1. Mărturii ale celor anchetaţi: 01-20

Subsemnata A. L., domiciliata in Iasi, practicant yoga.
In data de 18.03.2004 ma aflam in imobilul din str. Serg. Turturica  nr.123. In jurul orei 9.00 dimineata am auzit lovituri puternice in poarta, m-am ridicat din pat si am vrut sa ma imbrac, dar inainte de a apuca sa fac aceasta, doi jandarmi mascati si inarmati ( un barbat si o femeie ) erau deja langa mine. Au intrat fara sa bata la usa si fara sa ma lase sa ma imbrac, m-au amenintat cu arma si m-au obligat sa ma asez cu fata la pamant.
Am fost apoi scoasa in curte impreuna cu alte persoane din imobil. Intre timp alti jandarmi spargeau usi si geamuri din celelalte aripi ale imobilului.
Procurorul a fluturat doar ordinul de pechezitie de la distanta, fara a ne da posibilitatea sa-l citim si fara sa ne spuna motivul perchezitiei. Ni s-a interzis sa dam vreun telefon sau sa luam legatura cu avocatul.
Perchezitia bunurilor personale s-a efectuat in absenta mea, dar in prezenta avocatului care sosise intre timp, precum si a proprietarului casei.Nu am semnat nici un proces verbal, am constatat ulterior ca imi lipsesc unele lucruri ( telefoanul mobil, carti, medicamente, documente si alte lucruri intime).
Dupa cateva ore am fost ridicati si dusi la Parchet fara a ni se comunica motivul. Acolo am asteptat ore intregi pana cand am fost anchetata. Nu mi s-a permis legatura cu exteriorul. Am fost tratata ca si cum as fi comis o infractiune, iar atunci cand refuzam sa declar anumite lucruri mi s-a spus ca in acest fel imi ingreunez propria situatie, fara sa mi se explice in ce consta aceasta „ingreunare”. Am petrecut la Parchet aproximativ 6 ore.
Am fost socata de aceasta experienta. 

18.03.2004

Subsemnata A. R., domiciliată în Bistriţa, declar următoarele:
În dimineaţa zilei de 18 martie 2004 am fost trezită din somn de bărbaţi înarmaţi şi mascaţi care au năvălit pe fereastră în camera pe care o ocupam în imobilul din strada Peleaga nr. 5. Cu toate că era evident că nu constituiam nici un pericol, fiind întinsă la sol în momentul pătrunderii lor, comportamentul lor a fost brutal, cu urlete şi ameninţări, nelăsându-mă nici măcar să pun ceva haine pe mine întrucât eram complet goală. Abia după insistenţe repetate am fost lăsată să mă îmbrac, cu ameninţarea totuşi că mă vor pune să mă dezbrac din nou în scurt timp. Nu mi s-a dat nici o explicaţie cu privire la motivul acestei intrări în forţă, nu au prezentat nici un mandat pe baza căruia au acţionat, mi-a fost interzisă orice comunicare cu vreo altă persoană aflată la momentul respectiv în respectivul imobil şi de soarta cărora mă îngrijoram, mi-a fost luat telefonul celular din cameră. Am fost filmată fără aprobarea mea iar ipostaza în care eram- culcată în pat şi complet dezbrăcată- conduce uşor la ipoteza unor acţiuni cu implicare sexuală având în vedere ambiguitatea filmului şi a felului în care va fi el prezentat.
În următoarele 10 ore, 15 fete aflate în casă în acea dimineaţă am fost sechestrate într-o cameră cu interdicţia de a o părăsi (doar pentru necesităţi fiziologice şi sub pază strictă) şi păzite ca nişte infractoare cu toate că nimic din peste ce au dat în întraga casă nu justifica vreo eventuală acuzaţie. Mascaţii au recunoscut chiar că nu suntem acuzate de nimic, că se fac doar cercetări, dar tratamentul la care am fost pe parcursul celor 10 ore a fost necivilizat, cu insulte, batjocuri, interdicţia de a mânca pe aproape toată perioada (abia după ce le-am explicat că am anumite probleme legate de stomac, vizibile oricum şi cu ochiul liber, mi s-a permis să mă ating de mâncarea răvăşită de ei prin bucătărie). Am fost supusă unei continue presiuni psihice, s-a urmărit intimidarea şi dezinformarea noastră. Mi-au fost luate aparate personale (aparat de fotografiat, reportofon) cu toate că nici el nu conţin vreo urmă de dovadă incriminatorie. Am fost insultată şi s- aurlat ca în codru când mi-am exprimat nemulţumirea că nu mai îmi găsesc banii şi bijuteriile. În tot haosul creat, în goana absurdă după vreo dovadă (inexistentă, de altfel) legată de prostituţie, proxenetism şi alte asemenea năzbâtii nu ni s-a permis contactarea vreunui avocat sau a oricărei persoane.
Ni s-a luat paşaportul cu toate că am prezentat buletinul de identitate de pe care mi-au fost luate datele personale, neprimind încă înapoi nici paşaportul nici celelalte obiecte sustrase sau măcar precizarea când vor fi restituite. Mi-au fost luate de asemenea cursuri de studiu, cărţi, CD-uri, hârtii personale, scrisori care nu aveau nici o legătură cu obiectul declarat al căutărilor şi anume drogurile şi dovezi legate de practicare prostituţiei.
Comportamentul inuman a continuat prin pretenţia de a nu închide uşa de la baie când folosesc toaleta, dar cer care s-a „oferit“ să ţină uşa privea cu impertinenţă înăuntru.
Pe lângă tortura psihică, au acţionat şi fizic, în acelaşi scop al intimidării şi anume prin îmbrâncire. De asemenea pe când încercam să liniştesc pisica au folosit din nou teroarea şi ameninţarea, asigurându-mă că o vor ucide sub ochii mei.
În tot răstimpul de 10 ore cât am fost sechestrate nu ni s-a prezentat nici uneia dintre fete mandatul de percheziţie iar singura persoană căreia nu i-a fost refuzată prezentarea mandatului, singurul bărbat din casă susţine că acest mandat nu era completat în întregime, motivul descinderii fiind în alb.
Cu privire la tacticile de intimidare şi înscenare menţionez că se aducea în discuţie de către acestă trupă de mascaţi în repetate rânduri un presupus album foto cu fete goale „găsit“ în casă, dacă acesta există el nu putea fi decât implantat. De asemenea, la un moment dat s-a auzit de pe hol, din casă, până în camera în care eram toate grupate, horcăituri şi sunete foarte ciudate produse de un om ce părea în agonie; ni s-a refuzat explicaţia cu privire la ce se aude dar din surse din afara casei am auzit pe urmă că au fost aduse înăuntru din afara casei două femei aflate fie în stare de ebrietate fie drogate (fie amândouă) cu scopul înscenărilor (de vreme ce la faţa locului nu s-a găsit ceva incriminatoriu).
După 10 ore de sechestrare am fost forţate să urcăm în duba blindată a poliţiei pentru a fi duse la Parchet, din nou fără voia noastră, fără pic de respect (împinse înăuntru ca vitele), fără a ni se spune nici acum dacă există vreo acuzaţie împotriva noastră şi pe ce s-ar baza aceasta.Acolo am mai fost reţinute vreo 4 ore, ni s-au cerut declaraţii privind viaţa noastră în cele mai intime aspecte. Am fost hăituite în repetate rânduri de oameni ai televiziunilor care ne filmau fără aprobarea noastră, ba chiar, cu toate opoziţia noastră. Traseul nostru în aceste ore de groază se desfăşura între împresurarea trupelor de intervenţie mascate, a dubelor cu gratii de fier sau a cameramanilor şi presei flămânde.
Protestez pe acestă cale împotriva cestor abuzuri şi încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului.

