Drona a fost americană! Col. (r) STS Daniela Tobă expune o teorie valabilă: A fost Phoenix Ghost

Col. (r) Daniela Tobă, fost purtător de cuvânt al STS, a dat glas unor supoziții vehiculate deja de mai mulți specialiști. Redăm integral opinia expertei, publicată pe facebook pe 9 septembrie:

În opinia mea, drona picată la Plauru nu a fost nici dronă ucrainean, nici rusească. A fost a americanilor de la noi ‒ o să argumentez. Picată accidental. Vă ofer o posibilă explicație pentru tot ce s-a petrecut în acea săptămână.

Firul poveștii și toate explicațiile aferente.

În noaptea de 3 spre 4 septembrie, la Ismail au avut loc atacuri rusești intense. Americanii au executat misiune de supraveghere obișnuită în apropiere sau poate a fost un simplu exercițiu de antrenament (o să revin), profitând de zgomote și condiții asemănătoare celor reale de luptă, însă fie drona operată de ei s-a defectat sau poate au scăpat-o pur și simplu de sub control.

Le pică drona. Explozie mare, americanii care o operau de la ceva distanță o taie liniștiți înapoi la bază sau de unde or fi venit, cel mai probabil la Babadag sau poate la Kogălniceanu sau chiar la Borcea, să raporteze pentru a se lua măsuri. Zic liniștiți, locul prăbușirii fiind unul complet în pustietate ‒ cine să treacă p-acolo să vadă ce și cum? Apar imediat primele semnale pe Telegram date de cei care au văzut momentul exploziei, iniţial o afirmație pe un canal al locuitorilor din Ismail, apoi un scurt video cu explozia în miez de noapte, cel pe care l-ați văzut toți, pe unul dintre cele vreo zece canale intitulate identic Odessa Info. Informațiile sunt preluate imediat de voluntarii de la GeoConfirmed, pe Twitter, primul fiind Digital Adam, care începe să scormonească împreună cu încă doi voluntari, Auditor și Neohandrail, fac schemele alea cu linii colorate pe Google maps, calculează, extrapolează și ajung la coordonatele pe care știm, coordonate pe care le și postează pe Twitter. Toate acestea le-am găsit mergând pe firul discuțiilor de pe Twitter.

Evident, explozia nu a scăpat nici ucrainenilor, aceștia fie luând informațiile brute de la militarii lor din Ismail, cum au declarat, fie culegând de pe Twitter, fie toate la un loc și altele, nu putem ști cum, nici nu contează. Și la fel de evident este că au presupus că e o dronă rusească, ce altceva putea fi în noaptea aia în care atacurile au curs? Cum rușii operează în zonă drone Shahed, Shahed au zis și ucrainenii că e. Și încep să vocifereze, de bună credință, primul fiind Nikolenko: alo, Românica, ți-a căzut o dronă în curte, nene!

Ai noștri se agită și primesc informația că, de fapt, e o dronă a americanilor de la noi. Poate americanii au informat MApN-ul atunci, chiar în noaptea aia ‒ băieţi, stați liniștiți, că e drona noastră! ‒ Sau poate ai noștri au întrebat americanii, știind bine că ăia supraveghează zona, nici aici nu contează. Cert e că informarea între părți s-a făcut rapid, iar Tîlvar a ieșit imediat cu negarea. O negare exagerat de fermă, exagerat de categorică, la fel precum cea a lui Iohannis rostită imediat după cea a lui Tîlvar. Odobescu hop și ea cu negarea, tocmai fiindcă în poveste era vorba despre parteneru’ strategic. De altfel, toată lumea s-a întrebat de ce ai noștri s-au grăbit în halul ăla să iasă la declarații și să nege vehement. Păi, d-aia.

Ucrainenii, în continuare de bună credință și crezând că l-au apucat de dumnezeul extinderii războiului de un picior sau măcar pe cel al suplimentării armamentului, neinformați de americani, revin în forță: faceți mișto de noi, mă, români? Că avem și dovezi!

