La ÎCCJ pseudo-justiţia continuă nestingherită (1)
Pseudo-justiţia ce este realizată prin şantaj, presiuni uriaşe, ameninţări şi intimidări continuă nestingherită în procesul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru de la ÎCCJ
de profesor yoga Nicolae Catrina
Cu fiecare termen al procesului de la ÎCCJ în care este judecat profesorul de yoga Gregorian Bivolaru reiese tot mai clar că „justiția” în acest caz nu este decât o aparență sau o poleială ce își dă însă din ce în ce mai mult „arama pe față”, dovedindu-și astfel adevăratele intenții și scopuri: în realitate, aici nu mai este vorba de justiție ci doar de o mizerabilă răzbunare ocultă ce pretinde că are un aer de „legalitate”!
Într-adevăr, întregul comportament al celor trei judecători din componența așa-numitului (și totodată sinistrului) „complet negru”, în frunte cu judecătorul Ionuț Matei, atât față de Gregorian Bivolaru cât și față de apărătorii acestuia și față de martorii apărării evidențiază cu prisosință spiritul revanșard, de „vendetă” de tip mafiot, care îi animă. Pentru egourile mult supradimensionate ale acestor magistrați – care se simt net superiori față de ceilalți oameni, şi este evident că ei se simt chiar mai presus de lege – nu mai există nicio metodă (oricât de josnică sau de nelegală) care să nu fie utilizată, dacă aceasta le poate justifica decizia nedreaptă de condamnare pe care ei de-abia așteaptă să o dea. Ura lor comună (alături de aceea a unor vechi „dinozauri” resentimentari din cadrul Serviciilor Secrete, Poliției sau Jandarmeriei) ură care nici măcar nu le mai este disimulată (pentru a le da cât de cât aparența unei imparțialități) și care este îndreptată cu îndârjire și înverșunare împotriva lui Gregorian Bivolaru i-a orbit atât de mult încât au ajuns chiar să pună instituțiile judiciare în slujba comenzii politice (pe care au primit-o chiar înainte de începerea acestui proces) de a-l condamna pe Gregorian Bivolaru.
Am denunțat și cu alte ocazii presiunile şi şantajele infecte ce au fost și sunt făcute din umbră asupra aşa-zişilor martori ai acuzării (un caz, am putea spune, notoriu în acest sens fiind acela al martorei Dumitru Ionela Cristina), ori insistența mai mult decât dubioasă cu care judecătorii vor să o determine pe Agnes Arabela să dea declarație împotriva lui Gregorian Bivolaru (chiar și prin comisie rogatorie, în Portugalia, țara unde ea trăiește în prezent), iar exemplele de acest gen sunt foarte numeroase.
Prezentăm în continuare cazul sorei Mădălinei Dumitru, asupra căreia judecătorul Ionuț Matei exercită în continuare o presiune uriașă, el vrând cu orice preț ca această persoană să dea o declaraţie care, aşa cum unelteşte el, să fie împotriva lui Gregorian Bivolaru.
Trebuie să menționăm încă de la început că s-au mai făcut și anterior astfel de presiuni imense asupra acestui aşa-zis (și mai ales, fără voia sa!!) „martor al acuzării” (ca să vină cu orice preţ la proces). În acest sens, poliţiştii din comuna Costinești, unde locuiește sora Mădălinei, chiar i-au mărturisit acesteia că li s-a spus că dacă reuşesc să o convingă (iar dacă nu, li s-a indicat clar „să o ia pe sus”) şi să o ducă la Bucureşti să dea declaraţie, vor beneficia de anumite prime substanţiale!
Recent, sora Mădălinei Dumitru a fost contactată, cu mare tam-tam, de Poliția din Costinești. Ea a fost chemată chiar de comandantul Poliției din comună, care i-a pus în vedere că trebuie neapărat să meargă la ÎCCJ la termenul din 23 mai 2013 ba, mai mult decât atât, acesta a somat-o să semneze un proces verbal prin care să asigure în mod ferm autoritățile că se va prezenta la termenul respectiv, amenințând-o că în caz contrar va fi luată pe sus cu o dubă a Poliției, care o va deplasa la București. Dar aceasta nu este tot: pe lângă presiunea care se exercită asupra sorei Mădălinei Dumitru, până și soțul acestei femei a fost – de curând – amenințat la serviciu tocmai din această cauză și i s-a pus ferm în vedere că soția lui este obligată să se prezinte la proces iar el „să facă bine și să o determine să meargă acolo”!
