Victorie pentru suporterii britanici: Premier League se delimitează de campaniile LGBT

În sfârșit, sportul începe să rupă legăturile cu obsesia polarizantă a organizației LGBT Stonewall, care timp de un deceniu a impus o politică a gesturilor simbolice în numele „virtuții”.

Pentru cei care nu cunosc, Stonewall este o organizație britanică, care luptă pentru drepturile persoanelor LGBTQ+ (lesbiene, gay, bisexuali, transgender și altele), cunoscută pentru campaniile sale de promovare a incluziunii și diversității, inclusiv în sport. Însă în ultimii ani, influența sa în fotbal a devenit controversată, mulți considerând că impune o agendă politică, prin gesturi simbolice ce nu sunt susținute de toți suporterii.

Deși nu se va spune oficial, fotbalul începe să înțeleagă inutilitatea acestor gesturi simbolice. Printr-o mișcare clară, Asociația de Fotbal (FA) și Premier League au pus capăt acceptării tacite a influenței Stonewall, renunțând la campania „Șireturile Curcubeu” și limitând gestul de a se pune în genunchi la doar două runde de meciuri pe sezon, informează Telegraph.

Acum cinci ani, aceste decizii ar fi fost de neimaginat. În 2020, promovarea LGBT era obligatorie, iar FA oferea liste de verificare pentru conformitate totală. Punerea în genunchi era un gest esențial, atât de răspândit, încât pe tricourile jucătorilor apărea în locul numelui mesajul „Black Lives Matter”. Cinci ani mai târziu, a început reacția împotriva acestei exprimări forțate.

Totuși, fotbalul, dependent mult timp de această imagine superficială de virtute, nu renunță complet peste noapte. Cea mai bogată ligă din lume promite o campanie internă de incluziune cu ocazia Lunii Istoriei LGBTQ+ în februarie și menține gestul de a se pune în genunchi în două runde din Luna Istoriei Negre, în octombrie, în contrast puternic cu echipa feminină a Angliei, care a decis să renunțe la ritual. Rămâne astfel loc pentru marcarea Lunii Pride, a Săptămânii Conștientizării Transgender sau a altor date cu semnificații similare, unde gesturile simbolice par mai importante decât convingerea sinceră.

Totuși, este o ușurare că FA și Premier League – și chiar rugby-ul din Premiership – au renunțat în sfârșit la Stonewall. Fotbalul a urmat prea mult timp cu supunere directivele acestei organizații, tratând instrucțiunile ei ca pe o poruncă sacră. Când FA și Stonewall au încheiat un parteneriat formal în 2018, clubul LGBTQ+ Stonewall FC, care joacă în liga de nivel scăzut Middlesex Division One, a fost invitat să joace la Wembley. Statutul FA de „Campion al Diversității” Stonewall a însemnat aderența necondiționată la toate aspectele doctrinei de diversitate, echitate și incluziune, până acum nouă luni când a fost lansat un videoclip propagandistic despre puterea simbolică a șireturilor curcubeu.

„Am observat o schimbare reală, de la ceva ce fotbalul ar trebui să facă, la ceva ce fotbalul e necesar să facă, iar deciziile de business se bazează acum pe egalitate, diversitate și incluziune”, spunea Liz Ward, consultantă la FA și fostă angajată Stonewall.

Observați aici limbajul folosit: „Ceva ce fotbalul e necesar să facă”, ca și cum purtarea unor șireturi multicolore ar fi o credință de bază, de acceptat orbește fără discuție. Dar mulți fani, bombardați cu simboluri curcubeu în fiecare noiembrie, nu simt deloc așa. După ridicolul din anul trecut – când Crystal Palace l-a certat pe Marc Guehi pentru că a scris „I Love Jesus” pe banderola curcubeu, iar Sam Morsy de la Ipswich a invocat religia musulmană ca scuză legitimă pentru a nu o purta deloc – această conformitate impusă stârnește acum mai degrabă batjocură decât susținere.

De aceea, FA și Premier League nu mai simt nevoia să amplifice mesajele Stonewall. De ce să mai urmeze ordinele unei organizații care cere înlocuirea cuvântului „mamă” cu „părintele care a născut”, în timp ce susține accesul bărbaților în toaletele femeilor doar pe baza identificării ca femei? Pentru a înțelege ce a devenit Stonewall, priviți documentul lor din 2021: „Persoanele transgender e necesar să poată alege facilitățile care corespund identității lor de gen”.

În 2025, lumea s-a transformat din temelii. Ideologiile radicale transgender au fost înfrânte de hotărârea Curții Supreme care stabilește că definiția legală a femeii este bazată pe sexul biologic, nu pe genul ales. Sportul, ca și alte domenii ale societății, e necesar să se conformeze. Respectarea imutabilității sexului nu mai este un lux, ci o obligație legală. Astfel, instituțiile sportive renunță la cultul autodeclarării genului pentru a evita probleme legale.

Priviți, de exemplu, transformarea bruscă de atitudine a FA. În 2015, recomanda oficial: „Persoanele transgender ar fi necesar să aibă acces la toaletele, dușurile și vestiarele aferente genului autodeclarat. Este o bună practică să întrebi o persoană transgender ce ar prefera.” La zece ani distanță, FA a ales să apere drepturile jumătății populației, interzicând bărbaților biologici să joace în fotbalul feminin la orice nivel.

Separarea de Stonewall s-a produs în același spirit. Problema nu este doar cu șireturile curcubeu, ci cu credințele extreme ale susținătorilor campaniei. Nu poți pretinde că ești incluziv dacă accepți excluderea femeilor din propriile lor categorii sportive.

Naivitatea a fost evidentă și în controversa legată de gestul de a se pune în genunchi. Ceea ce se voia să fie un simplu semn anti-rasism a devenit un acord tacit cu susținătorii BLM care cereau retragerea finanțării pentru poliție și desființarea familiei tradiționale. Pe măsură ce fotbalul începe să-și corecteze cursul, ar fi bine să rețină un sfat important: „Fii atent cu cine te asociezi”, a scris Telegraph.

Citiți și:
SUA se întoarce la credință în instituțiile publice: Trump susține rugăciunile în școli prin inițiativa ”America se roagă” și protejează elevii creștini de îndoctrinarea LGBT
Dictatul LGBTQ+ impus prin „democrația” Parlamentului European

yogaesoteric
26 septembrie 2025