4. Mărturii: 56-71

149.480 0

Subsemnata R. E., declar următoarele:

Am aflat despre Organizaţia MISA în urmă cu un an de la fratele meu care este şi astăzi un membru activ. Timpul petrecut în această organizaţie l-a ajutat să-şi recapete echilibrul şi l-a schimbat mult în bine.
De aceea sunt total nemulţumită de proasta publicitate, de zvonurile apărute în mass media în legătură cu MISA, sunt doar vorbe ne fondate, răutăţi care urmăresc discreditarea acesteia, lucruri care se întâmplă deja de ani de zile.
Atacurile, cum au fost acele de săptămâna aceasta, nu sunt altceva decât o încălcare a drepturilor constituţionale, de onoare, imagine proprie, dreptul de a nu fi supus oprobiului public şi adevărul va ieşi la iveală.

29 martie 2004

Subsemnatul S. G. domiciliat în Baia Mare, am participat la următoarele evenimente:
În dimineaţa zilei de 18.03. 2004, la orele 9:00 mă aflam în imobilul de la adresa Peleaga nr. 5, sectorul 5 Bucureşti. Mă aflam într-o cameră de la etaj, când am auzit zgomote de izbituri în uşi, strigăte şi oameni care alergau pe holuri. Cineva, (doi jandarmi mascaţi) forţa (spărgea) uşa cu izbituri de picior.Am ieşit din cameră şi am strigat la ei să nu mai strice uşile pentru că avem chei. A venit un jandarm la mine şi m-a culcat cu izbituri peste ceafă , moment în care am început să strig că vreau să vorbesc cu cel ce conduce aceea acţiune. Am mai strigat şi că vreau să-mi chem avocatul şi să nu mai distrugă nimic pentru că am chei la uşi. Au venit la mine şi m-au întrebat unde am cheia, le-am răspuns că este în raft şi că îmi ia 30 de secunde să merg şi să o iau. Nu mi-au permis să o fac şi au continuat să spargă uşa. În tot acest timp eu am continuat să le zic că am dreptul la un avocat şi că vreau să-l chem. Cei doi jandarmi iar au venit la mine şi au început să mă lovească şi să-mi zică „dacă o să mai vorbesc o să-mi dea un pumn şi o să mă omoare.“ Am continuat să strig motiv pentru care au început să mă izbească cu bocancii peste picioare să-mi dea palme peste cap şi să sară pe mine cu bocancii. Într-o pauză scurtă chiar m-au ameninţat cu arma, aceasta în prima parte a acestui tratament. La un moment dat am fost prins de cap şi m-au dat cu capul de duşumea ca să tac. În urma acestor lucruri (este vorba despre acest tratament brutal) am fost rănit la braţul stâng şi la cap, existând urme confirmate ulterior de medicul legist. În cele din urmă am fost dus în altă cameră în care a venit şi procurorul care conducea acţiunea. Nu mi s-a permis să mă îmbrac decent, având pantalonii rupţi în zona genitală şi fiind astfel obligat să mă feresc continuu de martorii de sex feminin din incintă. aceasta este o umilire şi nu este normal ca o percheţionare să se desfăşoare aşa. Nu mi s-a permis să sun şi să chem un avocat care să-mi apere drepturile. Menţionez că în momentul în care am cerut să-mi chem avocatul jandarmii au luat poziţii ameninţătoare spunându-mi că-l jignesc pe domnul procuror şi că el reprezintă legea acolo. Consider că această situaţie este o gravă încălcare a drepturilor de apărare. Eu am fost martorul desemnat dintre cei din imobil să asist la întocmirea procesului verbal. Au fost reţinute telefoane mobile, bani, casete audio, video, Cd-uri şi CD-playere, casetre de consemnări personale, legitimaţii de la cursul de YOGA, acte lucrările de control al unei profesoare, poze personale, etc. Subliniez că o gravă încălcare a aplicării legii este faptul că nu s-a specificat seria banilor luaţi şi ce sume au fost luate. De asemenea nici nu au fost înregistrate normal obiectele confiscate (telefoane, aparatură, casete audio şi video, etc.).
Jandarmii au avut un comportament batjocoritor: s-au urcat cu bocancii pe cearşafuri şi îmi adresau cuvinte prin care insinuau că sunt vinovat de lucruri extrem de grave. Atitudinea lor înjoditoare am simţit că se datora faptului că practic Yoga.
Datorită faptului că mi s-a refuzat într-un fel ameninţător prezenţa unui avocat, mi-a fost pur şi simplu frică să mai solicit unul care să mă asiste.
Consider că mi s-a încălcat dreptul la apărare şi că sunt discriminat social datorită faptului că practic YOGA.

