Cenzura în mediul academic occidental și războiul din Ucraina. De ce instituțiile liberale cenzurează discuțiile despre mobilizarea forțată în Ucraina?

40 0

Următorul text este un răspuns adresat redacției Review of Democracy (RevDem), revista online a Institutului pentru Democrație al Universității Central-Europene, care a suspendat un eveniment pe care se angajase să îl găzduiască pe 11 decembrie 2025: „Bărbații în camioane, femeile pe străzi: gen, rezistență și mobilizare forțată în Ucraina și fosta Iugoslavie”. Autorii textului sunt participanții la dezbatere care urmau să ia cuvântul în cadrul evenimentului.

Acest caz ilustrează modul în care libertatea academică și dezbaterea deschisă se erodează în instituțiile occidentale, inclusiv în cele care se poziționează public împotriva tendințelor autoritare. Preocupările legate de „echilibru” și „responsabilitate publică” în discuțiile despre războiul dintre Rusia și Ucraina sunt aplicate într-un mod extrem de selectiv, excluzând efectiv cercetătorii care se numără printre puținii care desfășoară cercetări empirice și publică articole pe teme tabu și incomode. În timp ce apelurile la „echilibru” sunt rareori exprimate atunci când evenimentele reproduc narațiunile dominante despre război, ele sunt folosite pentru a delegitima discuțiile care evidențiază fenomene – precum evitarea în masă a recrutării și mobilizarea forțată – care expun tensiunile crescânde dintre discursul hegemonic și realitățile sociale din Ucraina și care nu se potrivesc cu climatul actual de remilitarizare europeană.

Invocarea „responsabilității” a însemnat, în practică, devalorizarea și reducerea la tăcere a experiențelor trăite de un număr mare de persoane care suferă și se opun abuzurilor grave ale drepturilor omului, ale căror perspective erau menite să fie aduse în discuție de comisia suspendată.

Suntem profund șocați și îndurerați de declarația emisă de Review of Democracy (RevDem) și CEU Democracy Institute, pe care o considerăm un atac la adresa libertății noastre academice și a integrității noastre academice și profesionale. Ne simțim obligați să răspundem la această excludere, care nu este altceva decât un act de cenzură politică.

Panelul nostru urma să abordeze fenomenul „busificării” (mobilizarea forțată în Ucraina – vezi video la finalul articolului). Urma să examinăm relația acestuia cu genul și naționalismul, precum și rezistența și reacțiile societății civile pe care le-a provocat. Panelul intenționa, de asemenea, să plaseze aceste probleme într-un context comparativ, explorând mobilizarea forțată în Ucraina alături de practici similare din timpul războaielor iugoslave. Evenimentul a fost propus și organizat cu cea mai mare atenție pentru a asigura rigoarea dezbaterii academice și pentru a reflecta urgența încălcărilor drepturilor omului pe teren. Am propus vorbitorii și tema echipei RevDem pe 15 noiembrie, răspunzând la toate întrebările referitoare la structură, teme specifice și format până la sfârșitul lunii noiembrie. Evenimentul a fost anunțat ulterior în seara zilei de 3 decembrie și distribuit pe reţele de comunicare virtuală ale RevDem și Democracy Institute în după-amiaza zilei de 4 decembrie. În timp ce continuam pregătirile, în seara zilei de 5 decembrie am primit un e-mail în care se anunța suspendarea evenimentului. Ulterior, am descoperit că echipa RevDem și Institutul pentru Democrație au emis simultan o declarație publică privind suspendarea.

Declarația susținea că decizia a fost luată „după o analiză atentă a preocupărilor exprimate de colegi, cadre didactice și studenți din întreaga universitate, în special de membrii comunității ucrainene din cadrul CEU”. Cu toate acestea, RevDem și Institutul pentru Democrație nu ne-au solicitat nouă, vorbitorilor și organizatorilor panelului, să comentăm aceste preocupări în timpul luării deciziei, ne-au privat de posibilitatea de a răspunde și ne-au exclus complet din proces.

Cu toate acestea, declarația privind suspendarea afirma în mod clar că „formatul actual al evenimentului nu îndeplinește standardele necesare pentru o discuție echilibrată din punct de vedere academic și fundamentată contextual pe această temă” și, mai mult, că evenimentul nu pare să fie structurat în așa fel încât „să susțină integritatea academică, să ofere expertiza adecvată și să recunoască experiențele trăite de cei direct afectați”.