Bucureşti, 19.03. 2004, R. A.

 

Subsemnata A. C., domiciliată în Bucureşti, declar următoarele:
Practic yoga de 10 ani la cursurile organizate de M.I.S.A. În toţi aceşti ani au fost nenumărate cazurile de abuzuri făcute de organele de poliţie şi justiţie din ţara noastră împotriva celor care practică yoga.
De această dată abuzurile au depăşit, fără precedent, orice alte acţiuni desfăşurate împotriva cursanţilor M.I.S.A. Acest lucru mă afectează indirect datorită denigrării imaginii practicanţilor yoga în societatea românească.
Ni s-au adus acuzaţii precum: trafic de arme, trafic de droguri, trafic de carne vie, crimă organizată, pornografie etc. Aceste acuzaţii sunt nefondate şi nedovedite legal.
Deja părinţii mei m-au anunţat că sunt foarte alarmaţi din cauza situaţiei şi, datorită minciunilor şi calomniilor din mass-media, acum ei au o părere foarte proastă despre yoga.
A început să-mi fie teamă să se afle că practic yoga în cadrul M.I.S.A. pentru că mi-aş putea pierde prietenii şi aş putea avea probleme foarte mari în relaţia cu societatea şi în desfăşurarea meseriei pe care o am, de actor-păpuşar în cadrul unui teatru particular şi al unor fundaţii.
Mi se pare inadmisibil să se facă în mass-media afirmaţii precum aceea că toţi cursanţii yoga sunt bolnavi psihic sau schizofrenici. Am simţit această afirmaţie ca un atac la persoană şi o calomnie.
Sunt încălcate flagrant drepturile omului: dreptul la libertatea individuală, la libertatea conştiinţei, la libertatea de asociere, la libertatea de exprimare, dreptul la propria imagine şi dreptul la integritatea fizică şi psihică.
Pot spune că în toţi aceşti ani această practică yoga m-a ajutat să am o viaţă echilibrată, să mă apropii mai mult de divin şi chiar să am succes în meseria pe care o am.
Vă rog să luaţi măsuri şi să-mi acordaţi protecţia împotriva acestor încălcări flagrante ale drepturilor omului.                                                                              

25.03.2004

Subsemnatul B. C., declar următoarele:

Practic yoga de 11 ani la cursurile Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.). Doresc să aduc la cunoştinţă organismelor internaţionale de apărare a drepturilor omului modul în care organele Poliţiei Române, inspectori de pe lângă Parchetul Bucureşti au acţionat şi au derulat această anchetă care s-a declanşat fără a avea un temei legal, sfidând totodată drepturile elementare ale omului.
Am fost dus la secţia de Poliţie unde, în primă fază nu i s-a permis avocatului să ia legătura cu mine. Aceasta este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, ştiindu-se că ai dreptul la un avocat, în cazul în care eşti dus la Poliţie. În momentul în care declaraţiile au fost date, i s-a permis avocatului să ia legătura cu mine, motivându-se că nu ştiau de prezenţa avocatului la faţa locului. Sunt indignat de aceste proceduri care ne amintesc de perioaa lui Ceauşescu în care domnea nedreptatea şi nu legea.
De asemenea, vreau să vă aduc la cunoştinţă atitudinea unui procuror de la Parchetul Bucureşti care urmărea să mă intimideze înaintea declaraţiei pe care trebuia să o dau, spunând că mă va băga la „răcoare“ pe motivul incredibil că nu le-am lăsat un număr de telefon, lucru fals, întrucât le lăsasem chiar mai multe numere de telefon unde puteam fi contactat.
Am fost chemat în calitate de martor pentru a da o declaraţie dar cu toate acestea eram în permanenţă păzit de un poliţist, care nu mă scăpa din ochi. L-am întrebat: „Dacă tot am venit de bună voie şi sunt considerat martor, fără a fi acuzat de ceva, de ce totuşi sunt atât de bine păzit?“ Răspunsul: „Acestea sunt ordinele.“
Un alt abuz îl consider faptul că s-a încercat în repetate rânduri de către inspectorii de poliţie să mă atragă în semnarea unor procese verbale în calitate de reprezentant M.I.S.A.fără însă ca eu să am vreo împuternicire, nefiind abilitat să fac acest lucru. Evident că am refuzat acest lucru în mod categoric.
Zile în şir am trăit sentimentul nesiguranţei, paradoxal când chiar acest instrument al Statului, Poliţia Română este obligat să-mi asigure siguranţa, liniştea, integritatea, protecţia, este de neînţeles.
Nu ştiu dacă mă aflu într-un stat de drept, nu ştiu dacă drepturile mele de cetăţean al României mai sunt respectate, nu ştiu unde acea libertate într-un stat democratic, nu ştiu ce va fi mâine., nu ştiu şi nu înţeleg de ce sunt trataţi yoghinii din România cu o aşa brutalitate.
Oare ar trebui să părăsesc România pentru a avea posibilitatea de a urma un curs de yoga? Anumite elemente ale mass-media româneşti au prezentat în mod tendenţios, acuzaţii grase, fără bază reală, la adresa şcolii de yoga (M.I.S.A.) creând o adevărată psihoză anti-yoga.
S-a încălcat dreptul la imagine personală, apărând la ştirile unui post de televiziune, fapt care a psovocat în familia mea o serie de discuţii, fiind astfel prejudiciat moral.

Data : 26.03.2004.   

