Raportul privind lovitura de stat din România din 24 noiembrie 2024 – 18 mai 2025, prezentat și la Washington (I)
Raport întocmit de Președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, și de Președinte AUR, George Simion
1. Obiectul Raportului
Evenimentele care-au avut loc cu ocazia alegerii Președintelui României în perioada 24 noiembrie 2024 – 18 mai 2025 au șocat opinia publică internă și internațională și mediile politice din lumea întreagă.
Pentru prima dată în istoria democrațiilor occidentale alegerile au fost anulate cu motivul real că persoana aleasă democratic pentru funcția de Președinte era indezirabilă regimului aflat la putere, noile alegeri fiind înscenate printr-o operațiune de forță, regimul impunând propriul Președinte împotriva voinței poporului.
Raportul expune modul de preluare a controlului asupra procesului electoral de către Președintele României Klaus Iohannis, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, instituțiile componente ale acestuia și Curtea Constituțională, responsabile de suspendarea Constituției, anularea alegerilor și punerea în executare a planului de manipulare și coerciție zdrobitoare asupra societății.
Pentru justificarea loviturii de stat a fost inventat pretextul interferenței Federației Ruse în alegeri.
Obiectul Raportului îl constituie prezentarea încălcărilor normelor legale și constituționale în desfășurarea evenimentelor, fiind dovedită rezoluția șefilor instituțiilor statului de a uzurpa puterea de stat împotriva suveranității poporului, actele rezultate în urma încălcărilor fiind nule absolut, precum și consecințele lor juridice (quod nullum est nullum producit effectum).
Raportul concluzionează că România nu este o democrație, lovitura de stat expunând vulnerabilitatea generică a instituțiilor statului și modelul oligarhic de guvernare a țării.
În discursul de la Conferința de Securitate de la Munchen, Vicepreședintele SUA J.D. Vance a declarat că anularea alegerilor din România reprezintă un exemplu pentru subminarea democrației în întregul spațiu european, acuzație de o gravitate fără precedent în istoria UE: „Cea mai mare amenințare de care mă tem când vine vorba despre Europa nu e nici Rusia, nici China și nici vreun alt actor statal. Ceea ce mă îngrijorează este amenințarea din interior, renunțarea de către Europa la unele valori fundamentale, valori împărtășite de Statele Unite ale Americii. Nu este suficient doar să vorbim despre valorile democratice, este necesar să trăim în liniile democrației.”
2. Definirea evenimentelor drept lovitură de stat
Principalele evenimente analizate în Raport sunt: câștigarea primului tur și iminenta victorie a lui Călin Georgescu în turul 2 al alegerilor; declararea rezultatului votului pericol la adresa securității naționale de către Președintele Klaus Iohannis și CSAT; anularea alegerilor de către Curtea Constituțională; organizarea de noi alegeri și respingerea candidaturii lui Călin Georgescu; candidatura lui George Simion și declararea lui Nicușor Dan Președinte al României.
Evenimentele întrunesc elementele constitutive ale loviturii de stat, în sensul definiției general acceptate: „lovitura de stat reprezintă preluarea puterii într-un stat de către o minoritate prin mijloace neconstituționale, impusă prin surpriză și fiind utilizată forța”.
Preluarea puterii se referă la înlăturarea candidatului la Președinția României susținut de popor, deținătorul puterii, și impunerea unui Președinte ilegitim.
Minoritatea se referă la Președintele Klaus Iohannis, membrii CSAT, judecătorii Curții Constituționale și cercurile responsabile de deturnarea alegerilor libere, garantate de Constituție.
Mijloacele neconstituționale se referă la hotărârile Curții Constituționale, actele în baza cărora acestea au fost dispuse, precum și actele de punere în executare a acestora, folosite de minoritate în scopul preluării puterii.
Surpriza se referă la faptul că lovitura a fost executată de Curtea Constituțională, instituția responsabilă să apere Constituția, judecătorii Curții acționând neașteptat, rapid și executoriu prin manipularea Constituției, hotărârile fiind de imediată aplicare, iar acțiunile de contracarare paralizate.
Utilizarea forței se referă la punerea în aplicare a hotărârilor Curții prin uzurparea forței publice. Secțiile de vot, operațiunile de votare, birourile electorale, respingerea candidaturii lui Călin Georgescu și organizarea noilor alegeri au fost operate prin acte statale de conformare și executate sub autoritatea forței publice, fiind înlăturată protecția Constituției asupra corpului național. Totodată, utilizarea forței s-a manifestat sub forma acțiunilor de poliție politică și strategiilor de instaurare a fricii în societate.
Raportat la natura, mijloacele, miza și implicațiile politice ale evenimentelor care au avut loc în interiorul unui stat membru al UE, presupus democratic, lovitura de stat din România este cea mai gravă lovitură de stat din istorie.
3. Situația premisă – condițiile prealabile ale loviturii de stat
Considerat irelevant de casele de sondare, candidatul independent Călin Georgescu a câștigat detașat primul tur de scrutin din 24 noiembrie 2024, victoria în turul 2 fiind prognozată la scorul istoric de 65-70%. Fenomenul alegerii sale a fost supranumit mișcarea trezirii în conștiință a poporului român.
Sub impactul covârșitor al mișcării, marii favoriți, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, liderii celor mai mari partide de guvernare, PSD și PNL, premier în funcție și fost premier, n-au intrat nici măcar în turul 2.
