Doza letală pentru Ursula – Tribunalul Uniunii Europene a constatat abuzul comis de Comisia Europeană în pandemie și a anulat decizia prin care executivul comunitar a secretizat contractele cu Pfizer
Europarlamentarul Cristian Terheș: „Vom continua demersurile pentru publicarea acestor contracte, pentru ca cetățenii să afle ce e în spatele celui mai mare caz de corupţie și abuz din istoria UE”
Comisia Europeana ‒ condusă de Ursula von der Leyen ‒ a comis un abuz împotriva tuturor cetăţenilor Uniunii Europene când a secretizat cele două contracte pe care executivul comunitar le-a încheiat cu corporaţia americană Pfizer pentru cumpărarea de vaccinuri în pandemia de covid-19.
Nedreptatea CE a fost constatată miercuri, 17 iulie 2024, de Tribunalul Uniunii Europene. TUE a admis acţiunea depusă în 2021 de cinci eurodeputate ecologiste (membre ale Grupului Verzilor din Parlamentul European) și a anulat decizia prin care Comisia Europeană a trecut la secret cele două contracte: cel de achiziţie anticipată și cel de achiziţie propriu-zisă. Subliniem că hotărârea TUE a fost pronunţată în unanimitate de cei trei judecători (Jesper Svenningsen, Colm Mac Eochaidh si Jose Martín y Perez de Nanclares).
Iată minuta TUE din cauza nr. T-689/21:
„1) Anulează Decizia C(2022)1038 final a Comisiei Europene din 15 februarie 2022 în măsura în care Comisia a refuzat un acces mai larg, în primul rând, la definiţiile expresiilor «abatere intenționată» (wilful misconduct) din contractul de achiziţie anticipată încheiat între aceasta și AstraZeneca și «toate eforturile rezonabile posibile» (best reasonable efforts) din contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Pfizer-BioNTech și în contractul de achiziţie încheiat între Comisie și Pfizer-BioNTech, în al doilea rând, la clauzele privind donaţiile și revânzările și, în al treilea rând, la clauzele privind despăgubirea din contractele de achiziţie anticipată și din contractele de achiziţie încheiate între aceasta și societăţile farmaceutice vizate pentru achiziţionarea de vaccinuri împotriva covid-19 în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.
2) Respinge în rest acţiunea.
3) Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente cererii introductive în versiunea sa iniţială.”
Reacţia lui Terheș
Înainte de a vă lăsa să citiţi decizia TUE, menţionăm că imediat după pronunţare, europarlamentarul Cristian Terheș a scris pe Facebook: „Vom continua demersurile pentru publicarea acestor contracte, pentru ca cetăţenii să afle ce e în spatele celui mai mare caz de corupţie și abuz din istoria UE”. Amintim că Terheș a fost primul deputat european care a luat atitudine cu privire la refuzul Comisiei Europene de a face publice cele două contracte, în forma lor integrală. În 2021, Terheș a arătat în plenul Parlamentului European răspunsul mizerabil primit din partea executivului comunitar, care a publicat contractele doar într-o versiune puternic cenzurată.
Încheiem, menţionând ‒ spre cinstea lor ‒ numele celor cinci deputate europene care au dat în judecată Comisia Europeană la Tribunalul UE:
– Margrete Auken (Danemarca);
– Tilly Metz (Luxemburg);
– Jutta Paulus (Germania);
– Michele Rivasi (Franţa, decedată în 2023; acţiunea la TUE a fost preluată de fiica ei, Emilie Mosnier);
– Kimberly van Sparrentak (Olanda).
Redăm principalele pasaje din decizia Tribunalului Uniunii Europene:
„1. Prin acţiunea lor întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele, doamnele Margrete Auken, Tilly Metz, Jutta Paulus și Kimberly van Sparrentak, membre ale Parlamentului European, precum și doamna Emilie Mosnier, succesoare în drepturi a mamei sale, doamna Michèle Rivasi, membră a Parlamentului European (decedată), solicită anularea Deciziei C(2022) 1038 final a Comisiei Europene din 15 februarie 2022, adoptată în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43), prin care li s-a acordat un acces parţial la contractele de achiziţie anticipată și la contractele de achiziţie încheiate între Comisie și întreprinderile farmaceutice în cauza pentru achiziţionarea de vaccinuri împotriva covid-19 (denumită în continuare „decizia atacată”).
I. Istoricul cauzei
2. La 14 aprilie 2020, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (UE) 2020/521 de activare a sprijinului de urgență în temeiul Regulamentului (UE) 2016/369 și de modificare a dispoziţiilor acestuia având în vedere epidemia de covid-19 (JO 2020, L 117, p. 3). Prin acest regulament, Consiliul a activat asistența de urgență instituită prin Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului din 15 martie 2016 privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (JO 2016, L 70, p. 1), ca una dintre măsurile care era necesar să permită Uniunii Europene în ansamblul sau să facă față crizei provocate de pandemia de covid-19, într-un spirit de solidaritate, ţinând seama de constrângerile legate de răspândirea rapidă a virusului și întrucât amploarea și caracterul transnaţional al acestei răspândiri și al efectelor sale au făcut necesar un răspuns global.
3. La 17 iunie 2020, Comisia a publicat Comunicarea intitulată „Strategia UE privind vaccinurile împotriva covid-19” [COM(2020) 245 final]. Această strategie, care viza accelerarea dezvoltării, fabricării și introducerii vaccinurilor împotriva covid-19, se baza pe doi piloni. Primul era acela de a asigura o producţie suficientă de vaccinuri în Uniune și, astfel, o aprovizionare suficientă a statelor membre prin intermediul unor contracte de achiziţie anticipată încheiate cu producătorul de vaccinuri prin intermediul instrumentului de ajutor de urgență, astfel cum a fost activat prin Regulamentul 2020/521. Cel de al doilea a fost adaptarea cadrului de reglementare al Uniunii la urgența actuală și utilizarea flexibilităţii în materie de reglementare existente la momentul respectiv pentru a accelera dezvoltarea, autorizarea și disponibilitatea vaccinurilor, cu respectarea standardelor de calitate, siguranţă și eficacitate pentru vaccinuri.
4. Potrivit Comisiei, cadrul propus era necesar să fie analizat ca o „poliţă de asigurare”, constând în transferul unei părți a riscului suportat de industria farmaceutică către autorităţile publice, în schimbul căruia statele membre erau asigurate că beneficiază de un acces echitabil și la prețuri accesibile la un vaccin dacă acesta urma să fie realizat.
5. Prin scrisoarea din 20 ianuarie 2021 adresată preşedintei și secretarului general al Comisiei, înregistrată în ziua următoare sub numărul de referinţă GESTDEM 2021/0389, şase membri ai Parlamentului (denumiţi în continuare „cei şase deputaţi”), printre care și cele cinci reclamante iniţiale, au solicitat accesul, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, „la diferite contracte ‒ contracte de achiziţie anticipată ‒ încheiate între Comisie și societăţile farmaceutice în vederea achiziţionării de vaccinuri împotriva covid-19” (denumită în continuare „cererea iniţială”). Se preciză că, după cunoştinţa celor şase deputaţi, fuseseră deja semnate contracte cu societăţile AstraZeneca, Sanofi-GSK, Johnson and Johnson, BioNTech-Pfizer, CureVac și Moderna, astfel încât cererea privea contractele menţionate, precum și pe cele care ar putea fi încheiate după data cererii, precum cel prevăzut cu Novavax.
6. Prin scrisoarea din 11 martie 2021, directoarea generală a Direcţiei Generale (DG) Sănătate și Siguranţa Alimentară a Comisiei (denumită în continuare „DG Sănătate”) i-a informat pe cei şase deputaţi că identificase opt documente care corespundeau cererii iniţiale, și anume şase contracte de achiziţie anticipată și două contracte de achiziţie. Aceasta a arătat că a făcut publică, pe pagini de internet, o versiune cenzurată a trei dintre contractele de achiziţie anticipată menţionate, și anume a celor încheiate cu AstraZeneca, cu Sanofi-GSK și cu CureVac, și că a continuat evaluarea documentelor rămase și consultările cu terţii în cauză în vederea adoptării unor decizii referitoare la divulgarea lor.
7. Prin scrisoarea din 9 iunie 2021, directoarea generală a DG Sănătate i-a informat pe cei şase deputaţi că, drept răspuns la cererea iniţială, a fost acordat un acces parţial la nouă documente identificate ca făcând parte din aceasta, și anume la cele opt documente menţionate la punctul 6 de mai sus, precum și la un contract de achiziţie suplimentar încheiat cu Pfizer-BioNTech. Aceasta a arătat că versiunile cenzurate ale documentelor menţionate fuseseră făcute publice pe o pagina de internet și că pasajele fuseseră ocultate în temeiul excepţiilor referitoare la protecţia vieţii private și a integrităţii individului, la protecţia intereselor comerciale și, respectiv, la protecţia procesului decizional al instituţiilor, prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b), la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă și la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.
8. Prin scrisoarea din 30 iunie 2021, înregistrată în ziua următoare, cei şase deputaţi au prezentat, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, o cerere de confirmare prin care solicitau revizuirea de către Comisie a poziţiei sale în ceea ce priveşte cele nouă documente identificate și divulgarea lor în integralitate, cu excluderea pasajelor care intră sub incidenta excepţiei privind protecţia vieţii private și a integrităţii individului, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menţionat (denumită în continuare „cererea de confirmare”). Aceştia au invocat în special împrejurarea că prețurile indicate în toate contractele de achiziţie anticipată încheiate, precum și versiunile integrale ale contractelor de achiziţie anticipată încheiate cu AstraZeneca, Pfizer-BioNTech și Moderna făcuseră obiectul unor scurgeri de informaţii pe o reţea socială și în mass-media, între decembrie 2020 și aprilie 2021.
9. La 13 august 2021, Secretariatul General al Comisiei i-a informat pe cei şase deputaţi că nu este încă în măsură să răspundă la cererea lor de confirmare. La această dată, lipsa unui răspuns la cererea de confirmare a dat naştere unei decizii implicite de respingere a cererii menţionate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.
10. La 15 februarie 2022 și după consultarea întreprinderilor farmaceutice în cauză în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 (denumite în continuare „întreprinderile în cauză”), Comisia a adoptat decizia atacată. În această decizie se arată că, în cadrul evaluării cererii de confirmare, Secretariatul General al Comisiei a efectuat o nouă examinare a răspunsului dat la cererea iniţială de către DG Sănătate și că, în urma acestei noi examinări, 13 documente au fost identificate ca făcând parte din cererea de acces la documente, și anume cele 9 documente menţionate la punctul 7 de mai sus, precum și 4 documente suplimentare.
11. Prin decizia atacată, Comisia a acordat astfel un acces parţial la următoarele documente (denumite în continuare, împreună, „contractele în cauză”):
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și AstraZeneca [referinţa ARES(2020)4849918, documentul 1];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Sanofi-GSK [referinţa ARES(2020)5034184, documentul 2];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Janssen Pharmaceutica [referinţa ARES(2020)5806059, documentul 3];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Pfizer-BioNTech [referinţa ARES(2021)256798, documentul 4];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și CureVac [referinţa ARES(2021)256728, documentul 5];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Moderna [referinţa ARES(2021)256592, documentul 6];
– contractul de achiziţie încheiat între Comisie și Pfizer-BioNTech [referinţa ARES(2021)1601544, documentul 7];
– contractul de achiziţie încheiat între Comisie și Moderna [referinţa ARES(2021)1601566, documentul 8];
– actul adiţional I la contractul de achiziţie încheiat între Comisie și Moderna [referinţa ARES(2021)7098313, documentul 9];
– actul adiţional II la contractul de achiziţie încheiat între Comisie și Moderna [referinţa ARES(2021)5602046, documentul 10];
– al doilea contract de achiziţie încheiat între Comisie și Pfizer-BioNTech, părţile 1 și 2 [referinţa ARES(2021)3404228, documentul 11];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Novavax [referinţa ARES(2021)6475411, documentul 12];
– contractul de achiziţie anticipată încheiat între Comisie și Valneva [referinţa ARES(2021)7403909, documentul 13].
12. Mai precis, Comisia a acordat un acces parţial mai larg la documentele 1-8 și 11, divulgate anterior, precum și un acces parţial la documentele 9, 10, 12 și 13, care nu fuseseră divulgate până atunci în mod public, într-o formă cenzurată. Versiunile cenzurate ale documentelor menţionate erau anexate la decizia atacată.
13. Comisia a invocat, în decizia atacată, excepţia referitoare la protecţia vieţii private și a integrităţii individului și excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză pentru a justifica accesul numai parţial la contractele în cauză.
II. Concluziile părţilor
14. În memoriul în adaptarea cererii introductive, reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente cererii introductive în versiunea sa iniţială.
15. În memoriul în apărare, în care erau incluse, la cererea Tribunalului, observaţiile sale cu privire la memoriul în adaptare, Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acţiunii, astfel cum a fost adaptată;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată. (…)
A. Cu privire la primul motiv și cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv, întemeiate pe aplicarea eronată a excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale în privinţa unor informaţii care nu intră sub incidența excepţiei menţionate, pe nemotivare în această privinţă, precum și pe aplicarea incoerentă a excepţiei menţionate
17. Prin intermediul primului motiv și prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, astfel cum au fost adaptate, reclamantele susţin că Comisia a aplicat în mod eronat excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale în cazul unor informaţii care nu ar intra sub incidența excepţiei menţionate, ocultând, integral sau parţial, următoarele elemente:
– definiţiile și în special definiţiile expresiilor „abatere intenţionată” (wilful misconduct) din documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” (best reasonable efforts) din documentele 4 și 7;
– clauzele referitoare la calendarele auditurilor și la stocarea datelor;
– clauzele referitoare la costurile legate de studiile privind siguranţa după lansare și gestionarea riscurilor;
– clauzele referitoare la donaţii și la vânzări;
– clauzele referitoare la regimul răspunderii în cazul încălcării protecţiei datelor cu caracter personal.
18. Reclamantele susţin că informaţiile enumerate la punctul 17 de mai sus nu prezentau un interes comercial, astfel încât nu ar intra sub incidența excepţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.
19. Reclamantele susţin că Comisia nu a indicat nici motivele pentru care excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale se aplica informaţiilor enumerate la punctul 17 de mai sus, nici modul în care accesul la informaţiile respective putea aduce, previzibil în mod rezonabil, concret și efectiv atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză. Pe de alta parte, Comisia ar fi aplicat excepţia menţionată în mod incoerent, eliminând din anumite contracte informaţii care erau totuşi accesibile între
20. În plus, reclamantele afirmă că, ţinând seama de contextul pandemiei de covid-19 în care au fost încheiate contractele în cauză, în special contractele de achiziţie anticipată, și de finanţare din fonduri publice a unor importante activităţi de cercetare și de dezvoltare pentru dezvoltarea, cu un rezultat incert la acel moment, a unei serii de vaccinuri prin intermediul plăților anticipate efectuate în favoarea întreprinderilor în cauza în temeiul contractelor de achiziţie anticipată, nu există o piaţă comercială pentru vaccinurile împotriva covid-19. Natura contractelor în cauză ar fi astfel diferită de cea a unei relaţii comerciale obişnuite. Prin urmare, Comisia ar fi aplicat în mod eronat, în decizia atacată, excepţia privind protecţia intereselor comerciale și a ocultat definiţiile și celelalte informaţii.
