3. Mărturii ale celor anchetaţi 41-55

Subsemnata O. M., domiciliată în Bucureşti şi vreau să prezint următoarea situaţie la care am luat parte forţat:
În ziua de 18.03.2004, la ora 9 dimineaţa eram în imobilul din strada Bonea Constantin, nr.26, când am surprins prin geamul uşii de la camera în care mă aflam, cum mai mulţi jandarmi mascaţi îl băteau pe colegul meu N. V.. La câteva minute am fost ameninţată cu arme de foc de către jandarmii mascaţi care aveau cu ei şi cuţite, ciocane foarte mari. Ei au ţipat la mine: „Nu mişca! Stai pe loc! Culcat! Cu faţa în jos şi mâinile la ceafă!“imobilizându-mă de panică şi frică. De asemenea dacă ceream vreo explicaţie mi se ţipa „Gura!“ amplificându-mi starea de teroare creată.
Subliniez că nu mi s-a prezentat nici o legitimaţie oficială (procurorul prezentându-se abia după 10 ore când ne-au dus la Parchet) şi nici mandatul de percheziţie. De asemenea nu mi s-a explicat motivul prezenţei lor acolo şi nici nu m-au lăsat să-mi exprim dorinţa de a fi asistată de un avocat. Fiind îmbrăcată sumar, nu au acceptat să mă îmbrac (deşi le-am cerut asta insistent şi de mai multe ori) decât după ce am început să tremur de frig.
De asemenea, procurorul ce conducea acţiunea lor (Vlad Mihai) ne ameninţa în multe rânduri „E groasă fetelor! Aveţi grijă ce spuneţi! Nu cred că o să mai am loc pentru voi la arest!“ creând în mine o stare de tracasare şi stres continuu.
Menţionez că după un timp jandarmii au început să ne vorbească şi să ne „tragă de limbă“: „Ce ţi-ai înghiţit limba?“ ; ei au afirmat la un moment dat că se aşteptau să găsească în imobil „alţi mascaţi“ – referindu-se la faptul că fuseseră avertizaţi că vor găsi persoane violente înarmate, etc… Multe obiecte din casă au fost reţinute fără a fi înregistrate nominal.
Nu mi s-a precizat motivul ridicării din imobil în momentul în care ne-au îmbarcat în dubiţă, şi de asemenea în ce calitate sunt transportată la Parchet (nu ştiam dacă voi fi arestată sau cât va dura desfăşurarea evenimentelor). Intrasem într-o stare de teamă şi tracasare.
La Parchet am fost constrânsă să dau declaraţii fără a mi se acorda dreptul de a fi asistată de un avocat deşi am solicitat. Propriu-zis nu am scris personal declaraţia ci anchetatorul fiind cel care a elaborat-o. Mulţi termeni puteau da naştere la interpretări, de acea  mă simţeam nemulţumită că nu aveam un avocat.
Din punctul meu de vedere, cred că s-au încălcat flagrant drepturile omului, în special dreptul la apărare.
Data: 19.03.2004

 

Subsemnata O. V. L., domiciliată în Iaşi, declar următoarele:
În dimineaţa zilei de 18 martie 2004, mă aflam în imobilul din strada Veseliei 64 (şaizeci şi patru) în pat dormind. Am fost trezită din somn de ţipetele îngrozite ale colegei mele şi de cutremurături. În prima fază am crezut că este cutremur, dar m-am înşelat amarnic. Am coborât adormită şi îngrozită din pat exact lângă uşă unde era şi colega mea, fiind izbită de loviturile puternice aplicate de cei de după uşă, lovindu-mă pe partea stângă a corpului. Am fost trântite la podea cu pistolul la cap şi ameninţate că vom fi împuşcate la orice mişcare!
Îngrozită la ce se petrecea în acele momente, mi-am dat seama că totul e o înscenare. Am fost dusă intr-o cameră obligate şi ameninţate să stăm cu faţa la podea şi cu mâinile după ceafă, în acea cameră fiind şi alte colege ale mele care erau ameninţate cu armele.
La puţin timp a venit un procuror care era de la „Omoruri“ şi a adus o seringă şi spunea cu voce tare să se filmeze. Seringa a fost pusă pe marginea unui dulap şi am fost obligate să stăm nemişcate şi ameninţate cu pistolul să fim filmate. Acest domn procuror de la „Omoruri“ vorbea foarte vulgar şi a făcut o înscenare abjectă cu această seringă care a pus-o în mod ostentativ la vedere, însemnând că ne drogăm. Pe moment am fost îngrozită şi am crezut că vor să ne injecteze şi dacă ne-am fi opus ar fi tras în noi.
Am întrebat de ce ne fac toate aceste lucruri, de ce suntem acuzate, ce se întâmplă, că solicităm un avocat. Nu ni se răspundea nimic concret, chiar nu se răspundea la aceste întrebări, însă eram ameninţate în continuare cu armele. A fost un coşmar.
La un moment a început sa-mi fie frică şi tremuram, iar unul dintre jandarmi, cu cruzime m-a întrebat de ce tremur şi mi-a ridicat mâna dreaptă crezând ca eu eram drogată.
După câteva ore de coşmar am fost duşi cu toţii cu maşinile jandarmeriei la Parchet, unde am fost reţinute câteva ore. Nu ştiu de ce sunt şi suntem acuzaţi. Dar vom afla curând: trafic de droguri, de armament, prostituţie, carne vie etc.….
Data :   19.03.2004