Cauzele alegerii candidatului independent Călin Georgescu erau latente în întreaga societate, reacție împotriva clasei politice care a guvernat România în ultimii 35 de ani, responsabilă de distrugerea țării: România, una dintre cele mai bogate țari din UE, a ajuns țara cu cei mai săraci și discriminați cetățeni, fiind supusă unui proces colonial devastator de arendare intereselor străine. Nemulțumirea acumulată timp de decenii împotriva regimurilor corupte și trădătoare s-a descătușat la alegerile din 2024. Astfel, solidarizată în jurul lui Georgescu și programului său „Hrană, apă, energie” fondat pe politica păcii, exploatarea resurselor țării în folosul națiunii, susținerea intereselor României în cadrul UE și NATO și reconstrucția morală a națiunii, mișcarea trezirii în conștiință a reprezentat o adevărată revoluție democratică, manifestată la urna de vot.
Acesta a fost motivul pentru care regimul oligarhic, aflat în pericolul iminent de a-și pierde privilegiile, dar și impunitatea pentru uriașele fapte de corupție, a refuzat predarea puterii și a lansat cel mai brutal atac împotriva poporului român de la represiunea bolșevică din anii ’50 ai secolului trecut, alegerile fiind anulate și fiind impus un Președinte ilegitim, împotriva voinței poporului.
Principalele instituții responsabile de lovitura de stat au fost Președintele României, CSAT și instituțiile componente și Curtea Constituțională. Prin pasivitate sau acțiuni deliberate, au contribuit și alte instituții, identificate în Raport.
4. Președintele Klaus Iohannis și CSAT – inițierea loviturii de stat
Susținerea guvernelor globaliste din SUA, UE și Franța
4.1. Atribuțiile CSAT sunt prevăzute de art. 119 din Constituție – „CSAT organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii.” – și de Legea nr. 415/2002.
Norma constituțională și legală nu atribuie CSAT nicio competență în materie electorală, într-o democrație procesele elective nefiind organizate sub tutela structurilor de apărare, securitare și represive ale statului.
Teza potrivit căreia CSAT ar putea să încalce norma constituțională și să interfereze în alegeri ar transforma CSAT în instituție cu competențe derogatorii supraconstituționale în orice situații pe care, cu de la sine putere, le-ar declara de securitate națională, inclusiv în aria de competență a puterii legislative și puterii judecătorești. CSAT ar fi autorizat să conducă statul prin hotărâri (decrete, ordine) executive excepționale, guvernarea prin drept fiind înlocuită cu o guvernare de fapt.
Prin actul convocării CSAT din 28 noiembrie 2024, Președintele Iohannis a încălcat Constituția, CSAT aderând la această încălcare.
Comunicatul de presă al CSAT din 4 decembrie 2024 menționează: „Hotărârea adoptată de membrii CSAT în ședința din data de 28 noiembrie 2024 a fost transmisă, la finalul ședinței, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Autorității Electorale Permanente, Biroului Electoral Central, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Autorității Nationale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații pentru a întreprinde de urgență demersurile necesare, conform competențelor legale, în vederea clarificării aspectelor prezentate în ședința CSAT.”
Din Comunicat rezultă că CSAT și-a subordonat operativ cele două instituții cu atribuții legale electorale exclusive, AEP și BEC, care aveau obligația garantării alegerilor libere și corecte, acestea fiind integrate în câmpul tactic al CSAT cu încălcarea normelor legale și constituționale.
Hotărârea CSAT a fost transmisă, în același timp, Parchetului General, fără a avea caracterul unei sesizări penale cum se poate justifica, reprezentând o dispoziție executivă „urgentă”. Parchetul General a participat intens la evenimente, declanșând o avalanșă de dosare penale împotriva lui Călin Georgescu și susținătorilor săi și influențând votul cetățenilor, refuzând însă să deschidă cercetări împotriva autorilor loviturii și încălcându-și astfel obligația legală de apărare a statului și societății.
Manoperele Președintelui și CSAT fondate pe dezinformarea interferenței rusești au fost puse în operă de Curtea Constituțională. Pronunțată prin autosesizare, fără citarea vreunei părți, administrare de probe, temei legal și în ultimă instanță, fiind încălcate principiile imparțialității, disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, Hotărârea nr. 32 a Curții Constituționale a reprezentat un ordin executiv excepțional de anulare a alegerilor, deghizat sub forma unei hotărâri jurisdicționale.
Președintele României, CSAT și Curtea Constituțională au preluat controlul procesului electoral într-un lanț de comandă manu militari, invocând o urgență securitară și o situație excepțională false, deturnând procesul electoral și impunând Președinte României împotriva voinței poporului.
4.2. Președintele Iohannis a explicat motivul convocării CSAT din 28 noiembrie 2024 la Conferința de presă din 6 decembrie 2024:
„La scurt timp după primul tur al alegerilor prezidențiale, am primit semnale, la început doar telefonice de la servicii că anumite aspecte sunt ciudate. Am dispus imediat să se aprofundeze, să se verifice tot ce poate fi verificat și în scurt timp am primit informările scrise. Am fost foarte îngrijorat de ce am citit acolo și am convocat de urgență ședința CSAT.”
Analizăm mai jos conținutul declarației.
1) Nu a fost prezentată nicio probă că respectivele apeluri telefonice au existat cu adevărat. Nu a fost dezvăluit cine și în ce calitate a transmis respectivele „semnale”, din partea căror servicii și care a fost conținutul acestora.
