Tratatul Iohannis-Zelenski – încheiat cu încălcarea normelor dreptului internațional

Prin Avizul nr. 964/24.09.2024, Consiliul Legislativ a dat aviz negativ propunerii legislative motivat de faptul că:

a) „Potrivit art. 42 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, pot fi declarate nule tratatele care au fost încheiate cu încălcarea normelor dreptului internațional privind validitatea acestora și a normelor privind capacitatea și/sau procedura încheierii lor, iar procedura de aprobare a declarării nulității este similară celei urmate pentru intrarea în vigoare a tratatului. Pe cale de consecință, nulitatea unui instrument juridic internațional este necesar să urmeze procedura prevăzută în conținutul capitolului II – Procedura încheierii tratatelor din Legea nr. 590/2003 privind tratatele.

Din economia normelor cuprinse în Capitolul II din Legea nr. 590/2003, se constată faptul că Parlamentul este implicat în procedura de încheiere a tratatelor la nivel de stat în momentul ratificării acestei categorii de tratate. În acest sens, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 680/2020, a precizat că «normele constituționale sunt clare, competența Parlamentului fiind circumscrisă exclusiv etapei ratificării». Prin urmare, potrivit principiului simetriei, prevăzut la art. 42 din Legea nr. 590/2003, coroborat cu art. 3, 4 și 6 din aceeași lege, rezultă că Guvernul este cel care are competența de a elabora un proiect de lege având ca obiect fie ratificarea tratatului respectiv, fie declararea nulității acestuia.”

b) „Precizăm că Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 72 alin. (3) faptul că proiectul de lege se supune spre adoptare însoțit de textul actului internațional în limba originală și în traducerea oficială sau autorizată. Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, textul actului internațional ce se supune ratificării sau aprobării este necesar să fie ștampilat pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină este necesar să se ateste, prin semnătura persoanei autorizate și prin aplicarea ștampilei, conformitatea documentului cu originalul. Prin urmare, potrivit principiului simetriei, propunerea era necesar să fie însoțită de textul Acordului a cărui nulitate se solicită, în limba originală și, după caz, în traducere oficială sau autorizată, text care era necesar să fie ștampilat pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină era necesar să se găsească, sub semnătura persoanei autorizate, mențiunea «conform cu originalul în limba…». Acest text cu îndeplinirea cumulativă a cerințelor de mai sus este singurul care atestă faptul că este cel care produce efecte juridice în forma și conținutul agreate de părți.

Prin urmare, trimiterea pe care inițiatorul o face, în Expunerea de motive, la un text postat pe o pagină de internet, nu poate fi avută în vedere, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 72 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.”

Consiliul Legislativ face trimitere la Decizia C.C.R. nr. 680/2020, invocând că în aceasta s-a precizat că „normele constituționale sunt clare, competența Parlamentului fiind circumscrisă exclusiv etapei ratificării”, concluzie corectă, însă incompletă, ca urmare a faptului că nu a analizat integral considerentele acestei decizii a C.C.R.

În considerentele Deciziei nr. 680/2020, C.C.R. a analizat etapele prevăzute de Legea nr. 590/2003 privind încheierea tratatelor și succesiunea acestora, reținând că:

– „în cadrul procedurii de încheiere a tratatelor internaționale, textele constituționale și dezvoltarea infraconstituțională a acestora prevăd mai multe etape ce este necesar să fie parcurse în mod succesiv. Mai întâi, tratatele la care statul român dorește să devină parte sunt negociate de Guvern, apoi încheiate de Președinte și, într-o ultimă etapă, ratificate de Parlament. Este vorba, așadar, de momente distincte, clar delimitate, corespunzătoare unor competențe diferite, la rândul lor clar delimitate, ale autorităților care reprezintă puterea legislativă și cea executivă, precum și, în cadrul puterii executive, ale Președintelui României și ale Guvernului” (paragr. 25);

– „referitor la autoritatea care exercită puterea legislativă, normele constituționale sunt clare, competența Parlamentului fiind circumscrisă exclusiv etapei ratificării. Ratificarea este definită în art.1 lit.f) din Legea nr.590/2003 după cum urmează: «modalitatea de exprimare a consimțământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau, în condițiile legii, prin ordonanță de urgență a Guvernului». Este vorba, așadar, de un act de voință exprimat printr-un act de domeniul legii pentru ca statul să fie deplin angajat juridic prin dispozițiile unui tratat” (paragr. 26).

– „Cât privește puterea executivă și raporturile existente între autoritățile ce o reprezintă, în literatura de specialitate s-a remarcat că textul constituțional nu folosește terminologia de semnare a tratatelor, ci de încheiere a tratatelor, atribuție ce revine exclusiv Președintelui României. Pentru încheierea unui tratat este nevoie de negociere, iar negocierea presupune atât o dimensiune tehnică, ce atrage stabilirea de competențe în cadrul Guvernului, cât și una politică, ce antrenează și competența Președintelui României. De aceea decretele Președintelui emise în realizarea atribuției în discuție se contrasemnează de prim-ministru” (paragr. 27).