21. Comisia contestă aceasta argumentaţie.
22. Comisia susţine că toate contractele în cauză au făcut obiectul, în integralitatea lor, al unor negocieri individuale, astfel încât formularea specifică a diverselor definiţii și a celorlalte clauze contractuale ar reflecta compromisurile complexe găsite în cadrul negocierilor individuale menţionate. Aceasta arată că criteriul pertinent pentru a aprecia dacă divulgarea clauzelor contractuale poate compromite interesul protejat de articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 este dacă conţinutul clauzelor în cauză pune în discuţie interesele comerciale ale părţilor contractante. Or, definiţiile ar preciza domeniul de aplicare al obligaţiilor convenite și ar determina din punct de vedere material conţinutul contractului, astfel încât acestea ar fi „normative”. Pe de altă parte, în speţă anumite definitivate, precum expresiile „toate eforturile rezonabile posibile” sau „abatere intenţionată”, și alte obligaţii reciproce ar pune în discuţie interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză, din moment ce acestea ar putea angaja răspunderea lor contractuală și extra contractuală.
23. Comisia afirmă că a indicat, în decizia atacată, contextul și caracterul excepţional al procedurii de achiziţii pentru vaccinurile împotriva covid-19 pentru a explica relevanța anumitor informaţii cuprinse în documentele solicitate din punct de vedere economic și comercial. Aceste informaţii contextuale ar clarifica motivele care au stat la baza procesului individual de negociere a contractelor de achiziţie de vaccinuri împotriva covid-19 și dimensiunea mondială a achiziţionării vaccinurilor respective, subliniind sensibilitatea, din punct de vedere comercial, a anumitor informaţii conţinute în contractele încheiate între Comisie și întreprinderile în cauză.
24. Pe de altă parte, Comisia consideră că aplicarea excepţiei privind protecţia intereselor comerciale nu este condiţionată de existența unei pieţe deschise liberei concurente pentru un produs. În plus, circumstanţele specifice în care a avut loc achiziţionarea de vaccinuri ar susţine ca întreprinderile în cauză se confruntau cu o presiune concurenţială crescută pentru a livra cantități foarte mari de vaccinuri într-un interval de timp foarte scurt. Pe de altă parte, aceasta subliniază că toate întreprinderile vizate sunt în mod incontestabil întreprinderi active la scară mondială și supuse forţelor concurenţiale ale pieţei, ale căror interese pot intra în domeniul de aplicare al excepţiei în cauză. Natura comercială a activităţilor lor, în special de furnizare de vaccinuri împotriva covid-19, nu ar fi afectată de subvenţia publică parţială pentru cercetare și dezvoltare pentru a crește şansele de a avea mai multe vaccinuri și de a le obţine mai rapid.
1. Observaţii introductive
25. Tribunalul arată că criticile invocate în cadrul primului motiv și al primului aspect al celui de al doilea motiv în ceea ce priveşte clauzele referitoare la donaţii și la revânzări se suprapun cu cele invocate în cadrul celui de al şaptelea aspect al celui de al doilea motiv. Prin urmare, criticile menţionate vor fi analizate în cadrul acestui aspect al celui de al doilea motiv (a se vedea punctele 179-184 de mai jos).
26. În ceea ce priveşte clauzele referitoare la calendarele auditurilor și la stocarea datelor, la cheltuielile privind studiile de securitate după lansarea și gestionarea riscurilor și la regimul de răspundere în cazul încălcării protecţiei datelor cu caracter personal, este necesar să se constate că reclamantele fac referire la acestea doar în mod sumar la punctele 32 și 43 din cererea introductivă, precum și la punctele 25 și 33 din memoriul în adaptare.
27. Or, decizia atacată nu menţionează în mod explicit un refuz al accesului la aceste clauze. În plus, în lipsa unor precizări cu privire la ocultările vizate de aceasta argumentaţie a reclamantelor, Tribunalul nu a fost în măsură nici să identifice astfel de clauze în documentele prezentate de Comisie ca răspuns la măsura de cercetare judecătorească adoptată în temeiul articolului 91 litera (c) și al articolului 104 din Regulamentul de procedura al Tribunalului. De altfel, Tribunalul observă că clauzele privind „verificările și auditurile” (checks and audits) sunt divulgate integral în documentele 1, 2, 3, 5, 6, 8, 12 si 13. În plus, perioada în care pot fi iniţiate astfel de „verificări și audituri” a fost divulgată în documentele 4, 7 și 11. În ceea ce priveşte documentele 9 si 10, acestea nu menţionează astfel de „verificări și auditori”.
28. Având în vedere cele de mai sus, examinarea temeiniciei primului motiv și a primului aspect al celui de al doilea motiv poate privi numai refuzul accesului la definiţiile expresiilor „abatere intenţionată”și „toate eforturile rezonabile posibile”.
29. Potrivit articolului 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, instituţiile Uniunii resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.
30. În acest cadru, este necesar să fieamintit că reiese din însuşi modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 ca o simplă atingere adusă intereselor vizate poate justifica aplicarea, dacă este cazul, a uneia dintre excepţiile enumerate la acest articol, fără ca aceasta ingerinţă să fie necesar să atingă un prag de gravitate deosebit (Hotărârea din 22 ianuarie 2020, PTC Therapeutics International/EMA, C-175/18 P, EU:C:2020:23, punctul 90).
31. În ceea ce priveşte conceptul de interese comerciale, este necesar să se arate că Regulamentul nr. 1049/2001 nu defineşte această noţiune, cu excepţia situaţiei în care precizează că aceste interese pot acoperi proprietatea intelectuală a unei anumite persoane fizice sau juridice. În plus, este necesar să fie amintit că, pentru a justifica respingerea cererii de acces la un document a cărui divulgare este solicitată, nu este suficient, în principiu, ca acest document să intre sub incidența unei activităţi comerciale, ci revine instituţiei în cauza sarcina de a furniza explicaţii cu privire la modul în care accesul la acest document ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale și de a demonstra că acest risc de a aduce atingere este previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 2014, Consiliul/in’t Veld, C-350/12 P, EU:C:2014:2039, punctul 52 și jurisprudenţa citată, și Hotărârea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctele 103-105 și jurisprudenţa citată).
32. Pe de altă parte, analiza pe care este necesar să o efectueze instituţia pentru a aplica o excepţie este necesar să fie efectuată în mod concret și este necesar să reiasă din motivarea deciziei (a se vedea Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T-380/04, nepublicată, EU:T:2008:19, punctul 86 și jurisprudența citată).
33. În acest cadru, este necesar să se observe că nu orice informaţie referitoare la o societate și la relaţiile sale comerciale poate fi considerată ca intrând sub incidența protecţiei care este necesar să fie garantată intereselor comerciale conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, în caz contrar fiind împiedicată aplicarea principiului general care constă în a permite publicului accesul cât mai larg posibil la documentele deţinute de instituţii (a se vedea Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alții/Comisia, T-516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctul 81 și jurisprudenţa citată). Totuşi, aceasta protecţie poate acoperi informaţii comerciale sensibile, cum ar fi informaţii privind strategiile comerciale ale întreprinderilor, cuantumurile vânzărilor, cotele de piaţă sau relaţiile lor comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Agrofert Holding, C-477/10 P, EU:C:2012:394, punctele 56-54, și Hotărârea din 9 septembrie 2014, MasterCard și alţii/Comisia, T-516/11, nepublicată, EU:T:2014:759, punctele 82 și 83).
34. În contextul aplicării dispoziţiilor Regulamentului nr. 1049/2001, obligaţia unei instituţii de a-şi motiva decizia prin care respinge acordarea accesului la un document are ca obiectiv, pe de o parte, să acorde celui interesat o indicaţie suficientă pentru a afla dacă decizia este bine fundamentată sau este, eventual, afectată de un viciu ce permite contestarea validităţii sale și, pe de altă parte, să permită instanţei Uniunii să exercite controlul de legalitate asupra deciziei. Întinderea acestei obligaţii depinde de natura actului în cauză și de contextul adoptării sale (a se vedea Hotărârea din 6 februarie 2020, Compania de Tranvias de la Coruña/Comisia, T-485/18, EU:T:2020:35, punctul 20 și jurisprudenţa citată).
35. Potrivit jurisprudenţei, obligaţia de motivare nu implică totuşi obligaţia instituţiei în cauză de a răspunde la fiecare dintre argumentele invocate în cursul procedurii care precedă adoptarea deciziei finale atacate (a se vedea Hotărârea din 25 septembrie 2018, Psara și alţii/Parlamentul, T-639/15-T-666/15 și T-94/16, EU:T:2018:602, punctul 134 și jurisprudenţa citată).
36. Cu toate acestea, deși contextul adoptării deciziei poate simplifica cerinţele de motivare care sunt în sarcina instituţiei în cauză, acesta poate de asemenea, în schimb, să le îngreuneze în împrejurări speciale. Aceasta este situaţia atunci când, în cursul procedurii cererii de acces la documente, solicitantul prezintă elemente susceptibile să pună în discuţie temeinicia primului refuz. În aceste împrejurări, cerinţele de motivare impun instituţiei obligaţia de a răspunde la o cerere de confirmare indicând motivele pentru care aceste elemente nu sunt de natura să îi permită să îşi modifice poziţia. În caz contrar, solicitantul nu ar fi în măsură să înţeleagă raţiunile pentru care autorul răspunsului la cererea de confirmare a decis să menţină aceleaşi motive pentru a confirma refuzul (Hotărârea din 6 aprilie 2000, Kuijer/Consiliul, T-188/98, EU:T:2000:101, punctele 45 și 46).
37. În lumina acestor consideraţii este necesar să fie analizate argumentele reclamantelor potrivit cărora, pe de o parte, Comisia a aplicat în mod eronat excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale în cazul contractelor în cauză, în special în cazul definiţiilor și mai precis al definiţiilor expresiilor „abatere intenţionată”în documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” în documentele 4 și 7.
2. Cu privire la motivarea deciziei atacate în ceea ce priveşte ocultarea parţială a deciziilor
38. Reclamantele arată că definiţiile din contractele în cauză nu intră sub incidența excepţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 și contestă caracterul suficient al motivării deciziei atacate pentru a justifica ocultarea parţială a acestora.
39. Tribunalul arată că simpla lectură a contractelor în cauză, astfel cum au fost divulgate prin decizia atacată, demonstrează că, deși anumite definiţii sunt identice, altele, inclusiv definiţiile care par de natura tehnică și potenţial puțin controversate, au făcut obiectul unor negocieri individuale și specifice, astfel cum arată Comisia și astfel cum reiese în special din diverse adăugiri sau din precizări suplimentare.
40. În consecinţă, chiar dacă prezența unor definiţii în contractele în cauză poate fi considerată uzuală, redactarea lor specifică nu poate fi considerată, în toate cazurile, ca fiind „generală și uzuală” în sensul punctului 98 din Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia (T-380/04, nepublicată, EU:T:2008:19). Pe de altă parte, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea menţionată, instituţia refuzase accesul la contractul în discuţie în integralitatea sa, astfel încât pertinența sa în speţă de față, în care Comisia a avut în vedere în mod întemeiat posibilitatea de a acorda un acces parţial la contractele în cauză, este necesar să fierelativizată.
41. Mai precis, în ceea ce priveşte ocultarea definiţiilor expresiilor „abatere intenţionată” în documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” în documentele 4 și 7, Tribunalul constată că, în cererea de confirmare, cei şase deputaţi au avut în vedere în mod expres termenii menţionat.
42. În aceste condiţii, decizia atacată, care expune motivele care ar justifica nedivulgarea, integrală sau parţială, a unei întregi categorii de informaţii în contractele în cauza, inclusiv, cu titlu de exemplu, definiţiile referitoare la „vaccin” (vaccine) și la „vaccin adaptat” (adapted vaccine), precum și clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire, nu lăsa să se întrevadă în mod expres, nici măcar în mod succint, motivele pentru care au fost ocultate alte definiţii, în special definiţiile expresiilor „abatere intenţionată” din documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” din documentele 4 și 7, vizate în mod expres de cei şase deputaţi în cererea lor de confirmare.
43. Aceasta concluzie nu poate fi repusă în discuţie de argumentaţie dezvoltată de Comisie în înscrisurile sale și în şedinţa, potrivit căreia definiţiile ar preciza domeniul de aplicare al obligaţiilor convenite și ar determina din punct de vedere material conţinutul contractului, astfel încât ar fi „normative”, și potrivit căreia definiţiile „abatere intenţionată” din documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” din documentele 4 și 7 ar pune în discuţie interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză, din moment ce ele ar putea angaja răspunderea contractuală și extra contractuală a acestora din urmă.
44. Astfel, aceste explicaţii nu au fost invocate în decizia atacată și nu pot fi deduse din cele care figurează în aceasta, inclusiv la punctul 2.1.4 din decizia menţionată, care priveşte tocmai angajarea răspunderii întreprinderilor în cauză. Or, instanța Uniunii nu este obligată să țină seama de explicaţiile suplimentare furnizate numai pe parcursul procesului de autorul actului în discuţie pentru a aprecia respectarea obligaţii de motivare, în caz contrar existând riscul de a afecta repartizarea competențelor între administraţie și instanța Uniunii și de a slabi controlul legalităţii actelor administraţiei (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2023, BEI și Comisia/ClientEarth, C-212/21 P si C-223/21 P, EU:C:2023:546, punctul 43 și jurisprudenţa citată).
45. Rezultă că motivele deciziei atacate nu permit reclamantelor să înţeleagă motivele specifice care au condus la aceste ocultări, nici instanţei Uniunii să îşi exercite controlul asupra legalităţii ocultărilor respective, în sensul jurisprudenţei amintite la punctele 31, 34 si 36 de mai sus.
46. Prin urmare, reclamantele susţin în mod întemeiat că Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 prin faptul că nu a furnizat explicaţii suficiente care să permită să se stabilească în ce mod accesul la definiţiile în cauză ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale AstraZeneca și, respectiv, ale Pfizer-BioNTech.
47. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Comisia a aplicat în mod incoerent excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale în privinţa definiţiilor, aceasta critică se suprapune cu al treilea motiv, astfel încât este necesar să fie examinată în cadrul motivului menţionat.
B. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe lipsa justificării aplicării excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale și pe încălcarea Regulamentului nr. 1049/2001 în măsura în care Comisia nu ar fi realizat o strictă interpretare și aplicare a excepţiei menţionate mai sus
48. Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele critică modul în care Comisia a aplicat excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale pentru a elimina contractele în cauză ale anumitor părți privind şase categorii de informaţii, printre care:
– amplasarea unităţilor de producţie;
– drepturile de proprietate intelectuală;
– avansuri sau plăti anticipate;
– clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire;
– calendarele de livrare;
– clauzele referitoare la donaţii și la vânzări.
49. Reclamantele reproşează de asemenea Comisiei că nu a justificat suficient, în decizia atacată, aplicarea excepţiei menţionate.
50. Comisia contestă această argumentaţie.
1. Cu privire la refuzul accesului la localizarea unităţilor de producţie
51. Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, astfel cum a fost adaptat, reclamantele susţin că excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale nu se opune divulgării informaţiilor referitoare la localizarea unităţilor de producţie și a subcontractanţii întreprinderilor în cauză.
52. În plus, reclamantele contesta caracterul suficient al motivării expuse în decizia atacată în această privinţă și temeinicia acesteia. Aceasta nu ar menţiona împrejurarea că informaţiile în cauză se aflau deja în domeniul public. Ea nu ar expune nici motivele pentru care aceste informaţii, alte informaţii sau informaţii mai ample privind localizarea unităţilor de producţie ar fi necesar să fie considerate confidenţiale și nici modul în care divulgarea acestor informaţii, care ar privi însă primele 18 luni ale pandemiei, ar putea aduce atingere intereselor comerciale actuale ale întreprinderilor în cauză.
53. Reclamantele adăugă că au un interes pentru divulgarea unităţilor menţionate în contractele în cauză care s-ar afla deja în domeniul public în scopul comparării cu cele care figurează în contractele în cauză. În plus, divulgarea lor ar fi importantă pentru ca publicul să poată verifica unde au fost investite fondurile publice și în ce condiţii au fost dezvoltate, produse, depozitate și transportate primele vaccinuri.