Subsemnata B. V., cu domiciliul jud. Iaşi, în dimineaţa zilei de 18 martie 2004, mă aflam în imobilul din str. Constantin Bonea nr. 26 când s-au petrecut următoarele după cum urmează:
În dimineaţa zilei de joi 18 martie 2004 la orele 9.00 mă aflam în prima cameră a imobilului împreună cu un prieten N. V. încercând să reparăm ceva, când am fost surprinşi de o trupă formată din mai multe persoane înarmate, mascaţi, două persoane martori, şi doi inspectori de poliţie.
Aceste persoane au intrat fără să sune la poarta imobilului, forţând uşa principală a imobilului, spărgând geamul acesteia. Imediat după ce au intrat au folosit un comportament de intimidare asupra noastră ţipând la noi şi obligându-ne să stăm culcaţi la pământ buşindu-ne şi vorbind urât şi umilitor.
Aceste persoane au procedat la cele de mai sus nelegitimându-se şi nejustificând clar care este scopul pentru care au venit. În aceste momente am trăit clipe de frică foarte mare. După acest moment au urmat filmarea şi fotografierea tuturor persoanelor şi a bunurilor care se aflau în acel imobil precum şi percheziţia persoanelor şi a camerelor imobilului.
Comportamentul persoanelor înarmate era de distrugere nejustificată a bunurilor care se aflau în imobil iar atitudinea celor doi inspectori de poliţie era batjocoritoare şi agresivă verbal. În imobilul în care mă aflam în dimineaţa zilei de 18 martie 2004 se mai afla şi o persoană din Olanda căreia nu i s-a adus la cunoştinţa în limba sa motivul acestei descinderi, iar comportamentul vis-a-vis de ea a fost violent verbal şi fizic bruscând-o. De asemenea acesteia i-au fost confiscate bunuri personale şi bani care au fost duse la parchet. De asemenea şi mie mi-au fost confiscate un dicţionar român-englez, englez-român şi o agenda din piele.
În imobilul din strada Constantin Bonea am fost reţinute 9 ore sub supravegherea jandarmilor înarmaţi.
După întocmirea procesului verbal unul dintre inspectori a procedat la chemarea individuală a persoanelor care se aflau în imobil obligându-ne să semnăm acel proces verbal.
Am fost dusă apoi la parchet unde mi s-a cerut să dau declaraţie unui inspector de poliţie ( inspectorul Ţarcă).
Atunci când am solicitat un avocat mi s-a spus că nu este necesar.

Data :  22.03.2004

 

Subsemnatul B. O. domiciliat în Bucureşti; mă aflam în data de joi 18 martie 2004 în imobilul de pe strada Veseliei nr. 64 unde îmi desfăşuram o parte din activitatea zilnică.
În noaptea precedentă am rămas să dorm acolo (Veseliei 64) şi la ora 9.00 am fost anunţat că sunt jandarmii afară şi că vor să pătrundă în casă. Menţionez că nu ştiu daca au  bătut la uşă sau nu. Coborând pe scări de la etaj am auzit geamul de sus spărgându-se şi voci puternice.
Am fugit speriat în faţă, au venit după mine şi doar strigau: „Culcat! Mâinile la ceafă! Faţa la podea!“
M-au dus pe holul imobilului îmbrâncindu-mă. Menţionez că nu am opus rezistenţă. Au spart în câteva minute toate uşile încuiate, deşi eu deţineam chei la câteva dintre ele.
Ni s-a spus să ţinem capul la pământ că altfel ne alegem cu un glonte în cap. Am fost chemat în camera din faţă să asist la sigilarea pachetelor (cutii) care le umpleau cu ce găseau în camere.
Percheziţia s-a realizat simultan în mai multe camere de către jandarmi şi aveau loc o mulţime de comentarii obscene şi de insinuări.
De exemplu, când au spart o cameră în care se găseau cărţi şi reviste, au găsit acolo o gamă diversă de  astfel de publicaţii: ştiinţifice, de specialitate yoga şi sexy (menţionez SEXY nu porno) iar procurorul i-a spus cameramanului să filmeze indicând doar revistele sexy, pe care le-au aranjat înainte de a le filma.
Un alt exemplu, au fost găsite în dormitoarele special amenajate pentru colaboratorii care doreau să înnopteze acolo un număr de câteva femei care dormeau. Comentariul procurorului Delcea Marian la telefon cu „şefa“ a fost: „Sunt câteva fete neglijent îmbrăcate, pregătite pentru sex.“
Sau confiscat multe lucruri, bunuri personale şi bani personali cărora nu li s-a notat seria şi numărul. Nu a existat martor la fiecare cameră percheziţionată, mie arătându-mi-se doar cărţile pe care trebuia să le semnez pentru sigilare.
Când am ajuns la etaj, în camere totul era „vraişte“, întors cu susul în jos.
În tot timpul percheziţiei, telefoanele mobile fiind confiscate dinainte, nu mi s-a permis nici un contact cu exteriorul.
Aceasta este declaraţia pe care o scriu şi o susţin.

Data: 19.03.2004

 