Data: 22.03.2004

Subsemnata S. E. cu domiciliul în localitatea Focşani, mă aflam împreună cu prietenele mele în apartamentul din str. Teliţa 122.
În acea dimineaţă am asistat la un moment de-a dreptul traumatizant, am auzit nişte bubuituri puternice în uşa care a fost apoi spartă, nişte jandarmi mascaţi au dat buzna în cameră ameninţându-ne cu puştile.
Cu mâinile la ceafă a trebuit să stăm pe burtă, în acest timp noi ne aflam în pat, în ţinute sumare deoarece abia ne treziserăm.
Am fost filmate împotriva voinţei noastre, în momentul în care am cerut explicaţii am fost reduse la tăcere pe un ton foarte agresiv ce ne-a indus o teamă paralizantă.
Am întrebat de ce suntem percheziţionate, nu ni s-a spus, am cerut mandatul de percheziţie, nu ne-au arătat.
Ne-au ţinut pe toate sechestrate într-o cameră de la ora 10:00 până la 22:00, nu ne-au dat voie să ne luăm de mâncare, la baie aveam voie doar cu însoţitor.
Două fete au fost lăsate să asiste la percheziţie, dar în timp ce percheziţia avea loc într-o cameră, jandarmii se plimbau nestingheriţi prin toate camerele. Au făcut dezordine în camere, au ridicat patul ca apoi să spună că aşa l-au găsit şi ne-au cerut explicaţii. De ce este patul aşa, când le-am spus că ei au făcut asta nu au recunoscut.
În tot acest timp ni s-a vorbit pe un limbaj total neadecvat, tratându-ne ca pe nişte prostituate, spunându-ne mereu că ştiu ei ce facem noi.
Ne-au luat lucruri personale: poşete, CD-uri, telefoane mobile, plante medicinale.
Au întocmit un proces verbal la care am fost obligate să semnăm, spunându-ne că dacă nu semnăm va fi mai rău pentru noi, după care am fost duse la Parchet.
La Parchet am fost pusă să dau o declaraţie care mi s-a dictat.
24.03.2004

Subsemnata S. A., domiciliata in Bucuresti, declar urmatoarele:
In dimineata zilei de 18.03.2004 ma aflam intr-un imobil aflat pe strada Peleaga, la numarul 5, am fost trezita cu tipete si urelete si amenintata de indivizi cu cagule si inarmati ca si cum as fi comis vreo crima. Am fost obligata sa ma culc la podea cu fata in jos si cu mainile la spate, fara sa misc nici macar un deget.
Dupa aceea am fost sechestrata intr-una din camere impreuna cu alte fete timp de 10 ore, intre timp ne-au fost confiscate lucruri personale cum ar fi: casete audio, casete video, CD-uri, filme foto, fotografii si bani si nu in ultimul rand ne-au luat si toate actele exceptand buletinul de identitate.
Nu ni s-a permis sa mancam, sa dam telefon sau sa chemam avocatul.
Mentionez ca in aceste ore am fost supusa unor torturi psihice ale caror efecte le resimt si acum.
Apoi am fost luate cu forta si duse la Parchet unde am fost obligate sa dam o declaratie.
19.03.2004