54. Comisia contestă această argumentaţie.
55. În speţă, este necesarsă fie respinsă de la bun început, ca fiind inoperantă, argumentaţia reclamantelor potrivit căreia, în esenţă, divulgarea informaţiilor referitoare la localizarea unităţilor de producţie ale întreprinderilor în cauză și la relaţiile lor comerciale cu subcontractanţii lor nu ar putea aduce atingere intereselor comerciale actuale ale întreprinderilor în cauză.
56. Astfel, aprecierea temeiniciei aplicării uneia dintre excepţiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 este necesar să fie efectuată în raport cu faptele existente la data adoptării deciziei prin care se refuză accesul la documente în temeiul acestei excepţii (a se vedea Hotărârea din 11 mai 2017, Suedia/Comisia, C-562/14 P, EU:C:2017:356, punctul 63 și jurisprudenţa citată, și Hotărârea din 6 februarie 2020, Compania de Tranvias de la Coruña/Comisia, T-485/18, EU:T:2020:35, punctul 36 și jurisprudenţa citată) și informaţiile de care instituţia putea să dispună la momentul la care a adoptat-o (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctul 133 și jurisprudenţa citată), și anume, în speţă, 15 februarie 2022.
57. În continuare, reclamantele susţin în esenţă că anumite informaţii referitoare la unităţile de producţie și la subcontractanţii întreprinderilor în cauză se află deja în domeniul public prin intermediul unei hărţi interactive publicate pe site-ul internet al Comisiei și în rapoarte publice ale Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA), astfel încât informaţiile mai ample referitoare la aceste unităţi și la relaţiile comerciale ale întreprinderilor menţionate cu subcontractanţii lor, ocultate în speţă, nu ar fi informaţii comerciale sensibile. Reclamantele reproşează Comisiei că nu a abordat aceste consideraţii în decizia atacată.
58. În această privinţă, este necesar să fie tratat că, în decizia atacată, Comisia a indicat că alegerea de a avea o unitate de producţie într-un anumit loc sau de a apela la un anumit subcontractant ține de strategia comercială internă a întreprinderilor în cauză și rezultă dintr-o anumită alegere economică. Identitatea unităţilor respective și relaţia lor economică sau industrială cu întreprinderea în cauză nu ar face parte din domeniul public. Aceasta a concluzionat că divulgarea de informaţii privind unităţile de producţie ale întreprinderilor în cauză, în special articolul I.6.3 din documentul 4 și anexele la toate contractele în cauză privind subcontractanţii întreprinderilor menţionate, ar dezvălui concurenţilor întreprinderilor menţionate elemente importante ale capacitaţilor lor industriale și ar putea aduce atingere capacitaţilor lor industriale de a produce vaccinul sau chiar, în cele din urmă, ar împiedica, din motive economice, executarea integrală a contractelor încheiate.
59. După consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că acestea prezintă, cu un nivel de detaliu variabil, identitatea și localizarea unităţilor de producţie ale întreprinderilor în cauza și ale diferitelor subcontracte anti sau parteneri ai acestora, precum și, după caz, atribuirea unor sarcini printre entităţile enumerate. În plus, în unele cazuri, au fost aduse modificări, cum ar fi adăugiri sau modificări ale unităţilor sau ale partenerilor, în raport cu contractul de achiziţie anticipată.
60. Prin urmare, Comisia a considerat în mod întemeiat, în decizia atacată, că informaţiile privind localizarea unităţilor de producţie și subcontractanţii întreprinderilor în cauză ocultate în contractele în cauză făceau parte din relaţiile lor comerciale și, în fine, din capacitatea și din strategia lor industrială și comercială.
61. Or, astfel cum s-a amintit la punctul 33 de mai sus, protecţia care este necesar să fie garantată intereselor comerciale în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 poate acoperi asemenea informaţii.
62. Pe de altă parte, informaţiile care figurează în contractele în cauză nu pot fi considerate istorice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2015, Axa Versicherung/Comisia, T-677/13, EU:T:2015:473, punctul 154 și jurisprudenţa citată, și Ordonanţa din 12 iulie 2018, RATP/Comisia, T-250/18 R, nepublicată, EU:T:2018:458, punctele 55 si 57). Astfel, aceste date erau mai recente de doi ani și, după cum reiese din răspunsul Comisiei la o întrebare adresată cu titlu de măsură de organizare a procedurii, majoritatea contractelor în cauză erau încă în curs de executare la momentul adoptării deciziei atacate.
63. Concluzia care figurează la punctul 60 de mai sus nu este infirmată nici de publicarea, pe site-ul internet al Comisiei, a unei hărţi interactive care ilustrează „capacităţile de producţie de vaccinuri împotriva covid-19 în [Uniune]” (interactive map showing the production capacities of covid-19 vaccines in the EU).
64. Astfel, după cum a confirmat Comisia în răspunsul la o întrebare adresată de Tribunal cu titlu de măsură de organizare a procedurii, harta interactivă nu conţine informaţii cu privire la localizarea pe teritoriul Uniunii a unităţilor de producţie de vaccinuri împotriva covid-19 care figurează în contractele în cauză. Cel mult, astfel cum a admis Comisia, aplicarea filtrului „contracted by APA manufacturer” (în temeiul unui contract cu un producător care a încheia un contract de achiziţie anticipată) evidenţiază o singură unitate de producţie, situată în Germania, care nu figurează în contractele la care reclamantele au solicitat accesul.
65. Prin urmare, contrar celor susţinute de reclamante, harta interactivă nu indică nici locul exact al unităţilor de producţie a vaccinurilor împotriva covid-19 care fac obiectul contractelor în cauză, nici numele eventualilor subcontract anti în cauză.
66. Pe de altă parte, deși rapoartele publice ale EMA privind diferitele vaccinuri împotriva covid-19 conţin informaţii cu privire la unităţile de producţie, această împrejurare nu este, ca atare, de natură să oblige Comisia să comunice toate informaţiile privind amplasarea unităţilor de producţie și a subcontractanţilor întreprinderilor în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, BCE/Espirito Santo Financial (Portugalia), C-442/18 P, EU:C:2019:1117, punctul 56].
67. În consecinţă, Comisia nu a săvârşit o eroare de drept atunci când a ocultat informaţii privind localizarea unităţilor de producţie și a subcontractanţii întreprinderilor în cauză.
68. În sfârşit, dat fiind că informaţiile privind localizarea unităţilor de producţie și a subcontractanţii întreprinderilor în cauză nu au fost divulgate de Comisie prin intermediul cardului interactiv, decizia atacată nu este afectată de nicio insuficiență a motivării în privinţa cardului menţionat.
69. Având în vedere cele de mai sus, al doilea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fie respins.
70. În sfârşit, în măsura în care argumentaţia reclamantelor privind interesul divulgării informaţiilor referitoare la localizarea unităţilor de producţie ocultate se suprapune cu cea invocată în cadrul celui de al patrulea motiv, aceasta argumentaţie va fi analizată în cadrul motivului menţionat (a se vedea punctul 210 de mai jos).
2. Cu privire la refuzul parţial al accesului la clauzele în materia dreptului de proprietate intelectuală
71. Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contestă caracterul suficient al motivării deciziei atacate și temeinicia acesteia pentru a justifica ocultarea parţială a clauzelor în materie de proprietate intelectuală în temeiul excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.
72. Reclamantele apreciază că sunt ipotetice consideraţiile expuse în decizia atacată potrivit cărora divulgarea informaţiilor ocultate ar prezenta un risc de atingere adusă intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, întrucât ar crește presiunea exercitată asupra întreprinderilor menţionate pentru ca acestea să pună la dispoziţie o parte din know-how-ul lor și ar avea efecte nefaste asupra capacităţii lor industriale. În plus, acestea susţin că Comisia nu a indicat elementele clauzelor în materia dreptului de proprietate intelectuală care ar explica motivele concrete și specifice ale nedivulgării lor.
73. Comisia contestă această argumentaţie.
a) Cu privire la motivarea deciziei atacate
74. Tribunalul arată că, în cererea de confirmare, cei şase deputaţi au solicitat în mod expres divulgarea clauzelor în materia dreptului de proprietate intelectuală.
75. În speţă, prin decizia atacată, Comisia a ocultat parţial clauzele în materie de drepturi de proprietate intelectuală în documentele 1, 4, 6, 7, 8, 11, 12 si 13.
76. În decizia atacată, Comisia a arătat că informaţiile ocultate în temeiul excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale conţineau elemente sensibile pe plan comercial, precum proprietatea intelectuală. Comisia a indicat de asemenea, în partea din aceasta decizie consacrată riscurilor referitoare la organizarea și la capacitatea industrială a întreprinderilor în cauză, că divulgarea descrierii obligaţiilor reciproce ale părţilor la contractele în cauză în materie de proprietate intelectuală ar dezvălui concurenţilor întreprinderilor în cauză elemente importante ale capacitaţilor lor industriale și ar putea prejudicia capacităţile lor industriale de a produce vaccinul sau chiar, în cele din urmă, împiedică din motive economice executarea integrală a contractelor încheiate. Clauzele menţionate ar prevedea fie dreptul exclusiv al întreprinderii în cauză de a beneficia de drepturile de proprietate intelectuală rezultate din producerea vaccinului, fie acordarea unei licenţe pentru o parte din aceste drepturi. Întreprinderii în cauză i s-ar putea adresa cereri de acordare fie a unor derogări de la exclusivitate în vederea unor teste clinice ulterioare, fie a unor licenţe suplimentare, fiind astfel supusă unei presiuni crescânde din partea concurenţilor săi pentru a face publică o parte din know-how-ul sau. Astfel de cereri ar deveni mai frecvente, având în vedere nevoile tot mai mari de vaccinuri legate de evoluţia globală a pandemiei.
77. Din aceste consideraţii reiese că Comisia a furnizat explicaţii succinte, fără a divulga conţinutul frazelor sau al segmentelor de frază ocultate, astfel încât să priveze excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale de finalitate a sa esenţială în ceea ce priveşte natura clauzelor în materie de drepturi de proprietate intelectuală parţial ocultate. De asemenea, aceasta a furnizat explicaţii detaliate cu privire la modul în care divulgarea lor putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză.
78. Pe de altă parte, deși Comisia este obligată să expună motivele care justifică aplicarea în speţă a uneia dintre excepţii de la dreptul de acces prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001, aceasta nu are obligaţia de a furniza informaţii care depăşesc ceea ce este necesar pentru ca solicitantul de acces să înţeleagă motivele care stau la baza deciziei sale și pentru ca Tribunalul să controleze legalitatea acesteia din urmă (Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Terezakis/Comisia, T-380/04, nepublicată, EU:T:2008:19, punctul 119).
79. Rezultă că motivele deciziei atacate permit reclamantelor să înţeleagă motivele specifice care au determinat Comisia să oculteze, în parte, în contractele în cauză clauzele în materia drepturilor de proprietate intelectuală și instanţei Uniunii să îşi exercite controlul asupra legalităţii ocultărilor respective, în sensul jurisprudenţei amintite la punctele 34, 35 si 78 de mai sus.
80. Prin urmare, critica întemeiată pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în aceasta privinţă este necesar să fie respinsă.
b) Cu privire la temeinicia motivării deciziei atacate
81. În ceea ce priveşte temeinicia motivelor invocate de Comisie în decizia atacată pentru a justifica ocultarea parţială a clauzelor în materie de proprietate intelectuală, este necesar să se stabilească dacă Comisia a furnizat explicaţii plauzibile cu privire la modul în care accesul la informaţiile ocultate ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză și dacă atingerea invocată poate fi considerată previzibilă în mod rezonabil, iar nu pur ipotetică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2020, Bronckers/Comisia, T-166/19, EU:T:2020:557, punctul 58).
82. Conform jurisprudenței citate la punctele 30 și 31 de mai sus, Comisia nu este obligată să stabilească existența unui risc cert de atingere adusă protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză.
83. Este suficient ca decizia atacată să cuprindă elemente tangibile care să permită să se conceapă că riscul de atingere adusă intereselor comerciale ale întreprinderilor vizate era, la data adoptării acesteia, previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic, menţionând în special existența, la această dată, a unor motive obiective care să permită să se prevadă în mod rezonabil că asemenea atingeri vor apărea în caz de divulgare a documentelor solicitate de reclamante (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2011, Toland/Parlamentul, T-471/08, EU:T:2011:252, punctele 78 si 79).
84. În speţă, astfel cum se arată la punctul 76 de mai sus, din decizia atacată reiese că Comisia a refuzat accesul integral la clauzele în discuţie, pentru a nu risca să perturbe eventualele luări de poziţie strategice ale întreprinderilor în cauză în ceea ce priveşte exploatarea drepturilor lor, într-o perioadă caracterizată printr-o cerere puternică pentru vaccinurile împotriva covid-19 și în care era posibil să fie introduse cereri de acordare de licenţă de către societăți terţe.
85. După consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că, deși clauzele în materie de proprietate intelectuală prezintă similitudini, fie că figurează sub titlul „Exploatarea rezultatelor” contractului și/sau sub titlul „Drepturi de proprietate intelectuală”, ele nu sunt identice, ceea ce reiese, dacă este cazul, din diverse adaugi. În plus, reclamantele nu contestă nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri împotriva covid-19, nici împrejurarea că erau posibile cereri de acordare a licenţelor. Reclamantele nu contestă nici faptul că riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale unei anumite întreprinderi ar fi specific acesteia.
86. Pe de altă parte, explicaţiile Comisiei din decizia atacată demonstrează că a efectuat o examinare concretă și individuală a cererii de acces la contractele în cauză și că s-a întemeiat pe circumstanţe proprii speței și specifice întreprinderilor în cauză în ceea ce priveşte clauzele în materie de drepturi de proprietate intelectuală pentru a acredita existența unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu ipotetic de atingere adusă protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor menţionate.
87. Din cele de mai sus rezultă că explicaţiile Comisiei din decizia atacată cu privire la existența unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu ipotetic de atingere adusă protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză referitor la divulgarea integrală a clauzelor în materie de proprietate intelectuală sunt întemeiate.
88. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Comisia a aplicat în mod incoerent excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale, această critică se suprapune cu al treilea motiv, astfel încât este necesar să fie examinată în cadrul motivului menţionat.
89. Având în vedere cele de mai sus, al treilea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fie respins.
3. Cu privire la refuzul parţial al accesului la clauzele referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate
90. Prin intermediul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contestă caracterul suficient al motivării deciziei atacate și temeinicia acesteia pentru a justifica ocultarea parţială a clauzelor referitoare la avansuri (domn payments) sau la plăţile anticipate (advance payments) din „anumite” contracte în cauză în temeiul excepţiei privind protecţia intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.
91. Reclamantele contestă consideraţiile invocate în decizia atacată potrivit cărora divulgarea informaţiilor ocultate ar prezenta un risc de atingere adusă intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, întrucât ar permite să se determine valoarea totală a contractului în cauză și preţul pe doză și ar evidenţia strategiile și structurile tarifare ale întreprinderilor menţionate, ceea ce ar putea aduce atingere negocierilor lor pe piaţa mondială și ar putea fi exploatat în detrimentul lor de către concurenţii acestora. Potrivit reclamantelor, Comisia a divulgat cuantumul avansurilor sau al plăților anticipate ale „anumitor” contracte în cauză, iar „unele” dintre aceste sume ar fi cunoscute din cauza scurgerilor de informaţii pe o reţea socială și în mass-media (a se vedea punctul 8 de mai sus). Or, Comisia nu ar fi confirmat că era efectiv posibil să calculeze preţul pe doză sau să tragă alte concluzii sensibile din punct de vedere comercial, în special în ceea ce priveşte strategiile tarifare ale întreprinderilor în cauză, pornind de la informaţiile privind avansurile sau plăţile anticipate ocultate. În acest context, ele subliniază că preţul lăsat în sarcina statelor membre nu a fost divulgat. În orice caz, Comisia nu ar fi explicat în ce mod riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză era previzibil, iar nu ipotetic.