 

Cu respect vă aduc la cunoştiinţă că în data de 18.03.2004 eram pe strada Sălaj cu maşina; am oprit alături de V. M., un prieten care avea maşina parcată şi în timp ce discutam, fiind în picioare lângă maşini am fost înconjuraţi de jandarmi cu măşti pe faţă, ni s-au cerut actele, apoi după ce le-am prezentat, am fost obligaţi să aşteptăm aşa în stradă circa 1 oră până când a sosit un procuror… în acest timp a trecut pe lângă noi un avocat pe care-l cunoşteam, şi l-am rugat să-mi spună dacă este legal ce mi se petrece… adică să fiu oprit în stradă, aşa din senin, şi să fiu obligat să aştept cu un jandarm înarmat la spate. ..avocatul pe nume A. S. mi-a răspuns că nu au dreptul să fiu oprit, şi mi-a spus că pot să plec…însă un jandarm înarmat cu o mitralieră mi-a blocat portiera din partea şoferului, eu am reuşit totuşi să ajung la volan prin partea dreaptă a maşinii, însă căpitanul care coordona echipa de jandarmi mi-a smuls cheiele din contact, cu toate că a auzit clar cele spuse de avocată… toată această scenă a fost filmată de G. A., un alt prieten care era în maşina cu care a venit avocata…
După această scenă avocata s-a retras şi am aşteptat sosirea procurorului… care ne-a ridicat toate obiectele personale care le aveam la noi… printre acestea aveam trei jurnale intime, câteva albume cu fotografii între care câteva foarte intime…şi toate mărunţişurile pe care le aveam prin buzunare ori prin torpedoul maşinii…
Vreau să vă spun că din acea zi, eu nu mai sunt acelaşi…nu mă mai simt liber… tot ce aveam eu mai intim şi personal mi s-a luat, intimidat şi forţat fiind datorită jandarmilor mascaţi înarmaţi cu mitraliere…privesc fiinţe din jurul meu care se consideră ca fiind libere  şi-mi dau seama că în urmă cu o săptămână şi eu credeam la fel…acum privesc cu teamă în jur…Vă rog!!! să-mi spuneţi care-mi  sunt drepturile… cu respect.
1. Menţionez că nu mi s-a prezentat nici un mandat de percheziţie, iar atunci când am întrebat-o pe procuroare dacă e legal ceea ce mi se petrece … ulterior am aflat că fără mandat de percheziţie nu avea nimeni dreptul să-mi ridice nimic, însă doamna procuroare nu mi-a spus aceasta, chiar dacă am întrebat-o…

 

Subsemnata O. S. domiciliata in Judetul Sibiu, declar ca: aflandu-ma la ora 9.00 in data de 18.03.2004 la imobilul din strada Peleaga nr. 5 am fost implicata in urmatoarele evenimente: la orele 9.00 am fost trezita din somn prin trantirea usii si un individ inarmat si cu cagula pe cap a strigat la mine sa ma trezesc si sa stau cu mainile la spate si sa nu scot nici un cuvant, nearatandu-mi nici un mandat de perchezitie sau vreo hartie cu maotivul acestei actiuni. Dupa ce am stat 5-6 minute cu mainile la spate si cu arma indreptata spre mine a tipat sa inchid telefonul si sa cobor jos din camera aflandu-ma la etajul 2 al imobilului. In timp ce coboram scarile am fost filmata fara autorizatie. Am fost dusa in alta camera impreuna cu alte 14 fete unde am fost tinuta 10 ore. In timpul celor 10 ore am solicitat maincare si mi s-a spus ca nu mor de foame deoarece nici ei nu au mancat de la ora 3.00. Au deschis usa la camera si la geam tinandu-ne in curent. I-am rugat sa inchida geamul dar au spus ca miroase urat si ei nu pot sa respire.              
Aflandu-ma in pijamale nu mi-au dat voie sa ma imbrac. In timpul celor 10 ore am trecut prin tot felul de stari urate fizice si psihice, cat si medical. In timp ce noi eram sechestrate, jandarmii, procurorii impreuna cu un martor din acel imobil au intrat in fiecare camera luand bunuri materiale si personale, mie luandumi-se bani, doua telefoane mobile, carnetele cu tot felul de informatii personale, cartele telefonice romtelecom si conex go, pasaportul, CD-uri, casete audio, poze, filme kodak, nefacandu-se proces verbal pentru bunurile ridicate de ei. Dupa 10 ore am fost obligate sa mergem la Parchet fiind urcate in dube de jandarmi. La parchet am fost tinuta timp de 4-5 ore, spunadu-ne ca vom sta aici mult si bine.
  Data 19.03.2004

 

