Uraganul transformării
Există mișcări tectonice gigantice în blocurile de putere din întreaga lume. Dacă înțelegem corect aceste bulversări, nu putem decât să beneficiem de pe urma lor. Un scurt instantaneu geopolitic.
La sfârșitul anilor ’80, trupa hanovriană The Scorpions a lansat balada istorică a vânturilor schimbării (Winds of change). Schimbarea a constat în faptul că o Uniune Sovietică falimentară a fost nevoită să cedeze toate lingurile sale de argint singurei puteri mondiale rămase, SUA. Aceasta a fost urmată de peste trei decenii de autocrație de facto a Statelor Unite ale Americii asupra soartei populației lumii. Regiuni întregi puteau fi incinerate și subjugate cu impunitate. Singura putere mondială pedepsea și elimina guvernele neascultătoare din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Aceasta a condus elitele ultimei superputeri, SUA, la o complacere și la un confort fatal.
Sunt cicluri normale în istoria lumii: o comunitate ajunge să domine și este invincibilă pentru o vreme. De ce ar fi necesar să ne dezvoltăm mai mult? Dezvoltarea ulterioară este căutată doar atunci când avem sentimentul că situația nu mai poate continua la fel. Decadența și regresul intelectual sunt consecințele lipsei de competitivitate pentru prea mult timp. În acest moment, suntem uimiți să vedem cum SUA și-au pierdut în mod evident calea și se dezintegrează sub ochii noștri. Grațierea de către tata Biden a fiului său criminal Hunter este doar unul dintre numeroasele semne evidente ale declinului galopant.
Americanii trăiesc pe credit de zeci de ani. O datorie de aproape 36 de trilioane de dolari americani cântărește greu. Cea mai mare parte a acestei datorii va fi necesar să fie în curând renegociată și restructurată. Pentru a împiedica blocarea imediată a fabricii de datorii americane, se tipăresc în permanență bani noi – fără nicio legătură cu valorile reale.
În principiu, un guvern american ar fi necesar mai întâi să urmărească să limiteze inflația. Și așa cum a făcut președintele american Franklin Delano Roosevelt în 1933, să închidă mai întâi bursele și alte cazinouri macabre timp de o sută de zile. Și apoi să redeschidă afacerea cu reguli și reglementări stricte. Însă nimeni în SUA nu vrea să întreprindă o astfel de cură drastică. Dimpotrivă. Miliardarii super-bogați din jurul lui Donald Trump vor să își umple buzunarele deja umflate și mai mult cu bogățiile și bunurile acestei lumi minunate.
Și în loc ca statul puternic să asigure în cele din urmă mai multă ordine și justiție, chiar acest stat în ansamblul său urmează să fie abolit. Managerii de active și băncile din umbră, precum Blackrock sau Vanguard, consideră că rămășițele muribunde ale statului puternic de odinioară sunt un deșeu incomod, care încetinește sau chiar blochează creșterea veniturilor nebazate pe performanță, obținute pe spinarea șerbilor epuizați. Prompterii anarho-capitaliști sârguincioși au lansat motto-ul pentru însușirea completă a tuturor bunurilor publice de către jucători. Trăiască libertatea! Ideile libertariene sună minunat la prima vedere. Însă se constată un mic defect atunci când te uiți la detalii: libertatea libertarienilor înseamnă doar libertatea celor care dețin proprietăți. Această libertate nu este necesar să fie justificată prin considerația față de aproapele. Libertatea libertarienilor înseamnă libertatea de a lua fără milă ceea ce pot obține.
Și pentru că rezistența comunității la această distrugere a statului este încă prea puternică, super-bogații doresc acum să înlocuiască statul național pe orizontală, ca să spunem așa, cu construcția de orașe private, orașele charter. Enclave de orașe apar peste tot în lume, dezvoltând o viață proprie, detașată de jurisdicția și legislația țărilor gazdă. În aceste orașe charter, nu sunteți un cetățean care are drepturi și obligații. În schimb, sunteți o parte interesată. Îți cumperi intrarea în orașul privat cu o sumă de bani și un CEO, șeful numit al companiei orașului privat, ia locul primarului. Cu ajutorul orașelor private, anarho-capitaliștii vor să scape odată pentru totdeauna de statele problematice. Din acest punct de vedere, nu există nicio grabă pentru a readuce în ordine bugetul de stat al SUA. Mai sunt încă multe de făcut. Există o amenințare de re-feudalizare: conducerea de către o castă parazitară de speculatori. Există, de asemenea, amenințarea unei exproprieri globale în favoarea unui venit fără performanță. La o scară comparabilă cu confiscarea terenurilor la începutul epocii moderne.
O altă idee îi alimentează în prezent pe trumpiștii radicali de piață: criptomoneda. Cu ceva timp în urmă, creierele ingenioase din Silicon Valley au venit cu ideea de a crea o monedă care să existe doar virtual. A existat ideea extrem de atrăgătoare ca băncile să fie lăsate în afara tranzacțiilor de plată dintre doi parteneri. În locul unei bănci centrale, nenumărate calculatoare mainframe descentralizate ar crea bani pe baza unor ecuații matematice. Toate înregistrările tranzacțiilor de plată ar fi stocate în mai multe locații descentralizate în același timp. O astfel de arhitectură financiară ar fi democratică și s-ar baza pe egalitatea tuturor participanților.