2) „Semnalele telefonice” nu fac parte din practicile instituționale, cu atât mai mult într-o situație atât de gravă, de atac al Federației Ruse împotriva României, susținerea fiind lipsită de credibilitate. La 25 noiembrie 2024, cu 2 zile înainte de convocarea CSAT, Iohannis transmitea următorul răspuns unei solicitări privind campania lui Georgescu: „Președintele României nu a primit informări din partea instituțiilor statului cu privire la existența unor riscuri de influențare a alegerilor prezidențiale sau cu privire la ingerințe externe în procesul electoral și nici referitor la un mod de promovare a candidatului menționat în solicitarea dumneavoastră pe anumite rețele de comunicare virtuală, care să ridice suspiciuni.”
3) În continuare, Președintele afirmă că „a dispus să se aprofundeze și să se verifice tot ce poate fi verificat”, recunoscând că Notele serviciilor n-au fost rodul muncii informative interne din cadrul serviciilor, ci au fost redactate „la dispoziția sa”. Rezultă că serviciile n-au avut nicio bază factuală privind interferența rusească, în caz contrar acestea fiind obligate să facă cercetări în baza legii, iar nu la dispoziția Președintelui. Unii șefi ai serviciilor s-au opus solicitărilor Președintelui. Urmează să se stabilească dacă acesta a solicitat declararea stării de urgență.
4) Președintele a recunoscut ulterior că Notele informative n-au avut suport probator, Raportul Departamentului de stat al SUA din 13 august 2025 confirmând inexistența interferenței rusești în alegerile din România. În concluzie, motivul convocării a fost o dezinformare deliberată a Președintelui Iohannis, interferența rusească fiind inventată pentru anularea alegerilor.
4.3. Susținerea anulării alegerilor de către guvernele globaliste ale SUA, Franței și UE: susținerea narativului fals al interferenței Federației Ruse.
SUA (administrația Biden) s-au pronunțat inițial în favoarea recunoașterii rezultatului alegerilor din 24 noiembrie 2024, prin vocea ambasadoarei SUA la București, Kathleen Kavalek, fiind constatată corectitudinea procesului electoral.
Astfel, cu o zi înainte de ședința CSAT convocată de Președintele Iohannis la 28 noiembrie, Kavalek a declarat: „În primul tur al alegerilor prezidențiale, este clar că mulți români au votat pentru transformare. Puțini au prezis rezultatul, dar oamenii care votează pentru transformare nu sunt ceva neobișnuit. Aceasta este esența democrației. S-a mai petrecut, în trecut, în ambele țări.” (Ambasada SUA, 27 noiembrie). Aceeași poziție, de acceptare a rezultatului alegerilor, și-a păstrat-o Kavalek și în declarația din 30 noiembrie 2024, după ședința CSAT: „Nicio decizie luată în această perioadă nu s-ar cuveni să limiteze dreptul românilor de a vota liber sau să pună în pericol credibilitatea procesului electoral.”
La data de 2 decembrie 2024, Curtea Constituțională valida alegerile din 24 noiembrie 2024 prin Hotărârea nr. 31, în consens cu declarațiile lui Kavalek.
La data de 4 decembrie 2024, însă, purtătorul de cuvânt al Departamentului de stat, Matthew Miller, a modificat tonul: „Suntem îngrijorați de raportul CSAT privind implicarea Rusiei în activități cibernetice maligne menite să influențeze integritatea procesului electoral românesc. Datele menționate în raport ar fi necesar să fie investigate pe deplin pentru a asigura integritatea procesului electoral din România.” Miller a deformat Comunicatul CSAT, care n-a formulat acuzația directă de interferență în alegeri a Federației Ruse, extrapolând contextul internațional de securitate la procesul alegerilor: „De asemenea, a fost confirmat faptul că, în actualul context de securitate, România, alături de alte state de pe Flancul Estic al NATO, a devenit o prioritate pentru acțiunile ostile ale unor actori statali și non-statali, în special Federația Rusă, existând din parte acesteia un interes în creștere pentru a influența agenda publică în societatea românească și coeziunea socială.” (Comunicat CSAT, 28 noiembrie). Comparând cele două comunicate, se observă că Miller a dat un sens agravant comunicatului CSAT.
Ca o coincidență, tot la 4 decembrie 2024, când Miller vorbea la Washington, Iohannis publica Notele informative ale serviciilor secrete prezentate în ședința CSAT din 28 noiembrie 2024 (sunt opinii că unele Note au fost redactate ulterior).
A doua zi, la 5 decembrie 2024, Secretarul de stat Antony Blinken a acuzat direct Federația Rusă de interferență: „Autoritățile române au descoperit un efort rusesc – de mare amploare și bine finanțat – de a influența recentele alegeri prezidențiale.” (5 decembrie, Conferința OSCE, Ta`Qali).
În răstimpul 24 noiembrie – 6 decembrie 2024, este certă implicarea UE și Franței în decizia anulării alegerilor, declarațiile ulterioare ale Ursulei von der Leyen și ale lui Emmanuel Macron, menționate mai jos, fiind edificatoare.
La 6 decembrie, chiar în timpul procesului de votare al turului 2, Curtea Constituțională a emis Hotărârea nr. 32 de anulare integrală a procesului electoral, invocând ingerința rusească și punând în operă lovitura de stat.