Subsemnatul O.C. D., de profesie inginer electronist, avănd domiciliul în Bucureşti, declar că sunt practicant yoga de 14 ani şi am fost indignat să constat amploarea acţiunilor întreprinse de Poliţia şi Jandarmenia Româna împotriva şcolii de yoga MISA şi a colegilor mei cursanţi.
Declar că am fost stupefiat de încălcările drepturilor şi libertăţilor la care au fost supuşi unii colegi ai mei de curs, fapte la care aş putea fii oricând şi eu expus în viitorul apropiat. Este o ruşine pentru un stat ‚’’democratic’’ această teroare instituită tocmai de cei care ar trebui să ne apere aceste drepturi şi libertăţi. Printre acţiunile deplorabile la care am asistat, chiar vizionând posturile de televiziune ANTENA 1, PRIMA TV, B1 TV aş putea enumeraintratea brutală în locuinţa unor persoane private, confiscare unor bunuri cum ar fii bani, telefoane mobile, bijuterii, care nu au legătură cu ancheta probabilă declanşată fără a avea o bază legală (fără dosar de acuzare).
De asemeni îmi declar identificarea vizavi de campania de denigrare îndrepată împotriva şcolii noastre de yoga care s-a făcut pe toate posturile de televiziune şi majoritatea publicaţiilor de mare tiraj, fapt care a determinat o reacţie ciudată faţă de mine a colegilor de la locul de muncă, a prietenilor şi vecinilor mei precum şi discuţii nesfârşite şi certuri in cadrul familiei.
Dau această declaraţie în speranţa luării de poziţie favorabile şcolii noastre de yoga de către organismele internaţionale şi interne autorizate să facă acest lucru şi care ar contribui la refacerea ’’imaginii’’ mele în societate precum şi a şcolii de yoga pe care o frecventez ca urmare a beneficiilor pe care mi le conferă vizavi de starea de sănătate psihică şi fizică.

28.03.2004

Subsemnatul O. A., declar următoarele:
Practic yoga în cadrul MISA de 12 ani. Această practică mi-a îmbunătăţit foarte mult sănătatea şi puterea de concentrare a minţii.
În toţi aceşti ani, abuzurile şi actele violente ale autorităţilor române îndreptate împotriva MISA au reprezentat pentru mine şi pentru mulţi alţi prieteni yoghini o teroare aproape permanentă. S-ar putea scrie o carte întreagă numai cu minciunile şi calomniile pe care presa şi televiziunea le-au spus şi le spun despre MISA şi despre dl profesor yoga GREGORIAN BIVOLARU. NU MAI SUPORT !
Pe 18 martie 2004, violenţa Jandarmeriei a fost extremă. Colegii mei yoghini au fost trataţi ca nişte terorişti, ameninţaţi cu moartea, obligaţi să dea declaraţii false, bătuţi şi batjocoriţi de către forţele de ordine care ar trebui să-i apere! E chiar mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu, pentru că, mai mult, presa şi televiziunea mint cu neruşinare, acuzându-ne de: consum şi trafic de droguri (adevărul este că yoghinii evită până şi consumul de alcool…), prostituţie, trafic de arme şi multe altele, fără ca până acum să fi adus nici măcar o dovadă.
Vă implor să ne ajutaţi, pentru că ÎN ROMÂNIA COMUNISMUL ESTE ÎNCĂ LA EL ACASĂ !!!
Data: 31 martie 2004

 

Mă numesc O. F. şi declar că sunt revoltat de acţiunile şocante, cocertate indreptate împotriva M.I.S.A.(Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut) al cărei membru sunt.
În urma campaniei furibunde dezlănţuită în mass-media românească împotriva M.I.S.A. personal am avut de suferit prin deteriorarea relaţiilor mele cu familia, prietenii, cunoscuţii, confruntându-mă cu reacţii de suspiciune, îndoială, bănuială, respingere din partea acestora.
Datorită afirmaţiilor iresponsabile din mass-media cosider că am avut şi am în continuarie foarte mult de suferit şi că situaţia creată reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului.
Date: 24.03.2004

 

Subsemnata P. B. C., domiciliată în Piatra Neamţ, declar următoarele:
Practic yoga de 5 ani la cursurile MISA şi de-a lungul acestei perioade, am fost victima denigrarilor din massmedia (presă şi televiziune). Despre yoghini se spune şi se scrie că practică sexul în grup, că se îndeptrtează de familie şi că au un comportament antisocial. Din cauza campaniei împotriva noastră, evit să mărturisesc prietenilor  şi rudelor că recventez cursurile de yoga.
Începând din ziua de 18.03.2004, autorităţile române au apelat la sute de jandarmi şi zeci de procurori pentru a devasta case particulare ale yoghinilor şi pentru a confisca bunuri personale care nu constituiau obiecte ale percheziţiilor.
Aflând de aceste abuzuri, în data de 18.03.2004, m-am deplasat în strada Veseliei (Bucureşti) pentru a fotografia intrarea în forţă a jandarmeriei, din maşina în care mă aflam. Am fost trasă pe dreapta, scoasă cu forţa din maşina sub ameninţarea armelor de foc şi împinsă în incinta imobilului care era percheziţionat. Am fost percheziţionată în mod abuziv, fără să mi se prezinte vreun mandat de percheziţie sau să mi se comunice de ce sunt reţinută. Mi-au fost furate camera foto şi telefonul mobil şi mi-au fost reţinute actele.
Am fost împinsă într-o cameră unde se afla un anume procuror Delcea. Când am solicitat avocat şi am precizat că nu voi răspunde la întrebări decât în prezenţa acestuia procurorul a cerut unuia dintre jandarmi să-mi pună cătuşe. Am fost scoasă din cameră şi bruscată. În acest timp am fost filmată deşi am solicitat să nu se producă acest lucru.
După 5 ore am fost urcată, cu forţa şi împotriva voinţei mele în maşina jandarmeriei şi dusă la sediul parchetului. Aici după lungi ore de aşteptare, timp în care nu am mâncat nimic, am fost interogată, de un alt procuror, fără să mi se acorde accesul la un avocat.
Menţionez că în tot acest timp de la ora 10, 30 până la ora 18,15 precum şi mult timp după aceea, m-am aflat într-o stare de teroare psihică şi m-am simţit traumatizată emoţional.
Aşadar, s-au încălcat atât drepturile omului, cât şi legi din Constituţia României, Codul Penal şi Codul de Procedura Penală.
Mi-au fost încălcate următoarele drepturi ale omului:
dreptul oricărui cetăţean la apărare, respectiv posibilitatea acestuia de a fii asistat de un avocat, în orice fază a cercetării penale;
dreptul cetăţenilor de a beneficia de efectuarea de către organele de anchetă atât a percheziţiei domiciliare, cât şi a percheziţiei corporale cu respectarea strictă a legii;
dreptul la propia imagine prevăzut de art. 12 din Decizia C.N.A., nr. 80/2002, privind protecţia demnităţii umane
libertatea conştiinţei
libertatea de asociere
dreptul la integritate fizică şi psihică
Vă rog să luaţi măsuri şi să-mi acordaţi protecţia împotriva acestor încălcări flagrante ale drepturilor omului.
Vă mulţumesc!
29.03.2004