Subsemnata C. O., domiciliată în Mediaş, jud. Sibiu, aflându-mă în imobilul din strada Veseliei nr. 64, în dimineaţa zilei de 18.03.2004, am fost implicată involuntar în următoarele evenimente ce m-au marcat profund: În dimineaţa acestei zile în jurul orelor 8,45-9,00 jandarmi mascaţi şi înarmaţi  cu arme, au asediat acest imobil intrând violent pe un geam de la etaj, ameninţând că ne „zboară creierii” dacă facem vreo mişcare. Întrebând ce se petrece ne-au ameninţat că vor trage dacă vom scoate vreun cuvânt. Eram împreună cu prietenul meu şi stăteam ghemuiţi într-un colţ  lângă scările ce duceau la etaj. Apoi ne-au mutat la etaj pe hol împreună cu alte persoane şi ne-au pus să stăm cu faţa la pământ şi cu mâinile pe ceafă. Agăţându-mi-se brăţara de brăţara de persoana de lângă mine nu am reuşit să mă mişc repede (să mă întind cu faţa la sol), procurorul care tocmai ajunsese la etaj , m-a lovit cu piciorul pentru a mă întinde mai repede folosind cuvinte obscene – pe care nu mi le mai amintesc, fiind în stare de şoc, pentru că nu înţelegeam ce se petrece şi de ce se comportă cu  noi ca şi cu nişte infractori periculoşi.
Pentru a ne intimida, de câte ori trecea cineva pe lângă noi ne călcau şi lăsau intenţionat armele să ne atingă diferite zone ale corpului şi în special capul.
După o anumită perioadă de timp ne-au dus în camere separate, bărbaţi, femei şi am rămas acolo o perioadă de timp cu faţa la pământ fără să ne putem mişca sau vorbi între noi.
În permanenţă ni se vorbea obscen şi eram ameninţate cu moartea. Nu mi s-a prezentat nici un fel de mandat de percheziţie şi nici măcar nu aveam voie să întrebăm ceva. După o perioadă de timp ni s-a permis să stăm în fund, observând că suntem paşnici, şi să se îmbrace, persoanele care erau dezbrăcate şi care abia  li s-a permis să pună un prosop sau un halat pe ele în momentul în care au fost târâte cu forţa din pat. Ni s-a permis să bem apă şi să mergem la toalete însoţite sau cu uşa deschisă, pentru a nu fugi pe geamul mic de la baie, pe care  oricum nu încăpea o persoană.
Apoi fiecare pe rând trebuia să ne legitimăm în faţa camerei de luat vederi, spunându-ne că aceste imagini nu vor fi date la televiziune.
Refuzând să mă legitimez deoarece nu aveam nici un act asupra mea şi pentru că nu exista nici un avocat, procurorul a ordonat să mi se pună cătuşe şi să mă agaţe de lustră, însă jandarmi care se mai înmuiaseră puţin m-au legat doar cu cătuşele şi mâinile la spate, şi am fost ţinută separat de celelalte persoane.
După 1 oră aproximativ, prietenul meu M. Ţ. a intrat în cameră , bineînţeles însoţit de un jandarm –pentru a lua ceva de acolo, mi-a spus că este mai bine să-mi dau datele personale, şi consimţind aceasta am fost eliberată de cătuşe şi dusă împreună cu celelalte persoane. După scurt timp ni s-a spus să ne îmbrăcăm mai gros pentru a merge la Parchet şi a da o declaraţie, însă pentru ce anume nu ni s-a comunicat.
Întrebându-l pe procuror de ce suntem aici, de ce se petrec toate astea, ne-a răspuns vulgar:”da’ce pula calului, credeţi că au ştiu de ce?” şi a continuat în acest fel, până când cineva i-a atras atenţia că vorbeşte urât şi noi nu folosim asemenea expresii şi nici nu ne face plăcere să le auzim, el a spus că şi acasă are 2 fete şi nevastă şi vorbeşte la fel. Noi i-am atras atenţia că până la un alta nu este la el acasă. El a recunoscut că a folosit acest limbaj vulgar şi si-a cerut scuze dar în mod ironic.
Când am ajuns la Parchet a trebuit să aşteptăm 15 minute în faţa clădirii pentru că cei de acolo nu ştiau de ce suntem acolo şi unde trebuie să ne ducă.
Am aşteptat pe holul de la etajul şapte al clădirii, fără să ni se permită să mâncăm sau să bem apă, timp de şapte ore , timp în care eram invitaţi pe rând în câte un birou pentru a da o declaraţie de martor probabil, la evenimentele petrecute în acea dimineaţă, am presupus noi, dar anchetatorii ne puneau întrebări care nu aveau nici o legătură cu evenimentele respective. Cel care m-a anchetat pe mine îmi vorbea la pertu,şi ţipa la mine atunci când îi spuneam că nu am obligaţia de a răspunde la întrebările dânsului fără un avocat care să mă reprezinte, şi m-a ameninţat că voi rămâne acolo încă mult timp dacă nu scriu în declaraţie ceea ce-mi dicta dânsul,până când va catadicsi un avocat să facă act de prezenţă. Menţionez că avocatului nu i s-a permis să intre în această clădire.
La Parchet având posibilitatea de a vorbi cu jandarmii i-am întrebat de ce au acţionat în acest mod, ne-au spus că li s-a spus că au de a face cu traficanţi de droguri ţi persoane înarmate, gărzi de corp, persoane violente. Ei au fost foarte surprinşi să constate că nu este aşa.
După aceste şapte ore de aşteptare pe holurile Parchetului, ne-au dus înapoi la imobilul din strada Veseliei nr. 64 unde nu am reuşit să intrăm în casă pentru că nu ne dădeau voie, unde am aflat de la cei care au rămas ca martori pentru a vedea ceea ce se va lua din casă, că ne-au fost confiscate toate bunurile personale-bani, bijuterii, aparatură electronică, inclusiv telefoanele – pe care probabil nu le vom mai recupera. Chiar am rămas doar cu hainele de pe noi, pentru că nu ni s-a mai permis să intrăm în casă, iar aceasta a fost sigilată.
Tot ceea ce s-a petrecut în această zi îmi dă o stare de nesiguranţă şi frică la tot pasul, încă nu pot să cred că s-a petrecut aşa ceva, că eram la un pas de moarte, că dacă mi-aş fi mişcat un deget aş fi putut să fiu moartă.
Nici măcar o dată în viaţa mea –până acum-nu am văzut atâta violenţă într-o casă ameninţări cu moartea, mobile, uşi, geamuri sparte, chiar dacă li s-a comunicat că există chei şi nu este necesar să le spargă.
Am observat că loveau şi spărgeau tot în calea lor, până şi ghivecele de flori aflate în casă, am simţit multă ură şi bucuria de a face rău, de a-i face pe cei aflaţi în casă să se teamă, să le fie frică, să se intimideze.
Este terifiant să te simţi în permanenţă urmărită şi să nu ai siguranţa momentului următor. Nu am reuşit să mă liniştesc şi să dorm, în permanenţă am senzaţia că din clipă în clipă o să dea cineva buzna peste mine să-mi pună pistolul la tâmplă. Şi încă nu mi-am revenit din starea de şoc!!!

Data :  19.03.2004

 

Subsemnata C. A., domiciliată în Arad, declar următoarele:
În dimineaţa zilei de 18 martie 2004, mă aflam în imobilul de pe strada Veseliei nr.64 pentru câteva zile. M-am trezit din somn cu ţipete şi bubuituri, s-a pătruns în casă pe geamuri în forţă, uşa de la cameră a fost spartă ca şi la toate celelalte, cu toate că nu era încuiată; mi s-a smuls plapuma de pe mine, mi s-a pus pistolul la tâmplă şi s-a ţipat „Culcat! Nu mişca! Mâinile la ceafă!“.
 Îngrozită şi plină de teroare m-am supus, am fost dusă în altă cameră, unde se aflau şi celelalte colege ale mele, terorizate, ne-au pus cu faţa la pământ şi mâinile la ceafă şi ţipau la noi „Gura! Nu vorbeşte nimeni! Nu mişcă nimeni!“. Ne-au filmat; stăteam pe burtă şi cu mâinile la ceafă şi au adus o seringă, au filmat-o şi au pus-o în mod ostentativ la vedere insinuând ca ne drogam, la momentul acela am crezut că vor să ne injecteze şi dacă ne-am fi opus ar fi tras în noi.
Toată această teroare în care nu ne-au lăsat să mişcăm a durat aproximativ 3 ore, apoi, văzând că suntem paşnice şi nu au găsit arme, ne-au lăsat să ne ridicăm, dar nu aveam voie în continuare să părăsim camera sau clădirea. Eram supravegheate cu puşti, nu aveam voie să dam un telefon (deoarece au fost confiscate) la care are dreptul orice om, şi un avocat. Nu ni s-a răspuns la întrebări „de ce eram reţinute?“, „de ce nu putem da un telefon?“, „de ce nu avem dreptul la un avocat?“.
După alte câteva ore am fost duşi cu toţii cu maşinile jandarmeriei la Parchet, unde am mai fost reţinuţi alte ore; toate operaţiunile au durat aproximativ 12 ore; la procuratură ni s-a spus că trebuie să dăm declaraţii, ni s-a spus că nu suntem acuzaţi de nimic, că nu suntem arestaţi, dar trebuie să dăm acea declaraţie.
Declar că nu am practicat niciodată sex în grup, prostituţia, nu m-am drogat. Am venit la acest curs de yoga de bună voie şi nesilită de nimeni. Aici am învăţat un nou mod de viaţă, cum să fim fericiţi, cum să iubim.
Ne pot lua totul, dar nu ne vor lua niciodată iubirea din noi.

