Cenzura a ajuns să fie considerată o valoare occidentală!

Cheia pentru a guverna un număr mare de oameni este să-i menții divizați. Așa au fost guvernate imperiile de-a lungul istoriei. În secolul al XVIII-lea, Rousseau a observat că, de fapt, cu cât un stat sau o construcție politică comparabilă este mai mare, cu atât libertatea cetățenilor este mai redusă. Avea deplină dreptate!

Conducătorii globaliști ai Europei, comisarii UE și piramida organizațională extinsă pe care au pus-o în practică ne reamintesc neîncetat că „Europa” se află în vârful civilizației și că „valorile europene” democratice (cunoscute și sub numele de „valori occidentale”) sunt superioare. Acestea includ libertatea de exprimare și inviolabilitatea trupului uman. Aceste valori și drepturi sunt consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948.

Aceste drepturi pot exista încă pe hârtie, dar în practică au fost subminate treptat și golite de conținut de elita malefică a UE. Acest proces este în curs de desfășurare de la prăbușirea Uniunii Sovietice și a „socialismului real existent” în jurul anului 1990 și s-a accelerat în secolul XXI.

Atâta timp cât a existat Uniunea Sovietică, a fost ușor ca cetățenii din toată Europa de Vest să fie menținuți sub control, invocând pericolul unei invazii sovietice. Prin urmare, după sfârșitul Războiului Rece, pentru o vreme cerul părea mai senin ca niciodată.

Însă elitele globaliste aveau acum nevoie să găsească altceva cu care să țină populația sub control, așa că au venit cu ploaia acidă și gaura din stratul de ozon. Toate pădurile urmau să dispară în curând din cauza ploii acide, iar oricine folosea orice, de la fixativ pentru păr la frișcă spray, era vinovat de accelerarea sfârșitului vieții pe pământ așa cum o cunoaștem, deoarece aceste acțiuni ar fi mărit și mai mult gaura din stratul de ozon.

Aceste probleme au dispărut peste noapte când cele trei turnuri WTC din New York au fost dărâmate pe 11 septembrie 2001. Cu siguranță, aceasta a fost o operațiune foarte bine planificată și executată superb, iar povestea oficială a fost înghițită cu totul de majoritatea oamenilor. Cel puțin la început. Foarte curând, însă, au început să apară îndoieli. La început modest, dar apoi transformându-se într-o vastă mișcare de „necredincioși” în tot Occidentul. În SUA, cei care au refuzat să creadă versiunea oficială au fost etichetați drept „teoreticieni ai conspirației” (sau mai des cunoscuți sub numele de „conspiraționiști”), iar termenul a fost rapid tradus în diferite limbi europene și folosit în mod similar ca armă.

Deși conceptul de „teoretician al conspirației” datează din anii 1960, când în SUA era folosit pentru a discredita și izola social pe cei care nu credeau în versiunile oficiale privind asasinarea lui Kennedy, după 11 septembrie a devenit un instrument de creare a diviziunii sociale în tot Imperiul American. Operațiunile împotriva Afganistanului, Irakului, Libiei și, mai târziu, Siriei au semănat și mai multe semințe de îndoială, astfel încât s-au pus bazele unei profunde dihotomii sociale: pe de o parte, cei care continuau să aibă încredere în guvernul lor, pe de altă parte, un număr tot mai mare de sceptici.

Numărul celor care nu cred versiunea oficială a crescut și mai mult în timpul marelui spectacol covid. Deși statisticile privind cine s-a vaccinat și cine nu prezintă uneori diferențe remarcabile de la o națiune la alta, rămâne o întrebare deschisă dacă aceste statistici sunt măcar cât de cât fiabile. Cea mai bună ipoteză pare să fie respectarea principiului Pareto de 80-20, cu 20% din populația occidentală nevaccinată.

Marele spectacol covid și confruntarea ulterioară dintre marile puteri în Ucraina au consolidat dihotomia socială care este acum evidentă în tot Occidentul. În special în Europa (datorită statutului său de regiune sub dominația SUA), această profundă diviziune socială prezintă o problemă specială. Dacă nu se iau măsuri, aceasta ar putea duce la tentativa unor națiuni europene distincte de a părăsi grupul.