Administrația Biden aflată în curs de predare a puterii – Donald Trump câștigase alegerile din 6 noiembrie 2024 urmând să se instaleze abia la 20 ianuarie 2025 –, prin anularea alegerilor deschidea drumul Franței și UE să desemneze Președintele României, în scopul paralizării anunțatelor politici anti-globaliste și anti-război ale lui Donald Trump în Europa. Prin anularea alegerilor și impunerea unui Președinte al forțelor globaliste, erau protejate de asemenea privilegiile uriașe ale corporațiilor străine în România.
Raportul Departamentului de stat al SUA din 13 august 2025, a constatat inexistența interferenței Federației Ruse în alegerile din România.
5. Hotărârea nr. 32/06.12.2024 a Curții Constituționale – ordinul de punere în executare a loviturii de stat
5.1. Hotărârea nr. 32/2024 a fost dispusă prin autosesizare, fiind încălcate art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2002, precum și art. 1 alin. 5 și art. 142 alin. 1 din Constituție. Transformarea Curții Constituționale în organ executiv excepțional.
Art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2004 prevede expres persoanele care pot sesiza Curtea Constituțională în procedura privind alegerile prezidențiale: „Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezentate în Consiliul Minorităților Naționale și de candidații care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea este necesar să fie motivată și însoțită de dovezi pe care se întemeiază”. Curtea Constituțională nu are dreptul legal să se autosesizeze.
Prin autosesizare, Curtea a încălcat nu numai textul legii, ci și art. 1 alin. 5 și art. 142 alin. 1 din Constituție, precum și principiile generale de drept privind imparțialitatea, disponibilitatea, contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Astfel, art. 1 alin. 5 din Constituție dispune: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, Curtea având obligația de a garanta nu doar respectarea Constituției, dar și a legilor țării, respectiv art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2004.
Art. 142 alin. 1 din Constituție limitează atribuțiile Curții – „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției” – Curtea fiind obligată să garanteze competențele tuturor instituțiilor, inclusiv propriile competențe, fiindu-i interzis să-și aroge prerogative în afara cadrului legal și constituțional.
Comisia de la Veneția a constatat că, prin autosesizare, Curtea a încălcat principiul de drept: „instanțele de judecată și curțile constituționale nu pot să-și aleagă singure cauzele”. Autosesizarea și judecarea cauzei fără participarea vreunei părți, fără administrarea de probe, temeiuri de drept și în ultimă instanță, fiind încălcate principiile imparțialității, disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, definesc ordinele executive excepționale executorii.
Prin autosesizare, Curtea Constituțională s-a transformat din organ jurisdicțional în organ executiv excepțional, într-un lanț de comandă manu militari cu obiectivul impunerii Președintelui ilegitim.
5.2. Hotărârea nr. 32/2024 a încălcat dispozițiile art. 52 alin. 1 din Legea 370/2002, art. 1 alin. 5, art. 61 alin. 1 și art. 142 alin. 1 din Constituție.
Art. 52 alin. 1 din Legea 370/2002 dispune: „Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor”.
Din contră, Hotărârea nr. 32 a dispus „anularea întregului proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României și reluarea în integralitate a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României”.
În situația existenței fraudei, Curtea era necesar să fixeze data pentru repetarea primului tur în a doua duminică de la data anulării alegerilor, la 15 decembrie, cu aceiași candidați, reluarea procesului electoral în integralitate fiind ilegală.
Motivarea de la pct. 3.1. se aplică și în acest caz, Curtea încălcând repetat art. 1 alin. 5 și art. 142 din Constituție.
Hotărârea nr. 32 a fost emisă în logica loviturii de stat, reluarea în integralitate a procesului electoral oferind posibilitatea eliminării din competiție a lui Georgescu și înregistrarea în cursă a unor noi candidați. În condițiile respectării legii, Georgescu nu mai putea fi scos de pe buletinul de vot, victoria sa fiind certă. Dacă ar fi fost lăsat să candideze în noile alegeri, era de asemenea câștigător în fața oricărui alt candidat, potrivit tuturor măsurătorilor.
Hotărârea nr. 32 n-a ordonat numai anularea alegerilor, ci întregul scenariu al loviturii, până la finalizare acesteia prin alegerea Președintelui ilegitim.
5.3. Hotărârea nr. 32/2024 este nemotivată și nulă de drept
Pe fondul cauzei, hotărârea este nemotivată, în cuprinsul acesteia neexistând nicio referire la temeiuri de drept sau probe care să justifice fraudarea alegerilor. Cităm din cuprinsul hotărârii:
– „În cauza de față, Curtea reține că, potrivit Notelor de informare antereferite, principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Președintelui României (…….).”
– „Curtea a luat act de conținutul Notelor de informare ale serviciilor secrete și a constatat că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale la finanțarea acesteia.”
– „Este necesar să fie exclusă ingerința unor entități statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală.”
– „În prezenta cauză, Curtea ia act (din Notele informative – n.n.) de faptul că un candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale.”
Curtea a folosit o tehnică manipulatorie, aruncând responsabilitatea veridicității Notelor informative în seama serviciilor secrete și CSAT. Pe de altă parte, Iohannis a aruncat responsabilitatea în seama Curții, ca și Miller, Blinken, Leyen și Macron, aceștia pretinzând că CCR a stabilit cu puterea aspectului judecat că alegerile au fost fraudate de Federația Rusă.