Data :   19.03.2004

 

Sunt practicant şi instructor yoga în cadrul organizaţiei non-profit M.I.S.A. Bucureşti. Predau yoga din data de 20 octombrie 1993.
De-a lungul acestor ani am fost pus în diverse situaţii penibile datorită calomniilor din presă (radio, TV şi scrisă) şi abuzurilor periodice ale organelor de control (SRI, Poliţie, Garda Financiară).
În data de 18.03.2004 am fost reţinut pe stradă în timp ce mă deplasam cu maşina, de către JANDARMERIE, la ordinul procurorului MIHAI MOCANU (P.C.A. Bucureşti) şi am fost percheziţionat şi mi s-au oprit bunuri personale, justificând acest gest prin faptul că se află întro anchetă autorizată pe strada Serg.Turturică unde mă aflam în acel moment.
Cu toate că am ceut un act oficial prin care să dovedească că au acest drept, nu mi s-a prezentat nimic.
Fiind oamenii legii m-am supus, dar am să depun plângere împotriva lor. Nu este pentru prima dată când se fac represalii asupra oamenilor care practică yoga şi asupra asociaţiei M.I.S.A. Mă întreb oare dece am luptat în 1989 şi de ce oare la acea vreme aveam o armă în mână? Nu oare pentru libertate? Dar care libertate? Unde şi care îmi sunt drepturile ca cetăţean în România la ora actuală?
Nu văd decât o practică comunistă care nu face altceva decât să ne îngrădească libertatea de expresie.
Mi-au fost luate poze intime cu soţia mea, mi-au fost citite scrisori personale pe care soţia mea mi le adresase. Ce o să facem acum? Oare nici amintiri nu mai avem voie să avem? Nici scrisori să mai trimitem? E necesar să devenim slugile cuiva şi să ne lăudăm că suntem în Uniunea Europeană?

Data: 19.03.2004 C. C., Bucureşti 

 

Subsemnata C. N., domiciliată în Iaşi, doresc să prezint următoarele evenimente la care am luat parte în mod forţat:
În data de 18.03.2004 ora 9.00 mă aflam în imobilul din Bucureşti, strada Peleaga nr.5, mâncam în bucătărie şi am auzit nişte zgomote suspecte. La scurt timp uşa bucătăriei s-a deschis brusc şi au intrat trei jandarmi cu arme de foc şi cagule pe faţă care au strigat să ne culcăm la pământ ne-au ameninţat cu armele să ne conformăm cât mai repede.
Am asistat la scena în care una dintre colegele mele ne dându-şi seama ce se petrece, nu s-a culcat imediat la pământ şi a fost împinsă de unul dintre jandarmi la sol. În cădere s-a lovit cu capul de gresie şi i s-a învineţit ochiul. Erau trei persoane jos pe gresia rece şi nu ştiam ce se petrece deoarece nu ni s-a spus nimic.
După vreo câteva minute am fost duse într-o cameră unde am fost sechestrate timp de aproximativ 11 ore împreună cu alte douăsprezece colege. Nu ni s-a prezentat nici un mandat de percheziţie şi nici care este motivul acestei sechestrări.
Procurorul împreună cu un coleg de-al nostru şi alţi oameni de ordine, în acest timp, percheziţionau restul imobilului. Ni s-au ridicat toate telefoanele şi nu ni s-a permis să luăm legătura cu nimeni din exterior.
În timpul sechestrului jandarmii ne tot spuneau ce lucruri incriminatoare s-au găsit în celelalte camere, nu ne spuneau exact ce, doar că este foarte gravă situaţia şi că vom fi sigur reţinute pentru mult timp la Parchet. În primele ore ale sechestrului eram foarte speriate, pentru că nu ştiam ce se petrece, nu ştiam ce caută jandarmii acolo şi cât timp va mai dura acest sechestru.
După câteva ore şi-au dat jos cagulele de pe faţă s-au mai liniştit şi ne-au spus că nu se aşteptau să găsească fete în acel imobil, ci persoane violente înarmate.
Mi-au reţinut fără a fi de faţă albumul cu fotografii personale, agende cu însemnări personale, casete audio, cd-uri cu muzică. Au reţinut multe obiecte din imobil fără a se înregistra nominal.
Când am fost ridicată din imobil nu cunoşteam motivul acestei ridicări şi în ce calitate sunt dusă la Parchet, nu ştiam dacă voi fi arestată sau anchetată şi cât va dura în continuare desfăşurarea evenimentelor. Acest lucru mi-a creat o stare de tensiune şi teamă.
La Parchet mi s-a cerut să dau o declaraţie fără a mi se acorda dreptul să fiu asistată de un avocat, deşi am solicitat acest lucru. Şi acest lucru mi-a creat o stare de nemulţumire.
Din punctul meu de vedere este o încălcare a dreptului legitim la apărare.