Subsemnata P. N.  judetul Buzau, Romania, declar urmatoarele:
In data de 18 martie 2004, in jurul orei 9.00 dimineata, in timp ce ma aflam la sediul firmei, mai exact la toaleta, am auzit busituri in usa. Nici nu am apucat sa ma ridic de pe toaleta ca m-am trezit cu trupe de jandarmi mascati si inarmati care au deschis brusc usa la baie. M-au ridicat de pe toaleta fara sa-mi permita sa-mi ridic chilotii, si cu pantalonii „in vine” m-au dus cu forta intr-unul din birourile firmei. In tot acest timp am fost filmata de cameramanul care il insotea pe procuror, desi am insistat sa nu fiu filmata in aceasta ipostaza. M-au fortat sa ma intind pe jos, cu mainile la spate, in incontinuare nepermitandu-mi sa-mi trag chilotii si continuand sa filmeze.Alaturi de mine fusese deja culcat si soferul firmei I. M., care se afla cu mine in sediul firmei. M-au intrebat unde se afla telefoanele mobile pe care le-au luat imediat si le-au inchis. Abia dupa aceea mi-au permis sa-mi ridic pantalonii si sa ma ridic de jos.
La inistentele mele multiple barbatul care s-a prezentat a fi procuror N. T. ( fara a-mi arata nici o legitimatie ) mi-a aratat in graba un mandat de perchezitie. Desi nu mi-au spus nici un cuvant despre ce anume cauta in firma si faptele pentru care suntem suspectati a le fi savarsit, au inceput perchezitia.
Perchezitia a durat intre orele 9.00 si 22.00, timp in care nu mi s-a permis sa mananc, iar la toaleta am avut voie sa  merg dupa multe insistente.
La un moment dat, cand mi s-a gasit un mobil in geanta, desi eu il informasem pe procuror de existenta lui acolo, am fost amenintata cu bataia de procuror pentru ca nu i-am spus.
In timpul perchezitiei mi-au fost confiscate cele doua telefoane mobile – unul marca NOKIA 6510 si unul marca SIEMENS, impreuna cu ceasul personal marca BVLGARI, care consider ca nu era necesar a fie luate. 
La finalizarea perchezitiei a fost incheiat un proces verbal in care desi am fost trecuta ca martor si am fost pusa sa-l semnez, nu mi s-a inmanat nici un exemplar al acestui proces verbal. Am fost pusa sa semnez cutiile care contineau obiectele ridicate din sediu cand erau deja sigilate fara sa mi se permita sa verific continutul lor.
In jurul orelor 22.00, eu si soferul I. M. am fost transportati cu dubita jandarmeriei la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. La intrebarea de ce suntem transportati acolo, ni s-a spus ca urmeaza sa dam o declaratie ca martori ai perchezitiei. Cand am ajuns la Parchet, dupa ce am fost lasati sa asteptam 2 ore, am fost introdusi la audiere. Desi mi se spusese ca va  o simpla declaratie, procurorul care ma interoga urmarea cu totul si cu totul alte informatii sa scoata de la mine. Voia sa asocieze numele meu cu diverse site-uri porno, productii video pentru adulti.
Intrucat am refuzat sa dau asemenea declaratii care erau complet false, procurorul m-a amenintat ca voi ramane in arest, ca nu voi mai parasi cladirea  Parchetului si a pus imediat mana pe telefon pentru a-si duce la bun sfarsit amenintarile. Desi am solicitat in repetate randuri avocatului meu ales mi s-a refuzat si acest drept.
In final am reusit sa dau o declaratie care sa fie cat de cat in acord cu vointa mea si am parasit cladirea Parchetului in jurul orelor 2.00 dimineata.
Nici pana in prezent nu mi-au fost restituite obiectele personale care mi-au fost retinute abuziv in timpul perchezitiei.
Cred ca toate aceste lasa un mare semn de intrebare pentru toata lumea privind aplicarea legii in Romania.