5.4. Încălcarea art. 83 alin. 3, art. 97, art. 98, art. 1 alin. 5 și art. 142 alin. 1 din Constituție, privind exercitarea mandatului de 5 ani al Președintelui României
Art. 83 din Constituție dispune: „(1) Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului. (2) Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales. (3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.”
Curtea a prelungit însă mandatul Președintelui Iohannis peste termenul de 5 ani ignorând art. 83 alin. (1) și art. (3) din Constituție: „Curtea constată aplicabilitatea art. 83 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.” (Pct. 22 din Hotărârea nr. 32)
Hotărârea este neconstituțională, transferul mandatului de către fostul Președinte fiind posibilă numai înlăuntrul termenului de 5 ani, în lipsa legii organice dispusă de Parlament. Aceasta este rațiunea art. 35 din Legea 370/2002: „Alegerile prezidențiale au loc cu cel mult 3 luni anterioare lunii în care ajunge la termen mandatul de președinte. Cu cel puțin 75 de zile înainte de ziua votării, Guvernul stabilește data alegerilor prin hotărâre.”
La încheierea termenului de 5 ani al mandatului lui Klaus Iohannis funcția era necesar să fie vacantată. Situația devenind extrem de gravă, prin ieșirea din mandat Klaus Iohannis nemaiavând recunoaștere internațională și fiind în pericolul suspendării de către Parlament, acesta a demisionat la 12 februarie. Transferul mandatului către Nicușor Dan a fost realizat de interimarul Ilie Bolojan.
Curtea a girat exercitarea funcției prezidențiale de către Klaus Iohannis în afara mandatului pentru o lună și jumătate, punând în pericol securitatea națională, pentru buna coordonare și desfășurare a loviturii de stat.
6. Interviul Președintelui CCR Marian Enache. „Plenitudinea competenței Curții Constituționale”, „situația excepțională” și „justiția constituțională preventivă” – modus operandi al loviturii de stat
Susținerile Președintelui CCR Marian Enache din interviul din 19 februarie 2025 privind anularea alegerilor sunt șocante. Acesta redefinește Curtea Constituțională ca instituție supraconstituțională.
6.1. „Aceste reglementări legale (Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 370/2004) nu numai că nu exclud, ci respectă plenipotența competenței CCR în sensul că reglementează doar accesarea jurisdicției la sesizare, fără a se referi la posibilitatea și competența constituțională a Curții de a se sesiza din oficiu în situații excepționale, așa cum a fost în cazul hotărârii de anulare a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României” (Enache, pct 3 din interviu).
Sub pretextul omisiunii legiferării, Enache conferă Curții prerogativa producerii normei de drept, prerogativă deținută de popor prin adoptarea Constituției și, prin delegarea de către popor, de către Parlament: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” (art. 61 alin. 1 din Constituție). Curtea nu-și poate autolegifera dreptul la autosesizare.
Astfel, în considerarea unei situații excepționale imaginată discreționar de judecători, Curtea ar avea dreptul să autolegifereze pentru a se autosesiza, a modifica norma constituțională, legi, tratate internaționale, hotărâri de guvern sau hotărâri judecătorești, pe motivul omisiunii legiferării.
Situația excepțională invocată de Enache nu este definită de lege sau Constituție și desfide însăși definiția normei de drept. Art. 142 alin. 1 din Constituție limitează, din contră, competența Curții – „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției” – aceasta neavând dreptul la nicio derogare de la normele constituționale, calificate drept supreme. Situația excepțională la care face referire Enache este mai presus de supremația Constituției.
Problema este cu mult mai gravă decât o problemă de neconstituționalitate, „teoria” situației excepționale și dreptului la autolegiferare al Curții reprezentând suspendarea Constituției.
Curtea nu și-a autolegiferat numai dreptul la autosesizare, dar și dreptul de a judeca în mod excepțional, cu încălcarea legii și Constituției, în lipsa temeiului de drept, a părților și probațiunii, încălcând principiile imparțialității, disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, definitiv și executoriu, hotărârea având caracterul unui ordin executiv excepțional. Enache a atribuit Curții Constituționale dreptul de a conduce statul prin ordine executive excepționale, împotriva ordinii constituționale și suveranității poporului.
6.2. În aceeași linie, Enache susține teoria „justiției constituționale preventive”, extrapolând doctrina militară a „loviturilor preventive” – denunțată chiar în domeniul militar ca fiind contrarie dreptului internațional – și măsurile preventive din dreptul procesual, la actul de justiție constituțională. „Teoria” este justificată ca formă de ultima ratio, Curtea putându-se substitui, la propria sa alegere, parlamentului, instituțiilor securitare, armatei și instanțelor de judecată, sub pretextul apărării democrației, așa cum și-o imaginează judecătorii Curții.
Justiția constituțională preventivă are înțelesul că se pot dispune sancțiuni certe pentru fapte inexistente, în considerarea unei amenințări eventuale, care se presupune că va apărea în viitor: „Prin anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României, Curtea Constituțională a realizat o măsură de justiție constituțională preventivă.” (pct. 17 din interviu).
Întreaga motivare a Curții privind interferența rusească este aplicarea „justiției constituționale preventive”, în lipsa oricărei probațiuni și temeiuri de drept care să dovedească ingerința și legătura de cauzalitate cu Călin Georgescu: „Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un vector de dezinformare, în special atunci când nu-și dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar (…….). Pe cale de consecință, este necesar să fie exclusă ingerința unor entități statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală.” (pct. 3, Hot. nr. 32).