– „față de normele constituționale de referință, astfel cum sunt acestea dezvoltate și în normele legale citate, rezultă că, dacă în privința exprimării consimțământului în ceea ce privește tratatele putem vorbi de o competență partajată a legislativului și a executivului, în funcție de categoria de tratate, în privința negocierii și semnării tratatelor competența este exclusivă. Aceasta aparține sferei puterii executive, care, prin autoritățile competente, exercită atribuțiile constituționale de a reprezenta statul român, respectiv de a realiza politica externă a țării” (paragr. 35).

– „Potrivit Constituției, Parlamentul are, însă, ultimul cuvânt, prin ratificarea tratatelor în numele României, întrucât prin ratificare se exprimă consimțământul statului român de a-și asuma drepturile și obligațiile stabilite prin tratat. În lipsa ratificării prin lege, de către Parlament, tratatul nu produce efecte în ordinea juridică internă.” (parag. 42).

Or, noi suntem în situația în care „ultima etapă”, „ultimul cuvânt” a fost ignorată, președintele semnând Acordul în care se menționează că acesta intră în vigoare de la data semnării lui, fără să existe exprimarea consimțământului statului român de a își asuma drepturile și obligațiile stabilite prin tratat, respectiv fără să existe ultimul cuvânt al Parlamentului, prin ratificarea tratatului în numele României. Aceasta în condițiile în care acest Acord a fost dat publicității prin postarea sa, în integralitate, pe pagina Administrației Președințiale a României, la data de 11 iulie 2024 [1].

Totodată, acest acord a fost dat publicității, în integralitate și pe pagina Președintelui Ucrainei:
– fiind postat, la data de 11 iulie 2024, atât acordul în integralitatea sa: Acordul de cooperare în materie de securitate între Ucraina și România [2].
– cât și un comunicat în acest sens, la data de 11 iulie 2024: „Sistemul «Patriot» și Consolidarea Securității în Regiunea Mării Negre: Ucraina și România au semnat un Acord de Securitate”.

La Washington, președintele Ucrainei Volodimir Zelenski și președintele României Klaus Iohannis au semnat un Acord de cooperare în materie de securitate între Ucraina și România.

„- România va transfera un sistem Patriot în Ucraina, va continua să sprijine țara noastră cu aceeași dinamică ca în 2022-2024 și va facilita tranzitul rapid al tuturor echipamentelor necesare pe teritoriul său către Ucraina.

– O caracteristică cheie a acestui acord o reprezintă punctele specifice de cooperare pentru consolidarea securității în regiunea Mării Negre. România va asista Ucraina în deminarea Mării Negre și va oferi sprijin prin instrumentele U.E. și N.A.T.O.

– Oficial Bucureștiul, alături de partenerii săi, va sprijini și centrul de pregătire F-16 pentru pregătirea piloților ucraineni, contribuind astfel la Air Force Capability Coalition. România va sprijini industria de apărare a ţării noastre.

Secțiuni separate ale documentului acoperă informații și contrainformații, securitatea cibernetică, securitatea informațiilor, deminarea umanitară, sancțiunile și recuperarea și reconstrucția Ucrainei. În plus, acordul include un mecanism de răspuns de urgență de 24 de ore din 24 în cazul reînnoirii agresiunii ruse împotriva țării noastre sau a unei escalade semnificative.

Ucraina și România au semnat acordul de securitate în conformitate cu Declarația comună de sprijin pentru Ucraina a G7 din 12 iulie 2023. Per total, țara noastră a semnat deja 23 de acorduri bilaterale de securitate: cu Regatul Unit, Germania, Franța, Danemarca, Canada, Italia, Țările de Jos, Finlanda, Letonia, Spania, Belgia, Portugalia, Suedia, Islanda, Norvegia, Japonia, S.U.A., U.E., Estonia, Lituania, Polonia și Luxemburg” [3].

Or, președintele României, Klaus Iohannis, a semnat acest Acord care prevede că intră în vigoare, de la data semnării, fără să existe consimțământul Parlamentului României. Totodată, cu toate că a existat reacție nefavorabilă în rândul societății românești și este de notorietate că Președintele a semnat acest Acord în care se prevede că intră în vigoare la data semnării, fără să existe consimțământul Parlamentului în acest sens, Guvernul nu a depus în Parlament niciun proiect de lege prin care să se declare nulitatea acestui Acord.

Argumentele invocate de Consiliul Legislativ că numai Guvernul ar avea competența de a elabora un proiect de lege având ca obiect declararea nulității tratatului, indicând dispozițiile art. 42 coroborat cu art. 3, 4 și 6, sunt lipsite de fundament, deoarece art 42 din Legea nr. 530/2009 prevede „Tratatele încheiate cu încălcarea normelor dreptului internațional privind validitatea tratatelor și a normelor privind capacitatea și/sau procedura încheierii tratatelor pot fi declarate nule, procedura de aprobare a declarării nulității fiind similară celei urmate pentru intrarea în vigoare a categoriei respective de tratate”.