Data : 19. 03. 2004 

 

P. R., domiciliată în Sibiu, declar următoarele:
În dimineaţa zilei de 18 .03.2004, aproximativ ora 8.45, mă aflam în imobilul din str. Peleaga nr. 5, sector 5, Bucureşti. Am fost surprinsă în camera în care locuiam cu o fată, de o trupă de jandarmi deghizaţi ,cu cagule şi cu arma îndreptată spre mine .La întrebarea adresată acestora: ,,Ce se petrece?’’, eu fiind şocată de astfel de descindere ,m-au somat să nu mişc şi să stau culcată pe burtă, fără să –mi prezinte personal vreun mandat şi descindere în forţă în interiorul domiciliului .Mi-au fost adresate cuvinte dure ,am fost scoasă din cameră în forţă şi dusă împreună cu alte fete într-o încăpere de la parterul casei. Am fost terorizată  psihic de oameni care vorbeau murdar , făceau aprecieri abjecte la adresa persoanelor din faţă. Am fost filmată, fără acordul meu, fără să mi se spună de ce, în ,,poziţie de infractor’’.
Mi-au fost confiscate bunuri personale, fără a fi de faţă şi fără a-mi da vreun act prin care să-mi pot recupera bunurile  personale după ,,aşa-zisa  anchetă’’. Mi-a fost confiscată valuta pe care o aveam, aproximativ 250 USD, fără a se înregistra seria numerică a banilor. Mi-a fost confiscat telefonul  personal (mobil, marca Ericsson). De asemenea , mi-au confiscat cărţi ,cd-uri, casete, chiar lenjerie intimă (să constituie aceasta un corp delict important în anchetă’?).
Am suportat umilinţă, jigniri, calomnii, priviri scârbite, am fost urcată în duba jandarmeriei ,precum a-i urca spre transport o bestie ,fără a şti măcar pentru ce sunt transportată în acel moment ! Este posibil asemenea tratament abuziv, dictatorial, bestial? Este posibil ca într-o ţară europeană a anului 2004 să ţi se încalce flagrant drepturile elementare ale omului? Îmi cer banii înapoi , telefonul, şi acele lucruri personale ( cd-uri, casete audio, cărţi, lenjerie). Cine şi cum îmi răscumpără ruşinea şi durerea de a fi tratată ca o ,,bestie criminală’’ (cu arma în spatele meu), fără  a avea asupra mea vreo prezumţie de acuzaţie şi fără a-mi prezenta vreun act doveditor al dreptului de descindere în forţă şi de percheziţie.
Exista penibila şi murdara posibilitate să fiu filmată de posturile de televiziune şi prezentată în direct în rând cu nişte prostituate! Cine şi cum poate şterge o imagine defăimată calomnios şi agresiv public? Cine răscumpără durerea celor dragi nouă care au aflat de aceste aşa-zise percheziţii şi care s-au temut pentru mine? Libertatea şi dreptul la replică sunt principii profund democratice care nu au existat în această situaţie!
Am fost dusă la Parchet de asemenea şi silită să dau o declaraţie ,fără avocat personal  şi fără a cunoaşte personal motivul acuzaţiei. În prezent ,la 24 ore după eveniment  ,mă simt profund afectată de toate aceste nedreptăţi şi nu mi-am revenit din acest şoc ! Am riscat terfelirea imaginii mele ca om ,profesie, etc. Repet, mă simt şocată şi nu am un răspuns la întrebările mele!
Data: 20.03.2004

 

Declaraţie,

Subsemnata P. A., domiciliată în Jud. Olt, declar că în timpul dimineţii din 18 martie 2004 în jurul orei 9.00  am fost brutal trezită din somn în imobilul în care mă aflam la adresa Peleaga nr.5 ,Bucureşti ,de către o grupă de jandarmi înarmaţi ca pentru război :vestă antiglonţ , puşti , acţiune de intimidare soldată cu o stare de groază şi terifiantă stare mentală ,care m-au somat cu arma  şi m-au trântit la podea ,mi-au reţinut pe loc telefonul şi apoi actele şi toţi banii personali şi s-au purtat de parcă aş fi fost la rândul meu înarmată sau un golan de pe stradă. În condiţiile acelea mi-am pierdut orice raţiune de  a fi cetăţean al României,că aş avea vreun drept ca om , căci acele ,, bestii ‘ cu cagule şi arme mi-au îngrozit sufletul de femeie ţinându-mă în tensiune timp de cel puţin 10 ore sechestrată într-o cameră  fără aer ,cu alte fete ,în  număr de 14 ori 15.
La întrebările mele fireşti : cine sunt ,ce caută şi de ce sunt într-o astfel de situaţie, au răspuns în bătaie de joc că nu am respect şi s-au înfuriat intimidându-mă, după îngrozitoarele ore petrecute astfel fără apă sau hrană au urmat alte ore în care mi s-a  tot spus de către aceştia  că vor urma zile în şir la Parchet şi cine ştie când ne vom mai întoarce.
Ore în şir de teroare au fost urmate de alte lungi ore  pe holurile de la Parchet  unde mi s-a cerut să dau o declaraţie care de fapt îmi era dictată de către domnul subcomisar Beicuş Cristian, care nu era deloc impresionat de faptul că  mi-au fost confiscate în timpul respectivei zile obiectele intime şi personale  privându-mă de orice drept umanist de a-mi chema un avocat, drept asigurat prin lege. Sau de tortura psihică menţinută ,tortură filmată fără acordul meu de către cei de la Procuratură.
Acest subcomisar  m-a manipulat spunându-mi că în lipsa acestei declaraţii voi fi suspectă pentru cei de la conducerea Justiţiei  şi de asemeni părea  foarte nervos şi chiar era ( fumând aproximativ 3 ţigări în 10 minute ) .Îmi sugera că doreşte să menţionez despre preferinţele mele pentru vacanţe la mare sau la munte ,sugerând că aş merge în astfel de locuri pentru a mă prostitua. Sunt revoltată şi îngrozită de toate acestea.