6.3. Enache susține, de asemenea: „Curtea Constituțională ține seama de hotărârile judecătorești de condamnare în ilicitul penal care îi privesc pe candidați. Dar aceasta nu este o condiție exclusivă într-un litigiu constituțional, întrucât Curtea realizează, în sfera constituționalității, o evaluare proprie a cauzei deduse judecății sale. Deci, chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești anterioare de condamnare, instanța constituțională poate constata neîndeplinirea de către candidați a condițiilor de eligibilitate, care sunt distincte de cele de legalitate propriu-zisă.” (Enache, pct. 12 din interviu).
Raționamentul încalcă flagrant art. 53 alin. 1 din Constituție care prevede că „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege”. Or, potrivit legii, dreptul de a fi ales se poate restrânge numai după parcurgerea unui proces în fața instanțelor penale, cu respectarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 23 alin. 11 din Constituție.
Au fost încălcate art. 1 alin. 5, art. 142 alin. 1, art. 53 alin. 1, art. 124 alin. 1, art. 23 alin. 11 și art. 126 alin. 5 din Constituție. La această cavalcadă de norme constituționale încălcate, Enache nu opune niciun temei de drept.
6.4. Teza infailibilității instituțiilor statului – art. 126 alin. 6 din Constituție
Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, susține de asemenea:
6.4.1. „Curtea Constituțională hotărăște pe baza informațiilor oficiale pe care autoritățile specializate ale statului le furnizează în mod direct sau pe canale oficiale în spațiul public. Înscrisurile care cuprind aceste informații/date se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate. Curtea nu are competența constituțională de a le înlătura.”
6.4.2. „CSAT a fost acea autoritate care a conchis că au existat interferențe în desfășurarea procesului electoral printr-un comunicat care a sintetizat informațiile primite prin Notele informative emise de serviciile de securitate ale statului.”
6.4.3. „Curtea se pronunță în limitele sesizării și în limitele argumentelor invocate de contestator, iar verificările dispuse de ea au menirea de a confirma sau infirma cele susținute de acesta. Nu este vorba despre o activitate de administrare probe în sensul dreptului comun în care Curtea Constituțională să audieze sau să asculte persoane, ci de o verificare a corectitudinii desfășurării diverselor segmente ale procedurii de alegere a Președintelui României de către autoritățile și instituțiile publice cu competențe în asigurarea corectitudinii procesului electiv. Curtea Constituțională valorifică rezultatele demersurilor realizate de instituțiile statului cu competențe în asigurarea corectitudinii procesului electiv.”
6.4.4. „În lumina acestor documente (Notele informative) și a realităților înscrise în acestea, Curtea și-a activat competența constituțională obligatorie (…….).”
Susținerile lui Enache confirmă lovitura de stat. În realitate:
1) Curtea nu a fost sesizată de niciun „contestator”, ci s-a autosesizat, Enache contrazicându-și propria „teorie” privind dreptul la autosesizare al Curții.
2) Așa-zisele informații/date care au stat la baza Hotărârii nr. 32 au fost emise de CSAT și serviciile secrete, care nu au „competențe în asigurarea corectitudinii procesului electiv”, potrivit legii și Constituției. Prin urmare, respectivele documente sunt nule absolut, Curtea neavând dreptul să le ia în considerare.
3) Potrivit art. 126 alin. 6 din Constituție, „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat”. Actele CSAT și ale serviciilor secrete fiind acte administrative, era necesar să fie supuse controlului instanței de contencios administrativ, Curtea Constituțională neavând competența să judece. Hotărârea nr. 32 este nulă de drept.
4) Raportul Comisiei de la Veneția, pronunțată în baza hotărârilor CEDO – obligatorii pentru statele membre –, motivează pe larg că instanțele constituționale au obligația să administreze probațiuni extinse față de gravitatea consecințelor anulării alegerilor. Susținerea lui Enache că CCR nu avea obligația să administreze probe reprezintă o manipulare inacceptabilă.
Judecătoarea Iuliana Scântei a confirmat susținerile lui Enache în declarația din 19 august 2025, recunoscând că instanța constituțională nu a realizat nicio cercetare jurisdicțională: „Noi am concluzionat că procesul electoral era necesar să fie oprit, pentru că a fost viciat în formele în care au arătat alte autorități. Poate alte autorități ar fi fost necesar să intervină și să detalieze înapoi.”
Actele CSAT și Notele informative ale serviciilor secrete privind interferența rusească s-au dovedit false, situație asumată de judecătorii CCR la momentul anulării alegerilor prin Hotărârea nr. 32/06.12.2024.
7. Raportul Comisiei de la Veneția din 27 ianuarie 2025 privind Hotărârea nr. 32/06.12.2024 a Curții Constituționale
La 13 decembrie 2024, Președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Theodoros Raouspoulos, a solicitat un Raport urgent al Comisiei de la Veneția cu privire la Hotărârea nr. 32 a Curții Constituționale. Publicat la 27 ianuarie 2025 și adoptat ulterior de Adunarea Generală, Raportul constată încălcări extrem de grave ale principiilor constituționale și CEDO, fiind confirmată lovitura de stat.