Această acțiune – efectiv disperată, dacă luăm în consideraţie că s-a ajuns până la asemenea abuzuri ce se practicau numai în vremurile dictaturii ceaușiste! – a „completului negru”, acțiune în care Ionuț Matei are – se pare – rolul cel mai important (el este cel care a cerut cu o mare insistență audierea acestei persoane) arată cum manipulează din umbră acest judecător nedemn (judecător numai cu numele) spre a strânge, cu chiu cu vai, probe fals acuzatoare împotriva lui Gregorian Bivolaru. În fața unei atât de mari și de flagrante părtiniri și a unui atât de uriaș abuz, ne putem întreba (retoric, desigur): dacă s-ar urmări cu adevărat (așa cum trâmbițează pompos și cu o imensă făţărnicie acești pseudo-judecători) „să se facă dreptate în cazul lui Gregorian Bivolaru”, de ce totuşi se acţionează în acest mod mârşav şi iată că justiţia devine ea însăşi un izvor de mari nedreptăți?! Cum îşi poate explica de pildă judecătorul Ionuţ Matei poziţia sa de om al legii care totodată se dedă la presiuni şi şantaje asupra așa-zișilor martori ai acuzării, numai ca să-i vadă în sala de judecată pentru a le smulge false declarații împotriva lui Gregorian Bivolaru, iar în ceea ce priveşte martorii apărării, el îi respinge cu un dispreț nedisimulat, considerând cu viclenie şi făţărnicie că „nu este necesar să fie audiaţi”?
Toate acestea evidenţiază o dată în plus că acest proces de la „Înalta” Curte de Casație și Justiție nu este în realitate altceva decât un proces de tip stalinist, ce se desfăşoară în conformitate cu aceleaşi „metode” și „rețete” de sinistră amintire ce erau folosite cândva pe vremea regimului dictatorului Ceauşescu. Acest „complet negru” colaborează în mod vădit (și nici măcar nu se ostenește prea tare ca să ascundă acest lucru!) cu Serviciile Secrete (în special cu SRI), cu Procuratura și cu Jandarmeria, alcătuind cu toţii nici mai mult nici mai puțin decât o clică abjectă care se grăbește să îl condamne pe nedrept pe Gregorian Bivolaru, numai pentru că… aşa au primit ordin!
Este de asemenea foarte semnificativ (și totodată tragic) faptul că, deşi s-au făcut atâtea demonstraţii paşnice de protest chiar în fața ÎCCJ, niciodată nimeni de la ÎCCJ nu a catadicsit să iasă și să discute cu cei care manifestau acolo, ori măcar să invite un reprezentant al protestatarilor la o scurtă discuție lămuritoare. Dispreţul nemăsurat pe care îl manifestă acești magistrați în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru le evidențiază în același timp îndârjirea, răutatea, ba chiar şi sadismul de care dau în mod evident dovadă din plin în acest caz.
Prezumpția de nevinovăție nu este, la acești „judecători”, decât o mare minciună; ea nu este decât praf în ochii naivilor: la acești judecători corupți până în măduva oaselor, argumentele raționale și relativ simple sunt înlocuite de o amorfă și stridentă polifonie de considerații parazite ce este menită nu să clarifice ci să deruteze, precum și de o retorică agresivă a condamnării cu orice preț.
În condițiile în care acuzațiile sunt prea vagi, prea generale ori extensibile la nesfârșit (după bunul plac al judecătorilor) și, mai ales, când deja verdictul (ce a fost dictat din culise) este ca și dat, este aproape imposibil pentru oricine să-și mai dovedească nevinovăția. Un astfel de judecător (și ne referim aici în primul rând la președintele „completului negru”, Ionuț Matei) care nu s-a arătat, de la începutul procesului și până acum, câtuși de puțin loial și corect, un astfel de judecător care a afișat în mod constant și sistematic o revoltătoare lipsă de respect față de acuzat și față de apărarea acestuia, precum și o atitudine disprețuitoare, ironică, zeflemistă, ba chiar agresivă, ne arată cât se poate de clar că asistăm deja la cronica inabil disimulată a unei condamnări anunțate. Aproape nimic din ceea ce ține de apărare (dovezi incontestabile, numărul uriaș de martori și de probe ce dovedesc cu prisosință nevinovăția lui Gregorian Bivolaru – și care au și făcut tocmai de aceea ca Gregorian Bivolaru să fie achitat de două instanțe!) nu are vreo relevanță pentru acești judecători corupți; pentru ei, cuvintele acuzatorilor cântăresc infinit mai mult decât acelea ale apărării. Cu alte cuvinte, orice ar spune sau ar face Gregorian Bivolaru, ei tot sentința „vinovat” o vor pune!