Data: 19.03.2004

Subsemnata P. G., domiciliată în localitatea Iaşi, declare următoarele:
În data de 18 martie 2004 mă aflam în locuinţa din str. Veseliei, nr. 64. M-am trezit din somn pe la 8:45, m-am uitat pe fereastră din dosul draperiei şi chiar în acel moment am văzut un jandarm cu mască pe faţă escaladând clădirea. În acel moment am intrat într-o mare panică, neînţelegând ce se petrece. La scurt timp am auzit tot felul de bubuituri şi geamuri sparte. Mi-am dat seama ca jandarmii au luat cu asalt clădirea şi am auzit cum cei din casă sunt somaţi să se predea. După câteva minute cineva a încercat şi uşa camerei mele care era încuiată, apoi au spart-o cu două lovituri de picior. Imediat ce m-a văzut un jandarm cu mască pe figură mi-a ordonat să ies afară din cameră şi să mă aşez pe holul clădirii lângă alţi colegi de-ai mei, cu faţa la pământ şi cu mâinile la ceafă. M-am supus imediat ordinelor, deşi pe jos erau cioburi de geam spart, câteva aşchii intrându-mi în picioare, deoarece eram desculţă. Am stat astfel culcată alături de ceilalţi colegi ai mei fără să fac nici o mişcare, deoarece eram păziţi de u n jandarm care avea puşca îndreptată asupra noastră şi care ne ameninţa din când în când că dacă vom face vreo mişcare ne va împuşca. Această situaţie a durat circa 20 de minute cât timp ei au pătruns în toate camerele clădirii somându-i pe toţi pe care îi găsea în casă să se predea imediat căci altfel îi împuşcă.
După ce ne-a adunat pe toţi ne-au separat, pe băieţi ducându-i într-o cameră, iar pe fete în altă cameră, fiind ţinuţi astfel sub pază timp de vreo 2-3 ore. Toate fetele eram foarte speriate, toată această acţiune creându-ne un şoc psihic. După ce ne-am mai revenit i-am întrebat pe jandarmi de ce suntem supuşi unui astfel de tratament, ca nişte infractori, deşi ne ştiam cu toţii nevinovaţi. Ei nu au catadicsit să ne răspundă, trecând sub tăcere motivul acestei acţiuni, la întrebările noastre insistente. Unele fete au început să se plângă că au fost violentate şi luate cu forţa din pat, având puşca îndreptată asupra lor. Astfel câteva fete prezentau luxaţii şi lovituri pe care i le făcuseră jandarmii, deoarece chipurile nu au vrut să se supună ordinelor, dar ele erau buimăcite de somn şi de frică şi de aceea nu au executat imediat ordinele.
Între timp cel căruia jandarmii i se adresau cu „domnule procuror” şi care era civil filma toate scenele acţiunii, instalându-se apoi într-o cameră unde am fost chemaţi pe rând cu buletinele (pe care ni le+am recuperat din camera sub pază). Am fost astfel filmaţi unul câte unul, în timp ce ni se citeau datele din buletin, fără să ni se spună în continuare nimic. Dacă îndrăzneam să spunem ceva procurorul ne preciza că nu e cazul să vorbim dacă nu am fost întrebaţi.
După ce m-au filmat şi pe mine în timp ce îmi citeau datele personale din buletin, m-am reîntors în camera fetelor fiind ţinute în aşteptare sub pază, în continuare neştiind ce se petrece.
Totuşi, după ce jandarmii au văzut că suntem oameni paşnici, majoritatea femei, care nu prezentau nici un pericol pentru ei, au devenit mai amabili cu noi, lăsându-ne să mergem la WC şi să bem apă de câte ori aveam nevoie. Am intrat în vorbă cu ei întrebându-i de ce ne-au atacat aşa şi unii dintre ei ne-au spus că se aşteptau să găsească în această casă oameni înarmaţi care era posibil să riposteze violent. Aşa că au fost foarte uimiţi când au văzut că nu eram deloc ceea ce se aşteptau ei.
Ne-au fost confiscate toate telefoanele mobile spunându-ni-se că le vom primi înapoi după ce se vor face cercetări. Una dintre fete a cerut insistent să vorbească cu procurorul, spunând că ea vrea neapărat să dea un telefon pentru a-şi chema avocatul personal. La cererile ei insistente şi repetate jandarmii îi spuneau mereu să aibă răbdare şi să aştepte. Am tot aşteptat aşa încă vreo câteva ore, după care ni s-a spus că vine procurorul să vorbească cu noi, după ce jandarmii i-au transmis cererile noastre de a vorbi cu el, deoarece voiam să aflăm totuşi ce se petrece. După ce l-am aşteptat minute bune procurorul a venit şi ne-a dat răspunsuri evazive la toate întrebările noastre în ceea ce priveşte motivul pentru care suntem ţinuţi sub pază ca nişte răufăcători, spunându-ni-se că o să aflăm la momentul potrivit. Unul dintre jandarmi care era mai amabil ne-a spus că nu avem neapărat o vină şi că suntem reţinuţi pentru că am fost găsiţi în acel imobil şi că în această acţiune se vizează cu totul altceva, nu noi fiind ţinta.
După vreo trei ore de aşteptat în cameră ni s-a spus să plecăm. Am fost însoţiţi prin camere pentru a ne îmbrăca apoi am fost încărcaţi în două dube ale jandarmeriei şi duşi la Parchet. Mie personal mi s-au returnat şi banii pe care îi aveam în cameră înainte de a pleca. Acolo am fost ţinuţi ore în şir în picioare pe un hol la etajul 7, aşteptând nici noi nu ştiam ce. La un moment dat am fost strigată şi dusă într-o cameră de către o doamnă care a început să-mi pună întrebări, îndemnându-mă să scriu răspunsurile pe hârtie pe care mi-a spus să o semnez. Mi s-au pus tot felul de întrebări în legătură cu prezenţa mea în acel imobil, dar unele dintre ele mi s-au părut de-a dreptul insinuante, gen: dacă în acea locuinţă se practică prostituţia şi sexul în grup, dacă îl cunosc pe Gregorian Bivolaru şi l-am văzut în acel imobil, dacă ştiu ceva în legătură cu faptul că el susţine cheltuielile de întreţinere ale acestui imobil. Toate aceste întrebări mi se păreau cu ţintă directă, arătându-mi că cineva vrea să-l scoată vinovat pe Gregorian Bivolaru de cele enumerate mai sus. După ce am dat această declaraţie la Parchet timp de vreo câteva ore am fost poftită iar afară pe hol unde am mai rămas iarăşi vreo câteva ore aşteptând iarăşi nu ştiam ce. În final mi-am dat seama că se aştepta ca toţi cei care am fost aduşi să dăm declaraţii, iar apoi să fim duşi înapoi cu maşinile jandarmeriei la locul de unde am fost luaţi. Am rămas deci la Parchet în total vreo 6-7-ore, până ce ne-am reîntors la locuinţa de unde am fost luată.
Însă la acea locuinţă nu s-a putut intra, deoarece se încărcau în camioane cutii cu obiecte din casă, lucru pe care l-am sesizat încă de când am plecat la Parchet. După ce s-a terminat de încărcat tot ce au considerat ei, jandarmii au sigilat uşile şi ferestrele, accesul în clădire fiind astfel restricţionat. M-am trezit deci că sunt lăsată pe drumuri, fără haine de schimb şi obiecte personale, fără mâncare, nu se ştia pentru cât timp.
Prin toate aceste acţiuni care s-au petrecut în data de 18 martie 2004 la imobilul din str. Veseliei, nr. 64, consider că s-au făcut grave abuzuri asupra mea şi a colegilor mei, fiind încălcate fără scrupule drepturile omului, de către cei care au pus la cale aceasta, de către procurorul şi jandarmii care s-au aflat în acţiune.
Declar pe propria mea răspundere de bună voie şi nesilită de nimeni toate cele spuse mai sus.