Subsemnata S. C., domiciliata jud. Hunedoara declar următoarele:
În data de 18.03.04, ora 9,00 dimineaţa, mă aflam în imobilul cu nr. 64 de pe str. Veseliei, cartier Ferentari din Bucureşti când am auzit paşi pe acoperiş în dreptul geamului de la camera în care mă aflam. M-am uitat pe geam şi am văzut o trupă de oameni mascaţi care in următorul moment au intrat, într-un mod foarte violent în casă, spărgând geamul.
Mi-am dat seama că sunt jandarmi, care erau înarmaţi, nu au prezentat nici un mandat de percheziţie. Au început să urle, să spargă uşile, chiar dacă uni au vrut să le deschidă de bună voie, au trântit la pământ pe toţi cei care i-au găsit în casă, nelăsându-ne să vorbim între noi, nu am avut permisiunea să solicităm avocat, fiind închişi într-o camera aproximativ 5 ore fără a ni se spune motivul pentru care am fost reţinuţi.
Mi-a fost reţinut tel mobil, mi s-au luat bani, poze, CD-uri cu muzica simfonică, aparatură electronică, fără a fi prezentă eu sau altă persoană care să mă reprezinte în momentul când au realizat percheziţia. Au fost extrem de violenţi creându-mi o stare de panică ce nu am mai trăit până acum.
M-au scos din cameră după ce au spart uşa, şi m-a tras de păr împingându-mă afara din cameră şi trântindu-mă pe podea cu arma îndreptată spre capul meu.
Timp de câteva ore am tremurat în continuu, neştiind de ce se poartă jandarmi în felul acesta cu mine.
După câteva ore, când jandarmii care au intrat în casă au văzut că nu au găsit ce se aşteptau să găsească in casa au afirmat că lor li s-a spus că în casă vor găsi oameni înarmaţi, foarte multe arme şi droguri nicidecum femei: „foarte frumoase şi paşnice”, fiind şi ei foarte surprinşi.
Am fost urcată în dubiţa jandarmeriei fără a mi se spune de ce am fost ridicată din imobil şi unde voi fi dusă şi cât timp voi fi reţinută.
La Parchet am fost reţinută 6 ore, fiind constrânsă să dau declaraţie, fără a mi se acorda dreptul la a-mi chema avocatul, fiind ameninţată că voi rămâne acolo până voi scrie declaraţia.
Situaţia cu care m-am confruntat a fost traumatizantă, zile întregi după aceea fiind speriată şi neputându-mă odihni.
Consider că mi s-a limitat abuziv dreptul legitim la apărare. Faptul că sunt practicant yoga a condus la aceste discriminări sociale.
Data : 21.03.04

Subsemnata M. S., in varsta de 54 de ani, judetul Hunedoara, declar urmatoarele:

impreuna cu mine practica yoga 4 din cei 5 copii ai mei;
sunt cursanta MISA de 8 ani;
in decursul acestor ani am fost supusi la denigrari create de mass-media datorita carora am avut de suferit in viata mea conjugala;
am fost dispretuita in societate datorita faptului ca practic yoga;
in presa si la televiziune se spune despre noi ca suntem schizofreni, paranoici, obsedati sexual, organizatie paramilitara, traficanti de droguri, de arme si de “carne vie”
in cadrul unei emisiuni tv un preot, membru in Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, a declarat ca acesta nu ne recunoaste de crestini.

Prin tot ceea ce se intreprinde impotriva noastra se incalca grav drepturile omului, dreptul la imagine, dreptul la exprimare libera.
Datorita acestor lucruri cer ajutorul si protectia dumneavoastra pentru respectarea drepturilor omului, pentru mine si copii mei, avand in vedere ca in Romania aceste drepturi sunt incalcate in mod frecvent si repetat.
25.03.2004

Subsemnata S. C., absolventă a Facultăţii de Litere, secţia Bibliologie şi Ştiinţa Informării.
Am vârsta de 32 de ani, practic yoga de 9 ani în Bucureşti, în cadrul MISA şi sunt profund indignată de acuzele ne fondate aduse acestei organizaţii.
În ciuda tuturor acuzaţiilor aduse membrilor acestei organizaţii, MISA, menţionez că sunt o persoană normală, integrată social, cu o viaţă de familie echilibrată, cu un soţ şi un copil de 4 ani şi jumătate, că relaţiile mele cu părinţii precum şi cu cei din jur sunt foarte bune.
Aceşti 9 ani de yoga m-au învăţat să devin mai responsabilă, mai bună, să-mi cresc copilul frumos, curat, cu dragoste de Dumnezeu, şi de tot ceea ce îl înconjoară.
Având în vedere felul în care au fost trataţi colegii şi prietenii mei, precum şi mulţi alţi membri ai organizaţiei din care fac parte MISA, mă întreb ce siguranţă are copilul meu în acest stat?
Cum se împacă educaţia de bine şi frumos, de echilibru şi linişte pe care am căpătat-o în cadrul cursurilor şi i-am dat-o şi copilului meu, cu atitudinea violentă, de intimidare şi minciună cu care sunt trataţi colegii şi prietenii mei?
Cum să explic unui copil de 4 ani ce înseamnă drepturile omului şi cum sunt ele încălcate în mod flagrant?

