Cele două fețe ale aceleiași monede

În ultimii ani, Donald Trump și mișcarea America First s-au străduit să se poziționeze puternic împotriva globalismului. Au promis că vor pune capăt regulilor internaționale care fură locurile de muncă ale americanilor și cedează suveranitatea SUA către organisme obscure. Sună revoluționar.

Privit mai atent, însă, discursul lui Trump pare parțial fals sau, cel puțin, folosit ca unealtă. Globalizarea nu a murit și nu va muri – doar și-a schimbat chipul. În loc de o singură față, acum are două: una americană, dură și dominatoare (America First, cu războaiele aferente), și alta clasică, multilaterală, cu China, India și Rusia la masă „umăr la umăr” cu SUA.

Prima față, America First, nu respinge globalizarea. O folosește, dar o face în favoarea exclusivă a Statelor Unite. Trump a impus tarife vamale mari, a renegociat acorduri comerciale și a cerut ca Europa să plătească substanțial mai mult pentru apărare. Totuși, SUA rămân principalul jucător în lanțurile globale de aprovizionare, în tehnologie și în sistemul financiar mondial (dolarul este încă rege). Oficiali din administrația Trump tocmai au participat la reuniunea Bilderberg 2026, unde au discutat cu elite europene și cu mari corporații exact despre comerț global, AI, războiul din Iran și din Ucraina.

Actualul președinte al SUA nu distruge rețelele globale, nici NATO (asta a fost o glumă bună a lui Trump), ci le folosește ca să impună reguli noi, scrise la Washington. Vorbim despre același globalism, dar cu steagul american pe el: foarte tranzacțional, cu bani scoși din piatră seacă și cu motto-ul „Noi câștigăm, voi plătiți”.

A doua față, multilateralismul clasic, este cea pe care o vedem la Davos sau în instituțiile ONU, UE și WTO. Aici, puterile sunt teoretic egale. Se discută reguli comune pentru climă, comerț și drepturi. În realitate, însă, Trump spune că Rusia și China folosesc organizațiile suprastatale ca să dilueze standardele democratice, în vreme ce India joacă pe mai multe planuri. Drept rezultat, am avea o globalizare mai „orizontală”, dar mai lentă, de tip Soros, plină de compromisuri și vulnerabilă la influențe autoritare.

Diferența dintre cele două fețe NU este că una ucide globalizarea, iar cealaltă o salvează. Ambele o mențin. Prima o face mai dură și mai naționalistă. A doua o face mai birocratică și mai incluzivă. Lupta „anti-globalistă” devine, de fapt, o luptă pentru cine dictează termenii globalizării. Trump nu vrea să oprească fluxul de mărfuri, capital și tehnologie. El vrea doar ca fluxul să curgă în special spre America.

Pentru România, impactul este uriaș. Ca țară mică, la granița NATO cu Rusia, avem nevoie de securitate externă ca să ne păstrăm libertățile interne. Trump spune că ne oferă protecție militară clară și investiții americane, cu prețul extrem de pipărat al energiei și al armamentului. În accepțiunea coaliției PSD-PNL-USR-UDMR, parteneriatul cu Statele Unite reduce riscul de dependență rusă sau chineză, care teoretic ar putea aduce corupție și presiune asupra presei și justiției.

Pe de altă parte, multilateralismul clasic de tip Soros se bate cu pumnul în piept că ne-a adus fonduri de coeziune și acces la piața unică. Dar, dacă globalismul devine prea „multipolar”, România riscă să fie prinsă între interesele marilor puteri, fie prin tarife americane care lovesc exporturile noastre, fie prin influență chineză (investiții care creează obligații).

În concluzie, lupta anti-globalistă a lui Trump nu înseamnă o revoluție totală, așa cum ar putea crede unii. Este doar o rearanjare a globalizării în interesul exclusiv al Washingtonului.

Pentru românii de rând, asta nu înseamnă că trebuie să alegem între „a fi cu America” sau „a fi cu lumea multipolară a lui Soros”. Este necesar să alegem varianta care ne protejează cel mai bine suveranitatea, locurile de muncă și libertățile. Adică o ancorare fermă în Vest, dar cu ochii deschiși la ambele fețe ale aceleiași monede globale. Altfel, riscăm să plătim nota de plată a altora.

Citiți și:
Rolul discret al Europei în războiul împotriva Iranului
Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR: „Românii nu vor război! Prăbușirea încrederii în instituții arată ruptura gravă dintre stat și cetățeni”
Războiul comercial, deglobalizarea și interesul național

yogaesoteric
24 aprilie 2026