Dar mă opresc din firul poveștii pentru o paranteză importantă. Primul gest pe care americanii îl fac atunci când își trimit oamenii undeva pe planetă este să le asigure protecție și informații. Este glumă să credem că o bază precum Kogălniceanu a fost lăsată fără supraveghere satelitară, de exemplu, și fără nenici din CIA și fără toate cele care vin la pachet în astfel de cazuri. Și este o glumă și mai mare să credem că un punct atât de fierbinte precum portul Ismail nu a fost atent supravegheat, din cer și de pe uscat, chiar dinainte de a porni sarabanda atacurilor rusești, cu atât mai mult cu cât americanii știu bine că noi suntem praf și pulbere în privința supravegherii zonei. De AWACS-uri nici nu mai povestesc, fiindcă e posibil să fi avut și unul d-ăsta prin zonă. Acum, că americanii nu vor recunoaște niciodată că execută misiuni de supraveghere operativă pe și de pe teritoriul românesc, asta este evident, fiindcă înseamnă ca două țări NATO să fie implicate într-un război în care cică nu sunt implicate. Dar nici nu își pot permite luxul ca porțiuni fierbinți de graniță să nu și le acopere măcar informativ. Așa încât, am absoluta convingere că acea porțiune de graniță are asupra ei ochii unor sateliți, iar în teren e călcată de roțile unor vehicule de teren. Toate acestea, coroborate cu reacțiile oficialilor noștri de la început, cu cele ulterioare, cu urmele de la fața locului, cu mișcările la comandă ale unei anumite părți a presei cu epoleți, cu toate celelalte pe care vi le prezint în continuare, mă îndreptățesc să cred că drona nu a fost rusească, nici ucraineană, ci americană.

Revenind, luni și marți, ucrainenii ne bat obrazul cu strigăte și chiuituri, încercând să beneficieze de situație cât se poate și reclamând nevoia de armament pentru susținerea luptelor în zonă, noi continuăm negarea senină și cretină. În tot acest interval de timp, nimeni din armia noastră nu a fost trimis să scormonească prin locul indicat a fi cel de cădere a unei drone din simplul motiv că nu ar fi avut de ce. Știau deja de la americani despre ce e vorba, faptele păreau a fi bine acoperite, presa înghițise pe nemestecate povestea și oricum nu se duce niciun jurnalist în astfel de locuri fierbinți și sensibile fără undă verde de la patron și servicii. Să nu mai vorbesc despre comoditatea absolută a presei noastre. Toate bune și frumoase.

Însă miercuri, primarul din Ceatalchioi își găsește vocația de detectiv și pleacă la căutare printre copaci. Același primar care anterior spunea că el nu a auzit și nu a văzut nimic, evident respectând linia de comunicare oficială, dar lăsând totuși un semn de întrebare: „nu am cunoștință de așa ceva, dar dacă dumnealor (ucrainenii, n.n.) au probe, ar fi nevoie să se aplece mai serios armata să o caute”. Deci, miercuri dimineață pleacă primarul, cu încă un localnic după el, la căutat de drone și găsește resturile. Anunță imediat prefectul, ăla o fi anunțat și el mai departe, în stânga și în dreapta, cert este că povestea se întinde și nu mai poate fi mușamalizată, drept pentru care este necesarsă fie schimbat rapid discursul public al oficialilor.

Ca să se scoată cât de cât și să nu ajungă galaxia să facă un mișto crunt de armia noastră informată de un primar de comună de la margine de țară, Tîlvăr minciunește iute Agerpresului că încă de marţi după-amiază au plecat militari ai armiei la cotrobăit locul picajului. Doar că tot în acea după-amiază, Iohannis ne spunea că soto nu e nimic acolo și că a „verificat absolut tot”.

Anyway, Tîlvăr pleacă în vizită de lucru cu alaiul după el, Antena 3 primește foaie de misiune să vină la momentul oportun la fața locului, să filmeze disciplinat delegația și copăceii pârliţi (nu m-ar mira să aflăm că pupăza aia și cameramanul au venit în același avion cu ministrul). De ce doar Antena 3? Din simplul motiv al controlului asupra mesajelor și imaginilor care urmau să plece spre public. Și fac și aici o paranteză: observați că singurele filmări de la fața locului până azi sunt ale Antenei 3 și ale Digi TV, adică exact trompetele de prelipceni și radutudori cele mai înfocate ale americanilor în privința războiului din Ucraina.