Se poate constata astfel că art. 42 din Legea nr. 590/2003 folosește sintagma „pot fi”, nefiind o normă imperativă. În plus, nu există nicio interdicție prevăzută în vreo lege sau în Constituție prin care senatorii și deputații să nu poată iniția o propunere legislativă cu un asemenea obiect. Din contră, concluzia este contrară, în urma analizei coroborate a dispozițiilor art. 74 alin (1), (4) și (5) și art. 75 alin. (1) din Constituția României, potrivit cărora:

„Articolul 74 – Iniţiativa legislativă

(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.”

Articolul 75 alin. (1) din Constituția României: „Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5) , articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului”.

Din analiza dispozițiilor art. 74 alin (1), (4) și (5) din Constituția României se poate constata că senatorii și deputații au calitatea de inițiatori legislativi, putând elabora propuneri legislative, iar Guvernul are calitatea de inițiator legislativ, putând elabora proiecte de legi.

Din analiza art. 75 alin. (1) din Constituția României se poate constata că pentru ratificarea tratatelor sau a acordurilor internaționale se pot elabora atât proiecte de legi (inițiate de către Guvern), cât și propuneri legislative (inițiate de senatori și deputați).

Drept urmare, opinia Consiliului Legislativ din avizul emis conform căruia pentru declararea nulității unui tratat numai Guvernul ar putea elabora proiecte de lege și că, implicit, senatorii și deputații nu ar putea elabora propuneri legislative echivalează cu o îngrădire nepermisă a dreptului senatorilor și deputaților la inițiativa legislativă (conferit de art. 74 din Constituția României), neexistând nicio normă constituțională care să prevadă o limitare a dreptului acestora în vreun domeniu.

Atâta timp cât Constituția României nu a prevăzut nicio limitare și nicio derogare a dreptului senatorilor și deputaților de a elabora propuneri legislative în vreun domeniu, nicio altă autoritate publică nu poate să îngrădească dreptul acestora. În caz contrar, s-ar încălca separația puterilor în stat, democrația constituțională și rolul Parlamentului României de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Susținerile Consiliului Legislativ referitor la însoțirea proiectului de lege pentru declarare a nulității unui tratat de textul actului internațional conform art. 72 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, nu împiedică elaborarea și depunerea propunerii legislative la prima cameră, Camera deputaților și nici chiar adoptarea acesteia. Aceasta deoarece art. 72 alin (3) din Legea nr. 24/2000 se referă la „adoptarea” actului normativ de ratificare/aprobare a unui tratat, iar acest articol este necesar să fie analizat în coroborare cu dispozițiile art. 76 din Legea nr. 24/2000 – Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare potrivit cărora „Actele de ratificare sau de aprobare se publică însoțite de textele tratatelor internaționale ratificate și ale înțelegerilor aprobate”.

Aceasta tocmai ca urmare a faptului că atât legea de ratificare, cât și tratatul este necesar să fie publicate în Monitorul Oficial, partea I, pentru a produce efecte juridice, publicarea se face în limba română, limba oficială a României, iar tratatul ratificat de Parlament făcând parte din dreptul intern, conform art. 11 alin (2) din Constituția României, el este necesar să fie publicat în integralitatea sa, pentru a se cunoaște conținutul acestuia.

Nu aceeași este situația declarării nulității unui tratat. Nu este necesar să fie publicat textul acestuia odată cu publicarea legii prin care se declară nulitatea acestuia, deoarece conținutul respectivului tratat nu va face parte din dreptul intern al României.

Situația este similară cu cea de la publicarea legilor de abrogare a altor legi, care nu este necesar a fi publicate împreună cu forma integrală a textului abrogat.

Mai mult, Acordul care face obiectul propunerii legislative, nevalabil încheiat, a fost dat publicității prin postarea pe paginile oficiale ale administrațiilor prezidențiale ale celor două state (România și Ucraina) așa cum am arătat mai sus [4].

Autor: Av. Elena Radu

Surse:
[1] https://www.presidency.ro/…/acord-privind-cooperarea-in…
[2] https://www.president.gov.ua/…/ugoda-pro…
[3] https://www.president.gov.ua/…/sistema-patriot-i…)
[4] https://www.cdep.ro/proiecte/2024/300/90/7/cl397.pdf

Citiți și:
Preşedintele Klaus Iohannis ‒ Trădător de țară
Starea de Libertate: „Vreți război? Îl veți avea cu noi!” ‒ Documentele de transmis urgent guvernanților pentru a-i împiedica să adopte un proiect de OUG care va arunca România într-un război devastator în care nu avem ce căuta

 

yogaesoteric
11 octombrie 2024