Spre exemplu, în starea lor evidentă de rea-voință, dacă Gregorian Bivolaru tace, pentru ei aceasta înseamnă că el „ascunde ceva”. Dacă, dimpotrivă, Gregorian Bivolaru își pledează nevinovăția, pentru ei aceasta înseamnă că „este versat” sau „șmecher”. Dacă apare cea mai mică neconcordanță în declarațiile martorilor, din punctul lor de vedere tot Gregorian Bivolaru este de vină, pentru că „nu a spus niciodată adevărul”. Dacă Gregorian Bivolaru neagă categoric acuzele imaginare și fabricate ce i-au fost aduse, pentru ei aceasta înseamnă că „își bate joc de justiție”. Dacă argumentele apărării lui Gregorian Bivolaru sunt inteligente și de bun simț, pentru acești judecători aceasta înseamnă că Gregorian Bivolaru este un „pervers” și un „machiavelic”. Dacă, dimpotrivă, magistrații consideră că argumentele apărării ar fi precare, pentru ei aceasta ar însemna că Gregorian Bivolaru este un prost. Sau, chiar și dacă, prin reducere la absurd (sau ipotetic vorbind) Gregorian Bivolaru ar fi vinovat de acuzele absurde pentru care este în prezent judecat și el ar recunoaște și ar regreta sincer respectivele fapte, suntem siguri că și atunci acești magistrați de mucava ar spune că Gregorian Bivolaru „este un ipocrit” și nu i-ar acorda nici cea mai palidă umbră de clemență. Pe scurt, orice este legat, într-un fel sau altul, de Gregorian Bivolaru, este din nefericire, în opinia acestor pseudo-judecători, rău, pervers și condamnabil.
Am putea spune pe bună dreptate că președintele de instanță (în cazul de față, judecătorul Ionuț Matei) este nu arbitrul neutru al procesului, ci însuși „marele inchizitor”. El acționează discreționar, dictatorial, tiranic: folosindu-se de prerogativele funcției sale, el stabilește întreaga desfășurare a procesului, el decide ce martori vor fi audiați, precum și ordinea audierilor, el poate pune primele întrebări acuzatului și martorilor și tot el impune tonul general al audierilor, ton în care procurorii sunt mereu favorizați iar apărării i se refuză în mod sistematic până și cele mai elementare drepturi legale. De aceea, în cazul lui Ionuț Matei, este perfect valabilă o celebră butadă judecătorească: „dacă, la proces, îl ciupești pe procuror, judecătorul este cel care țipă au!” Această observație plină umor subliniază într-un mod foarte acut faptul că adesea (mai ales în cazul proceselor „la comandă”, în care verdictul a fost deja dat de judecători chiar înainte de începerea procesului) judecătorul și procurorul sunt întocmai ca doi frați siamezi și că ceea ce lipsește la un astfel de proces este un adevărat judecător, care să arbitreze obiectiv și imparțial între acuzator (procuror) și apărare.
Din toate aceste aspecte, concluzia care se desprinde de la sine este că ceea ce se petrece actualmente în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru este chiar mai sinistru decât „justiția la ordin” de pe vremea odiosului dictator Ceauşescu, pentru că deși este vorba (chiar și acum, într-o Românie care se consideră democratică și care este membră a Uniunii Europene!) tot de o „justiție la ordin” sau de o „justiție la mica înțelegere”, ipocrizia și fățărnicia (ce sunt afișate cu un tupeu nemărginit, sfidător și batjocoritor de acești magistrați de carton) au întrecut deja orice limite. În aceste condiții, asistăm cu toții nu la un act de justiție, ci la o veritabilă răzbunare colectivă, cu iz de ritual masonic, răzbunare care a fost instrumentată cu grijă de unii membri ai Serviciilor Secrete, ai Poliției, ai Jandarmeriei și ai Procuraturii și care urmează – în curând – să fie „legalizată”, la ordin, de către cei trei judecători ai „completului negru”, în frunte cu Ionuț Matei.
În felul acesta, linșajul mediatic furibund al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru urmează să fie continuat de linșajul legal al acestuia. Iar în acest demers, ce disprețuiește până și cele mai elementare aspecte ale codului de procedură penală (cod care ar trebui în primul rând să protejeze drepturile și libertățile individuale și să împiedice magistrații sau polițiștii să acționeze întocmai ca niște corupți sau precum niște discreționari „justițiari” din Vestul sălbatic), nu mai contează nici probele și nici chiar adevărul, ci doar preocuparea de a da o oarecare aparență de legalitate unei condamnări care a fost deja stabilită, cu mult timp în urmă, în culisele tenebroase ale „Operațiunii Christ”.
Citiţi şi:
Justiția pumnului în gură continuă (1)
Din culisele «Operaţiunii Christ»: George Bălan, sluga francmasoneriei (1)
Avocaţii sunt indignaţi de abuzurile şi nedreptăţile cu care se judecă dosarul lui Gregorian Bivolaru
yogaesoteric
27 aprilie 2013