Tot miercuri, primarul sare și el cu declarații: „Mă bucur că domnul Tîlvăr nu a mușamalizat. N-am crezut, dar m-a uns la inimă”, o afirmație extrem de interesantă care indică faptul că e posibil să se fi făcut presiuni pe el ca să tacă. Și mai spune primarul: „Pentru noi, localnicii, e lucru mare să nu ascunzi adevărul.” A doua zi, joi, pe primar îl scapă gura și confirmă că au existat presiuni: „Este o chestie sensibilă. Mi s-a atras atenția că orice pas greșit, pot băga țara în război sau dau o interpretare greșită. Acuma, scuzați-mă, bănuiesc că telefonul meu este ascultat, mai ales după ce am făcut declarațiile”. Întrebat de jurnaliști, refuză să spună cine l-a tras de urechi: „Cine era în măsură. E… Nu pot să… Nu mi-a… Adică atenția asta mi-a fost atrasă sub formă de recomandare. Și analizând o situație, că este o situație sensibilă care nu putem excludem nici plantarea unei drone acolo de către...” Una peste alta, din sinceritatea omului am aflat că s-a încercat mușamalizarea, dar nu s-a reușit. Așa că s-a trecut rapid la modificarea strategiei de comunicare.

Revenind la ziua de miercuri, are loc vizita de lucru și Antena 3 aruncă pe piață prima filmare de la locul presupusei explozii. Tîlvăr ne spune că a cules niscai bucățele de dronă, Antena 3 pune în scenă super dezbateri, presa oferă val de poze cu delegația, ce să mai, tot tacâmul unei maxime transparențe, cică. Reacționează și Iohannis, printr-o declarație inexplicabil de dură, atipică pentru el și care nici nu se pupă deloc cu politica prudentă de comunicare a NATO. O reacție de tipul aruncatului nervos al paltonului, deși știm bine că în toate ocaziile critice a fost extrem de abil în a vorbi insipid, incolor și inodor. Nu reiau declarația, o știți. Iar în opinia mea, nu a fost o declarație pentru toată lumea, a fost o răbufnire de nervozitate pe americanii care fac cam ce vor ei p-aici și din cauza cărora s-a făcut pe cacao. Termenul „suveranitate” nu l-a folosit întâmplător greșit în loc de „integritate”, nici repetarea de două ori a garanțiilor alea „puternice, cele mai puternice” de securitate.

Iar dacă tot am ajuns la scenetele Antenei 3 și Digi TV, să ne oprim un pic aici. Prima impresie, ca om care, așa cum vă spuneam la un moment dat, a studiat la viața lui ceva imagini cu locuri de explozii, impresie greșită însă, a fost aceea că nu se pupă deloc flăcăroaia din filmarea video provenită de la canalul de Telegram Odessa Info cu ceea ce se vede în filmările televiziunilor noastre. Avem ceva arsuri p-acolo, avem și o gropiță (crater, după capul pupezei de la A3 și pupăzului de la Digi care vizibil au primit pe foaie același text) în care se văd urme de ardere, un copac ceva mai ars decât celelalte, se văd și niște crengi arse. În rest, totul uscat, pe o distanță mai mare decât ceea ce pupezoii arată, uscături grămadă și pe jos nearse și așa mai departe. Imagini care n-au făcut altceva decât să înfierbânte creierele celor care sunt convinși că nu a existat nicio explozie și nicio dronă. Ba chiar au venit unii cu argumente d-alea cică indubitabile, cum că uite, dom’le, iarba de lângă crater nu e arsă, copacii sunt arși de la înălțimea unde ai ține o lampă de sudură și lampa aia cică a fost ținută cu grijă să nu ardă vegetația din jur și să nu atragă astfel atenția, dar n-a fost ținută bine că cică s-a grăbit sudorul, groapa aia e veche că e iarbă crescută p-acolo, iar resturile de dronă au fost aduse cu barca și cică în tot scenariul ăsta e o conspirație cu primarul și prefectul, totul ca să ne atragă în război. Aberațiile astea au fost rostogolite într-o veselie pe facebook, fără ca ăia care au înghițit aiureala să ia în considerare declarațiile primarului care a dat peste cap mesajele oficialilor sau declarația calmă a lui Stoltenberg cum că e cazul să ne vedem liniștiți de ale noastre fiindcă nu există informații care să îngrijoreze.