29 martie 2004

Subsemnatul T. C., domiciliat în Bucureşti, declar următoarele:
În ziua de 18 martie 2004, trecând pe strada Veseliei, în jurul orei 11:00 dimineaţa,a am fost oprit în dreptul unui imobil de jandarmi mascaţi, care m-au legitimat după care m-au luat cu forţa, punându-mi armele de foc la spate conducându-mă în incinta acelui imobil, unde fără să-mi dea nici o explicaţie, fără să-mi arate un mandat de reţinere sau de percheziţie mi-au confiscat 2 telefoane celulare, un aparat foto, o cameră foto digitală, un mini computer de buzunar Palm M 505, un SIM de Connex precum şi documentele.
În continuare, eu am cerut un avocat iar ei m-au ameninţat că îmi pun cătuşele. M-au închis într-o cameră cu alţi tineri care erau prezenţi în acel imobil unde am fost practic supravegheaţi timp de 5 ore cu armele îndreptate înspre noi.
În tot acest timp am avut acces la apă şi toaletă, însă nu ni s-a permis să vorbim.
În jurul orei 16:00 am fost duşi la procuratură cu dubele Jandarmeriei unde ni s-a luat declaraţie.
Mărturisesc că mă aflam în stare de şoc. Nu mi-am putut imagina vreodată că voi fi pus într-o asemenea situaţie şi tratat în acest fel într-un stat de drept şi democratic cum este România.
În tot acest timp, cât ne-am aflat la procuratură nu mi s-a permis să-mi contactez telefonic avocatul, astfel lipsindu-mă abuziv de dreptul de a fi apărat de un avocat.
Consider această acţiune a Jandarmeriei şi a Procurorului care a ordonat reţinerea mea o gravă încălcare a drepturilor omului, şi a libertăţii mele personale, a demnităţii mele, precum şi pe aceea de cetăţean liber a ţării, drept pentru care protestez vehement împotriva acestor abuzuri.
Pe această cale rog respectuos organele abilitate să ia măsuri şi să dispună tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovaţi de acest abuz.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi o semnez.

DATA: 22.03.2004

Subsemnata T. E., domiciliată în Bucureşti, prin aceasta declar următoarele:

Practic yoga de 12 ani la cursurile M.I.S.A. Deşi în România cursurile de yoga sunt legale, sufăr de pe urma denigrărilor repetate şi nefondate ale presei îndreptate împotriva şcolii de yoga şi implicit a cursanţilor yoga.
În urma intervenţiior abuzive ale poliţiei în incinte ale practicanţilor yoga şi de pe urma afirmaţiilor mincinoase din presă fără a se baza pe nici o dovadă reală, mi se încalcă dreptul de a fi liberă să gândesc ceea ce vreau, dreptul la libertatea conştiinţei. Deşi nu s-au găsit dovezi care să confirme ceea ce afirmă presa în continuare, acuzaţii din celemai înspăimântătoare, cum sunt: prostituţie, droguri, crimă organizată etc., mass-media continuă să dezinformeze opinia publică în mod flagrant.
Având în vedere că sunt cursant yoga, sufăr de pe urma acestor denigrări total nefondate, în relaţiile cu familia, prietenii, la serviciu şi în societate. Precizez că practic de 12 ani yoga la cursurile M.I.S.A. şi nu am asistat, nu am participat, nu am auzit să se practice sexul în grup aşa cum se afirmă în ziare. Doar pentru simplul fapt că doresc să practic yoga am ajuns să îmi ascund lucrurile de valoare personale şi cursurile de yoga pentrua nu fi furate în cazul unor intervenţii în forţă ale jandarmilor aşa cum au făcut în ziua de 18 martie 2004, fără a avea vreo acuzaţie, în locuinţele unor practicanţi yoga.
Acuzaţiile care apar în mass-media de genul că cei care merg la cursurile de yoga sunt persoane vulnerabile, schizofrenice, că ar practica prostituţia sau că sunt ciudaţi, încalcă dreptul la propria magine în societate, la libertatea de a gândi, la libertatea de exprimare.
Imaginea falsă care este creată despre cursanţii yoga din România, în condiţiile în care dreptul la replică sau la apărare este limitat, aproape absent, îmi îngrădeşte nu numai dreptul de a practica yoga, ci şi securitatea personală, fiind agresată şi de pe persoanele de pe stradă care ştiu că urmez aceste cursuri şi aici mă refer în special la vecini.

Vă rugăm să ne acordaţi sprijiul şi ajutorul în vederea respectării drepturilor omului.