92. Reclamantele reproşează Comisiei că nu a explicat în ce mod divulgarea avansurilor sau a plăților anticipate ar putea dezvălui informaţii cu privire la situaţia actuală a întreprinderilor în cauză și la plata pentru vaccinurile împotriva covid-19.
93. Reclamantele susţin că riscul unui prejudiciu adus intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză în legătură cu negocierile lor cu cumpărători din țări terţe nu ar intra sub incidenta excepţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 și ar fi ipotetic.
94. Reclamantele contestă consideraţiile invocate în decizia atacată potrivit cărora divulgarea integrală a clauzelor din contractele de achiziţie anticipată privind avansurile sau plăţile anticipate ar dezavantaja întreprinderea în cauză față de concurenţii săi, indicând gradul de risc financiar pe care aceasta l-ar fi acceptat prin încheierea contractului în discuţie și prin oferirea unor indicii cu privire la strategia sa tarifară. În opinia lor, aceste elemente nu ar preciza modul în care divulgarea acestor informaţii ar putea aduce atingere în mod concret intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză sau ar putea dezvălui informaţii sensibile cu privire la structurile costurilor acestora.
95. În acest cadru, reclamantele susţin că, deși există vreo justificare pentru ocultarea clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate în contractele de achiziţie anticipată atunci când aceste contracte erau în vigoare, aceasta nu ar mai fi existat la momentul adoptării deciziei atacate. Pe de altă parte, aceste informaţii nu ar putea fi relevante pentru viitoarele negocieri. Ele subliniază că nu au solicitat accesul la contractele în cauză înainte ca acestea din urma să fie semnate și că contractele de achiziţie fuseseră deja semnate la data adoptării deciziei atacate.
96. În sfârşit, reclamantele reproşează Comisiei că nu a pus în balanță interesul întreprinderilor în cauză de a menţine confidenţialitatea clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate și interesul public în sensul transparenței și că nu a justificat ca primul să primeze asupra celui de al doilea.
97. Comisia contestă această argumentaţie.
a) Cu privire la motivarea deciziei atacate
98. Tribunalul arată că, în cererea de confirmare, cei şase deputaţi au contestat motivele refuzului parţial al accesului la informaţiile privind prețurile cuprinse în contractele în cauză expuse în răspunsul din 9 iunie 2021 la cererea lor iniţială.
99. În speţă, prin decizia atacată, Comisia a ocultat parţial clauzele referitoare la preturi și la modalităţile de plată în toate contractele în cauză, cu excepţia documentului 10, acest document neacordând preț Astfel, aceasta a ocultat cuantumul avansurilor sau al plăților anticipate în documentele 2, 3, 4, 12 si 13, însă l-a divulgat în documentele 1, 5 si 6. Pe de altă parte, aceasta a ocultat diverse informaţii în contractele în cauză privind, după caz, în special preţul pe doză, preţul de livrare, preţul sau costul total, suma lăsată în sarcina statelor membre și graficele de plăți.
100. În decizia atacată, mai întâi, Comisia a indicat că informaţiile ocultate în temeiul excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale conţineau elemente sensibile pe plan comercial referitoare în special la prețuri și la prețurile individuale pe doză, la costurile totale estimate ale produselor și la metodologia referitoare la costuri. Comisia a afirmat că divulgarea informaţiilor ocultate ar putea afecta situaţia concurenţială a întreprinderilor în cauză de pe piaţa mondială pentru producţia și comercializarea vaccinurilor împotriva covid-19.
101. În continuare, într-o parte consacrată tocmai riscurilor financiare, Comisia a indicat că clauzele referitoare la prețuri și la condiţiile de achiziţie care figurau în contractele de achiziţie anticipată rămâneau pertinente pentru contractele de achiziţie ulterioare. Comisia a explicat că informaţiile privind prețurile fuseseră ocultate, întrucât divulgarea lor ar permite terţilor să tragă concluzii cu privire la strategiile comerciale și tarifare ale întreprinderilor în cauză, care ar putea fi utilizate de concurenţii acestora din urma pentru a-şi planifica propriile strategii, ceea ce ar aduce o grava atingere negocierilor în curs și viitoare ale întreprinderilor în cauză cu alți cumpărături la nivel internaţional.
102. În ceea ce priveşte, mai precis, avansurile sau plăţile anticipate în contractele de achiziţie anticipată, și anume contribuţia provenită din resursele ajutorului de urgență (a se vedea punctele 2 și 3 de mai sus), Comisia a afirmat că a divulgat contribuţia menţionată pentru aproape toate contractele vizate. Valoarea totală a acestor avansuri se ridică la aproximativ 2,7 miliarde de euro. Aceasta a arătat că, în cazul contractelor în care avansul fusese ocultat, întreprinderile în cauză indicaseră motive concrete pentru a justifica caracterul comercial confidenţial al cuantumului respectiv. În special, dispunând de valoarea avansului, ar fi posibil să se evalueze, în funcţie de practicile pieţei, și să se determine valoarea totală a contractului și, în cele din urmă, preţul pe doză, care ar constitui informaţii comerciale sensibile pentru toate întreprinderile. Aceasta ar putea avea un impact nefast asupra negocierilor întreprinderilor în cauză cu alți cumpărători și ar putea prejudicia toate operaţiunile întreprinderilor menţionate, în măsura în care strategiile și structurile lor tarifare ar fi revelate. Astfel de dificultate pentru întreprinderile în cauză ar putea, la rândul lor, să aducă atingere executării contractelor în cauză.
103. În plus, Comisia a expus motivele anumitor ocultări specifice referitoare la aconturi, și anume în înscrisurile 3 și 6. Aceste ocultări ar fi legate de aspecte particulare ale contractelor referitoare la costurile legate de procesul de predicţie al întreprinderii în cauză sau de împrejurare că erau în curs livrări și discuţii cu întreprinderea în cauză la data adoptării deciziei atacate. Aceste ocultări ar fi avut ca obiectiv să permită buna executare a contractului în cauză.
104. În continuare, Comisia a arătat că, potrivit jurisprudenţei, informaţii comerciale sensibile, referitoare în special la strategiile comerciale ale întreprinderilor în cauză sau la relaţiile lor comerciale, erau protejate de articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001. Pe de altă parte, riscurile comerciale potenţiale, prețurile aplicate și pragurile angajamentelor financiare convenite în cadrul unui contract cu caracter sensibil ar putea constitui la rândul lor elemente comerciale sensibile, în special pentru contracte care ar fi încă în curs de executare. În speţă, divulgarea unor astfel de fragmente din contractele de achiziţie anticipată ar dezavantaja în mod clar întreprinderea în cauză față de concurenţii săi, întrucât nivelul de risc financiar acceptat de aceasta și informaţiile privind strategia sa tarifară ar fi astfel aduse la cunoştinţă În aceste condiţii, Comisia a considerat ca anumite aspecte financiare ale contractelor ar fi necesar să rămână protejate în temeiul excepţiei privind protecţia intereselor comerciale.
105. În sfârşit, Comisia a înlăturat pertinența împrejurării ca trei contracte de achiziţie anticipată au făcut obiectul unor scurgeri de informaţii în mass-media.
106. Din aceste consideraţii reiese că Comisia a furnizat explicaţii detaliate cu privire la natura informaţiilor referitoare la avansuri și la plăţile anticipate ocultate și cu privire la modul în care divulgarea informaţiilor respective putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, fie între ele, fie între ele și societăţile farmaceutice terţe cu care s-ar afla în concurență. În plus, aceste explicaţii au ţinut seama de schimburile dintre Comisie și cei şase deputaţi. Astfel, Comisia a indicat motivele pentru care contractele de achiziţie anticipată ar fi relevante pentru contractele de achiziţie ulterioare, precum și în cadrul negocierilor cu cumpărători din țări terţe și motivele pentru care informaţiile care făcuseră obiectul unor scurgeri de informaţii în mass-media nu pot justifica derogarea de la confidenţialitatea informaţiilor menţionate.
107. Rezultă că motivarea deciziei atacate permite reclamantelor să înţeleagă motivele specifice care au determinat Comisia să oculteze, în parte, în contractele în cauza clauzele referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate, iar instanţei Uniunii să îşi exercite controlul asupra legalităţii ocultărilor respective, în sensul jurisprudenţei amintite la punctele 34, 35 si 78 de mai sus.
108. Prin urmare, critica întemeiată pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în această privinţa este necesar să fie respinsă.
b) Cu privire la temeinicia motivării deciziei atacate
109. În ceea ce priveşte temeinicia motivelor invocate de Comisie pentru a justifica ocultarea parţială a clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate, este necesar să se stabilească dacă, în conformitate cu jurisprudenţa amintită la punctele 30, 31, 81 și 83 de mai sus, aceasta a furnizat explicaţii plauzibile cu privire la faptul că accesul la informaţiile ocultate ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză și cu privire la faptul că atingerea invocată ar putea fi considerată previzibilă în mod rezonabil, iar nu pur ipotetică.
110. În speţă, astfel cum se arată la punctele 100-105 de mai sus, din decizia atacată reiese că Comisia a refuzat accesul integral la clauzele în discuţie, inclusiv la calendarele și la modalităţile de plată, pentru a nu risca să dezvăluie elemente financiare sensibile ale contractelor în cauză, și, în fine, referitoare la strategiile comerciale și tarifare ale întreprinderilor în cauză într-o perioadă caracterizată printr-o cerere puternică pentru vaccinuri împotriva covid-19 și în cursul căreia negocierile cu cumpărători din țări terţe erau în curs sau cel puțin puteau fi avute în vedere.
111. După consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că clauzele referitoare la avansurile sau la plăţile anticipate, precum și modalităţile și termenele de plată sunt diferite. Pe de altă parte, reclamantele nu contestă nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri împotriva covid-19, nici împrejurarea că negocierile cu cumpărători din țări terţe erau în curs sau cel puțin puteau fi avute în vedere la data adoptării deciziei atacate.
112. Contrar celor susţinute de reclamante, împrejurarea că întreprinderile în cauză au putut beneficia de aconturi provenite din fonduri publice pentru a dezvolta vaccinuri împotriva covid-19 nu este de natură, ca atare, să excludă caracterul sensibil din punct de vedere comercial al clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate sau ca acestea să considere că interesele lor comerciale nu pot fi protejate.
113. În această privinţă, potrivit jurisprudenţei, dacă o întreprindere cu capital public poate deţine interese comerciale susceptibile de a fi protejate precum cele ale unei întreprinderi private (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, CEE Bankwatch Network/Comisia, T-307/16, EU:T:2018:97, punctul 108), situaţia este necesara fortiori să fie aceeaşi pentru o întreprindere privată, chiar dacă aceasta contribuie la realizarea unor sarcini de interes public (Hotărârea din 5 decembrie 2018, Falcon Technologies International/Comisia, T-875/16, nepublicată, EU:T:2018:877, punctul 49).
114. De asemenea, astfel cum arată Comisia, este necesar să fie respins argumentul reclamantelor privind împrejurarea că informaţia referitoare la prețurile vaccinurilor făcuseră obiectul unor scurgeri de informaţii în mass-media.
115. Astfel, divulgarea neautorizată a unui document nu poate avea drept consecinţă să facă accesibil publicului un document care intra sub incidența uneia dintre excepţiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 (Hotărârea din 25 octombrie 2013, Beninca/Comisia, T-561/12, nepublicată, EU:T:2013:558, punctul 55).
116. În plus, nu poate fi primit argumentul reclamantelor privind împrejurarea că, în septembrie și în octombrie 2022, și anume la mai mult de şase luni după adoptarea deciziei atacate, două întreprinderi (AstraZeneca și CureVac) fie ar fi declarat că nu au dificultăţi le divulgarea publică a contractului lor de achiziţie anticipată, fie ar fi dezvăluit „toate detaliile referitoare la prețuri și la avansul primit”, ceea ce, potrivit reclamantelor, ar demonstra că divulgarea informaţiilor privind avansurile nu ar prezenta un risc pentru interesele comerciale ale întreprinderii în cauză.
117. Astfel, după cum s-a arătat la punctul 56 de mai sus, aprecierea temeiniciei aplicării excepţiei privind protecţia intereselor comerciale era necesar să fie efectuată în raport cu faptele existente la data adoptării deciziei atacate, iar nu în raport cu eventualele declaraţii ale unui număr limitat de întreprinderi în cauză făcute la mai mult de şase luni de la data adoptării acestei decizii și al căror cuantum al avansurilor respective a fost, în orice caz, divulgat de Comisie.
118. Rezultă că, în decizia atacată, Comisia a considerat în mod întemeiat că divulgarea integrală a clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate ar putea furniza concurenţilor întreprinderilor în cauză, precum și unor cumpărători terţi informaţii sensibile din punct de vedere comercial referitoare la strategiile comerciale și tarifare ale întreprinderilor în cauză.
119. Din cele de mai sus rezultă că explicaţiile Comisiei din decizia atacată cu privire la existența unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză în ceea ce priveşte divulgarea integrală a clauzelor referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate sunt întemeiate.
120. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Comisia a aplicat în mod incoerent excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale, aceasta critică se suprapune cu al treilea motiv, astfel încât este necesar să fie examinată în cadrul motivului menţionat.
121. Având în vedere cele de mai sus, al patrulea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fie respins.
4. Cu privire la refuzul parţial al accesului la clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire
122. Prin intermediul celui de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele contestă caracterul suficient al motivării deciziei atacate și temeinicia acesteia pentru a justifica respingerea parţială a accesului la clauzele privind răspunderea și despăgubirea în temeiul excepţiei privind protecţia intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.
123.În primul rând, reclamantele susţin că ipoteza potrivit căreia divulgarea integrală a clauzelor referitoare la răspundere și la despăgubire ar putea da naştere la multiple acţiuni în justiţie abuzive și nejustificate nu este explicată, iar Comisia nu a precizat și nici nu a susţinut în ce mod divulgarea lor ar aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză.
124.În al doilea rând, reclamantele contestă consideraţiile invocate în decizia atacată potrivit cărora divulgarea integrală a clauzelor în discuţie ar revela concurenţilor întreprinderii în cauza „punctele slabe” ale acoperirii răspunderii sale și ar furniza concurenţilor respectivi un avantaj concurenţial pe care l-ar putea exploata.
125.În al treilea rând, reclamantele contestă că divulgarea integrală a clauzelor în discuţie ar avea un impact asupra reputaţiei generale a întreprinderilor în cauză. Motivul pentru care divulgarea lor ar avea un astfel de impact nu ar fi deloc explicat de Comisie. Astfel, dacă se consideră că o societate este răspunzătoare pentru un prejudiciu legat de un produs cu defect, atingerea adusă reputaţiei ar rezulta din acest prejudiciu, iar nu din clauzele negociate cu Comisia.
126. În al patrulea rând, reclamantele consideră că nu sunt susţinute nici trei consideraţii suplimentare invocate în decizia atacată, potrivit cărora divulgarea informaţiilor ocultate ar dezvălui concurenţilor întreprinderii în cauză costurile pe care o încălcare a contractului în cauză le-ar putea genera, precum și beneficiile reale ale contractului menţionat și ar aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, în principal compromiţând competitivitatea acestora pe pieţele mondiale. În opinia reclamantelor, Comisia nu a prezentat suficiente elemente care să demonstreze că divulgarea informaţiilor în cauză ar permite dezvăluirea conţinutului strategiei comerciale a întreprinderilor în cauză sau ar slabi poziţia concurenţială a acestora pe pieţele mondiale. În plus, exemplele menţionate în decizia atacată nu ar ilustra caracterul sensibil al informaţiilor ocultate.
