei firi), ce anume dinăuntrul omului îl impinge către păcat cu atâta forţă, chiar împotriva voinţei sale, o, VARSHNEYA?

Preafericitul Stăpân a spus:

37. Aceasta este dorinţa, iar soră îi e mânia, născute amândouă din (tendinţa) RAJAS (a pasiunii), cea care devorează totul. Află că acesta este neîmpăcatul duşman al sufletului!

38. Precum focul este înfăşurat în fum, oglinda (este acoperită) de praf şi nenăscutul prunc de învelişurile sale, tot astfel această (cunoaştere) este învăluită de această (tendinţă).

39. Ascunsă este cunoaşterea celui înţelept, o, fiu al lui Kunti, de neobositul ei duşman care, sub chipul dorinţei, este o văpaie greu de stins.

40. Simţurile (INDRIYA), simţul intern (MANAS – mintea în aspectul instinctual) şi judecata limpede (BUDDHI – puterea de discriminare) sunt lăcaşurile lui (RAJAS GUNA); tăinuindu-i prin mijlocirea lor cunoaşterea, ea amăgeşte omul neştiutor ce se crede una cu ele.

41. De aceea, o, tu, cel mai bun dintre BHARATA-şi, stăpânindu-ţi întâi de toate simţurile, să smulgi această rădăcină a păcatului, distrugătorul cunoaşterii, pentru a trăi adevărul plin de pace al Spiritului.

42. Simţurile (INDRIYA) sunt mai presus de obiectele lor; deasupra simţurilor este simţul intern (MANAS – mintea în aspectul său instinctual), deasupra simţului intern este voinţa inteligentă (BUDDHI – judecata); iar mai presus de voinţa inteligentă este El (Sinele Suprem).

43. Astfel, prin înţelegerea care te înalţă spre Supremul care este dincolo chiar de judecată (BUDDHI), dând forţă Sinelui prin Sine, pentru a-l face de nestrămutat, o, luptătorule cu braţe puternice, ucide duşmanul al cărui chip este dorinţa, cea atât de greu de biruit.
 

Citiţi şi:

Yoga deosebirii dintre starea divină şi starea demoniacă

Sinteza învăţăturii din Katha-Upanishad

yogaesoteric
17 martie 2011


 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More