Data : 26.03.2004

Subsemnatul T. D., declar următoarele:
Nu sunt de acord cu modul în care au fost prezentate informaţiile referitoare la MISA, Organizaţie de care am aflat de la vărul meu, care este membru, din următoarele motive:
Cosider că au fost încălcate dreptul la imagine, dreptul la onoare, dreptul de a nu fi expus oprobiului public.
28 martie 2004

Subsemnata T. M., declar următoarele:
Am aflat despre MISA în urmă cu un an şi şase luni, când fiul meu Toader Bogdan Victor s-a înscris la cursurile de yoga ale acestei Organizaţii.
I-am urmărit în deaprope activitatea, cu grija unei mame şi pot să spun că am observat cu mulţumire evoluţia pozitivă a fiului meu din toate punctele de vedere, nu s-a izolat deloc nici de familie, nici de foştii prieteni care nu fac parte din MISA.
De aceea sunt indignată de modul virulent, tendenţios în care au fost prezentate informaţiile despre MISA şi cursanţii ei în ultima săptămână, în presă şi televiziune.
Consider că această prezentare complet eronată încalcă anumite drepturi: dreptul la onoare, la imaginea proprie, de a nu fi supus în mod arbitrar dispreţului public.
29 martie 2004

Subsemnata T. A., domiciliată în Alba-Iulia, declar următoarele:
În data de 18.03.2004, mă aflam în casa de pe strada Peleaga 5, sector 5, Bucureşti.
În jurul orei 8.40, eram în bucătărie unde luam micul dejun. Dintr-o dată am auzit zgomote foarte puternice pe hol, şi o fiinţă având în dotare o puşcă, pistoale şi cuţit a trântit uşa bucătăriei (mai eram cu două colege acolo) şi a strigat pe un ton foarte dur ameninţându-ne cu puşca, să ne lăsăm jos. Eu neavând – în locul unde stăteam nici spaţiul şi nici timpul necesar să mă las jos la comandă, am fost trântită pe gresia bucătăriei, rezultatul fiind o lovitură puternică la arcada ochiului drept dată cu puşca şi încă una la şoldul stng din cauza contactului dur cu gresia.
Nu s-a spus absolut nimic din ce cauză s-a procedat în felul acesta brutal cu mine şi cu celelalte fete care erau în casă, ulterior am aflat că suntem acuzate de prostituţie, trafic de droguri, trafic de carne vie, crimă organizată.
Vreau să menţionez că acestea sunt nişte acuzaţii abjecte, mincinoase. Niciodată nu m-am ocupat cu astfel de lucruri.
Data: 19.03.2004

Subsemnata T. A., domiciliata in Bucuresti, prin prezenta declar urmatoarele:
Practic cursurile de yoga in cadrul M.I.S.A. (Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut ) din anul 1998, timp in care am avut numeroase neintelegeri cu parintii, prietenii si cunoscutii de pe urma afirmatiilor intentionat raufacatoare aduse acestui curs de yoga dun Romania. Datorita ideilor gresite si neadevarate expuse in mijloacele media, prin presa si TV, oamenii cu care am venit in contact de-a lungul anilor, in clipa in care aflau de orientarea mea spirituala, si de faptul ca practic yoga in cadrul M.I.S.A., ( ceea ce m-a transformat profund benefic ) isi schimbau brusc atitudinea, devenind sceptici, suspiciosi si mai ales neincrezatori in capacitatile mele de discernamant asupra propriei decizii.
Astfel, prin repetarea voita a aceleasi acuzatii, calomnii si fapte nedovedite de care cursul de yoga N.I.S.A. a fost invinovatit succesiv, a afectat opinia publica, facand-o sa isi creeze o imagine falsa despre activitatile spirituale ale M.I.S.A.
Incepand cursurile de yoga din liceu, (in prezent fiind studenta) am fost pusa de nenumarate ori in situatia fie de a nega, fie de a ma ascunde cand practicam propriu-zis posturile hatha-yoga sau meditatiile, pentru ca daca m-ar fi vazut colegii atitudinea lor ar fi fost influentata. Lucru care cu profesorii chiar s-a petrecut si am fost tratata cu dispret din partea lor pe acest motiv ceea ce intr-o tara ce se vrea componenta a Uniunii Europene este inadmisibil.
Incheiata azi,
26.03.2004