Să lămurim cum e cu urmele de ardere, zic. Și ajung aici și la a cui e drona.

1. Știm că rușii operează în Ismail cu drone mari. Drona HESA Shahed136/Geran-2, cea invocată în declarațiile ucrainenilor că ar fi căzut la noi, e ditamai dronoaia: are aproape 4 metri în lungime, 3 metri în deschiderea aripilor, 200 de kile fără încărcătură și vreo 250 kile cu încărcătura explozivă. Dacă o astfel de dronă ar fi picat întreagă la locul cu pricina, crengile arborilor de acolo, destul de apropiate unele de celelalte, unele chiar foarte apropiate, ar fi fost praf. De asemenea, urmele căderii ar fi mult mai consistente decât o biată gropiță. De asemenea, s-ar fi văzut pe copaci urmele impactului, că totuși vorbim de un sfert de tonă de metal venită cu viteză.

Dar să mergem pe varianta că o Shahed ar fi fost interceptată în aer de ucraineni, presupunând că ar fi și avut cu ce să o trosnească în afară de pușcoace. Acceptăm și declarațiile ministrului privind fragmente găsite. În acest caz, declarațiile oficialilor ucraineni ar fi fost firesc, în mod logic, să sune de felul: băi, români, noi am bușit o dronă rusească la ora și minutul X și vedeți că au căzut fragmente la voi! Însă din ceea ce au tot acuzat ucrainenii, reiese limpede că nici ei nu știau prea bine ce e cu povestea asta, afirmând că o dronă (întreagă) s-a detonat la noi și insistând doar că au niște fotografii ca probă: băi, români, știm de la serviciul nostru de frontieră că la voi a picat o dronă, vedeți că avem și poze ‒ găsiți declarațiile pe net, nu le mai reiau. Gluma glumei, fotografiile prezentate ca probe sunt taman cele de pe Twitter. Mai mult, dacă vorbim despre o ditamai drona Shahed interceptată, pe de o parte ar fi fost necesar să explodeze în aer, evident, iar în plus fragmentele s-ar fi împrăștiat pe o rază destul de mare la sol și în apă. Multe fragmente. Filmarea din noaptea exploziei arată însă o deflagrație la sol.

Cum o dai, cum o întorci, nu prea iese de-o dronă rusească.

Aș vrea aici să adaug o o observație: rușii operează cu drone în imediata apropiere a graniței nu numai fiindcă sunt destul de greu de detectat și interceptat, ci mai ales fiindcă pot fi operate cu maximă precizie. Precizie la nivel de metri.

2. Dacă n-a fost o dronă rusească, atunci să fi fost o dronă ucraineană, nu? Una mai mititică și care, la cădere, să justifice crengile alea apropiate nederanjate prea mult și urmele reduse de ardere (voi ajunge și la urmele alea imediat). Ucrainenii au mai multe tipuri de drone care s-ar potrivi cu locul din Plauru și care ar putea opera cu încărcătură, de tipul R18, DJI-uri modificate, Switchblade sau Phoenix Ghost-urile americane. În postarea de ieri dimineață vă spuneam cum am ajuns să presupun că este vorba despre o dronă Phoenix Ghost (postare preluată cu omisiuni și greșeli de o publicație online), dar reiau. Într-o fotografie prezentată de Antena 3 cu niște resturi adunate cică de prin locul exploziei apare și o bucată de carton, lângă un șurub, bucată nearsă, inscripționată PHNX2,84. Miercuri,când am văzut fotografia, am început să îmi pun primele întrebări, am răscolit net-ul să mă lămuresc ce tip de componente are o dronă Shahed, ce tip de componente are drona Shahed în versiunea modificată de ruși, am găsit info multe, dar niciuna satisfăcătoare, am ajuns la concluzia că s-ar putea să nu fie dronă rusească, atunci ce oare ar putea fi și așa am ajuns la Phoenix Ghost. Despre această dronă nu se știu prea multe, nu am găsit info, așa încât legătura dintre carton și modelul acesta de dronă americană dat ucrainenilor spre operare e bazată doar pe simpla inscripție. Drona Phoenix Ghost, făcută special pentru ucraineni după o altă dronă americană ‒ Switchblade, e una de tip kamikaze care poate să ducă încărcătură explozivă (muniție tip loitering, adică își caută ținta), are cameră pentru supraveghere și spionaj și e dotată cu infraroșu pentru a fi operată special pe timp de noapte.