Trecem în revistă cele mai importante critici ale Raportului Comisiei:
7.1. „Este necesar să fie avut în vedere faptul că instanțele, inclusiv curțile constituționale, sunt caracterizate prin faptul că sunt reactive, nu stabilesc propriile cazuri: puterea lor este limitată de faptul că nu pot alege cazurile. Această ipoteză ar fi inversată dacă curțile constituționale ar avea dreptul de a acționa ex officio și de a anula alegeri din proprie inițiativă – aceasta ar reprezenta o putere enormă pentru care ar fi rezonabil să se ceară o bază legală clară. În opinia Comisiei de la Veneția, puterea curților constituționale de a invalida alegerile ex officio – dacă există – ar fi necesar să fie limitată la circumstanțe excepționale și reglementată clar, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.” (pct. 27 din Raport).
Comisia stabilește că CCR nu avea dreptul să se autosesizeze, deoarece instanțele „sunt reactive și nu-și pot stabili propriile cazuri, puterea lor fiind limitată de faptul că nu pot alege cazurile”. Autosesizarea în cazul anulării alegerilor „ar reprezenta o putere enormă”. Comisia își exprimă îndoiala că ar fi cu putință o asemenea situație, dar, chiar și în situația improbabilă a existenței dreptului, stabilește că „Este necesar să existe o bază legală, puterea curților de a invalida alegerile ex officio fiind necesar să fie limitată la circumstanțe excepționale și reglementată clar”.
Legislația din România nu prevede o astfel de bază legală.
7.2. „Având în vedere consecințele grave ale anulării ex post a unui rezultat electoral, discreția judecătorului care analizează chestiuni electorale este necesar să fie ghidată și limitată de condițiile stabilite de lege.” (pct. 64 din Raport).
Judecătorii Curții nu numai că nu s-au ghidat și nu s-au limitat la lege, dar au încălcat întreaga legislație electorală, Constituția și principiile de drept, hotărârea fiind pronunțată prin autosesizare, părțile, probele și temeiul de drept fiind inexistente și cu încălcarea principiilor imparțialității, disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare.
7.3. „Conform jurisprudenței CEDO, procesul decizional privind contestările la rezultatele alegerilor este necesar să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, evitarea oricărei arbitrarietăți. Procedura în domeniul disputelor electorale este necesar să fie corectă și obiectivă și să garanteze o decizie suficient motivată: reclamanții este necesar să aibă ocazia de a-și exprima punctele de vedere și de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor printr-o procedură scrisă sau, acolo unde este cazul, la o audiere publică; Este necesar să fie clar din expunerea publică a motivelor făcută de autoritatea decizională relevantă că argumentele reclamanților au fost evaluate corect și au primit un răspuns adecvat.” (pct. 28 din Raport).
Procedurile scrise sau orale în cadrul unei audieri publice și evaluarea corectă a argumentelor nici nu puteau să existe în lipsa reclamanților, Comisia desființând integral Hotărârea nr. 32, care a făcut obiectul Raportului.
7.4. Raportul menționează: „garanțiile procedurale pentru disputele electorale capătă o importanță deosebită atunci când vine vorba despre deciziile privind anularea rezultatelor alegerilor. Legea este necesar să garanteze măsuri de protecție, precum ar fi imparțialitatea, norme precise pentru a limita discreția autorității, garanții ale unei decizii corecte, obiective și motivate, pentru a preveni deciziile arbitrare și a fi în conformitate cu CEDO. Dovedirea încălcărilor legii prin campanii online și pe rețelele de comunicare virtuală este deosebit de provocatoare. Deciziile bine argumentate și transparente în astfel de cazuri sunt esențiale. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de decizii este necesar să indice precis încălcările și dovezile și nu trebuie să se bazeze doar pe informații confidențiale (care pot fi utilizate doar ca informație contextuală), deoarece acest aspect nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesară.” (pct. 59 și 57 din Raport).
Curtea a ignorat orice „garanții procedurale”. Autosesizarea, încălcarea termenelor legale, lipsa citării și inexistența reclamanților, ignorarea dreptului la apărare sau inexistența administrării probațiunii sunt tot atâtea motive de nulitate absolută a hotărârii, fiind constatată încălcarea deciziilor CEDO.
În același timp, Comisia a stabilit că Notele serviciilor (informațiile confidențiale) puteau să fie folosite numai ca informație contextuală, devoalând manipularea judecătorilor Curții Constituționale.
7.5. Comisia analizează și situația ipotetică în care curțile ar putea să aprecieze că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere. În acest caz, „instanțele constituționale pot avea și puterea de a invalida alegerile după ce constată că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere” (pct. 47 din Raport).
Mai precis, Curtea ar putea invalida alegerile în situația în care ar constata neconstituționalitatea unor legi relevante. În cuprinsul Hotărârii nr. 32 nu a fost constatată neconstituționalitatea niciunei legi.
7.6. Comisia s-a pronunțat și cu privire la excluderea unor candidați din noile alegeri, din cuprinsul Hotărârii nr. 32 rezultând intenția eliminării lui Georgescu din noile alegeri: „O altă întrebare este dacă un candidat care a manipulat alegerile este exclus de la noile alegeri. Conform constatărilor Comisiei de la Veneția din 2009, acest aspect nu se petrece în majoritatea statelor membre. Totuși, o condamnare penală a candidaților poate duce la ineligibilitatea acestora.”
