Ziua Mondială a Apei – 22 Martie

Motto: „Viața a apărut în apă. Bătrânii merg la biserică după apă binecuvântată. Indienii se purifică în Gange, aceeași apă care preia cenușa morților lor. Botezul are loc în apă. Apa spală, purifică adecvat, vindecă și binecuvântează”.
Masaru Emoto

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat în anul 1992 la Rio de Janeiro Rezoluția nr. 47/193 prin care în fiecare an, în data de 22 martie, se sărbătorește „Ziua Mondială a Apei”.

De atunci fiecare țară a urmărit să atragă atenția asupra unor aspecte semnificative, pentru ca fiecare cetățean al lumii să conștientizeze gradul în care resursele de apă contribuie la dezvoltarea economică și la bunăstarea socială. Leonardo da Vinci spunea: „Apei i-a fost dată puterea de a deveni seva vieții pe pământ”. Este o formulare foarte inspirată, care a fost valabilă în trecut, dar este cel puțin la fel de importantă și în prezent.

Pornind de la constituirea primelor așezări pe cursurile râurilor și până la ,,supunerea” în lacurile barajelor de hidrocentrală și în marea industrie, fluidul vieții l-a însoțit mereu pe om. Omul a îmblânzit apa și și-a făcut-o prietenă, dar de multe ori, în cazul calamităților, a avut-o și ca dușman. Noile timpuri au adus însă și noi provocări. În prezent, raportarea omului la resursele primare și vitale de apă este necesar să fie privită cu foarte multă atenție și responsabilitate. În concepția ONU, anul 1992 a fost momentul trezirii națiunilor la realitate: s-a profitat prea mult de generozitatea naturii și omul a transformat-o adesea într-o mare „ladă de gunoi”.

Lupta dură între ,,greii” lumii în exploatarea minereurilor, în efectuarea transporturilor, în experimentarea ideilor (nu totdeauna fericite), în industrializarea și îmbogățirea galopantă au condus la consecințe grave asupra factorilor de mediu. Și, iată, ajungem să declarăm aniversările anuale ale apei ca: „Anul internațional pentru cooperare în domeniul apei” (2013), „Apa și locurile de muncă” (2016), „Apa și apa uzată” (2017), ,,Soluții naturale pentru apă” (2018), sau „Nu lăsa pe nimeni în urmă”, tema acestui an.

Statisticile și rapoartele anuale ale multor organizații interne și internaționale indică faptul că utilizăm ape din ce în ce mai poluate, că metodele de purificare nu sunt cele mai bune, că incidența îmbolnăvirii datorită germenilor care se dezvoltă în apă este în creștere, că sursele pure potabile sunt tot mai puține.

Toate acestea nu se petrec pentru că nu ar exista legislație care să reglementeze exploatarea minunatei resurse, ci pentru că omul nu are educație suficientă, nu are instruire și nu are teamă de lege. Chiar dacă în mediul școlar se dezbat teme care îi învață pe elevi la ce pericole se expun oamenii poluând apele, chiar dacă se organizează activități de voluntariat în acest sens, atunci când merg în familie, exemplul greșit al părinților de a arunca gunoi de grajd, resturi vegetale, cenușă sau recipiente în albia unui râu este mai puternic decât orice teorie. Lipsa cunoștințelor de fizică, chimie, biologie, geografie au făcut din oameni niște ignoranți, indiferent de comunitatea în care trăiesc. Spargerea unei conducte în subsolul blocului și lipsa remedierilor în timp scurt, amenajarea stânelor pentru animale în apropierea izvoarelor, spălarea vehiculelor sau covoarelor lângă albia râului sunt exemplele nefaste pe care se fundamentează acțiunea degradantă majoră exercitată de populație, de coloșii industriali tereștri sau de platformele marine de exploatare a petrolului. De foarte multe ori marile companii au fost reclamate și sancționate de forurile internaționale pentru încălcarea legislației și pentru daunele aduse rezervațiilor naturale, parcurilor naționale și națiunilor în general.

Studiile și cercetările specialiștilor menționează că până în anul 2025 aproximativ 1,8 miliarde de oameni vor trăi în țări sau regiuni în care apa va constitui o problemă serioasă. Ea este necesar să fie folosită astfel încât rezerva de apă în viitor să nu fie compromisă. Aceasta înseamnă utilizarea durabilă a apei, satisfacerea nevoilor de apă ale prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile și fără a pune în pericol ecosistemele.

Statele şi companiile private este necesar să investească masiv în infrastructură. Nevoile sunt estimate la 114 miliarde de dolari anual, de trei ori mai mult decât se cheltuie în prezent, fără a lua în considerare costurile de funcţionare şi întreţinere.

Implicarea în managementul apei se traduce prin cuvintele simple: VIAȚA are nevoie de APĂ! Este datoria noastră să ne informăm în acest sens, pentru că informația înseamnă putere. Este datoria noastră să ne implicăm, să participăm la dezbaterile publice ca schimb de idei cu autoritățile competente, pentru că părerea noastră contează. Este datoria noastră să participăm la acțiuni ecologice de menținere în stare curată a cursurilor pârâurilor și râurilor, pentru că apa are nevoie de ajutorul nostru!

Citiți și:

Cu Pământul în vizită la doctor

Scandal mondial împotriva privatizării apei. Declarațiile șocante ale fostului președinte al companiei Nestle

Apa care curge prin forme spiralate devine apă vie

yogaesoteric
25 martie 2019