Data 19.03.2004

 

Subsemnata P. V., domiciliată în Bucureşti, practicantă yoga în cadrul şcolii româneşti de Yoga în anul VII, formulez următoarea

Declaraţie,

Motivată de evenimentele provocate de Poliţia română şi alte organe ale Statului român cu privire la manevrarea opiniei publice împotriva şcolii de yoga, a abuzurilor săvârşite cu ocazia perchezişiei comandate de Curtea de Apel Bucureşti şi nu în ultimul rând al modului josnic de înscenare a unor fapte care nu s-au petrecut.
Pentru a fi cât mai concludentă menţionez că din momentul în care am devenit practicantă yoga şi până în prezent, viaţa mea s-a desfăşurat într-o manieră uimitoare, în sensul că în cei şapte ani de practică am realizat ceea ce n-am reuşit să realizez în toţi anii anteriori, m-am transformat în mod benefic devenind astfel mult mai bună, echilibrată, iubitoare, tolerantă şi conştientă de valoarea fiecărei fiinţe în parte, indiferent de apartenenţa socială, credinţă, sex, etc.
Astfel am reuşit să mă integrez din ce în ce mai bine în societate şi cu cunoştinţele dobândite practicând yoga am reuşit să fac atât viaţa mea cât şi a celor din jur mai frumoasă şi armonioasă. Totul a căpătat valoare!
Având în vedere aceste lucruri extraordinare pe care am reuşit să le realizez cu ajutorul practicii yoga şi implicit a liderului nostru spiritual, Gregorian Bivolaru mă consider lezată în drepturile pe care le-am dobândit prin naştere precum şi a celorlalte drepturi garantate de Constituţie şi alte legi în vigoare care reglementează la ora actuală relaţiile cetăţenilor cu Statul român şi cu ceilalţi membri ai societăţii, precum şi a libertăţilor fundamentale garantate de drept fiecărei fiinţe umane.
Astfel în urma anchetei şi percheziţiei declanşate s-au făcut multe abuzuri cu scopul de a manevra opinia publică  cursanţilor yoga, a liderului spiritual, reuşind în acest mod să influenţeze populaţia împotriva noastră, motiv pentru care sunt privită ca o “paria” în cercul cunoscuţilor, la seviciu influenţând negativ familia care-mi aduce acuzaţii că aş putea face ceea ce se prezintă la programele tv. Prin toate înscenările făcute, cei care stau în spatele întregii acţiuni au reuşit să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor invocate mai sus.
Pentru triumful BINELUI ŞI ADEVĂRULUI în lume, doresc să îmi exprim cu toată inima şi sufletul dezaprobarea şi oprobiul faţă de toate evenimentele care
s-au petrecut şi din păcate continuă să se petreacă provocate intenţionat de persoane interesate care participă la conducerea statului român.
30.03.2004