Criptomonedele, ca toate ideile care au vrut să facă bine, au fost de mult pervertite. Băncile fantomă, precum Blackrock, și băncile obișnuite, precum Goldman Sachs, au intrat demult în scena cripto pe scară largă. Vechile instituții financiare au intrat în criptografie pentru a păstra controlul asupra noilor tranzacții de plată. Iar conceptul de criptografie este „apatrid”, ca să spunem așa. Nu-i pasă de frontierele naționale. Aceasta înseamnă că criptografia poate fi, de asemenea, utilizată în mod abuziv ca instrument ideal de către bănci și speculatori activi la nivel global.
China și Rusia: statul ca proiectant
Problema pentru trumpiștii radicali este gravă: au apărut doi „concurenți” care sunt la același nivel cu SUA. China este, din punct de vedere economic, la egalitate cu SUA, dacă nu chiar superioară. Iar Rusia are o forță militară mică, dar puternică, care este cel puțin la același nivel cu SUA. Iar aceste două țări, cu modelul lor de dezvoltare, fascinează din ce în ce mai multe alte țări, care ar dori să iasă din mocirla sărăciei și a îndatorării.
Să aruncăm o privire asupra Chinei: chinezii și-au dat seama că unui stat nu-i folosește la nimic să dicteze prețurile și cantitățile de aprovizionare. Asta a dus doar la foamete și sărăcie. Așa că chinezii au dat mână liberă oamenilor de afaceri. Însă ceva a rămas foarte clar: statul a insistat asupra dreptului său de a modela creșterea economică. De a elimina buruienile. Și de a se asigura că marea majoritate a populației beneficiază în mod corespunzător de această creștere. Fostul cancelar german Ludwig Erhard ar fi putut fi, de asemenea, un model de inspirație pentru chinezi: prosperitate pentru toți, cu o economie liberă. Dar cu limite legale clare. Iar statul stabilește direcția în care să se dezvolte economia.
Această intervenție a statului, care era normală pentru noi și ne făcea bine, este invocată acum de lumea occidentală ca motiv pentru a sancționa mărfurile chineze cu tarife punitive. Mai întâi statele occidentale au scăpat de un braț important al puterii lor economice, pentru ca apoi să strige ca un copil sfidător: „Nu este corect!”. Este cu adevărat infantil să elimini mai întâi puterea creatoare a statului și apoi să te plângi că produsele americane sau europene nu mai sunt competitive cu cele chinezești. Dragi birocrați europeni, sunteți bineveniți să continuați așa pentru o vreme. Dar vă rog să faceți aceasta într-o cameră izolată de cauciuc. Europa este prea frumoasă pentru a fi demolată de voi.
„Nu mă mai joc!”
Vestul Valorilor pare să fie acum complet blocat în colțul sfidării. Vestul Valorilor vede cum celelalte țări, care formează acum majoritatea, creează aspecte noi și frumoase. Vestul valorilor cel încăpățânat nu cunoaște o modalitate mai bună de a se ajuta decât să calce totul în picioare, chiar în mijlocul noilor case model frumoase.
Puterea creatoare a SUA îndatorate este epuizată prin provocarea așa-numitelor „perturbări”. Cu alte cuvinte: declanșând războaie. Făcând schimbări de regim. Obținând împuterniciți care să-și dea în cap unii altora. Dezbină și stăpânește. Iulius Cezar. Forjând națiuni inamice din națiuni frățești. Aici straturile tectonice ale pământului clocotesc și șuieră unele împotriva altora. Se fisurează și gâlgâie. Georgia este destabilizată cu o energie criminală uriașă. Dar forțele constructive sunt din ce în ce mai puternice. În Georgia există partidul inteligent „Visul georgian”. Și când președintele sud-coreean Yoon, probabil cu aprobarea deloc neglijabilă a unei puteri occidentale, a vrut să devină un dictator de război, forțele democrației au fost mai puternice decât el. Președintele sud-coreean și viitorul dictator poate fi acum chiar fericit dacă nu este condamnat la moarte. Coreea de Sud este o perlă în șirul de state asiatice care aparțin de SUA și sunt în prezent poziționate ca focoase de război împotriva Chinei. Coreea de Sud ar fi necesar să se alăture Taiwanului, Japoniei și Filipinelor.
În Orientul Mijlociu, Rusia va fi forțată să intre în duel, pe măsură ce conflagrația se apropie tot mai mult de Iran, prin Liban și Siria. Rusia va fi necesar să vină în ajutorul partenerului său, Iranul, dacă Iranul vine în ajutorul Siriei.
Va fi aceasta ceva bun?
Eu cred că da. Însă uraganul transformării este foarte sângeros la început, înainte ca transformarea în bine să se fi instalat. În Europa, stratul de lac al rețelelor proxy americane devine din ce în ce mai poros. În Germania, FDP tocmai a părăsit corabia pentru a privi cum restul „semaforului” se scufundă într-un mod care nu mai este festiv. În Franța, Macron abia mai rezistă. Macron și colegii săi de la centrele de putere din celelalte state vasale sunt modele depășite.
Depinde de noi să folosim acest vid politic din Occident pentru a ne urmări obiectivele de democrație adevărată, egalitate, pace și justiție socială.
Autor: Hermann Ploppa
Citiți și:
Dincolo de Revoluție. Occidentul este necesar să moară
În Europa, Democrația este moartă și îngropată
yogaesoteric
17 decembrie 2024