127. Pe de altă parte, reclamantele susţin că argumentaţia Comisiei potrivit căreia negocierile cu privire la clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire ar fi fost individuale este înşelătoare. Potrivit reclamantelor, din cuprinsul punctului 76 din Raportul special 19/2022 al Curţii de Conturi Europene, intitulat „UE și achiziţionarea de vaccinuri împotriva covid-19”, ar reieşi că aceste clauze ar fi aceleaşi în contractele în cauză, astfel încât divulgarea lor nu ar putea afecta interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză.
128. În stadiul replicii, reclamantele susţin că, chiar în ipoteza în care Comisia ar fi dovedit că divulgarea informaţiilor ocultate ar aduce o atingere concretă și efectivă intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, interesul public pe care îl prezintă divulgarea lor ar prima asupra intereselor comerciale menţionate.
129. Comisia contestă această argumentaţie.
130.Comisia susţine ca clauzele în discuţie au aceeaşi relevanță economică și financiară precum orice alt element de cost pentru întreprinderea în cauză și au făcut obiectul unor negocieri individuale.
131. În primul rând, Comisia apreciază că este eronat să se afirme că divulgarea clauzelor respective nu ar determina riscul unei acţiuni în repararea unor prejudicii strategice și speculative împotriva întreprinderilor în cauză.
132. Astfel, potrivit Comisiei, divulgarea integrală a clauzelor în cauză ar crește numărul de acţiuni în despăgubire, indiferent dacă sunt sau nu sunt întemeiate, împotriva întreprinderii în cauză, întrucât aceasta ar da reclamantei mai multe argumente pe baza cărora să încerce să stabilească caracterul defectuos al vaccinului. Pe de alta parte, acest risc ar fi cu atât mai concret cu cât definiţia prejudiciilor pentru care întreprinderea în cauză ar putea fi despăgubită a fost deja divulgată în anumite contracte, și anume în documentul 5. În plus, divulgarea detaliilor despăgubirii aflate în sarcina statului membru în cauză ar putea avea o incidență asupra sarcinii probei în ceea ce priveşte caracterul defectuos al produsului. Astfel, cunoaşterea acestor detalii ar putea avea ca efect simplificarea sau îngreunarea sarcinii care constă în demonstrarea răspunderii producătorului vaccinului. Aceasta apreciază, aşadar, că riscul unui litigiu masiv și al unor consecinţe financiare foarte importante pentru o singură întreprindere nu este abstract.
133. În al doilea rând, Comisia susţine că decizia atacată explică corespunzător cerinţelor legale motivele pentru care divulgarea integrală a clauzelor în discuţie ar avea repercusiuni comerciale nefaste pentru întreprinderile în cauză. Astfel, clauzele menţionată nu ar fi „clauze standard”, ci ar fi făcut obiectul unor negocieri individuale, a căror redactare finală ar reprezenta acceptarea de către întreprindere a unui risc financiar printre altele în cadrul unui acord complex. În cazul în care acestea ar fi divulgate integral, o evaluare comparativă ar putea conduce la o percepţie nefavorabilă nejustificată privind anumite produse. În plus, jurisprudenţa ar admite invocarea excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale de către Comisie din cauza atingerii aduse reputaţiei unui operator activ pe o piață. Pe de altă parte, Comisia susţine că nici măcar o clauză de despăgubire pe deplin aplicabilă nu repară toate despăgubirile cauzate printr-o obligare la plata de daune interese unei victime, în special imaginii și reputaţiei întreprinderii condamnate. Astfel, divulgarea integrală a clauzelor referitoare la răspundere și la despăgubire, și anume situaţiile în care o întreprindere este sau nu este despăgubită, ar avea în mod incontestabil un efect asupra intereselor sale comerciale.
134.În al treilea rând, Comisia arată că reclamantele susţin că, în speţă, atingerea efectivăși concretă adusă intereselor comerciale care rezultă din divulgarea respectivelor clauze nu a fost dovedită și că, chiar dacă ar fi justificat o astfel de atingere, ar exista un interes public superior care să justifice divulgarea lor. Potrivit Comisiei, decizia atacată explică consecinţele nefaste pe care divulgarea acestor informaţii le-ar determina în speţă pentru întreprinderile în cauză. Or, împrejurarea ca decizia atacată ar invoca existența unui risc de atingere efectivă și concretă a intereselor comerciale nu ar însemna că acest risc nu ar fi susţinut sau că ar fi speculativ. Pe de altă parte, argumentaţia reclamantelor ar fi contradictorie în măsura în care afirmă că ar fi esenţial să se stabilească dacă întreprinderile în cauză vor fi trase la răspundere pentru prejudicii în cazul unor efecte nefaste ale vaccinurilor, pretinzând în acelaşi timp că consecinţele divulgării clauzelor în discuţie pentru întreprinderile respective, astfel cum au fost invocate de Comisie, ar fi speculative și ipotetice.
a) Cu privire la motivarea deciziei atacate
135.În speţă, la punctul 2.1.1 din decizia atacată, Comisia a indicat că informaţiile ocultate în temeiul excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, conţineau elemente sensibile din punct de vedere comercial referitoare în special la răspundere și la despăgubire. Comisia a menţionat că divulgarea integrală a unor astfel de informaţii ar putea dezvălui concurenţilor întreprinderii în cauză beneficiul precis care rezultă din negocierea pentru întreprinderea respectivă.
136.În continuare, la punctul 2.1.4, mai întâi, Comisia a abordat în esenţă răspunderea extra contractuală a întreprinderilor în cauză față de teren, în special pentru reacţiile adverse care decurg din utilizarea vaccinului, și clauzele referitoare la eventuala despăgubire, și anume rambursarea de către statele membre a întreprinderilor în cauză, în ipoteza în care acestea din urmă ar fi obligate să plătească daune interese unor terţi în temeiul răspunderii lor extra contractuale. În continuare, Comisia a abordat diverse aspecte ale răspunderii contractuale a întreprinderilor în cauză.
137. Astfel, Comisia a precizat că divulgarea integrală a clauzelor în discuţie riscă să aducă atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor menţionate în trei privinţe.
138. În primul rând, o cunoaştere precisă a limitelor răspunderii întreprinderii în cauză ar permite un comportament strategic în privinţa sa, în măsura în care aceasta s-ar putea confrunta cu consecinţele economice ale mai multor acţiuni în justiţie, iniţiate în mod abuziv și nejustificat, numai în scopul de a primi o despăgubire legată de utilizarea vaccinului să În al doilea rând, divulgarea integrală a clauzelor referitoare la despăgubirea întreprinderilor în cauză de către statele membre, în special a celor care definesc condiţiile exacte în care este exclusă o despăgubire de către statul membru, ar dezvălui inevitabil concurenţilor întreprinderii în cauză, inclusiv celor care nu produc vaccinuri, „punctele slabe” ale acoperirii răspunderii sale și le-ar oferi un avantaj concurenţial pe care l-ar putea exploata. În al treilea rând, o cunoaştere precisă a limitelor răspunderii întreprinderii în cauză ar avea de asemenea un impact asupra reputaţiei sale generale în rândul consumatorilor și al partenerilor săi comerciali potenţiali. Potrivit Comisiei, aceste motive ar explica raţiunile pentru care anumite pasaje referitoare la derogarea de la clauza privind despăgubirea, și anume condiţiile în care o anumită întreprindere vizată nu va fi despăgubită, nu pot fi divulgate. În acest cadru, Comisia a făcut referire, cu titlu de exemplu, la ocultările din clauza I.12 din documentul 4.
139. În continuare, Comisia a arătat că anumite clauze privind răspunderea contractuală ar avea o dimensiune comercială evaluatăși negociată cu întreprinderea în cauză, a cărei divulgare ar dezvălui concurenţilor acesteia din urmă informaţii privind capacitatea sa și strategia sa internă, în special în măsura în care aceste informaţii ar fi de natură să permită cunoaşterea cu precizie a costurilor pe care le-ar putea genera o reziliere a contractului pentru această întreprindere. Comisia şi-a ilustrat afirmaţiile prin exemple de clauze precise.
140. Comisia a precizat că informaţiile ocultate erau sensibile din punct de vedere comercial. Pe de o parte, divulgarea acestor informaţii ar permite cunoaşterea cu precizie a costurilor pe care le-ar putea genera o încălcare a contractului pentru întreprinderile în cauză. Pe de altă parte, divulgarea acestor informaţii s-ar putea dovedi prejudiciabilă pentru întreprinderile în cauză, întrucât ele ar oferi concurenţilor acesteia din urmă o idee foarte realistă cu privire la beneficiile reale obţinute în temeiul contractului în cauză, în timp ce, la momentul adoptării deciziei atacate, aceleaşi întreprinderi negociau contracte pentru livrarea de vaccinuri împotriva covid-19 cu cumpărători din țări terţe, concurența în această privinţa exercitându-se pe o piaţă mondială. Comisia a mai precizat că acest potenţial conflict cu interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză ar fi cu atât mai prejudiciabil cu cât executarea anumitor contracte era pe punctul de a începe, cum era cazul, la momentul adoptării deciziei atacate, în special al documentelor 7 și 11.
141. În sfârşit, Comisia a subliniat că, în acest context, piaţa mondială pe care întreprinderile în cauză îşi desfăşurau activităţile este necesar să fie luatăîn considerare în evaluarea efectelor divulgării clauzelor în discuţie în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001. Aceasta a arătat că, la evaluarea aplicabilităţii excepţiei privind protecţia intereselor comerciale, au fost luaţi în considerare diferiţi factori, în special situaţia specifică a fiecărui producător de vaccinuri pe piaţă, caracteristicile sale, relaţiile sale cu alți actori comerciali, strategiile sale comerciale și de afaceri și utilizarea pe care concurenţii săi ar putea să o dea informaţiilor divulgate. Comisia a concluzionat ca divulgarea integrală a contractelor încheiate cu întreprinderile în cauză ar constitui o atingere adusă intereselor comerciale ale acestora din urmă, în principal compromiţând competitivitatea acestora pe pieţele mondiale.
142. Din aceste consideraţii rezultă că au fost furnizate explicaţii de către Comisie cu privire la caracterul sensibil din punct de vedere comercial al informaţiilor cuprinse în clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire. De asemenea, Comisia a explicat corespunzător cerinţelor legale modul în care, în opinia sa, divulgarea integrală a clauzelor respective ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, fie între ele, fie între ele și terţi cu care s-ar aflăîn concurență.
143. Rezultă că motivele deciziei atacate permit reclamantelor să înţeleagă motivele specifice care au determinat Comisia să oculteze, în parte, în contractele în cauză, clauzele referitoare la răspundere întreprinderilor în cauză, atât contractuală, cât și extra contractuală, precum și clauzele referitoare la eventuala despăgubire de către statele membre a eventualelor obligaţii suportate de întreprinderile în cauzăîn cazul angajării răspunderii lor extra contractuale, iar instanţei Uniunii să îşi exercite controlul asupra legalităţii ocultărilor respective, în sensul jurisprudenţei amintite la punctele 34, 35 și 78 de mai sus.
144. Prin urmare, critica întemeiată pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în această privinţăeste necesar să fie respinsă.
b) Cu privire la temeinicia motivării deciziei atacate
145. În ceea ce priveşte temeinicia motivelor invocate de Comisie pentru a justifica ocultarea parţială a clauzelor referitoare la răspundere și la despăgubire, este necesar să se stabilească dacă, în conformitate cu jurisprudenţa amintită la punctele 30, 31, 81 și 83 de mai sus, aceasta a furnizat explicaţii plauzibile cu privire la faptul că accesul la informaţiile ocultate ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauzăși cu privire la faptul că atingerea invocată ar putea fi considerată previzibilă în mod rezonabil, iar nu pur ipotetică.
1) Cu privire la clauzele referitoare la răspundere contractuală
146. În speţă, astfel cum se arată la punctele 139-141 de mai sus, din decizia atacată reiese că Comisia a refuzat accesul integral la clauzele referitoare la răspundere contractuală a întreprinderilor în cauză pentru a nu risca să dezvăluie informaţii pretins sensibile din punct de vedere comercial referitoare la riscurile identificate privind punerea în aplicare a contractelor în cauză și la pragurile financiare acceptate în privinţa riscurilor menţionate de întreprinderile menţionate, într-o perioadă caracterizată printr-o cerere puternică pentru vaccinurile împotriva covid-19 și în cursul căreia negocierile cu cumpărători din țări terţe erau în curs sau cel puțin puteau fi avute în vedere.
147. După consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că clauzele referitoare la răspundere întreprinderilor în cauzăîn cazul încălcării, al rezilierii sau al suspendării respectivelor contracte, în special în legătură cu întârziere de livrare sau cu livrări lipsă, sunt diferite. Pe de altă parte, reclamantele nu contestă nici contextul cererii puternice pentru vaccinuri împotriva covid-19, nici împrejurarea că negocierile cu cumpărători din țări terţe erau în curs sau cel puțin puteau fi avute în vedere.
148. Rezultă că în decizia atacată, Comisia a considerat în mod întemeiat că divulgarea integrală a clauzelor respective ar putea furniza concurenţilor întreprinderilor în cauză, precum și cumpărătorilor terţi informaţii sensibile din punct de vedere comercial referitoare la elemente de costuri, la capacităţile și la strategiile lor interne și la pragurile financiare acceptate. (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 octombrie 2022, Saure/Comisia, T-524/21, EU:T:2022:632, punctele 99-102).
149. Din cele de mai sus rezultă că explicaţiile Comisiei din decizia atacată cu privire la existența unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu ipotetic de a aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauzăîn ceea ce priveşte divulgarea integrală a clauzelor referitoare la răspundere contractuală a întreprinderilor menţionate sunt întemeiate.
150. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Comisia a aplicat în mod incoerent excepţia referitoare la protecţia intereselor comerciale, această critică se suprapune cu al treilea motiv, astfel încât este necesar să fie examinatăîn cadrul motivului menţionat.
2) Cu privire la clauzele referitoare la despăgubire
151. Cu titlu introductiv, este necesar să fie tratat că, potrivit articolelor 1 și 12 din Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspundere pentru produsele cu defect (JO 1985, L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 01, p. 183), producătorul este răspunzător pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului sau, iar răspunderea sa nu poate fi limitată sau înlăturată față de persoana prejudiciată printr-o clauză limitativă sau privind exonerarea de răspundere. Astfel, după cum a recunoscut Comisia în şedinţă, în lipsa unei modificări a Directivei 85/374, nici Comisia, nici statele membre nu aveau dreptul să deroge de la dispoziţiile directivei menţionate.
152. Pe de altă parte, nicio dispoziţie din Directiva 85/374 nu interzice ca un test, în speţă un stat membru, să ramburseze daunele interese pe care un producător le-ar fi plătit din cauza caracterului defectuos al produsului să
153. În plus, Tribunalul observă că articolul 6 al treilea paragraf din Acordul din 16 iunie 2020 privind achiziţionarea de vaccinuri împotriva covid-19 încheiat între Comisie și statele membre a fost publicat pe site-ul internet al Comisiei la 7 septembrie 2020 și divulgat în întregime ca anexă la contractele în cauză, cu excepţia documentului 1. Aceasta dispoziţie are în vedere un mecanism de despăgubire a întreprinderilor în cauză de către statele membre cu privire la costurile economice, și anume eventualele daune interese, care ar reveni în mod normal întreprinderilor menţionate în temeiul răspunderii lor pentru vaccinurile lor. De asemenea, Comunicarea COM(2020) 245 final, menţionată la punctul 3 de mai sus, prevede că acest mecanism era necesar să fie analizat ca o „poliţă de asigurare”, care constă în transferul unei părți a riscului economic asupra industriei farmaceutice către autorităţile publice, în schimbul căruia statele membre erau asigurate să beneficieze de un acces echitabil și la prețuri accesibile la un vaccin dacă acesta urma să fie găsit.