Dar să n-o mai lungesc, orice fel de dronă ar opera ucrainenii, o întrebare logică, firească se pune: de ce oare ar plimba ucrainenii o dronă de supraveghere și spionaj pe propriul lor teritoriu sau pe al nostru, presupunând că or fi scăpat-o de sub control? Absurd, desigur. Acolo, la Plauru, Dunărea face o curbă unde, pe trei sferturi, partea românească e înconjurată de parte ucraineană. Ce să spioneze? Ce să targheteze? Să se spioneze pe ei înșiși sau pe noi? Iată de ce, glorios pică și varianta asta. Am explicat de ce nici varianta conspiraționiștilor care văd nu’ș ce strategii de atragere a noastră în răzbel nu intră în discuție, nu mai reiau.

3. Singura variantă care mai rămâne e o dronă controlată de pe teritoriul nostru. Fie pentru supraveghere, fie pentru exercițiu în condiții semi-reale de conflict, alte variante nu văd. Probabil au fost executate de către americani misiuni operative în zonă, date fiind atacurile rușilor, mai ales în acea noapte, iar drona li s-a defectat, dar la fel de probabil este că vreunul dintre militarii ucraineni antrenați la Borcea a fost adus în zonă pentru exerciții de pilotaj drone Phoenix Ghost și operatorul neîndemânatic a bușit-o. Aici gama de posibilități e destul de generoasă și nu există elemente de care să mă pot agăța în privința detaliilor. Nici nu cred că ar conta prea mult în ecuația generală. Din tot ceea ce am expus în cea mai lungă postare pe care am scris-o vreodată, opinia mea este că drona aparține americanilor.

Acum, în ceea ce privește locul exploziei. Găsiți pe net o grămadă de foto și video cu drone Switchblade, surorile aproape identice ale Phoenix Ghost, care explodează. Am atașat postării primul exemplu pe care l-am găsit căutând pe Goagăl, pentru ca să vedeți că flacăra este la fel de puternică precum am văzut în filmarea de noapte apărută pe Odessa Info și preluată pe Twitter. Repet, găsiți multe alte exemple pe net. Acum, dacă ne luăm după dimensiunile unei Switchblade 600, o Phoenix Ghost are probabil cam un metru juma’ lungime, tot cam atât lățime și cântăreşte cu tot cu sistemul de operare și încărcătură undeva între 25 de kile și vreo 45 de kile. O astfel de încărcătură ar fi putut produce o groapă cam de tipul și de dimensiunea celei din filmările la fața locului, groapă circulară cum sunt toate astfel de gropi în cazul obiectelor care explodează la sol. Încerc să explic cât mai simplu și mai ne tehnic pot, de ce urmele de ardere sunt doar în groapă și nu imediat de la rădăcina copacului, ci de la o anumită distanță de la sol în sus pe respectivul copac: când un obiect exploziv cade la pământ cu suficientă viteză, explozia generată acţionează pe două paliere: acea parte din suflul exploziei care se blochează de sol sapă și ea olecuță în adâncime și laterale, iar acea parte din suflul exploziei care acționează la suprafață e direcționată de mai mulți parametri, dar și de suflul din partea de contact cu solul, la un unghi de vreo 20-30 de grade în sus, așa, ca un con foarte larg. Adică nu acționează razant pe verticală, paralel cu solul, așa cum ar părea. Ca atunci când arunci un obiect în apă, ca să găsesc cât de cât o asemănare, deși nu e deloc corectă fizic. Fragmentele dinspre margine se răspândesc la un unghi mai mic, pe când cele din mijloc la un unghi aproape vertical.