Subsemnatul Ţ. F.,domiciliat în Bucureşti, cu privire la evenimentele deosebit de traumatizante prin care am trecut în ziua de 18.03.2004, declare următoarele:
Mă aflam în imobilul din strada Veseliei nr.64, când, pe la orele 8:45 – 9:00 ale dimineţii, pe unul dintre geamurile holului de la etaj, de pe acoperişul casei, au pătruns în forţă (spargerea geamurilor, urlete ameninţătoare, etc.) înarmaţi cu pistoale, pistoale automate, cuţite foarte mari, puşti (cu ţeavă lungă- ca nişte carabine) mai mulţi „mascaţi“ ai jandarmeriei.
Chiar în momentul în care au intrat, mă aflam împreună cu prietena mea, Octavia Căpîlnean la jumătatea scării de acces dintre parter şi etaj, lângă un dulap metalic. Ne-am aşezat amândoi pe genunchi, în linişte, fără să facem mişcări bruşte. Doi dintre jandarmi au coborât scările spre noi strigându-ne să nu mişcăm. Eu am spus: „Bine, dar ce se întâmplă?“ Mi-au răspuns, urlând: „Gura! Mâinile la ceafă! Vă zbor creierii!“ şi unul dintre ei a rămas lângă noi cu pistolul îndreptat spre capul meu. După câteva minute – timp în care, în casă, ţipetele de spaimă ale celorlaţi colegi de ai mei se amestecau cu urletele ameninţătoare şi pline de obscenităţi ale jandarmilor – am fost îmbrânciţi pe scări către holul de la etaj unde ne-au forţat să ne culcăm pe burtă, cu mâinile la ceafă. Cât timp am stat întinşi pe jos ne-au fost luate telefoanele mobile şi au spart uşile de la dulapuri şi camerele care erau încuiate, deşi chiar eu le-am spus de mai multe ori că există chei şi le pot aduce; de asemnea, de câte ori treceau pe lângă mine mă loveau cu bocancii sau mă calcau. Unii dintre ei aveau pistoalele aţintite spre noi – cei întinşi la sol – şi ne ameninţau în permanenţă că ne „împrăştie creierii pe podea“ dacă ne mişcăm.
După un timp (aproximativ 1h – 1h30′) ne-au dus în două camere: băieţii într-una şi fetele în alta, cu condiţia să fim „cuminţi“ şi să nu vorbim între noi. Din aceste camere mergeam pe rând, într-o a treia cameră cu buletinele la noi. Aici, sub supravegherea unui jandarm, în timp ce un bărbat mă filma, iar o femeie nota datele din buletin pe o listă, am avut o scurtă discuţie cu un alt bărbat care s-a recomandat ca fiind „procuror“. Discuţia, scurtă a fost amabilă şi la întrebarea mea dacă suntem acuzaţi de ceva mi-a răspuns că nu suntem învinuiţi, acuzaţi sau altceva şi că, după ce vom fi duşi la Parchet pentru a da declaraţii vom fi liberi.
Cât timp au durat aceste mici interogatorii, în casă, între noi şi jandarmi s-a mai detensionat puţin „atmosfera“. Astfel, ni s-a permis să mergem, sub strictă supraveghere, după apă sau alimente – la bucătărie, sau să mergem la baie. Jandarmii şi-au dat jos cagulele, au renunţat chiar la o parte din armament văzând că suntem paşnici. Am remarcat că erau chiar contrariaţi că nu găsiseră în casă traficanţi de droguri sau arme ci oameni care dormeau liniştiţi în paturile lor, ba chiar mai mult „în camere separate fetele şi băieţii“ (cum remarca chiar mirat unul dintre ei!). De altfel, ei (jandarmii) s-au scuzat pentru modul deosebit de dur în care au acţionat la început, spunând că au fost informaţi că în casă vor găsi traficanţi de droguri şi gărzi de corp înarmate şi să se aştepte deci la o ripostă cu arme de foc.
Mai mult menţionez că: – discuţiile amiabile încetau în momentul în care ceream să ni se dea înapoi telefoanele mobile sau solicitam un avocat. Refuzul era categoric şi, totodată, însoţit de ameninţări.
Unii dintre jandarmi se perindau şi prin celelate încăperi – altele decât cele 2 în care ne aflam noi – fără a fi însoţiţi de vreunul dintre cei din casă, iar de la un anumit moment au apărut şi nişte persoane îmbrăcate „civil“ care făceau acelaşi lucru.
Nu am fost dus la Parchet, eu fiind ales de către procuror să rămân, alături de alţi doi colegi – O. B. şi E. R. – ca, martori la percheziţie.
Cât priveşte percheziţia, pot să menţionez, printre altele, că:
Percheziţia se desfăşura simultan în mai multe camere; astfel, deşi eram trei martori din partea celor din casă care asistam în 3 camere diferite, în acelaşi timp am văzut personal cum în camerele de la etaj trei bărbaţi în civil percheziţionau lucrurile personale ale celor găsiţi în casă. Obiectele ridicate nu au fost notate corespunzător în procesul verbal, în sensul că, de exemplu, casetele video, CD-urile, revistele, cărţile nu au fost notate normal, banii au fost trecuţi doar sume, fără a se nota seria şi numărul, au fost aduse bijuterii, bani, aparatură electronică din camerele de dormit şi amestecate cu cele din birouri.
Mai mult, câţiva jandarmi au trecut prin, şi au percheziţionat fără nici un martor, toate camerele din casă înainte să meargă procurorul Delcea însoţit de martorii asistenţi.
Percheziţia a luat sfârşit seara târziu, după ora 22:00, iar căile de acces au fost sigilate deşi existau persoane care puteau să rămână pentru a păzi casa şi mai mult ale căror obiecte personale şi intime rămăseseră în casă.

