Argumente pentru o vacanţă yoghină la mare

Efectele binefăcătoare ale talasoterapiei, helioterapiei şi nudismului

Tratamentul cu apă de mare sau TALASOTERAPIA (gr. thalassa= apă de mare) este o practică milenară, ea fiind prezentă în arsenalele terapeutice ale vechilor egipteni, chinezi, indieni şi greci. Medicii greci aveau chiar opinii diferite în ceea ce priveşte temperatura apei de mare ca important agent terapeutic. Cei mai mulţi, în frunte cu Hipocrate, recomandau bolnavilor numai băi calde. Talasoterapia se practică azi pe toate meridianele Terrei, ea bucurându-se de statutul unei metode ştiinţifice, nu empirice. Pe lângă o vacanţă plăcută petrecută la nudism în mijlocul naturii departe de centrele urbane atât de aglomerate şi poluate azi, la mare, pe lângă faptul că ne putem încărca cu energie subtilă regenerantă, totodată ne putem consolida şi menţine sănătatea.

Dovezi privind virtuţile apei mării datează de mii de ani: Euripide era convins că „marea vindecă maladiile oamenilor”, iar Hippocrate, „părintele” medicinii, cu 350 de ani înainte de Christos, recomanda cure interne şi externe cu apă marină. Oricum, dacă opţiunea dumneavoastră pentru această vacanţă yoghină a avut în vedere marea, nu facem în continuare altceva decât să vă oferim câteva argumente de necontestat.

 Apa de mare este un veritabil rezervor de elemente vitale, cu proprietăţi fizice şi chimice deosebit de interesante. Apa mării este bogată în materii vii. Fitoplanctonul şi zooplanctonul prezente în mare cantitate au particularitatea de a sintetiza substanţe antibiotice şi antivirale. Într-un litru de apă marină se găsesc săruri minerale, între 30 şi 35 g, dintre care 19 g clor, 10,5 g sodiu, 1,35 g magneziu şi un veritabil cocktail de oligo-elemente vitale. Încă de la începutul secolului, cercetările biologului Rene Quinton au  evidenţiat surprinzătoarea similitudine între plasma umană şi apa mării. Alte studii, în special ale dr. Louis Bagot, aveau să demonstreze eficacitatea apei de mare şi în general a mediului marin asupra durerilor articulare şi a maladiilor reumatismale.

Cât despre substanţele prezente în mare, ele ascund veritabile secrete ale laboratorului vieţii:
Algele au, de exemplu, puterea de a concentra înăuntrul lor oligo-elementele prezente în ocean până la 50000 de ori mai intens decât orice alt mediu. Algele marine sunt considerate de unii oameni de ştiinţă, alături de bacterii, primele fiinţe vii ale planetei noastre. Ele constituie o inepuizabilă resursă de materie organică, care se reînnoieşte fără încetare. Conţinând toate elementele chimice ale apei de mare, ele pot fi denumite „extracte de apă de mare”. Aceasta face din alge agenţi terapeutici de primă mărime. Folosite în aplicaţii, acţiunea lor este spectaculoasă în cazul sechelelor post-traumatice, în reumatism şi în osteoporoză. Algele se pot întrebuinţa terapeutic în mai multe moduri: băi zilnice de alge proaspete; băi de alge uscate; băi de alge plus nămol marin la nudism; cataplasme locale cu alge proaspete, uscate sau amestecate cu nămol marin.

Sarea de mare este întrebuinţată nu numai în industrie, dar şi în alimentaţie, pentru bogatul ei conţinut în magneziu, element cu proprietăţi terapeutice deosebite, mai ales anticancerigene. Ea se poate utiliza în scopuri terapeutice în mai multe scopuri: dizolvată în apă, pentru gargară sau spălarea gurii; comprese; băi generale sau parţiale; pentru cataplasme.

Nămolurile marine conţin: sulfat de calciu, hidrogen sulfurat, siliciu, argilă, iod, brom, materii organice, etc.
Ele pot fi întrebuinţate în scopuri terapeutice în felul următor: introduse în cada cu apă de mare uşor încălzită; pentru împachetări calde, pentru artroze, nevralgii, mialgii; sub formă de cataplasme calde, simple sau în amestec cu alge; ca tampoane vaginale; masaj cu nămol simplu sau amestecat cu alge marine proaspete sau uscate.

Cel mai important factor climatic este soarele, ale cărui virtuţi terapeutice uriaşe sunt cunoscute încă din antichitate. Din totalul radiaţilor solare care ajung pe pământ, 59% sunt calorice (infraroşii), 40% luminoase iar restul de 1% ultraviolete, acestea din urmă având şi cele mai multe efecte terapeutice. Radiaţiile ultraviolete bronzează pielea şi contribuie la sintetizarea vitaminei D care, se ştie, este indispensabilă asimilării calciului şi fosforului. În felul acesta, băile de soare la nudism constituie un excelent remediu pentru combaterea rahitismului şi pentru stimularea creşterii la copii. Radiaţiile solare completează, cum nu se poate mai bine, acţiunea binefăcătoare a băilor de mare, fiind, în acelaşi timp, deosebit de eficace în tuberculoza extrapulmonară, psoriazis, fistule, plăgi care se cicatrizează greu, etc.

