Crezi că nu există viață după moarte? Vezi care a fost opinia savanților de-a lungul secolelor!

Sir Isaac Newton (1642-1727), a avut descoperiri legate de legea gravitaţiei, legea mişcării şi compoziţia luminii. El a crezut în existenţa vieţii de după moarte precum şi în învierea trupului pentru ziua judecății de apoi. Întrebat fiind de studenţi cum crede el că poate învia un trup care a putrezit şi a devenit ţărână, Newton le-a explicat printr-o demonstraţie. În laborator a pus pe masă un pumn de nisip şi a adus nişte pilitura de fier, a amestecat-o cu nisipul şi i-a întrebat dacă mai pot alege pilitura de nisip.

Toţi au fost de părere că nu se mai poate alege. Atunci el a luat un magnet, l-a purtat deasupra nisipului şi toată pilitura a fost atrasă de magnet. „Tot aşa”, a spus el – „Dumnezeu poate extrage din pământ în ziua aceea toate particulele noastre”.

Benjamin Franklin (1706-1790), fizician şi filozof american, a zis: „Un om nu e complet născut până ce nu a trecut prin moarte. Eu cred că sufletul omului e nemuritor şi va fi tratat cu dreptate într-o viaţă, având în vedere conduita sa de aici”. Iar pe epitaful sau a pus să se scrie cuvintele: „Trupul lui Benjamin Franklin, ca şi coperţile unei cărţi învechite cu conţinutul rupt şi cu titlul şters zace aici ca hrană viermilor, totuşi munca sa nu va fi pierdută, căci, aşa cum a crezut, el va apărea într-o nouă ediţie revizuită şi îmbunătăţită de Autor.”

Dr. Werner von Braun (1912-1977), expert în zborurile spaţiale, savant de vârf al vremurilor noastre, a fost şi un bun credincios. El a afirmat: „Credinţa în Dumnezeu şi nemurire ne dă tăria morală şi călăuzirea etică de care avem nevoie pentru orice acţiune în viaţa noastră zilnică.

În lumea noastră modernă multora li se pare că ştiinţa a făcut ca ideile religioase să fie ceva rămas în urmă, ceva demodat. Dar eu cred că ştiinţa are de fapt surprize pentru cei necredincioşi. Ştiinţa ne spune că în natură, nimic, nici chiar cea mai mică particulă, nu poate să dispară fără urmă. Gândiţi-vă pentru un moment la aceasta și concepția voastră despre viaţă nu va mai fi aceleaşi.

Ştiinţa a demonstrat că nimic nu dispare fără urmă. Natura nu cunoaşte extincţia. Tot ce cunoaşte e transformarea. Acum, dacă Dumnezeu aplică acest principiu la cele mai mici şi neînsemnate părţi ale universului Său, oare nu are sens să afirmăm că El îl aplică şi la coroana creaţiei Sale – la sufletul omului? Şi tot ce ştiinţa ne-a învăţat şi continuă să ne înveţe, e de natură să întărească credinţa în continuitatea existenţei noastre spirituale după moarte. Nimic nu dispare fără urmă.”

Charles Panati, fizician, fost profesor la Universitatea Columbia şi redactor ştiinţific la revista Newsweek, autor al mai multor cărţi, printre care şi Hârtiile lui Geller: Observații ştiinţifice asupra puterilor paranormale ale lui Uri Geller, a scris şi în revista Family Circle nr 11/1976: „Cum e să mori?… Datorită tehnicii moderne de reanimare numărul anual al persoanelor care susţin că au văzut moartea trece de o mie. În timpul acelor minute când chiar cel mai bun echipament medical nu mai poate detecta nici pulsul inimii, nici impulsuri ale creierului, «mortul» raportează că a fost conştient de tot ce s-a petrecut în jurul său.”

Roger C. Sider, profesor la Universitatea Rochester Medical Center New York, într-un articol intitulat „Noua biologie în căutarea sufletului”, publicat în revista Christianity Today, februarie 1978, scria: „Biologia modernă e în mijlocul unei fundamentale examinări de sine. Ea a apucat într-o direcţie bună… Noua biologie are nevoie de suflet”.

Edgar Mitchell, astronautul care a zburat cu Apollo 14 spre lună, a făcut cercetări asupra fenomenelor psihice şi crede că potențialul nostru ca fiinţe umane este total nelimitat. El spune următoarele: „Dacă mintea influenţează materia, atunci aceasta sugerează că mintea nu e o proprietate a materiei, ci mai mult, că materia e o proprietate a minţii, sau un rezultat a minţii.”

Pierre Lecomte de Nouy, fizician deţinător al Premiului Nobel, în cartea sa Destinul uman, vorbeşte de neobositul efort de a se apropia mai mult de Dumnezeu şi conchide că, „destinul omului nu e limitat la existenţa sa pe pământ şi niciodată el să nu uite acest fapt.”

James H Sauncey, savant contemporan, deţinător a zece titluri academice, în lucrarea sa, Science returns to God, Grands Rapids, 1971, pag 91 spune: „Când moartea rupe perdeaua, imediat, cealaltă lume ne va fi evidentă. O bună analogie a doctrinei biblice despre moarte este transformarea omidei în fluture. Omida îşi depune trupul vechi în crisalidă şi apoi iese cu un trup nou, infinit mai liber şi mai frumos.”

Cercetători care au verificat existenţa vieţii după moarte

1. Dr. Maurice S. Rawlings, profesor la Universitatea Tennessee, specialist în bolile cardiovasculare, autor al cărţii Dincolo de porţile morţii, redă relatările a peste 100 de pacienţi.

2. Dr. Elisabeth Kubler Ros, director adjunct al Secţiei de Psihiatrie a Universităţii din Chicago dă peste 1000 de cazuri. Este autoarea lucrării Experienţa morţii.

3. Dr. Charles Garfield de la Centrul Medical al Universităţii California şi cercetator ştiinţific la Institutul de Cercetare a Cancerului de pe lângă Universitatea California din San Francisco.

4. Dr Karlis Osis de la Societatea Americană de Cercetări Psihice New York, care în perioada 1960-1976 a strâns 877 de cazuri.

5. Dr Robert Van de Castle, Directorul Laboratorului Universităţii Virginia.

6. Dr. Erlendur Haraldsson, profesor de psihiatrie la Universitatea din Yowa. A publicat un studiu efectuat pe 114 persoane care au avut o experienţă la graniţa dintre viaţă şi moarte.

7. Dr Raymond Moody, medic la Spitalul Universităţii Virginia, autor al lucrărilor Viaţa după viaţa şi Reflecţii asupra vieţii după viaţă.

8. D Fred W. Schoomaker, directorul Serviciului Cardiovascular la Spitalul Sf. Luca din Denver timp de peste 19 ani, a colectat rapoartele a peste 2300 de pacienţi din care mai mult de 1400 s-au confruntat cu moartea. La unii pacienți electroencefalograma nu a indicat semne de viață timp de 30 minute până la 3 ore, apoi aceștia au revenit la viaţă.

Citiți și:
O savantă germană de renume explică într-un mod plin de bun-simţ de ce existenţa lui Dumnezeu nu este nicidecum incompatibilă cu ştiinţa modernă
Reîncarnarea – realitate sau ipoteză?
Când Einstein l-a întâlnit pe Tagore: Conversaţia istorică a celor mai puternice minţi despre religie şi știință

yogaesoteric
11 noiembrie 2019