DATA: 19.03.2004

Subsemnata V. D., domiciliata in localitatea Alexandria, judetul cu viza de flotant in municipiul Bucuresti, declar pe propia raspundere ca in data de 17 spre 18 martie ma aflam in imobilul din localitatea Bucuresti, str. Veseliei, nr. 64, apartinand prietenei mele L. V. unde am fost surprinsa de echipa de jandarmi care au patruns cu violenta in imobil.
Mentionez ca ma aflam in pat si dormeam cand in data de 18.03.2004 pe la ora 9.00 dimineata am fost surprinsa de zgomote puternice de geamuri sparte si obiecte distruse, precum si tipate ale jandarmilor care amenintau: “ mainile la ceafa”, “fata la podea”, “ stai acolo”, “nu miscati”, “te omor daca mai faci un pas”, “va omor daca miscati”. Nu stiu cum au ajuns in imobil si nici daca aveau mandate de perchezitie deoarece primul contact pe care l-am avut cu trupele de jandarmi au fost in momentul cand au lovit violent usa camerei unde ma aflam si am fost smucita si luata cu forta si scoasa afara din camera si pusa cu fata la podea jos unde am ramas imobilizata circa o ora. In acest timp mi s-au confiscate telefoanele mobile,atat mie cat si celorlalti membri ce se aflau la data respectiva in imobil. Nu cunosc amanunte cu privire la modul cum au patruns in imobil si la solicitarea sa mi se spuna de ce sunt tratata in acest mod, mi s-a raspuns cu violenta verbala: “lasa capul jos si nu mai comenta atata, catea”. “Parca nu stii ce ai facut”.
Nu mi s-a spus motivul pentru care sunt tratata in acest mod, nici chiar dupa ce am ajuns la Parchet, chiar daca am solicitat cu indarjire sa mi se spuna de ce sunt acolo in casa si ce vina mi se aduce. Am solicitat sa-mi sun avocatul, dar nu mi s-a permis si am insistat mult sa vorbesc cu domnul procuror, dar acesta a intarziat mult si in momentul cand a venit mi s-a spus ca nici el nu stie de ce face acel lucru. A spus ca este de la sectia omoruri si ca nu stie de ce chiar el face acest lucru.
Nu cunosc nimic despre mandatul de perchezitie si de orice act de patrundere in casa. Comportamentul soldatilor jandarmi a fost foarte violent, atat fizic cat si verbal, comportandu-se cu mine ca si cum as fi fost o ucigasa.
Nu mi s-a precizat nici motivul prezentei politistilor ( jandarmilor ), nici motivul perchezitiei. Mi s-a permis sa merg la toaleta pentru necesitati umane si sa beau apa. Am fost insotita la toaleta (WC) de catre un organ al jandarmeriei.
Dupa ce am fost tinute sub sechestru in casa am fost trimisa la Parchet. Cu ajutorul unei masini de jandarmi am fost purtata pana la Parchetul sectorului 4 unde am fost tinuta pe hol circa trei ore, solicitand in continuare sa mi se spuna motivul pentru care ma aflu acolo. Ulterior am fost dusa la etajul al 6-lea al Procuraturii (Parchet) unde am intalnit un domn procuror al carui nume nu-l cunosc. Am solicitat sa imi chem avocatul si ca nu dau declaratie decat in prezenta avocatului ales personal de mine. Nu am fost lasata sa dau nici un telefon, nici sa chem un avocat. Am fost obligata sa dau declaratie cu toate ca am refuzat sa dau orice fel de declaratie. Am fost tinuta sub tensiune circa doua ore in care refuzam sa scriu deoarece nu aveam avocat si santajata sa dau declaratie.
Comportamentul jandarmilor m-a facut sa fiu agitata psihic si sa-mi induca starea de soc. Am fost in stare de tensiune psihica, iar declaratia pe care am dat-o este sub aceasta influenta.
In timp ce eram la Parchet, mi-au fost confiscate lucruri personale si bani pe care le-am lasat in locul in care am dormit in noaptea aceea. Nu cunosc nimic despre inventarierea bunurilor personale. Deoarece am fost fortata sa ies repede din camera si ulterior nu am mai revenit in acea incapere, nu am avut cum sa-mi recuperez banii si bijuteriile. Nu am vazut procesul verbal de perchezitie si de aceea nu stiu ce lucruri personale si ce suma de bani mi-au fost retinute. Inventarierea a fost facuta in lipsa mea, deci nu cunosc amanunte despre modul cum au fost luate bunurile personale.
Consider ca am fost tratata ca o infractoare, si ca nu am avut nici un fel de drept de aparare cu toate ca am solicitat dreptul la aparare si chiar am solicitat insistent dreptul la un avocat. Limbajul violent si pornographic al jandarmilor si mai ales al procurorului mi-au facut greata si m-am simtit lezata la starea de libertate si fericire.
Cu toate ca am solicitat un comportament uman deoarece nu existau dovezi asupra mea, am fost bruscata, trantita la pamant, tinuta sub sechestru mai mult de 12 ore, fara mancare, fara odihna, sub tensiune.

