Declarăm victoria și plecăm acasă?

David Sacks, consilierul lui Trump pentru inteligență artificială, a afirmat că Statele Unite ar fi indicat să „declare victoria și să se retragă” din războiul cu Iranul. O dovadă clară că membri importanți ai administrației de la Casa Albă nu mai cred că regimul de la Teheran poate fi răsturnat. Și, cel mai important, se tem că prelungirea conflictului ar duce la o catastrofă atât în plan economic, cât și politic.

Întrebarea fundamentală care planează asupra Casei Albe este „Când ne oprim?”.

Presa mainstream s-a grăbit să lanseze o știre care miroase a fake de la o poștă. Se spune acolo că „până și Hamas, într-o mișcare rară de disociere, a cerut public Iranului să înceteze bombardarea statelor vecine din Golf”. Liderii Hamas ar fi devenit, peste noapte, foarte sensibili după ce civili nevinovați ar fi căzut victime unor „tiruri iraniene disperate și imprecise”. Desigur, vorbim de lideri de pe rețeaua Telegram, pe care nimeni nu i-a văzut la față.

Dorința unor oficiali americani ca SUA să declare victoria (în ciuda neîndeplinirii obiectivului principal) se lovește de două obstacole majore: Benjamin Netanyahu și contul de Truth Social al lui Donald Trump. Premierul israelian joacă o carte existențială. Pentru Netanyahu, o „victorie declarată” de americani ar fi total insuficientă. Ar fi, practic, un mare eșec. El cere eradicarea totală a infrastructurii nucleare și, ideal, răsturnarea regimului. Sub numele de cod „Operation Roaring Lion” (Operațiunea Răgetul Leului), Israelul face presiuni spre o prelungire a conflictului „fără milă”, în pofida apelurilor la reținere.

Intransigența Tel Aviv-ului pune Washingtonul într-o poziție ingrată. Trump are de ales între a urma aliatul strategic într-un război de uzură sau a asculta de propriile interese economice și politice.

Economia globală, deja febrilă, transmite semnale de alarmă roșie. Strâmtoarea Ormuz rămâne parțial blocată, iar prețul petrolului dansează periculos între 85 și 110 dolari pe baril. Avertismentele experților sunt sumbre. Dacă războiul depășește încă două săptămâni, intrăm în cea mai gravă criză energetică din ultimii 50 de ani. De altfel, Zelenski (talonat de Macron și Merz), a criticat dur „decizia ilogică a SUA” de a debloca sancțiunile pentru petrolul rusesc cu scopul de calmare a pieței. Ceea ce arată cât de disperată este Casa Albă să evite o explozie a prețurilor la pompă înainte de a-și declara misiunea încheiată.

Peste toate problemele legate de retragerea sau nu a trupelor americane tronează retorica președintelui Trump, la limita dereglărilor de natură psihiatrică. Postările sale recente sunt un spectacol suprarealist, de foarte mult prost gust, dincolo de orice limite admise: „(…….) Marina iraniană a dispărut, forțele aeriene nu mai există, rachetele, dronele și toate celelalte mijloace sunt decimate, iar liderii lor au fost șterși de pe fața pământului. Avem o putere de foc fără egal, muniție nelimitată și timp din belșug – urmăriți ce se petrece astăzi cu acești nemernici nebuni. Au ucis oameni nevinovați peste tot în lume timp de 47 de ani, iar acum eu, în calitate de al 47-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, îi ucid. Ce mare onoare este să fac aceasta!”.

Noul stil de comunicare, nemaivăzut la un președinte american în epoca modernă, riscă să facă din mișcarea MAGA – tradițional izolaționistă și pacifistă, o gașcă de războinici plecați cu sorcova.

Recenta desfășurare suplimentară a pușcașilor marini și a navei USS Tripoli sugerează că, deocamdată, inerția conflictului este mai puternică decât logica retragerii. Decizia finală a lui Trump va fi necesar să tranșeze între ego-ul hrănit de „Foc și Furie” și realitatea rece a barilului de petrol.

Dacă strâmtoarea Ormuz rămâne blocată, victoria tactică de astăzi va deveni coșmarul strategic de mâine. Iar noi, europenii, vom trage ponoasele.

Citiți și:
Imposibila victorie
Suveraniștii de carton

yogaesoteric
27 martie 2026