154. Rezultă din cele ce precedă că, pe de o parte, mecanismul de despăgubire a întreprinderilor vizate de statele membre nu afectează cu nimic regimul răspunderii juridice a întreprinderilor menţionate în temeiul Directivei 85/374 și, pe de altă parte, această informaţie intră deja în domeniul public la momentul depunerii cererii iniţiale de acces și al adoptării deciziei atacate.
155. După consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că, desi toate contractele de achiziţie anticipatăși contractele de achiziţie conţin o clauză referitoare la despăgubire, la fel cum se prevăzuse la articolul 6 din acordul din 16 iunie 2020 privind achiziţionarea de vaccinuri împotriva covid-19 încheiat între Comisie și statele membre, conţinutul detaliat al respectivelor clauze nu este identic. În acest cadru, Tribunalul subliniază existența unor diferenţe în ceea ce priveşte, în primul rând, situaţiile precise în care s-a convenit că despăgubirea de către statul membru nu ar fi aplicabilă, majoritatea situaţiilor menţionate rămânând totuşi în mod global similare în contractele în cauză, în al doilea rând, domeniul de aplicare temporal sau material al eventualei despăgubiri și, în al treilea rând, modalităţile de gestionare a apărării eventualelor acţiuni în despăgubire și de punere în aplicare a unei eventuale despăgubiri.
156. Odată făcute aceste precizări, rămâne să se stabilească dacă Comisia a refuzat în mod întemeiat divulgarea mai largă, chiar integrală, a clauzelor referitoare la despăgubire.
157. În această privinţă, nu poate fi reţinut primul motiv invocat în decizia atacată, și anume faptul că o cunoaştere precisă a limitelor răspunderii întreprinderii în cauză ar permite un comportament strategic în privinţa sa, în măsura în care aceasta ar putea fi confruntată cu consecinţele economice ale mai multor acţiuni în justiţie, iniţiate în mod abuziv și nejustificat, numai în scopul de a primi o despăgubire legată de utilizarea vaccinului să
158. Astfel, chiar dacă faptul că o societate este expusă unor acţiuni în despăgubire poate avea în mod indubitabil drept consecinţă costuri ridicate, fie în ceea ce priveşte resursele economice, timpul sau personalul, inclusiv în ipoteza în care astfel de acţiune ar fi ulterior respinse ca nefondate, dreptul terţilor prejudiciaţi eventual de un vaccin cu defect de a introduce acţiuni în răspundere împotriva întreprinderilor în cauză se întemeiază pe legislaţia naţională de transpunere a Directivei 85/374. Acest drept la o cale de atac este independent de existența și de conţinutul clauzelor referitoare la despăgubire.
159. În plus, interesul întreprinderilor în cauză de a evita astfel de acţiuni în despăgubire, în ipoteza în care ar fi produs efectiv și ar fi pus în circulaţie un vaccin cu defect, nu poate fi calificat drept interes comercial și, în orice caz, nu constituie un interes demn de protecţie, având în vedere în special dreptul oricărei persoane de a solicita repararea prejudiciului care i-ar fi fost cauzat de un produs cu defect (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 decembrie 2011, CDC Hydrogene Peroxide/Comisia, T-437/08, EU:T:2011:752, punctul 49 și jurisprudența citată). De asemenea, dorința de a evita să fie expusă unor costuri mai importante legate de o procedura judiciară nu constituie un interes protejat în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2019, Intercept Pharma și Intercept Pharmaceuticals/EMA, T-377/18, nepublicată, EU:T:2019:456, punctele 55 si 56).
160.În plus, decizia atacată nu cuprinde niciun element care să permită să se concluzioneze că divulgarea mai largă a mecanismului de despăgubire a întreprinderilor în cauză ar putea fi la originea unor acţiuni introduse împotriva acestora din urmă. Astfel, asemenea acţiuni vor avea în continuare ca obiect condamnarea producătorului de vaccinuri la repararea prejudiciului suferit, indiferent de identitatea entităţii care, în final, va suporta daunele interese plătite.
161.În aceste condiţii, Tribunalul consideră că al doilea motiv invocat în decizia atacată pentru a refuza divulgarea mai largă a clauzei privind despăgubirea nu demonstrează, astfel cum impune jurisprudenţa citată la punctul 31 de mai sus, existența unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză.
162. Al doilea motiv invocat în decizia atacată pentru a refuza divulgarea integrală a clauzelor referitoare la despăgubire, în special a celor care definesc condiţiile exacte în care este exclusă o despăgubire de către statul membru, este că o astfel de divulgare ar dezvălui în mod inevitabil concurenţilor întreprinderii în cauză, inclusiv celor care nu produc vaccinuri, „punctele slabe” ale acoperirii răspunderii sale și le-ar oferi un avantaj concurenţial pe care l-ar putea exploata, de exemplu, în anunţuri publicitare și în anunţuri publicitare comparative.
163.În aceasta privinţă, este necesar să fie amintit că motivul pentru care clauzele referitoare la despăgubire au fost integrate în contractele în cauză, și anume compensarea riscurilor la care se expun întreprinderile în cauză legate de scurtarea termenului de dezvoltare a vaccinurilor, intrăîn domeniul public înainte de adoptarea deciziei atacate.
164.În plus, toate contractele în cauză conţin o clauză referitoare la despăgubire care, pe de altă parte, enumeră, în mod global similar, situaţiile specifice principale în care despăgubirea întreprinderii în cauză de către statul membru este exclusă.
165. Din moment ce toate întreprinderile în cauză beneficiau, pentru un motiv identificat și legitim, de o clauză referitoare la despăgubire, decizia atacată nu cuprinde niciun element care să permită să se concluzioneze că, în cazul unei divulgări mai largi a clauzei referitoare la despăgubire, riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, în special prin conferirea unui avantaj concurenţial unor întreprinderi în cauză față de altele, era, la data adoptării sale, previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.
166.În aceste condiţii, Tribunalul consideră că al doilea motiv invocat în decizia atacată pentru a refuza divulgarea mai largă a clauzei privind despăgubirea nu demonstrează, astfel cum impune jurisprudenţa citată la punctul 31 de mai sus, existența unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză.
167.În ceea ce priveşte al treilea motiv invocat în decizia atacată pentru a refuza divulgarea integrală a clauzei referitoare la despăgubire, în special a condiţiilor în care despăgubirea de către statul membru este exclusă, și anume faptul că o cunoaştere precisă a limitelor răspunderii întreprinderilor în cauză ar avea repercusiuni asupra reputaţiilor lor în rândul consumatorilor și al eventualilor lor parteneri comerciali, este necesar să fie tratat ca, contrar celor afirmate de reclamante, o atingere adusă reputaţiei unei întreprinderi constituie cu siguranţă o atingere adusă intereselor sale comerciale, în măsura în care reputaţia oricărui operator activ pe o piaţa este esenţială pentru realizarea activităţilor sale economice pe piaţă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2018, Falcon Technologies International/Comisia, T-875/16, nepublicată, EU:T:2018:877, punctele 51 si 53).
168. Cu toate acestea, pentru aceleaşi motive precum cele expuse la punctele 163-165 de mai sus, decizia atacată nu cuprinde niciun element care să permită în mod rezonabil să se concluzioneze că, în cazul divulgării mai largi a clauzei referitoare la despăgubire, riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, în special reputaţiilor acestora, era, la data adoptării sale, previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.
169.În aceste condiţii, Tribunalul consideră că al doilea motiv invocat în decizia atacată pentru a refuza divulgarea mai largă a clauzei privind despăgubirea nu demonstrează, astfel cum impune jurisprudenţa citată la punctul 31 de mai sus, existența unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic pentru interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză.
170. Având în vedere cele de mai sus, al cincilea aspect al celui de al doilea motiv este întemeiat în ceea ce priveşte clauzele referitoare la despăgubirea contractelor în cauză.
171. Rezultă că al cincilea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fieadmis în parte în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la despăgubire și este necesar să fie respins în parte în ceea ce priveşte clauzele referitoare la răspundere contractuală a întreprinderilor în cauză.
5. Cu privire la refuzul parţial al accesului la calendarele de livrare
172. Prin intermediul celui de al şaselea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele reproşează Comisiei că a ocultat calendarele de livrare a vaccinurilor întreprinderilor în cauză și că nu a justificat suficient aplicarea excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale în această privinţă. În opinia acestora, informaţiile respective nu ar constitui informaţii sensibile din punct de vedere comercial, iar riscul de a aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză ar fi ipotetic.
173. Comisia contestă această argumentaţie.
174.În speţă, prin decizia atacată, Comisia a ocultat calendarele de livrare, în sens strict, și anume volumul dozelor și periodicitatea livrărilor, în documentele 3 și 8-13.
175.În decizia atacată, Comisia a arătat că calendarele de livrare, precum și obligaţiile contractuale aferente acestora constituiau informaţii sensibile din punct de vedere comercial pentru întreprinderile în cauză, a căror divulgare ar dezvălui eventualilor lor concurenţi informaţii privind capacitatea și strategiile lor comerciale interne. În această categorie s-ar afla, de exemplu, articolul I.4.7.1 și următoarele din documentul 12, articolul II.14 din documentul 13 și articolul I.4.7 din documentul 8. Comisia a arătat de asemenea că aceste informaţii ar evidenţia cu precizie costurile pe care le-ar putea genera o încălcare a contractului pentru întreprinderea în cauză, din moment ce ele conţin, dacă este cazul, norme referitoare la daune interese forfetare în caz de întârziere la livrare sau de livrare lipsă. Aceste informaţii ar fi cu atât mai sensibile ţinând seama de contextul foarte concurenţial în care intervin întreprinderile în cauză, întrucât aceste întreprinderi negociază și se aflăîn concurență la nivel mondial pentru a furniza vaccinuri împotriva covid-19 și unor cumpărători situaţi în afara Uniunii. Acest conflict potenţial cu interesele comerciale ale întreprinderilor în cauză ar fi cu atât mai prejudiciabil cu cât executarea contractelor era pe punctul de a începe, cum era cazul, la momentul adoptării deciziei atacate, de exemplu, al documentelor 7 și 11. Pe de altă parte, Comisia a precizat că, la evaluarea aplicabilităţii excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale, luase în considerare situaţia specială a întreprinderilor în cauză, precum și stadiul executării contractului în cauză.
176.În aceasta privinţă, Tribunalul consideră că elementele invocate de Comisie justifică să se considere că informaţiile cu privire la calendarele de livrare ocultate constituie informaţii comerciale sensibile și sunt suficiente pentru a permite să se concluzioneze în sensul existenței unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic că divulgarea acestor informaţii să aducă atingere protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iulie 2014, Consiliul/in’t Veld, C-350/12 P, EU:C:2014:2039, punctul 52 și jurisprudența citată).
177. Astfel, după consultarea versiunilor integrale ale contractelor în cauză, Tribunalul constată că informaţiile privind calendarele de livrare ocultate oferă o imagine de ansamblu a elementelor pertinente și recente referitoare la capacităţile și strategiile comerciale interne ale întreprinderilor în cauză, la condiţiile livrărilor și la modalităţile, volumele și periodicităţile de livrare, precum și la consecinţe pentru întreprinderile menţionate în cazul unor livrări lipsă sau întârziate. Astfel, la momentul adoptării deciziei atacate, nu putea fi înlăturată existența posibilă a unui risc previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere strategiilor comerciale interne ale întreprinderilor în cauză.
178. Având în vedere cele de mai sus, al şaselea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fie respins.
6. Cu privire la refuzul parţial al accesului la clauzele referitoare la donaţii și la vânzări
179. Prin intermediul celui de al şaptelea aspect al celui de al doilea motiv și la fel ca primul motiv (a se vedea punctele 17 și 25 de mai sus), reclamantele reproşează Comisiei că a ocultat în mare măsură clauzele referitoare la donaţiile și la reluările de vaccinuri în contractele în cauză și că nu a justificat în mod suficient aplicarea excepţiei referitoare la protecţia intereselor comerciale în această privinţă. În opinia acestora, riscul de a se aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză ar fi ipotetic. Pe de altă parte, aceste informaţii ar fi de mare interes pentru sănătatea publică a unor țări terţe. Comisia ar fi fost necesar să punăîn balanță ipotetica atingere adusă intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză cu interesul public al transparenței, din moment ce vaccinarea la nivel mondial ar fi de cea mai mare importanță pentru protecţia sănătăţii umane în cadrul Uniunii și în țările terţe.
180. Comisia contestă această argumentaţie.
181. Potrivit Comisiei, ţinând seama de contextul în care au fost negociate contractele în cauză, clauzele referitoare la donaţii și la revânzări ar privi esenţa tranzacţiilor comerciale, iar divulgarea lor ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale întreprinderilor în cauză, în special în privinţa capacitaţii și a strategiilor lor comerciale interne, astfel cum se invoca în decizia atacată. Aceasta susţine că nedivulgarea lor urmăreşte să păstreze puterea de apreciere a statului membru și a întreprinderii în cauzăîn ceea ce priveşte evaluarea unei eventuale revânzări sau donaţii și în cadrul unor eventuale acorduri trilaterale cu țări terţe. Or, o divulgare integrală a clauzelor menţionate ar subordona astfel de decizii unor elemente străine intereselor comerciale și ar putea avea consecinţe financiare importante pentru întreprinderea în cauză, în special în materie de despăgubire, și ar furniza concurenţilor acesteia informaţii comerciale utile pe care le-ar putea exploata împotriva întreprinderii în țările terţe. Aceste clauze ar avea, aşadar, o dimensiune comercială. Aceasta contestă argumentaţia reclamantelor potrivit căreia clauzele respective nu pot fi considerate confidenţiale din punct de vedere comercial din cauza interesului major pentru sănătatea publicăîn afara Uniunii, din moment ce consideraţi legate de sănătatea publică nu pot fi elementul determinant în aceasta privinţă.
182.În speţă, prin decizia atacată, Comisia a ocultat integral clauzele referitoare la donaţii și la revânzări în documentele 7 și 11. Aceasta a cenzurat parţial documentele 3, 4, 6, 8, 9, 12 și 13, eliminând aceste clauze.
183. Cu toate acestea, decizia atacată, care expune motivele care ar justifica nedivulgarea, integrală sau parţială, a unei întregi categorii de informaţii în contractele în cauză, nu lăsa să se întrevadă în mod expres, nici măcar în mod succint, motivele pentru care clauzele referitoare la donaţii și la revânzări au fost ocultate.
184. Această concluzie nu poate fi repusăîn discuţie de argumentaţie dezvoltată de Comisie în înscrisurile sale, potrivit căreia clauzele referitoare la donaţii și la revânzări ar avea o dimensiune comercială sensibilă pentru întreprinderile în cauzăîn legătură cu eventuale acorduri trilaterale, în special în materie țări fără, de despăgubire și de suportare a costurilor, și, în consecinţă, cu relaţiile lor comerciale potenţiale viitoare. Astfel, această explicaţie nu au fost invocată în decizia atacată și nu pot fi deduse din cele care figurează în aceasta.
185. De asemenea, aceasta concluzie nu poate fi repusăîn discuţie nici de afirmaţia Comisiei din şedinţa potrivit căreia punctul 2.1.1 din decizia atacată ar conţine un început de motivare cu privire la clauzele referitoare la donaţii și la vânzări. Desigur, acest punct arată că„pasajele cenzurate din contractele la care [reclamantele] solicită accesul conţin informaţia care, dacă sunt divulgate, ar putea dauna competitivităţii întreprinderilor în cauză pe piaţa mondială a producţiei și comercializării produselor farmaceutice în cauză”. Totuşi, această teză este atât de generală încât s-ar putea referi la aproape toate clauzele contractelor în cauză și nu lasă să se întrevadă preocupările concrete ale întreprinderilor în cauză sau chiar ale statelor membre referitoare la evaluarea eventualelor donaţii sau revânzări în cazul divulgării mai largi a clauzelor în discuţie.