Data: 21.03.2004

Subsemnatul V. N., declar ca aflandu-ma in imobilul de pe strada Constantin Bonea nr. 26, mi s-au petrecut urmatoarele evenimente ce m-au marcat profound. In jurul orei 9.00 AM, pe data de 18.03.2004, s-au auzit tropaituri puternice in curtea imobilului, dupa care, usa casei a fost fortata si data pe de laturi, de catre jandarmi mascati ce au patruns in casa amenintand cu pistoalele si pustile mitraliera.
Dupa aceea au amenintat persoanele aflate in imobil cu armamentul aflat in dotare si au fortat persoanele , cu violenta sa se aseze cu fata la sol. Abia apoi mi s-a luat cheia de la poarta urmand a fi deschisa si astfel sa poata sa intre ofiterul de politie insarcinat cu perchezitia, insotit de doi martori asistenti si un cameraman. Aici ne-a retinut la sol filmand casa pe interior, precum persoanele aflate inauntru. Abia apoi mi s-au prezentat mandatele de perchezitie.
Organul de politie s-a manifestat violent verbal cat si fizic, amenintandu-ma sa colaborez caci astfel ma va da pe mana mascatilor (jandarmilor cu cagule).
Aceasta m-a speriat foarte tare, inducandu-mi o stare de teroare, apoi mi s-a pus catuse la maini, imobilizandumi-le la spate, desi nu opusesem nici o rezistenta fizica.
Desi in mandatul de perchezitie figura trafic de date si informatii, ca fiind motivul perchezitiei, organul de politie ce conducea acea actiune a spus ca motivul era descoperirea de droguri, nu am fost lasat sa-mi iau notite de pe ele. In casa fiind si o persoana de origine olandeza, nu i s-a prezentat motivul perchezitiei. Noua nu ni s-a prezentat motivul prezentei jandarmilor acolo,prezenta ce a indus o stare de teroare in toate persoanele aflate in casa in acel moment.
Persoanei de origine olandeza i s-au ridicat 1.000.000 lei din geanta, iar celorlalte sase personae, toate notitele (caiete, foi cu notite, cât si carti personale ). Eventualele impotriviri verbale, impotriva confiscarii obiectelor personale au fost reduse la tacere prin amenintari verbale si fizice.
Dupa multe insistente verbale, precizand faptul ca acele catuse imi strangulau mainile astfel incat incepusera sa se invineteasca, mi s-au scos catusele de la maini. Desi mi s-a spus ca il voi urma pe cel care efectua perchezitia, au fost situatii cand, organul de politie insotit sau singur, cat si jandarmii ce au patruns in imobil, se perindau prin camere, interzicandu-mi sa-i insotesc.
Pe tot timpul perchezitiei am fost amenintat atat eu cat si celelalte persone, sa nu cumva sa vorbim sau sa facem gesturi bruste, caci astfel vom fi batuti. Aceasta a instalat o noua teroare psihica persoanelor vatamate.
La finalizarea perchezitiei, toate persoanele aflate in casa, am fost bruscate si urcate in automobilele jandarmeriei. Am fost dusi la Parchet, loc unde am fost retinut sase ore, realizandu-se presiuni asupra mea, sa semnez o declaratie scrisa si compusa de procurorul de serviciu. Am fost de asemenea amenintat ca voi fi bagat la beci, pentru simplul fapt ca am solicitat un avocat ales, de fata, in momentul in care urma sa scriu declaratia ceruta.
De asemenea am fost filmat si fotografiat dupa ce am fost amenintat in prealabil, fara sa doresc sau sa permit aceasta.
Dupa ce am terminat de scris declaratia, fiind intr-o stare de soc, am fost ajutat sa parasec sediul Parchetului, de catre avocatul ales.

Data: 19.03.2004

Also available in: English