Comisia stabilește că aplicarea art. 53 din Constituție este obligatorie, nefiind posibilă nicio derogare. Chiar dacă ar fi existat elemente că Georgescu a manipulat alegerile, acesta nu putea fi eliminat din competiție decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive, care să fi constatat mai presus de orice dubiu rezonabil și cu puterea aspectului judecat, că persoana respectivă a încălcat o lege penală (nullum crimen sine lege) și că acea încălcare se pedepsește potrivit legii cu interzicerea dreptului de a fi ales (nulla poena sine lege).
Curtea Constituțională a respins candidatura, ignorând Raportul Comisiei
Raportul Comisiei constată încălcarea sistematică a principiilor de drept, Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului de către Curtea Constituțională, confirmând lovitura de stat.
8. Dezinformarea Notelor Serviciilor secrete
Interferența PNL – Kensington Communication
Raportul Departamentului de stat din 13.08.20205
Pam Bondi, Procurorul general SUA – dosarul „Russiagate”
8.1. Dintre Notele serviciilor secrete care au stat la baza anulării alegerilor, prezentăm Nota serviciului secret al MAI, cea mai „documentată”:
„Analiza metrică a relevat o creștere abruptă în intervalul 13-26.11.2024, ajungând pe locul 9 la nivel mondial în topul trendurilor de promovare a conținutului video asociat mai multor hashtag-uri utilizate în campania electorală a lui Călin Georgescu la nivelul platformei TikTok”; „Datele analizate au relevat aproximativ 130 de conturi TikTok prin intermediul cărora au fost diseminate video-uri cu un astfel de conținut, utilizând hashtag-urile #echilibrusiverticalitate, #prezidentiale2024, #unliderpotrivitpentrumine, majoritatea postărilor de acest tip nefiind marcate ca reclame plătite. Evaluarea scenariului utilizat pentru realizarea elementelor de conținut indică situații similare realizate în cadrul unor acțiuni de influențare a intenției de vot din Republica Moldova. În concret, o parte din textul de început utilizat de influenceri români pentru promovarea candidatului prorus din Republica Moldova a fost regăsit în cadrul postărilor menționate.”; „În urma analizei spațiului informațional, raportat la lecțiile învățate prezentate la nivelul altor state, a fost identificat un tipar acțional similar la nivelul Ucrainei activ în perioada premergătoare inițierii agresiunii de către Federația Rusă. În concret, campania informațională «Echilibru și Verticalitate» este identică cu campania «Frate lângă Frate» derulată de Federația Rusă în Ucraina, ambele realizându-se prin manipularea unor micro-influenceri legitimi.”
În urma verificărilor realizate de ANAF s-a descoperit însă că acțiunea de campanie „Echilibru și Verticalitate” de pe TikTok a fost plătită de PNL, prin firma Kensington Communication SRL, cele trei hashtag-uri identificate de serviciul secret al MAI fiind folosite la indicațiile PNL.
Interesul PNL de a-i finanța campania lui Georgescu a fost diminuarea procentului lui Simion, cu care Georgescu împărțea același bazin electoral, din măsurători rezultând că Simion era adversarul direct al lui Ciucă pentru intrarea în turul 2. Scăderea lui Simion creștea șansele lui Ciucă să intre în turul 2.
Credibilitatea Notelor informative a fost compromisă
Hotărârea nr. 32, pe care Enache și judecătorii Curții au pronunțat-o „în lumina Notelor informative, realitatea și veridicitatea acestora fiind prezumată”, este dovedită frauduloasă și sub acest aspect.
Chiar și după publicarea dovezilor că PNL a fost autorul finanțării campaniei pe TikTok în numele lui Georgescu, iar nu Federația Rusă, BEC și CCR au respins la 9-11 martie candidatura acestuia, asumându-și invenția interferenței rusești.
Raportul Departamentului de stat al SUA din 13.08.2025 a confirmat inexistența interferenței rusești în alegerile din România: „Decizia Curții Constituționale a fost criticată ca o ingerință politică în alegeri și o restricție excesivă a discursurilor politice dezagreate, de o natură și gravitate fără precedent. Decizia Curții constituționale a prezentat alegerile ca fiind influențate de o operațiune de informare rusească pe rețelele de comunicare virtuală, dar observatori independenți au sugerat că respectiva campanie pe rețelele de comunicare virtuală a fost o activitate electorală organizată, desfășurată de un partid politic românesc (PNL, n.n.).”
8.2. La 5 august 2025, Pam Bondi, Procurorul general al SUA, a ordonat procurorilor federali să deschidă o anchetă penală validată de un mare juriu, la sesizarea directorului serviciului de securitate SUA Tulsi Gabbard, care i-a acuzat pe Președintele Barack Obama și șefi din serviciile secrete de „inventarea narativului” interferenței Federației Ruse în campania din 2016 a lui Donald Trump. Gabbard a publicat sute de documente secrete acuzând „o conspirație trădătoare” prin acțiuni de „fabricare și politizare a informațiilor” în cadrul unei „lovituri de stat de lungă durată, cu obiectivul subminării voinței poporului american și încercării de împiedicare a Președintelui Trump să-și exercite mandatul.”
(va urma)
Citiţi şi:
Aurelian Pavelescu: Raportul SUA-UE a atacat SUA! Lovitura de stat din România, lovitură globalistă împotriva democrației!
Alegeri anulate, dovezi inexistente: Cum a devenit România laboratorul cenzurii politice europene
yogaesoteric
10 februarie 2026