Deși elita conducătoare europeană nu a reușit în mod constant să demonstreze că este capabilă de gândire independentă și originală, pare să fi înțeles pericolul care rezultă din actuala dihotomie socială. Cu toate acestea, în loc să-și adapteze politicile la noua realitate în conformitate cu celebrele „valori occidentale”, a ales să lupte împotriva oricui nu este de acord cu comisarii UE. În lipsa unor date fiabile, este rezonabil să presupunem că procentul total al cetățenilor care resping narațiunile oficiale cu privire la orice, de la covid la Ucraina și de la schimbările climatice antropogene la rata anuală a inflației, se situează la aproximativ 20 la sută. Atâta timp cât rămâne la acest nivel, totul este stabil, dar devine problematic ori de câte ori acest procent crește la treizeci la sută sau chiar mai mult.

De aceea, cetățenilor europeni li s-au impus metode și tehnici tot mai noi de control al gândirii. Și sfârșitul nu se întrevede încă. Rețelele de comunicare virtuală sunt în prezent ținta unui atac generalizat asupra libertății de exprimare. Sub pretextul protejării minorilor împotriva conținutului dăunător de pe rețelele de comunicare virtuală și al combaterii abuzului asupra copiilor de către pedofili, în spatele ușilor închise (amintiți-vă de „valorile occidentale”!), comisarii UE au decis să impună controale „voluntare” mai stricte. Aceasta înseamnă că utilizatorii vor fi obligați să se identifice prin scanări digitale sau faciale, totul pentru că publicul are nevoie de protecție! În plus, dacă racketeering-ul (acțiunile de extorcare, taxe de protecție) funcționează pentru mafie, va funcționa și pentru guvern! Cetățenii este necesar să se simtă în siguranță și să fie protejați împotriva multor pericole. Nu numai împotriva pornografiei infantile, ci și împotriva discursurilor instigatoare la ură. Mai mult, ei se cuvine să fie informați în mod corespunzător în orice moment prin știri care este necesar să conțină informații reale. Prin urmare, fără „dezinformare”!

Nimeni nu pare să realizeze că însăși conceptul de dezinformare este complet absurd, fiind de fapt un cuvânt inexistent, o armă psihologică. Fiecare mesaj, fiecare știre conține informații. Uneori, unele sau toate aceste informații pot fi false, dar rămân totuși informații. Cu alte cuvinte, fiecare minciună conține, de asemenea, informații. Prin urmare, cuvântul „dezinformare” este o contradicție în termeni.

Cum poate cineva să concilieze utilizarea ca armă a termenului „dezinformare” cu „valorile occidentale”, precum libertatea de exprimare, rămâne un mister. Cu toate acestea, comisarii UE merg cu un pas mai departe, intenționând să decreteze o nouă regulă care va face imposibilă exprimarea liberă a opiniilor pe rețelele de comunicare virtuală. Se pregătește un fel de control total al activității cetățenilor pe rețelele de comunicare virtuală.

În același timp, este un instrument prin care elitele mențin publicul divizat, pentru a-l putea controla mai eficient. Totuși, tocmai această utilitate ar fi putut împiedica elitele să analizeze subiectul mai în profunzime.

Ce putem concluziona din toate acestea?

În primul rând, aparent comisarii UE sunt foarte speriați și în sfârșit realizează că un număr tot mai mare de europeni se opun politicilor lor. În același timp, au ajuns la concluzia că nu mai există cale de întoarcere. Este ca și cum ar fi atât de speriați de furia cetățenilor încât, din disperare, au decis să controleze discursul a 450 de milioane de europeni. Prin urmare, ultimele decizii ale comisarilor UE sunt un testimonium paupertatis, o dovadă a sărăciei lor intelectuale și etice totale.

Orice guvern care recurge la astfel de măsuri decretate de eurocrații de la Bruxelles este în mod inerent slab și realizează implicit că zilele sale sunt numărate.

Citiţi şi:
Noul instrument de cenzură al UE
Libertatea de exprimare, mai amenințată ca niciodată: prin cenzură, elitele UE se protejează de nemulțumirea populară – dar când vor realiza ce se petrece, va fi prea târziu

yogaesoteric
15 decembrie 2025

Also available in: English