În e-mailul privat pe care l-am primit cu privire la anulare, am fost informați că „problemele ridicate includeau: necesitatea unei contextualizări mai clare a mobilizării forțate în cadrul invaziei rusești în curs de desfășurare în Ucraina; întrebări cu privire la adecvarea comparațiilor cu conflictele din Iugoslavia; absența cercetătorilor care au efectuat cercetări directe privind mobilizarea forțată sau reacțiile societății civile din Ucraina și îngrijorarea că actuala configurație ar putea să nu fie în măsură să susțină tipul de dezbatere academică echilibrată și riguroasă pe care o impune subiectul și pe care o susține CEU”. În esență, sugestia era că propunerea noastră nu se baza pe rigurozitate științifică și expertiză adecvată și nici nu ținea cont de impactul mai larg pe care l-ar putea avea asupra comunităților direct afectate de război. Declarația promitea o „reevaluare atentă” a „formatului, scopului și potențialelor repetări viitoare ale evenimentului”; cu toate acestea, ea punea la îndoială integritatea noastră academică și expertiza în cercetare, precum și experiențele trăite de unii dintre vorbitori, înainte ca o reevaluare adecvată să fi fost efectuată.

Panelul a fost organizat de cercetători care au efectuat cercetări directe privind mobilizarea forțată și/sau răspunsurile societății civile în Ucraina, precum și în fosta Iugoslavie. Suntem printre puținii academicieni care au publicat lucrări pe aceste teme.

Volodymyr Ishchenko este coautorul eseului „De ce Ucraina se luptă să-și mobilizeze cetățenii pentru a lupta?”, care se bazează, în special, pe cercetări empirice recente, inclusiv interviuri cu voluntari ucraineni și evazioniști. Acesta face parte dintr-un proiect de cercetare transnațional la scară largă pe care l-a condus împreună cu sprijinul Institutului Alameda, care a inclus și un sondaj reprezentativ comandat în acest an în Ucraina, explorând, printre alte întrebări, atitudinile față de refuzul de a face armata.

Tarik Cyril Amar a publicat cel mai cuprinzător articol de până acum axat pe mobilizarea forțată în Ucraina: „Națiunea și busificarea: mobilizarea forțată în Ucraina în timp de război”, publicat de Institutul pentru Noua Politică Globală, fondat de o rețea de cercetători de la Stanford, UC-Berkeley și din alte părți.

Marta Havryshko a publicat numeroase lucrări pe tema mobilizării forțate și a genului, printre care: „Mobilisation et résistance à la mobilization: le coût social de l’effort de guerre ukrainien” – „Mobilizare și rezistență la mobilizare: costul social al efortului de război ucrainean” (Postfață la ediția franceză a Le Massacre du Maidan – La tuerie de masse qui changea le monde (Masacrul de la Maidan – Uciderea în masă care a schimbat lumea), a prof. Ivan Katchanovski, care va apărea în noiembrie 2025 la editura Perspectives Libres, Paris); „Müde vom Ukrainekrieg: Warum ukrainische Soldaten von der Front fliehen” („Sătui de războiul din Ucraina: De ce fug soldații ucraineni de pe front”), în Berliner Zeitung, 26 octombrie 2025; „Der Krieg der Armen : Wie Klasse, Macht und Korruption den Krieg in der Ukraine prägen” („Războiul săracilor: Cum modelează clasa, puterea și corupția războiul din Ucraina”), în Berliner Zeitung, 9 iunie 2025; și „Feinde im Inneren ? – ‘Krieg’ gegen Rekrutierungsmaßnahmen in der Ukraine eskaliert” („Dușmani din interior? – «Războiul» împotriva măsurilor de recrutare din Ucraina se intensifică”), în Berliner Zeitung, 15 februarie 2025.

Milica Popović conduce în prezent un amplu proiect empiric privind dezertarea și mobilizarea forțată în timpul războaielor iugoslave la Academia Austriacă de Științe din Viena. Proiectul său „Tăcerea refuzului: (Ne)amintirea dezertorilor din războaiele iugoslave” a primit finanțare din partea FWF (Fondul Austriac pentru Știință) pe baza unei evaluări internaționale, iar ea a susținut mai multe prelegeri academice pe această temă.

Almut Rochowanski are o experiență de zeci de ani în sprijinirea grupurilor de femei din societatea civilă din Europa de Est. Din 2014, ea lucrează în domeniul Ucrainei și al femeilor, în special al femeilor activiste, în special cu Liga Internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate, o organizație internațională de femei pentru pace fondată în 1915, care a lucrat în mod constant în domeniul antimilitarismului, inclusiv prin apărarea obiectorilor de conștiință și a dezertorilor.

Publicațiile menționate mai sus nu au apărut încă în reviste cu referenți, tocmai pentru că cercetarea empirică atentă a unui fenomen nou și tăcut necesită timp. Se cuvine remarcat faptul că academicienii vorbesc în mod obișnuit despre subiecte pe care nu au publicat încă articole cu referenți, așa cum demonstrează numeroasele evenimente, mese rotunde și podcasturi organizate de Institutul pentru Democrație și de CEU.