186. Rezultă că Comisia nu a furnizat explicaţii suficiente care să permită să se stabilească în ce mod accesul la clauzele privind donaţiile și revânzările ar putea aduceatingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză.
187. Având în vedere cele de mai sus, reclamantele susţin, aşadar, în mod întemeiat că Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 prin faptul că a refuzat să acorde acces la clauzele referitoare la donaţii și la vânzări.
188. Rezultă că al şaptelea aspect al celui de al doilea motiv este necesar să fie admis.
7. Concluzie cu privire la al doilea motiv
189. Pentru motivele expuse la punctele 151-171 și la punctele 182-187 de mai sus, al cincilea și al şaptelea aspect ale celui de al doilea motiv este necesar să fie admise, iar decizia atacatăeste necesar să fie anulatăîn ceea ce priveşte clauzele referitoare la despăgubire, precum și la donaţii și la revânzări, iar al doilea motiv este necesar să fie respins în rest.
C. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe aplicarea incoerentă a Regulamentului nr. 1049/2001, care a condus la o încălcare a acestuia, și la o încălcare a principiului bunei administrări, întrucât Comisia nu a ocultat, în aceeaşi măsură, clauze sau formaţii de aceeaşi natură
190. Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamantele reproşează Comisiei că a ocultat în mod incoerent anumite dispoziţii și informaţii de aceeaşi natură, chiar identice, în unele dintre contractele în cauză, dar nu și în altele. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi explicat nici motivul unor astfel de divergente, nici modul în care divulgarea informaţiilor ocultate ar fi adus atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză. Reclamantele consideră că incoerențele din ocultări ar arată că avizul întreprinderii în cauză ar fi fost pur și simplu urmat de Comisie și susţin, în stadiul replicii, că aceste incoerențe ar constitui o încălcare a principiului bunei administrare.
191.În acest cadru, reclamantele evidenţiază, pe de o parte, clauzele referitoare la drepturile de proprietate intelectualăși clauzele referitoare la avansuri sau la plăţile anticipate.
192. Reclamantele invocă critici similare în cadrul primului motiv, referitor la definiţii, precum și în cadrul aspectelor al treilerul cincilea ale celui de al doilea motiv, referitoare la clauzele în materie de proprietate intelectuală, la avansuri și la plăţile anticipate și la clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire.
193. Comisia contestă această argumentaţie.
194.În această privinţă, Tribunalul aminteşte că articolul 41 alineatul (2) litera (c) din cartă prevede că dreptul la buna administrare include obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
195.În ceea ce priveşte documentele care provin de la terţii, articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 precizează că instituţia Uniunii consultă terţii pentru a stabili dacă se pot aplica excepţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) sau (2) din regulamentul menţionat, cu excepţia cazului în care există certitudinea că documentul este necesar sau nu este necesar să fie În cazul în care instituţia vizată consideră că este clar că accesul la un document provenit de la un terţ este necesar să fie refuzat în temeiul excepţiilor prevăzute la alineatul (1) sau (2) al aceluiaşi articol, ea refuză accesul solicitantului chiar fără a fi necesar să consulte terţul de la care provine documentul, indiferent dacă anterior terţul respectiv s-a opus sau nu unei cereri de acces la aceleaşi documente prezentate în temeiul acestui regulament.
196.În ceea ce priveşte marja de apreciere a instituţiilor Uniunii în cadrul soluţionării cererilor de acces la documente provenite de la terţi, este necesar să fie precizat că dispoziţiile Regulamentului nr. 1049/2001, care stabilesc, sub rezerva excepţiilor pe care le prevede, dreptul de acces la toate documentele deţinute de o instituţie, este necesar să fie puse în aplicare în mod efectiv de instituţie care ea îi este adresată cererea de acces (Hotărârea din 14 februarie 2012, Germania/Comisia, T-59/09, EU:T:2012:75, punctul 48).
197. Prin urmare, în cazul documentelor care provin de la un terț, deși consultarea acestuia din urmă este în mod cert obligatorie înainte de divulgarea documentului de la care provine, Comisiei îi revine sarcina să aprecieze riscurile care pot rezulta din divulgarea acestor documente. În special, aceasta nu poate considera că opoziția acestui terț semnificăîn mod automat că divulgarea nu poate avea loc din cauza unui risc pentru interesele comerciale, ci este necesar să analizeze în mod independent toate împrejurările relevante și să adopte o decizie în cadrul marjei sale de apreciere.
198. Astfel, conform articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, răspunderea finală pentru buna aplicare a acestui regulament revine instituției Uniunii căreia îi revine de asemenea sarcina de a apăra validitatea deciziei de refuz al accesului la documentele care provin de la un terțîn fața instanțelor Uniunii sau a Ombudsmanului european. În cazul în care, în ipoteza unor documente provenind de la terți, instituția ar fi necesar să urmeze în mod automat motivarea prezentată de terțul în cauză, aceasta ar fi constrânsă să se apere față de persoana care a formulat cererea de acces și, dacă este cazul, în fața acestor instanțe de control poziții despre care ea însăși consideră că nu pot fi aparate (a se vedea în acest sens ș prin analogie Hotărârea din 14 februarie 2012, Germania/Comisia, T-59/09, EU:T:2012:75, punctul 47).
199.În speță, decizia atacată arată că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia a desfășurat la întreprinderile în cauză noi consultări, calificate drept „extinse”, referitoare la posibilitatea unei divulgări mai largi a contractelor în cauzăîn urma cererii de confirmare. Această decizie explică faptul că din consultările menționate rezultă că unele părți din contractele în cauză necesitau încă o protecție, întrucât acestea erau sensibile din punct de vedere comercial, iar divulgarea lor putea aduce atingere intereselor comerciale legitime ale întreprinderilor în cauză. Decizia atacată precizează că un acces parțial mai larg la contractele în cauză a fost acordat după ce instituția luase în considerare răspunsurile întreprinderilor în cauză și evaluarea efectuată de ea însăș Decizia atacată arată de asemenea că întinderea cenzurărilor varia în special în funcție de situația proprie fiecărei întreprinderi în cauză, de caracteristicile sale, de relațiile sale cu alți actori comerciali, de strategiile sale de piață și de întreprindere, de utilizarea pe care concurenții săi puteau să o dea informației divulgate și de stadiul executării contractului în cauză.
200. Rezultă că reclamantelor li s-a oferit pe deplin posibilitatea de a înțelege motivele care explică divergentele referitoare la cenzurarea contractelor în cauzăși motivul pentru care, potrivit Comisiei, divulgarea integrală a diferitor părți ocultate ale acestor documente riscă să aibă un impact diferit asupra intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză. Prin urmare, decizia atacată nu este afectată de nemotivare în această privință.
201.În plus, din decizia atacatăși din lectura contractelor în cauză reiese că, deși, desigur, toate aceste documente privesc același obiect material, și anume achiziționarea de vaccinuri împotriva covid-19, și conțin clauze referitoare la obligațiile reciproce ale părților contractante în acest scop, obiectul juridic al fiecăruia dintre contractele în cauză este diferit, întreprinderea în cauză și vaccinul respectiv fiind diferite. Astfel, fiecare contract în cauză este un document autonom.
202. Or, reclamantele s-au limitat în esență să considere ca fiind puțin credibil faptul că o anumită informație este sensibilă pentru o anumităîntreprindere, iar nu pentru alta. Cu toate acestea, reclamantele nu au furnizat niciun indiciu pertinent de natură să respingă explicațiile furnizate de Comisie în decizia atacată potrivit cărora, pentru a refuza accesul la informațiile ocultate, s-a întemeiat pe o analiză a elementelor referitoare la conținutul specific al fiecărui contract în cauzăși a situației individuale a fiecărei întreprinderi în cauză.
203. Având în vedere considerațiile care precedă, al treilea motiv este necesar să fie respins ca nefondat.
D. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 în măsura în care Comisia nu a luat în considerare interesul public superior care justifică divulgarea informațiilor solicitate
204. Prin intermediul celui de al patrulea motiv, astfel cum a fost adaptat, reclamantele contestăîn esență temeinicia și caracterul suficient al motivelor invocate de Comisie în decizia atacatăîn ceea ce privește lipsa unui interes public superior care să justifice divulgarea integrală a contractelor în cauză, în sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001.
205. Potrivit reclamantelor, există un interes public superior în divulgarea integrală a contractelor în cauză pentru a instaura încrederea publicului în rolul jucat de Comisie referitor la atribuirea în comun a contractelor pentru achiziționarea vaccinurilor împotriva covid-19 și utilizarea de fonduri publice în această privință, precum și pentru a instaura încrederea publicului în vaccinurile înseși, pentru a combate un fenomen de reticență față de vaccinare și dezinformare.
206. De asemenea, reclamantele susțin că ar există o legăturăîntre fenomenul de reticență față de vaccinare și neîncrederea publicului în instituții și nedivulgarea anumitor informații cuprinse în contractele în cauză, și anume structura costurilor producției diferitor vaccinuri, prețurile, locurile de producție, acordurile în materie de proprietate intelectuală, clauzele referitoare la răspundere și la despăgubire și clauzele referitoare la accesul la vaccin.
207. Reclamantele contestă că nu au invocat decât argumente de natură generală pentru a justifica divulgarea informațiilor ocultate. Reclamantele reproșează Comisiei că nu a pus în balanță interesele comerciale ale întreprinderilor în cauzăși interesul public superior al sănătății favorizat de transparență. Comisia ar înlătura pur și simplu argumentele reclamantelor, fără a preciza în mod clar motivele pentru care nu există un interes public superior pentru divulgarea informațiilor în cauză.
208.În sfârșit, în memoriul în adaptare, reclamantele enumeră motivele pentru care divulgarea anumitor informații specifice ocultate în contractele în cauză ar fi necesară. În primul rând, acestea susțin că divulgarea definițiilor ar fi o condiție prealabilă pentru înțelegerea contractelor în cauzăși, în consecință, pentru transparența și încredere, astfel încât să prezinte un interes public superior. În al doilea rând, divulgarea amplasării locurilor de producție a vaccinurilor ar fi necesară pentru organizarea campaniilor de vaccinare în statele membre și pentru ca publicul să poată evalua dacă sunt de așteptat eventuale întârzieri de livrare și să verifice dacă capacitățile sunt suficiente pentru a elibera vaccinurile în timp util. În al treilea rând, divulgarea clauzelor referitoare la donații și la revânzări ar fi necesară pentru a ști cum contribuie Uniunea și statele membre la combaterea covid-19 la nivel mondial. În al patrulea rând, divulgarea prețurilor pe doză și a calendarelor de livrare ar fi necesară pentru a reda încrederea publicului în atribuirea comună a contractelor pentru vaccinuri și pentru a explica diferitele alegeri de vaccinuri din statele membre și dificultățile de livrare întâmpinate, în special de AstraZeneca. În al cincilea rând, divulgarea clauzelor referitoare la avansuri și la plățile anticipate ar fi importantă pentru ca publicul să aibă încredere în vaccinuri și în investițiile de fonduri publice de către Comisie și să le poată analiza și deduce concluzii cu privire la atribuirea în comun a contractelor de achiziții publice pentru vaccinuri și la eventualele beneficii realizate de întreprinderile în cauză. În al șaselea rând, divulgarea clauzelor referitoare la răspundere și la despăgubire ar fi esențială pentru a spori încrederea în vaccinuri, pentru a combate dezinformarea și pentru a ști cine este responsabil și cine va fi compensat în cazul unor efecte secundare legate de vaccinare.
209. Comisia contestă această argumentaț
210.În această privință, cu titlu introductiv, Tribunalul amintește ca primul motiv și primul aspect al celui de al doilea motiv, precum și al cincilea și al șaptelea aspect ale celui de al doilea motiv este necesar să fie admise întrucât Comisia nu a furnizat explicații suficiente care să permită să se stabileascăîn ce mod accesul la definițiile expresiilor „abatere intenționată” din documentul 1 și „toate eforturile rezonabile posibile” în documentele 4 și 7 și la clauzele privind donațiile și revânzările ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză și în măsura în care motivele pentru a refuza divulgarea mai largă a clauzelor privind despăgubirea nu demonstrează existența unui risc previzibil, iar nu pur ipotetic de a aduce atingere intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, cu încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Rezultă că examinarea celui de al patrulea motiv nu privește respectivele aspecte ale deciziei atacate.
211. Conform articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001, instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea sa ar putea aduce atingere printre altele protecției intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice, „cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”. Rezultă că instituțiile Uniunii nu refuză accesul la un document atunci când divulgarea sa este justificată de un interes public superior, chiar dacă aceasta ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice.
212. În acest context, este necesar să se pună în balanță, pe de o parte, interesul specific care este necesar să fie protejat prin nedivulgarea documentului vizat și, pe de altă parte, în special interesul general de a face accesibil acest document, având în vedere avantajele care, astfel cum se precizează în considerentul (2) al Regulamentului nr. 1049/2001, rezultă dintr-o transparență sporită, și anume o mai bună participare a cetățenilor la procesul de decizie, precum și o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într-un sistem democratic (a se vedea Hotărârea din 21 octombrie 2010, Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA, T-439/08, nepublicată, EU:T:2010:442, punctul 136 și jurisprudența citată, Hotărârea din 5 februarie 2018, PTC Therapeutics International/EMA, T-718/15, EU:T:2018:66, punctul 107).
213. Revine reclamantului sarcina de a invoca în mod concret împrejurări care stau la baza unui interes public superior care justifică divulgarea documentelor în cauză (a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C-514/11 P și C-605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 94 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C-612/13 P, EU:C:2015:486, punctul 90 și jurisprudența citată). Astfel, revine celor care susțin că există un interes public superior în sensul ultimei teze a articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 sarcina de a-l dovedi (Hotărârea din 25 septembrie 2014, Spîrlea/Comisia, T-306/12, EU:T:2014:816, punctul 97).
214. Interesul public superior susceptibil să justifice divulgarea unui document nu este necesar să fie neapărat distinct de principiile care stau la baza Regulamentului nr. 1049/2001. Cu toate acestea, nu pot fi reținute considerații generale pentru a justifica accesul la documentele solicitate, care impune că principiul transparenței să prezinte, în situația dată, o importanță specială care să primeze asupra motivelor care justifică refuzul divulgării documentelor în discuție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C-514/11 P și C-605/11 P, EU:C:2013:738, punctele 92 și 93 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth/Comisia, C-612/13 P, EU:C:2015:486, punctele 92 și 93).
215. În speță, în cererea de confirmare, cei șase deputați au invocat un interes public superior care justifică, în opinia lor, divulgarea contractelor în cauză, structurată în esență în jurul a cinci aspecte, și anume, în primul rând, transparența în vederea instaurării încrederii publicului în acțiunile Comisiei privind achiziționarea de vaccinuri împotriva covid-19 și ca urmare a utilizării unor fonduri publice în această privință, în al doilea rând, transparență în vederea încrederii publicului în vaccinurile însele și pentru a contracara un fenomen de reticență față de vaccinare, în al treilea rând, diverse declarații ale Parlamentului prin care se solicită mai multă transparență, în al patrulea rând, dimensiunea mondială a pandemiei și, în al cincilea rând, carta și funcția lor dublă în calitate de cetățeni ai Uniunii și de membri ai Parlamentului.