Data: 19.03.2004

 

Subsemnata C. C., domiciliată în Bucureşti, declar următoarele:
La data de 18.03.2004 mă aflam în mobilul din Bucureşti strada Turturică  nr.123, sector 5, cînd la ora 9.00 dimineaţa, trupe de jandarmerie înarmate şi mascate au intrat într-un mod brutal în acest imobil folosind pentru aceasta mai multe căi de acces şi anume: au spart poarta şi mai multe geamuri aflate în diverse locaţii ale imobilului. ( În partea de imobil în care mă aflam au intrat pe geamul de la baie.)
Din camera în care mă aflam, aceasta fiind situată la mansardă, am putut auzi zgomotul de geamuri şi uşi care tocmai se spărgeau, un zgomot extem de dur, precum şi ţipetele celor lalte persoane aflate în acea parte de imobil, care ereau numai fete.
După aproximativ 3 minute o persoană civila a pătruns în camera mea întrebîndu-ma dacă se mai află şi altă persoană în cameră şi m-a informat că se efectuează percheziţie generală în acest imobil, mi-a spus să-mi părăsesc camera şi să merg în curte. Am coborît în curte unde se aflau deja mai multe persoane, fiecare dintre acestea extrem de speriate şi nici  una dintre acestea nu ştia motivul pentru care avea loc această descindere şi acest mod de manifestare.
Modul în care ele fuseseră scoase din cameră fusese extrem de brutal, grosolan, mod în care au reuşit să şocheze şi să intimideze acea mulţime de persoane din care 97% erau numai femei. Erau fete care plîngeau, erau pur şi simplu îngrozite, iar jandarmii din jurul nostru erau cu armele îndreptate către noi.
După ce toate persoanele aflate în imobil am fost scoase în curte, am fost anunţate că se va efectua o percheziţie generală, insă nu s-a menţionat motivul acestei acţiuni ci numai numărul autorizaţiei de percheziţie pentru imobilul în care ne aflam.
În tot acest timp nu am avut voie să vorbim între noi, iar bărbaţii au fost ţinuţi cu mâinile la ceafă şi cu faţa la perete. Cu toate că proprietarul acelui imobil, Domnul Tandrafir Claudiu, a solicitat dreptul de a şti motivul acelei descinderi, procurorul nu a raspuns deasemeni la cererea Domnul Tandrafir Claudiu de a chema un avocat care ne-ar fi putut reprezenta, procurorul a refuzat spunîndu-i că nu avem nici un drept.
Acest gen de atitudine prin care ni s-a refuzat orice drept, a durat o oră, timp în care cu greutăţi avocatul a reuşit să pătrundă în imobil. În tot acest timp jandarmii au intrat în diverse camere fără a fi însoţiţi de procurori. A urmat o percheziţie corporală facută de femei jandarmi, apoi am fost adunate într-o cameră de unde eram chemate pe rînd să ne spunem datele din cartea de identitate. În tot acest timp am avut voie să mergem la toalete, însă numai însoţite. Eram însoţită până în incinta băii cît timp eu încercam să-mi fac necesităţiile fiziologice. Menţionez că baia în care mergeam nu avea geam sau alte obiecte cu care să putem acţiona într-un mod agresiv asupra noastră sau asupra jandarmilor insoţitori.
Aceasta a durat pînă la ora 13.00 , cînd am fost urcate în dubiţe şi transportate în cea mai mare viteză catre Parchet. Nu ştiam de ce am fost percheziţionate, nu ştiam de ce am fost tratate ca nişte adevăraţi infractori şi nici motivul pentru care mergeam la Parchet.
Ajunse la parchet am fost tratate cu aceeaşi atitudine dură. Pînă am fost chemată de un procuror a durat 3 ore şi pîna am plecat de acolo au mai trecut încă 3 ore. Ajunsă în faţa procurorului am întrebat din nou motivul pentru care mă aflam acolo, pentru care am fost tratată ca un infractor dar nu mi s-a răspuns.

Data: 21.03.2004 

Subsemnata D. C., domiciliată în Bucureşti, declar următoarele:
Practic Yoga de 12 ani la cursurile din cadrul M.I.S.A. (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut).
În urma campaniei anti-yoga din presă şi de la televiziunea română s-au crat situaţii tensionante în relaţia cu familia vizavi cu opţiunea mea de a practica şi de a urma cursurile de yoga din cadrul M.I.S.A., care este prezentată ca o organizaţie paramilitară, în cadrul căreia se practică prostituţia, consumul drogurilor etc.
Menţionez că, de altfel, relaţia cu familia şi prietenii mei este de înţelegere şi susţinere afectivă şi, de aceea, cu atât mai mult, ceea ce se petrece în aceste zile este şocant şi terorizant atât pentru mine, ca persoană fizică, cât şi pentru rudele şi prietenii mei.
În urma celor petrecute colegilor din Bucureşti pe data de 18.03.2004, am fost nevoită să scot din casă cărţile, cursurile de yoga şi bunuril de valoare de teamă că, la orice oră, ar fi putut veni cei de la Poliţia Română să le ridice în mod abuziv.
Am trăit şi trăiesc zile de coşmar, făcându-mă să mă simt neprotejată în propria mea ţară, unde se încalcă grav libertatea de exprimare, dreptul la propria imagine, dreptul la libera asociere, libertatea conştiinţei.
În urma acestei situaţii vă cer sprijinul şi ajutorul.

Bucureşti, 26.03.2004.

 

Subsemnatul D. M., domiciliat in judeţul Galaţi, municipiul Galaţi, declar că în  data de joi 18.03.2004 sunând la interfonul blocului în care îşi era sediul firma S.C.EXTAZ SRL am fost luat de doi jandarmi mascaţi şi introdus in sediul firmei mai sus menţionate. Am fost pus cu faţa la perete si perchizitionat in amanunţime. Am fost reţinut fără a mi se spune dacă sunt acuzat de ceva anume, de la ora 13:45 pănă la ora 3:00 dimineaţa pe data de 19.03.2004.
Mi s-a interzis ferm să iau contact cu cineva din afară apartamentului sau să am un avocat şi deasemeni mi s-a spus că voi fi reţinut 24 ore putând ajunge până la 5 zile. Pe parcusul reţinerii mele in acest apartament am fost izolat in prezenţa unui jandarm mascat in bucătărie care a făcut anumite afirmaţii ameninţatoare şi rău voitoare. Citez din memorie: ”Dacă închid uşa de la bucătărie acum şi te lipesc de faianţa de la bucătărie un pic.” Îmi pipăia muşchi de la braţe şi umeri spunînd că sunt cam slab şi nu prea aş rezista mult. Spunea că “te împing puţin şi îţi pun piedică şi după aia spun că ai vrut să fugi şi descarc tot”sectoru”în tine aşa, te împuşc ca pe iepuri.” Pe tot parcursul acuzaţiei a avut o atitudine vădit ostilă, intimidantă, dar fără a folosi violenţa fizică.
Mărturisesc că din momentul când am fost reţinut ora13:45 şi până în momentul eliberării mele din sediul Parchetului la ora 3:00 dimineaţa a doua zi, cei doi cunoscuţi care erau reţinuţi în apartament încă dinaintea mea nu au mâncat nimic. Acestora li s-a refuzat dreptul de a mânca de către procuror, chiar dacă cei doi au cerut în repetate rânduri permisiunea de a mânca mâncarea deja existentă în bucătărie.
Mărturisesc că am fost reţinut la sediul firmei EXTAZ SRL de la orele 13:45 până la ora 22:00 după care am fost transportat la sediul Parchetului de la care am fost eliberat la ora 3:00 dimineaţa a doua zi.