Considerăm că afirmația potrivit căreia compararea războaielor din Rusia-Ucraina și Iugoslavia este „inadecvată” nu are temeiuri serioase. Cunoaștem studiile reciproce privind mobilizarea forțată în Ucraina și în fostele state iugoslave: găsim convergențe și divergențe importante, care ne ajută să vedem fiecare caz într-un context comparativ. În plus, Universitatea Invizibilă pentru Ucraina – unul dintre proiectele CEU – consideră aparent că astfel de comparații sunt pe deplin adecvate, oferind două cursuri: „Proteste, transformări sociale și UE: Regândirea Balcanilor pentru Ucraina” (co-directori ai cursului: Marija Mandić, Universitatea din Belgrad, și Olesia Marković, Academia Kyiv-Mohyla); și „Confruntarea cu moștenirea războaielor iugoslave” (co-directori ai cursului: Vladimir Petrović, Institutul NIOD pentru Studii privind Războiul, Holocaustul și Genocidul, Amsterdam și Miloš Hrnjaz, Universitatea din Belgrad).

Suntem cercetători și practicieni cu o vastă experiență în tema propusă pentru discuție și cu o lungă listă de cărți și articole despre aspecte direct legate de societățile și istoriile ucrainene și (post-)iugoslave, inclusiv războaie, naționalism, gen, violență, proteste și societatea civilă. Suntem pe deplin competenți să contextualizăm în mod adecvat mobilizarea forțată – acesta a fost tocmai scopul discuției noastre.

Suntem capabili să susținem dezbaterea academică echilibrată și riguroasă pe care o impune orice subiect serios și am demonstrat acest aspect prin munca noastră academică și recunoașterea acesteia – cu excepția cazului în care „contextualizarea” și „echilibrarea” înseamnă că ar fi necesar, de fapt, să justificăm și să legitimăm încălcarea gravă și pe scară largă a drepturilor omului pe care o reprezintă recrutarea forțată.

A ne acuza în continuare de lipsă de sensibilitate „față de impactul mai larg pe care îl poate avea asupra comunităților direct afectate de război” este deosebit de jignitor, având în vedere că doi dintre participanții la dezbatere sunt cetățeni ucraineni (Marta Havryshko și Volodymyr Ishchenko), iar unul dintre participanți a trăit războaiele din Iugoslavia (Milica Popović).

Recunoașterea experienței rudelor și prietenilor apropiați care au devenit victime ale mobilizării forțate, au fost nevoiți să devină dezertori sau s-au ascuns de mobilizare timp de ani de zile a fost una dintre motivațiile noastre principale pentru inițierea unei discuții academice pe această temă.

Considerăm că modul în care RevDem și Institutul pentru Democrație au gestionat situația cu panelul nostru a fost neprofesionist și neetic. Acuzațiile publice aduse cu privire la integritatea, expertiza și experiența noastră înainte de efectuarea unei analize corespunzătoare sunt inacceptabile.

De asemenea, considerăm că adevăratul motiv al acestei anulări este poziția noastră publică și opiniile politice – în special opiniile critice cu privire la războiul dintre Rusia și Ucraina și naționalismul – precum și lipsa de pregătire a RevDem și a Institutului pentru Democrație de a aborda complexitățile incomode ale războaielor care nu se potrivesc discursurilor politice dominante în atmosfera actuală de militarizare la nivel european. Astfel de practici de anulare reprezintă un avertisment cu privire la deteriorarea rapidă a condițiilor de libertate academică și libertate de cercetare, precum și a libertății de exprimare în Uniunea Europeană, chiar și de instituții care pretind că luptă împotriva acestor tendințe autoritare.

Volodymyr Ishchenko, Marta Havryshko, Tarik Cyril Amar, Milica Popović și Almut Rochowanski

Despre autori:

Volodymyr Ishchenko este sociolog din Ucraina, afiliat în prezent la Institutul de Studii Est-Europene al Universității Libere din Berlin, iar autorul Marta Havryshko este profesor asistent invitat al Dr. Thomas Zand, în pedagogia Holocaustului și studiile antisemitismului, Centrul Strassler pentru Studii privind Holocaustul și Genocidul de la Universitatea Clark.

Tarik Cyril Amar (@TarikCyrilAmar) este un istoric din Germania, care în prezent lucrează la Universitatea Koç din Istanbul.

Milica Popović este politolog și, în prezent, cercetător postdoctoral senior la Institutul de Studii Culturale al Academiei Austriece de Științe din Viena, unde conduce proiectul „Tăcerea de a spune nu: (Ne)amintirea dezertorilor din războaiele iugoslave”.

Almut Rochowanski a fost activistă pentru drepturile femeilor și pace în țările din fosta Uniune Sovietică și în prezent este membră a Institutului Quincy pentru Politică Responsabilă.

About now, our panel on “busification” (forced mobilization in Ukraine) and resistance was supposed to be starting at Review of Democracy @RevDem2020, the online magazine and podcast of the Democracy Institute at CEU @CEUDemInst. This would likely have been the first academic… pic.twitter.com/yzmOvlQrVN

— Volodymyr Ishchenko (@Volod_Ishchenko) December 11, 2025