Desigur, toate acestea depind de o multitudine de factori, de la viteza de cădere, compoziția obiectului, tipul de explozibil din încărcătură, tipul solului și încă o sumedenie de alți parametri. Dar în principiu vorbim de o aruncare de fragmente în traiectorii mai mult sau mai puțin ascendente. Iată de ce în jurul craterului nu există ardere, însă fragmente din obiectul explodat ar fi putut sări pe copacul imediat apropiat, rămânând agățate în acea crăcănare a trunchiului și continuând să ardă. De asemenea, detonarea suficient de puternică văzută în filmarea de noapte ar fi putut pârli fără probleme porțiunile superioare ale copacilor. Acum, să lămurim și de ce nu există urme de ardere mai puternice. Explicația e simplă: o căutare pe gogile a stării vremii din data de 4 septembrie ne arată că în zonă a plouat. De altfel, chiar și primarul din Ceatalchioi spune la un moment dat: „În noaptea de duminică spre luni a plouat foarte mult aici. Există o bucățică de loc unde a luat foc acolo. Dar focul s-a stins de la ploaie. Ploua și de asta nu au luat foc uscăturile de acolo, că e plin de crengi uscate în zona asta. Este acolo și urma unei mici explozii, se vede suflul. Sunt și resturi, sunt sălciile negre. Intensitatea însă lipsește. Nu e atât de mare zona exploziei.” Toate acestea fiind spuse, cred că am lămurit și neconcordanța dintre puterea exploziei așa cum s-a văzut în filmarea de noapte și urmele de la fața locului. Ah, încă ceva: fragmentele mici s-au stins aproape imediat de la ploaie, cele mai mari probabil au mai continuat să ardă ceva și pe urmă s-au stins și ele. Practic nu a avut ce să se extindă în vegetația plină de apă. Fumul, de asemenea, a fost mascat de beznă și ploaie.

Aș trece la ziua de joi, dar deja am scris mult prea mult și mai e de scris destul, fiindcă sunt extrem de interesante manevrele discursive, dar nu numai ele. Partea a doua o voi scrie probabil în seara asta, dacă găsesc timp. Concluzionat, pe scurt, fiindcă nu au reușit să mușamalizeze o greșeală, americanii au zis să profite la maximum, așa încât au transformat, prin presa noastră aservită, eroarea într-o clamare aproape patetică privind noi achiziții de armament pe motiv de nesiguranță a granițelor, grăbirea livrării avioanelor F-16 bla bla bla. De asemenea, varianta pe care eu merg deocamdată și pe care v-am prezentat-o explică și de ce nimeni nu a fost demis până acum, dar și de ce nu ni s-a comunicat cărei tip de dronă aparțin fragmentele găsite la fața locului, în condițiile în care, să fim serioși, un expert militar trimis iute de americani de la vreo bază de pe la noi ar identifica-o în 5 minute, oricât de puține sau paradite ar fi bucățile alea. Explică, zic eu, cam tot, inclusiv tăcerea rușilor care nu au treabă în poveste, dar și tăcerea americanilor care ar fi fost suficient, bunăoară, să se uite pe imaginile satelitare să ne zică ce și cum.

Încă ceva, că era să uit: groapa aia a fost acoperită cu crengi probabil la ordinul vreunui șef mononeuronal din armia noastră, ca să nu se vadă probabil locul exploziei. Sau cine știe ce oare o fi fost în capul lui. Doar că pupăza de la Antena 3, neinstruită complet, a stricat decorul.

Ah, și încă ceva: Armia noastră sosită la fața locului nu a avut niciun interes în a face cercetare riguroasă la fața locului, că nu aveau de ce, ci doar în a recupera bucățile care ar fi putut să indice ce tip de dronă este, de aceea i-a durut în pix de șuruburi și bucățele nesemnificative de metale și plastice și alte asemenea.

Desigur, tot ceea ce am scris poate fi dat peste cap de cine știe ce element care ar putea să mai apară dinspre oficiali, nu știu, dar cu ce avem până acum, mie asta mi-a ieșit, un exercițiu posibil explicativ, nimic mai mult. Și în opinia mea, subiectul a fost deja închis la nivel de autorități. Oricum ar fi, recunoașterea picării unei drone a dat vânt în pupa nu numai unora de pe la noi, dar mai ales ucrainenilor. Dar despre toate astea în postarea viitoare.

Citiți și:
SUA pot face o imensă armată de drone-zombie. Pericolul aeronavelor „înviate din morți”
Armata rusă a găsit, pe teritoriul uneia dintre unitățile militare abandonate de Forțele Armate ale Ucrainei, drone cu recipiente de lichid și pulverizatoare

 

yogaesoteric
8 octombrie 2023