Data: 19.03.2004

 

Subsemanata D. O. R., domiciliata judetul Vrancea, declar ca, aflandu-ma in imobilul din Strada Sergent Turturica 123, in data de 18 martie 2004, am participat involuntar la urmatoarele evenimente de o grava dificultate: in jurul orei 9.00 am am fost trezita de bubuituri si amenintari, aflandu-ma in camera  mea unde dormeam. In timp de aproximativ doua minute au intrat abuziv in incaperea in care dormeam, fara sa bata la usa si amanintandu-ne cu arma. Nu am fost lasata sa ma imbrac, dar la insistentele mele am reusit sa-mi pun o pereche de pantaloni pe mine. Iesind afara si intreband despre motivul actiunii, nu am reusit sa aflu nimic cu privire la aceasta, ba mai mult, la final ne-au spus ca vom avea o surpriza. Am fost filmata in momentul iesirii din casa si in curte, nu ni s-a permis sa vorbim intre noi. De aceea persoanele din strainatate nu au putut afla ce se intampla decat dupa ce li s-a explicat jandarmilor ca respectivii sunt cetateni straini si este nevoie de cineva sa le traduca dialogul.
Mentionez ca a fost nevoie de insistente mari pentru prezenta avocatului, care, in momentul sosirii, nu a fost lasat sa intre in curtea imobilului decat prin delegatie. In timp ce se afla la poarta a fost molestat si i s-a luat telefonul mobil.
In momentul perchezitiei ni s-au confiscat: telefonul mobil, CD-uri cu muzica, fotografii personale si fotografii care nu-mi apartineau, brosuri, toate acestea au fost filmate si notate in procesul verbal una cate una, in prezenta avocatului, cu propietarul imobilului, cele doua persoane care locuiau camera, cu cei doi procurori si doi – trei jandarmi inarmati.
Dupa perchezitie, ni s-a anuntat plecarea la Parchet, fara a ni se mentiona motivul acestei actiuni. Am foat inghesuiti intr-o dubita 10 persoane si insotiti de doi jandarmi am fost transportati la Parchet. Aici am fost indemnata sa dau o declaratie scrisa, timp de aproximativ o ora. In timpul declaratiei s-a vizat intimidarea psihologica de catre persoana care m-a interogat si s-a observat si o incercare vadita de a ma determina sa scriu fapte care nu aveau legatura cu persoana mea.

19.03.2004
  

Mă numesc D. V., şi doresc să-mi exprim profunda nemulţumire în legătură cu acţiunile de denigrare a şcolii româneşti de yoga.
Sunt cursantă în cadrul acestei şcoli de yoga din anul 1990 şi pot spune că în toţi aceşti ani tot ce am învăţat nu este imoral sau degradant pentru fiinţa umană sau pentru relaţiile ei sociale. Dimpotrivă tot ce am asimilat la acest curs este de bun simţ, moral şi etic, spiritual. Unul din principiile de bază în cadrul acestei şcoli este acela de a nu constrânge pe cineva să facă o acţiune împotriva voinţei sale. Chiar şi în cazul posturilor corporale ca ni s-au predat ni s-a recomandat să nu forţăm şi să realizăm orice postură corporală sau altă tehnică în armonie cu corpul nostru, cu starea noastră de sănătate.
Sunt profund şocată şi uimită in acelaşi timp că de ani de zile se urmăreşte incriminarea cursurilor yoga si mai ales a celui care ne este profesor şi anume domnul Gregorian Bivolaru şi totuşi nu s-a găsit până acum nimic acuzator. Nişte imagini prezentate trunchiat şi însoţite de un comentariu voit defăimător, fără a se ţine cont de faptul că acestea erau desprinse dintr-o piesă de teatru şi erau prezentate într-un anume context. Îi fac pe cei ce le prezintă să fie mândri de acţiunea lor prin intermediul căreia ştiu că imaginea unei grupări spirituale.
Felul în care mass media prezintă imaginea acestei şcoli de yoga nu este corectă şi nu numai atât, ea afectează foarte mult relaţiile sociale şi familiale ale celor care fac parte din ea.
Este strigător la cer cum oameni ai legii încalcă legea. Poliţişti înarmaţi şi mascaţi merg şi sparg uşi, ameninţă cu arma, brutalizează femei pe care pur şi simplu le trezesc din somn, căutând ceva acuzator la adresa acestora.
Şi totuşi, deşi au trecut aproape două săptămâni de la începerea acestei acţiuni încă nu a fost nimeni acuzat de ceva.
Peste tot în lume se vorbeşte de pace, libertate şi drepturile omului, de democraţie. Unde se aplică acestea când însăşi oamenii legii încalcă legea?
Aş dori să mai spun că am 41 de ani, sunt căsătorită, am studii superioare şi sunt în continuare studentă la o a doua facultate. Spun aceasta nu pentru a mă lăuda ci pentru a scoate în evidenţă faptul că nu şcoala de yoga îi determină pe oameni să renunţe la facultate sau la familie aşa cum se spune pe posturile de televiziune sau în presă ci este libera lor alegere pentru care trebuie să fie răspunzători.

29.03.2004

Subsemnatul D. H. D., domiciliat în Piatra Neamţ, declar următoarele:

În ziua de 18.03.2004, în jurul orei 11.30 mă deplasam cu maşina pe strada Veseliei şi am oprit pentru ca prietenul meu D. M. să coboare din maşină. În acel moment jandarmii ne-au înconjurat şi ne-au silit să intrăm în imobilul cu nr. 64 unde procuratura şi jandarmii derulau o acţiune de percheziţie generală.
Am intrat în acel imobil unde erau distruse foarte multe bunuri, casete, CD-uri, aparatură electronică. Am fost percheziţionat ilegal, deşi nu aveam nici o legătură cu acţiunea Procuraturii şi brutalizat, împins şi sechestrat într-o cameră unde erau şi ceilalţi din imobilul respectiv, fără să ni se permită să vorbim sau să comunicăm în vreun fel între noi sau cu avocatul.
Am solicitat să mi se permită să sun la avocatul personal şi mi s-a răspuns cu brutalitate de către dl. procuror DELCEA: „Eu pun întrebările aici, pot să fac ce vreau.” Nu mi s-a dat posibilitatea să-mi contactez avocatul şi am fost silit să urc în maşina Jandarmeriei care m-a dus la sediul Procuraturii unde am fost obligat să scriu o declaraţie. Am fost silit să scriu ce îmi dicta procurorul care mă ancheta şi care îmi dicta ce voia să scriu. Am refuzat să declar ce dorea procurorul şi care nu era adevărat. Procurorul insinua şi voia să scriu că la cursurile de yoga se iau droguri şi se practică orgii sexuale, lucruri total neadevărate şi pe care am refuzat, fiind false, să le scriu.
În seara aceleiaşi zile m-am întors la imobilul din strada Veseliei la nr. 64 şi am fost împins şi brutalizat în continuare de jandarmi, deşi dădusem declaraţie la Procuratură şi încheiasem acolo totul.
Mi-au fost reţinute în mod abuziv legitimaţiile de yoga, de intrare în spirala Yang şi telefonul mobil şi, deşi în împuternicirea procurorului DELCEA pe care am citit-o nu era specificat acest lucru, el a reţinut abuziv aceste acte. Consider că întreaga acţiune a Procuraturii şi Jandarmeriei este abuzivă.