 

Numele meu este R. L., cu domiciliul stabil în Craiova, am 24 ani. Particip la cursurile de yoga organizate de MISA, avându-l ca lider spiritual pe profesor yoga Gregorian Bivolaru.
Particip la cursurile acestei şcoli de yoga MISA de 7 ani, şi în această perioadă de timp am observat că mass media a dus şi aduce în continuare o campanie de calomnie împotriva MISA.
Declar pe propria răspundere că nu am asistat şi nu am participat niciodată nici în cadrul acestei şcoli de yoga şi nici în afara ei la acţiuni care să justifice acuzele care sunt aduse („trafic de droguri, prostituţie, sex în grup, etc.”) sau altele care să contravină legilor ţării. Consider mărturiile pe care organele de poliţie şi procuratură afirmă că le deţin, ca find false, trucate, iar măsurile luate de aceste organe de stat în perioada 18-25 martie 2004 (percheziţiile unor locuinţe ale yoghinilor în cartierul Ferentari şi în alte locuri din Bucureşti şi din ţară) o încălcare flagrantă, abuzivă, a celor mai elementare drepturi cetăţeneşti, constituţionale.
Mă deranjează profund campania pe care mass media din România o duce împotriva MISA, o campanie abjectă, murdară, perfidă, denigratoare, care spune numai minciuni şi dezinformează populaţia, prezentând aspecte complet false, lezând astfel imaginea MISA.
În continuare această campanie abjectă dusă de mass media duce la distrugerea relaţiilor familiale, a relaţiilor cu prietenii, a relaţiilor de serviciu, chair pierderea serviciului, distrugerea reputaţiei şi a onoarei, expunerea la dispreţ public.
Vă rog frumos să luaţi în considerare această declaraţie cât şi declaraţiile celorlalte persoane şi să acţionaţi în consecinţă-
Vă mulţumesc anticipat.

31 martie 2004 

Subsemnata R. G., meseria inginer energetician, absolventă a Facultăţii de Energetică, Suceava, declar următoarele:
Am asistat personal la câteva intrări în forţă la adresa Peleaga 5 unde erau câteva prietene ale mele şi consider că într-o ţară liberă cum este Statul nostru român, este absolut uimitor ca organele de drept (cum ar fi poliţia şi jandarmeria, care ar trebui să respecte legea şi să constate nedreptăţi), tocmai acestea să se comporte cu atâta violenţă şi să nu ţină seama de cele mai elementare reguli de drept:
– Intrarea în forţă în imobil (spart uşi şi geamuri), fără motiv;
– Agresarea de persoane, intimidarea cu gloanţe oarbe, intimidare psihică;
– Neprezentarea legitimaţiilor şi a mandatelor de pecheziţie;
– Neacordarea dreptului la avocat a persoanei incriminate;
– Neacordarea dreptului la imagine;
– Deposedarea de bunuri a persoanelor incriminate fără existenţa unui inventar al bunurilor luate.
Aceasta înseamnă că poliţia care ar trebui să mă apere de infractori, să poată realiza abuzuri asupra mea sau asupra oricărei persoane libere, numai pentru motivul real că practică yoga, găsindu-se în schimb alte acuzaţii nereale, false, ce nu pot fi dovedite pentru simplul motiv că nu există!
Este inadmisibil, este violentată intimitatea persoanei. Astfel în această ţară nimeni nu poate fi în siguranţă!
Sunt manipulate persoanele apropiate şi se creează o imagine negativă „apriori”. Şi cu ce drept? Se confiscă materiale ce nu sunt deloc pornografice (cărţi, casete), în timp ce la „Big brother” se face „sex în direct”, acestea nefiind considerate pornografice.
Se distruge astfel reputaţia şi onoarea mea şi se distrug relaţiile cu părinţii şi relaţiile de serviciu. Am dreptul de a alege să practic yoga, fără ca cineva să-mi încalce acest drept şi să fiu supusă dispreţului public.
Se încalcă astfel libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, şi multe alte drepturi.
28 martie 2004  

Also available in: English