 HELIOTERAPIA (gr. helios=soare) se poate practica nud oriunde este soare. Cele mai intense radiaţii se găsesc la mare şi la munte datorită fenomenului de reflexie a nisipului şi respectiv a stâncilor, iar în timpul iernii, a zăpezii. Helioterapia se poate practica începând cu vârsta de 1 an şi jumătate, băile de soare putând fi executate în orice perioadă a zilei, cea mai indicată fiind între orele 7 şi 10, când strălucirea soarelui nu este atât de puternică.

Cura heliomarină se recomandă în primul rând omului sănătos, atât pentru călirea şi revigorarea organismului, pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice cât şi pentru profilaxia surmenajului, obezităţii, ateroslerozei, etc., suferinţe frecvente ale omului modern. O astfel de cură la nudism se va efectua gradat, pentru a asimila cu maximum de eficienţă radiaţiile soarelui.

În sezonul cald se mai poate beneficia din plin de climatul marin. Cu alte cuvinte, se mai poate practica şi climatoterapia, o metodă binefăcătoare deopotrivă oamenilor sănătoşi, pentru călirea organismului prin NUDISM, cât şi a celor suferinzi.

Influenţa climatului marin este decisivă în „reîncărcarea bateriilor”. Cercetătorii afirmă chiar că jumătate din efectul tonic, reechilibrant resimţit de organism se datorează climatului. În zona litoralului, aerul conţine iod asociat cu oligo-elemente şi substanţe minerale. De asemenea, pelicula de la suprafaţa mării care se evaporă, are o acţiune benefică, mult mărită în cazul nudismului, asupra organismului şi asupra pielii.

Ionii negativi din atmosfera litoralului au o acţiune binefăcătoare, ajutând omul să diminueze urmările nefaste ale stresului, oboselii sau devitalizării. Dincolo de alte proprietăţi curative, climatul marin diminuează de asemenea tensiunea arterială, ameliorează activitatea tiroidiană, creşte metabolismul, „purifică” sinusurile şi căile respiratorii, reglează activitatea cardio-respiratorie. În plus, briza are un efect sedativ asupra sistemului nervos în cazul nudismului.

Semnificaţia nudităţii corpului poate fi înţeleasă raportându-ne la ştiinţa simbolurilor eterne. A fi nud înseamnă totodată a fi dezbrăcat de toate concepţiile eronate şi de toate prejudecăţile. Doar adevărul pur poate fi lipsit total de învelişuri; deci, pentru a atinge veritabila nuditate, trebuie să ne eliberăm de tot ceea ce este urât, opac, tern, meschin, grosier, închistat, impermeabil pentru razele luminii Divine.

 Nudismul este o modalitate de expresie a celei mai frumoase şi mai armonioase dintre formele pe care natura le-a creat. Corpul uman, este după cum ştim înzestrat cu veritabile antene eterice graţie cărora el este în comunicaţie prin rezonanţă cu energiile tainice ale naturii. De aceea, atunci când suntem nuzi, noi primim mult mai uşor forţele subtile ale naturii în microcosmosul nostru, odată cu toate mesajele sale subtile.

Deci, dacă ne putem expune nuzi într-o pădure sau pe malul mării atunci când realizăm o practică spirituală, utilizând energiile benefice ale pământului, apei, aerului, soarelui, vom avea posibilităţi mult mai mari de asimilare, obţinând prin urmare rezultate mult mai bune în orice direcţie dorim. Dacă deocamdată nu avem stări profunde în meditaţii, aceasta înseamnă că încercăm timid să ne elevăm, fără a ne fi debarasat de vechile noastre veşminte murdare şi zdrenţuite – simbolic vorbind. În această situaţie cum ar putea antenele noastre subtile să recepţioneze ceva?

S-ar putea deci, ca un concediu petrecut la mare, în această tabără yoghină de vacanţă, să însemne şi talasoterapie şi helioterapie, întrucât nu ne putem imagina că cel aflat aici, la litoral, vara, nu va face o baie în mare sau nu va sta la soare. Salinitatea crescută a apei mării, expunerea nudă a corpului la soare, contactul cu nisipul de pe plajă sau cu nămolurile marine sau tratamentul cu aerosoli marini, toate acestea favorizează din plin practicile yoga, ajutându-ne să obţinem o şi mai mare eficienţă în  practica spirituală (hatha yoga, pranayama, meditaţii, etc.).

yogaesoteric

2 august 2005