Susţin şi semnez această declaraţie.

Data     19.03.2004 

 

Numele meu este G. C., locuiesc in Bucuresti, am 40 de ani. Particip la cursurile yoga organizate de M.I.S.A. (Miscarea de Integrare in Absolut), avandu-l ca lider spiritual pe prof. yoga Gregorian Bivolaru.
Stupefiata si profund revoltata de evenimentele iscate in jurul pretinsei vinovatii a scolii de yoga pe care o urmez, semnalez urmatoarele aspecte:
Nu am asistat si nu am participat niciodata, nici in cadrul acestei scoli si nici in afara ei la actiuni care sa justifice acuzele ce sunt aduse („trafic de droguri”, „prostitutie”, „sex in grup” etc) sau altele care sa contravina legilor tarii.
Consider masurile intreprinse de Organele de Procuratura, Politie si Jandarmi in perioada 18-25 martie 2004 (perchezitiile unor locuinte ale yoghinilor, in cartierul Ferentari si alte locuri din Bucuresti si din tara). O incalcare flagranta, abuziva a celor mai elementare drepturi si libertati cetatenesti constitutionale. Desi nu am fost afectata direct de aceste descinderi, mai multi prieteni si cunoscuti au fost agresati in timpul lor,fiindu-le incalcate drepturile prevazute de lege datorita nedreptatii lor dupa procedura legala (intrarea in forta fara prezentarea legitimatiilor si mandatelor de perchezitie, confiscarea unor bunuri personale care nu faceau obiectul presupuselor acuzatii, ba mai mult au fost considerati doar martori – oare acesta este modul in care sunt tratati „martorii” in Romania?)
In plus, mass-media din Romania a reflectat intr-un mod lipsit de profesionalism si deseori vadit partinitor si rau intentionat aceste evenimente (practica mai veche de discretitare a acestei scoli de yoga). Realitatea a fost distorsionata, sursele nu au fost verificate, s-au contrazis chiar intre ele, generand confuzie. Oare in scopul manipularii opiniei publice sau simple greseli?
Ma consider lezata direct, ca practicant yoga si simpatizant M.I.S.A., imaginea mea ca cetatean liber de a-si exprima gandirea religioasa si manifesta convingerile spirituale fiindu-mi profund afectata si ingradita.
Desi nu am incalcat nici o lege si nu am avut atitudini antisociale, urmare a inocularii insidioase in opinia publica a ideii de vinovatie, a unor practici rusinoase ale yoghinilor (ce planeaza asupra acestei scoli fara a fi probata legal si drept urmare calomnioase) oamenii au ajuns sa ma priveasca cu scepticism, neincredere si unii chiar cu dispret. Relatile firesti, familiale, de prietenie si colegiale s-au deteriorat ca urmare a imaginii generale asupra acestei scoli (deci in aceasta ordine si nu invers, abia dupa ce au aflat ca practic yoga si mai ales dupa ce au aflat din mass-media dspre yoga).
De ce trebuie sa suport aceasta pecete, acest stigmat al dezonoarei, desi nu am gresit cu nimic si nu am  facut nici o ilegalitate).
Sa fie oare o vina aceea de a-mi exprima liber opinia si libertatea individuala, de a accede liber la valorile culturale si morale nationale si ale altor popoare? De cand si de ce intr-un stat de drept – care pe deasupra aspira la integrarea in circuitul european al valorilor morale, spirituale, juridice, culturale – aceste drepturi cetatenesti, consfintite prin chiar Constitutia tarii (art 22, 29, 30, 33) sunt considerate o vina? De ce nu ne sunt ele respectate? Si mai ales, de ce sunt oare ele incalcate chiar de cei pusi sa vegheze la respectarea lor.

29 martie 2004

 

Subsemnata G. D. M., domociliată in Bucureşti, declar:
În data de 18.03.2004, în jurul orei 9 am aflandu-ne în imobilul din strada Veseliei nr.49b, împreună cu o prietenă de-a mea, L. C., am fost surprinse de nişte zgomote puternice venind de la gardul care desparte teritoriul casei în care ne aflam, de-al casei vecinului de la nr 49. A urmat spargerea unui gemuleţ al uşii balconului de la etaj. La scurt timp după aceea, un grup de bărbaţi îmbrăcaţi în negru şi înarmaţi, au năvălit în jos pe scări ameninţându-ne cu armele. Pe mine m-au obligat să deschid poarta ca să fiu filmată deschizând poarta, de către cameramanul care se afla in faţa porţii cu camera de filmat pornită.
M-au dus apoi în casă unde se afla C., apoi amândouă am fost duse în camera de la parter, culcate la podea cu mâinile  la ceafă şi ameninţate cu armele. Ne-au fost solicitate şi luate telefoanele, ni s-a arătat mandatul de percheziţie, ne-au permis sa ne aşezăm şi ne-au obligat să nu vorbim în timp ce ei strîngeau obiecte din casă. Mie personal, mi-au luat casete audio, video şi dc-uri.
Nu mi s-a justificat motivul prezenţei jandarmilor. Am solicitat avocat, ni s-au permis cîte trei apeluri telefonice în vederea contactării unui avocat, dar am fost avertizate că avocatul va putea intra doar cu delegaţie specială în acest sens. În rest , nu ni s-a permis să contactăm nici o altă persoană din exterior.
Pe parcursul percheziţiei, procurorul a găsit un pliculeţ şi a insinuat că ar conţine droguri. Au filmat pliculeţul fără a-l deschide pentru a fi identificat conţinutul real. După două-trei ore de percheziţie, tonul jandarmilor a devenit amical. În jurul oirei 15.00 , am fost dusă la Parchetul Curţii de apel al Poliţie, fără a ni se preciza motivul.

Data :  20.03.2004

yogaesoteric

Also available in: English