216. În decizia atacată, prin care Comisia a acordat un acces parțial mai larg la documentele 1-8 și 11, divulgate anterior, precum și un acces parțial la documentele 9, 10, 12 și 13, care până atunci nu fuseseră divulgate public sub o formă cenzurată, Comisia a indicat ca subscrie la importanța încrederii publicului în acțiunile sale în ceea ce privește achiziționarea vaccinurilor și că recunoaște gradul ridicat de transparență cerut. Aceasta a amintit că comunicase în mod regulat informații cu privire la stadiul negocierilor cu întreprinderile în cauză și la diversele demersuri întreprinse, inclusiv la Parlament, pentru a asigura transparența. Aceasta a arătat că a consultat întreprinderile în cauză în vederea acordării unui acces cât mai larg posibil la contractele în cauză. Aceasta a subliniat însă că, la data deciziei atacate, criza sanitară continuă și că dreptul de acces la documente nu era un drept general și absolut. Aceasta a subliniat în continuare natura generală a argumentației care figurează în cererea de confirmare privind o eventuală reticență față de vaccinare, diversele declarații ale Parlamentului, carta și dimensiunea mondială a pandemiei și a amintit că considerații generale, inclusiv cu privire la protecția sănătății umane, nu erau suficiente pentru a justifica un interes public superior, fără precizări cu privire la motivele concrete care să justifice în ce măsură divulgarea ar servi acest interes public. Aceasta a precizat că nu a fost în măsură să identifice niciun interes public susceptibil să primeze asupra interesului public și privat protejat de articolul 4 alineatul (2) prima liniuța din Regulamentul nr. 1049/2001. În sfârșit, Comisia a înlăturat pertinența împrejurării ca trei contracte de achiziție anticipată au făcut obiectul unor scurgeri de informații în mass-media. În sfârșit, aceasta a considerat că faptul că contractele în cauză se raportau la o procedură administrativă, iar nu la acte legislative confirmă concluzia potrivit căreia niciun interes public superior nu ar justifica divulgarea pasajelor ocultate.
217. Din aceste considerații reiese că Comisia a furnizat explicații succinte care să permită reclamantelor să înțeleagă motivele care au determinat-o să înlăture existența unui interes public superior care justifică divulgarea integrală a contractelor în cauză, în sensul articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001.
218. Prin urmare, critica întemeiată pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în această privință este necesar să fie respinsă.
219. În ceea ce privește temeinicia motivării deciziei atacate, aprecierea Comisiei nu este afectată de nicio eroare de drept în raport cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.
220. Astfel, în speță, împrejurarea că întreprinderile în cauză au participat la îndeplinirea unor sarcini de interes public, în special dezvoltarea vaccinurilor împotriva covid-19 prin intermediul unor aconturi sau al unor plăți anticipate provenite din fonduri publice și plătite în temeiul contractelor în cauză negociate de Comisie în numele statelor membre, este, în principiu, de natură să evidențieze existența unui interes real al publicului de a avea acces la informații referitoare la vaccinurile și la contractele menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 septembrie 2023, Breyer/REA, C-135/22 P, EU:C:2023:640, punctul 77).
221. Pe de altă parte, transparența procesului urmat de Comisie în cadrul negocierilor cu producătorii de vaccinuri împotriva covid-19 și al încheierii contractelor în cauza în numele statelor membre poate contribui la creșterea încrederii cetățenilor Uniunii în strategia vaccinală promovată de aceasta instituție și, prin urmare, la combaterea în special a difuzării de informații false în ceea ce privește condițiile de negociere și de încheiere a contractelor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 septembrie 2022, Saure/Comisia, T-448/21, nepublicată, EU:T:2022:525, punctul 45, și Hotărârea din 7 septembrie 2022, Saure/Comisia, T-651/21, nepublicată, EU:T:2022:526, punctul 46).
222. În acest cadru, este necesar să se constate că Comisia nu a negat existența unui interes al publicului de a primi informații referitoare la achiziționarea vaccinurilor și la contractele în cauză, ci a apreciat, în decizia atacată, că acest interes era satisfăcut de diversele demersuri întreprinse pentru a asigura transparența, printre care publicarea de informații actualizate cu privire la stadiul negocierilor și comunicarea de informații Parlamentului European prin viu grai și în scris. Este necesar să se constate de asemenea că informațiile ocultate nu conțin indicații științifice referitoare la eficacitatea și la siguranța vaccinurilor care ar privi eventualele preocupări ale publicului în ceea ce privește utilizarea vaccinurilor.
223. Cu toate acestea, considerații atât de generale precum cele invocate de reclamante, și anume necesitatea de a institui încrederea publicului în acțiunile Comisiei privind achiziționarea de vaccinuri împotriva covid-19 și necesitatea de a institui încrederea în vaccinurile înseși pentru a contracara un fenomen de reticență față de vaccinare, nu pot fi de natură să demonstreze că interesul legat de transparența prezentă, în speță, o importanță specială care ar fi putut prima asupra motivelor care justifică refuzul divulgării părților ocultate din contractele în cauză.
224. Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele mai detaliate ale reclamantelor care figurează în memoriul lor în adaptare.
225. În primul rând, reclamantele nu au dovedit în niciun fel modul în care divulgarea către ele însele și, în fine, către public a informațiilor privind localizarea unităților de producție ale întreprinderilor în cauză ar fi necesară pentru organizarea campaniilor de vaccinare în statele membre, campaniile menționate fiind puse în aplicare de autoritățile naționale competente. De asemenea, acestea nu au explicat în ce mod divulgarea acestor informații ar permite publicului să își formeze o opinie informată cu privire la riscul unor eventuale întârzieri de livrare și la capacitatea de producție a unităților menționate.
226. În al doilea rând, în măsura în care reclamantele susțin ca divulgarea prețurilor pe doză și a calendarelor de livrare ar permite să se redea încredere unei părți mai mari a publicului în achiziționarea vaccinurilor și să se explice diferitele alegeri de vaccinuri ale statelor membre și dificultățile de livrare întâmpinate, este necesar să se constate că acestea nu își susțin afirmațiile. În special, acestea nu explică modul în care încrederea publicului în atribuirea în comun a contractelor pentru vaccinurile împotriva covid-19 ar fi consolidată de divulgarea unor elemente financiare sensibile ale contractelor în cauză, susceptibile să fie utilizate împotriva întreprinderilor în cauză în negocierile lor cu cumpărători din țări terțe sau chiar împotriva Comisiei și a statelor membre în cadrul unor contracte de achiziție ulterioare. Acestea nu explică nici modul în care prețurile pe doză ar putea dezvălui motivele care stau la baza deciziilor statelor membre în ceea ce privește vaccinurile utilizate în campaniile lor de vaccinare împotriva covid-19. Or, deciziile menționate pot fi influențate, pe lângă alegerea statului membru de a participa sau de a nu participa la contractul în cauză și preț, de diverse considerații, precum caracteristicile vaccinului, disponibilitatea sa și termenul de livrare. Pe de altă parte, astfel cum susține Comisia, divulgarea calendarelor de livrare nu ar clarifica în niciun fel cauzele eventualelor dificultăți de livrare întâmpinate.
227. În al treilea rând, în măsura în care reclamantele susțin că divulgarea clauzelor referitoare la avansuri și la plățile anticipate ar permite consolidarea încrederii publicului în vaccinuri și în investițiile de fonduri publice efectuate, permițându-i să analizeze și să tragă concluzii cu privire la negocierile și investițiile Comisiei și la eventualele beneficii ale întreprinderilor în cauză, este necesar să se arate că elementele financiare sensibile ale contractelor în cauză nu au nicio legătură cu eficacitatea sau cu siguranța vaccinurilor împotriva covid-19. În plus, chiar presupunând că divulgarea mai largă a clauzelor ocultate în documentele 2-4, 12 și 13 permite efectiv să se tragă concluzii cu privire la negocierea contractelor respective, la utilizarea de fonduri publice și la beneficiile întreprinderilor în cauză, astfel cum s-a constatat la punctul 226 de mai sus, reclamantele nu explică în ce mod încrederea publicului ar fi întărită de divulgarea elementelor ocultate, deși acestea ar fi susceptibile să afecteze nefast negocierile în curs sau ulterioare.
228. În al patrulea rând, întrucât mecanismul de despăgubire a întreprinderilor în cauză de către statele membre nu afectează cu nimic regimul răspunderii juridice a întreprinderilor menționate în temeiul Directivei 85/374 și întrucât aceasta informație intră deja în domeniul public la momentul depunerii cererii inițiale de acces, reclamantele nu reușesc să explice modul în care divulgarea clauzelor referitoare la răspunderea contractuală a întreprinderilor în cauză în caz de încălcare, de reziliere sau de suspendare a contractelor în cauză, în special în legătură cu întârzieri la livrare sau cu livrări lipsă, ar permite creșterea încrederii în vaccinuri și combaterea dezinformării.
229. În sfârșit și astfel cum a arătat Comisia în decizia atacată, activitatea sa administrativă nu impune aceeași întindere a accesului la documente precum cea impusă de activitatea legislativă a unei instituții a Uniunii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, C-139/07 P, EU:C:2010:376, punctul 60, și Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C-365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 91).
230. Or, în speță, contractele în cauză se înscriu în cadrul unei activități administrative.
231. În aceste condiții, fără a săvârși o eroare de drept, la data adoptării deciziei atacate, Comisia s-a prevalat de excepția aferentă protecției intereselor comerciale ale întreprinderilor în cauză, înțelegându-se însă că, astfel cum reiese de la articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1049/2001, aceasta excepție nu are vocația de a se aplica pe o perioadă nelimitată, ci numai atât timp cât aceasta protecție se justifică prin conținutul documentului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2010, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, C-362/08 P, EU:C:2010:40, punctele 56 și 57).
232. Rezultă că al patrulea motiv este necesar să fie respins ca nefondat.
E. Cu privire la al cincilea motiv, intemeiat pe încălcarea articolului 42 și a articolului 52 alineatul (3) din cartă, precum și a articolului 10 alineatul (1) din CEDO
233. Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamantele amintesc că Comisia este obligată să ia în considerare atât dreptul la libertatea de exprimare, garantat de articolul 11 alineatul (1) din cartă, cât și dreptul de acces la documente, protejat de articolul 42 din aceasta. Ele reproșează Comisiei că nu a examinat dacă și în ce măsură accesul exclusiv parțial acordat la contractele în cauză constituia o ingerință în exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare prevăzut la articolul 11 alineatul (1) din cartă și care cuprinde libertatea de a primi informații, cu încălcarea articolului 52 alineatul (3) din carta menționată și a articolului 10 alineatul (1) din CEDO. În stadiul replicii, acestea adaugă că, prin nerespectarea limitelor impuse excepției referitoare la protecția intereselor comerciale, Comisia a încălcat de asemenea articolul 42 din cartă.
234. Comisia contestă această argumentație.
235. Pe de o parte, afirmația referitoare la articolul 42 din cartă, invocată în stadiul replicii, ar fi nouă, inadmisibilă în lipsa oricărui argument prezentat în susținerea sa și, în orice caz, nefondată. Pe de altă parte, dreptul de acces la documente consacrat la articolul 42 din cartă nu ar fi necondiționat, ci s-ar exercita, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din cartă, în condițiile și în limitele definite de tratate. Prin urmare, prin refuzul de a acorda accesul la anumite părți din contractele în cauză în temeiul excepțiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia nu ar fi încălcat libertatea de exprimare a reclamantelor.
236. Al cincilea motiv invocat de reclamante este necesar să fie înțeles în sensul că urmărește să reproșeze în esență Comisiei că a încălcat atât articolul 11 alineatul (1), cât și articolul 42 din cartă, în măsura în care, astfel cum ar rezulta din examinarea celorlalte motive invocate în susținerea prezentei acțiuni, Comisia nu a examinat în mod suficient dacă și în ce măsură refuzul parțial al accesului la contractele în cauză ar putea constitui o ingerință în dreptul lor de acces la documente și în libertatea lor de exprimare și de informare.
237. În plus, este necesar să se arate că reclamantele nu prezintă argumente specifice prin care să demonstreze modul în care, în mod concret, refuzul parțial al accesului le încălcă drepturile și libertățile fundamentale, ci condiționează în esență constatarea unei astfel de încălcări de admiterea motivelor examinate anterior.
238. În aceste condiții, pentru aceleași motive precum cele expuse la punctele 39-46, 151-171 și 182-188 de mai sus, este necesar să se constate o încălcare a articolului 11 alineatul (1) și a articolului 42 din cartă în ceea ce privește ocultarea definițiilor expresiilor „abatere intenționată” și „toate eforturile rezonabile posibile” în documentele 4 și 7 și a clauzelor referitoare la donații și la revânzări, precum și la clauzele referitoare la despăgubire din contractele în cauză.
239. În schimb, întrucât reclamantele nu au prezentat niciun argument autonom față de cele invocate în primul, al doilea, al treilea și al patrulea motiv examinate anterior pentru a contesta refuzul accesului la alte informații decât cele menționate la punctul 238 de mai sus, al cincilea motiv este necesar să fie respins în ceea ce privește astfel de informații.
240. Având în vedere considerațiile care precedă, se impune admiterea în parte a celui de al cincilea motiv.
F. Cu privire la al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 7 și 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât, prin decizia atacată, Comisia a ocultat anumite informații pe care le divulgase anterior
241. Prin intermediul celui de al șaselea motiv, reclamantele susțin că Comisia a încălcat articolele 7 și 8 din Regulamentul nr. 1049/2001 atunci când a cenzurat documentele 7 și 11 din anumite informații pe care le divulgase totuși drept răspuns la cererea inițială. În opinia acestora, Comisia nu poate divulga în mod valabil mai puține informații drept răspuns la cererea de confirmare.
242. Comisia contestă această argumentație.
243. În această privință, fără a fi necesar să se adopte o poziție cu privire la aspectul dacă Comisia, drept răspuns la o cerere de confirmare, poate retrage accesul la anumite informații divulgate în luarea de poziție inițială, este suficient să se constate că, în speță, aceasta nu a intenționat să retragă accesul la informațiile din documentele 7 și 11 divulgate în luarea de poziție inițială.
244. Astfel, pe de o parte, Comisia a ocultat, desigur, anumite informații din documentele 7 și 11 pe care le divulgase totuși drept răspuns la cererea inițială. Cu toate acestea, decizia atacată nu menționează deloc o astfel de retragere. Pe de altă parte, în fața Tribunalului, Comisia s-a prevalat în mod explicit de faptul că reclamantele nu aveau un interes să invoce un astfel de motiv pentru motivul că „[obținuseră] deja în mod legal […] acces la acele părți ale documentelor care au fost divulgate în stadiul inițial”. În sfârșit, Comisia nu a adresat o cerere reclamantelor prin care să solicite că acestea să se angajeze să șteargă datele care le fuseseră comunicate.
245. În aceste condiții, este necesar să se considere că reclamantele au păstrat accesul la anumite informații din documentele 7 și 11 obținute ca răspuns la cererea lor inițială.
246. În consecință, al șaselea motiv este necesar să fie înlăturat ca inoperant.
247. Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se anuleze decizia atacată în măsura în care prin aceasta se refuză accesul mai larg, în primul rând, la definițiile expresiilor „abatere intenționată” din documentul 1 și „toate eforturile posibile” în documentele 4 și 7, în al doilea rând, la clauzele referitoare la donații și la revânzări și, în al treilea rând, la clauzele referitoare la despăgubire.
248. În acest cadru, este necesar să fie amintit că nu este de competența Tribunalului să se substituie Comisiei și să indice părțile din documente la care ar fi fost necesar să fie acordat un acces total sau parțial, instituția fiind obligată, cu ocazia executării prezentei hotărâri și conform articolului 266 TFUE, să ia în considerare motivele expuse în aceasta privință în cuprinsul sau (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 2006, Franchet și Byk/Comisia, T-391/03 și T-70/04, EU:T:2006:190, punctul 133)”.
Cititi aici întreaga decizie a Tribunalului UE
Citiți și:
Pfizer și oficialii guvernului Regatului Unit, acuzați de ucidere din culpă, fraudă și proastă gestionare a crizei covid, într-o nouă anchetă penală ‒ sunt depuse dovezi despre crime împotriva umanității
Cum a fugit Alexandru Rafila de întrebările lui Christian Terheș despre morțile subite și contractele secrete cu Pfizer și Moderna, chestiuni ridicate în direct chiar în Parlamentul European
yogaesoteric
16 septembrie 2024