Hantavirus și Trompetele Sistemului

Să aprindem, pentru câteva clipe, o lumânare în peștera în care multora le place să rămână, hipnotizați de umbrele proiectate pe pereți. Nu este pentru prima dată când frica este împachetată frumos, cu fundă mediatică, și livrată populației drept adevăr absolut.

Povestea hantavirusului nu a început ieri și nici nu a fost descoperită de vreo redacție exaltată, însetată de audiență. Originile ei coboară în anii ’70, când virusologul sud-coreean Ho Wang Lee a pornit pe urmele unei enigme medicale care bântuia de decenii. În timpul Războiului din Coreea (1951-1953), mii de soldați au fost loviți de o febră misterioasă, violentă și greu de explicat.

Dr. Lee a colectat mostre de la șoarecele de câmp Apodemus agrarius, capturat în apropierea râului Hantan. În 1976, echipa sa a reușit să identifice agentul patogen în țesutul pulmonar al rozătoarelor și i-a dat numele de virusul Hantan, după râul care i-a marcat locul de naștere simbolică.

Mai departe, faptele sunt limpezi și imposibil de contestat. În 1989, Ho Wang Lee și colaboratorii săi au dezvoltat un vaccin împotriva virusului Hantan, denumit Hantavax. Din 1990, acesta a fost aprobat pentru utilizare în Coreea de Sud.

Așadar, vaccinul există de mai bine de trei decenii.

Și totuși, după rețeta devenită între timp clasică, se pregătește din nou aceeași reprezentație. Sistemul își lustruiește trompetele și își convoacă orchestra de influenceri, comentatori, pseudo-intelectuali, actori uzați și alte figuri dispuse să cânte partitura fricii. Urmează pașii deja bine cunoscuți: sistemul apelează din nou la trompetele sale – Cărtărescu, Pleșu, Liiceanu, Blandiana, actorași de mâna a șaptea, sportivi lipsiți de demnitate și influenceri de doi lei – cu ajutorul cărora va încerca să vă sperie, așa cum a făcut și în timpul p(l)andemiei trecute. Decorul este același, scenariul aproape neschimbat: alarmă, panică, apeluri la obediență și, în final, încercarea de a preface neliniștea într-o formă de control.

Numai că publicul nu mai este același.

După experiențele recente, tot mai mulți oameni au învățat să privească dincolo de titlurile isterice și de predicțiile apocaliptice. Înțeleg că nu orice avertisment este o catastrofă și că nu orice campanie mediatică are drept scop exclusiv protejarea sănătății publice.

Desigur, vor exista întotdeauna oameni care vor îmbrățișa fără ezitare orice nou motiv de teamă. Cu ei dialogul este imposibil, fiindcă frica le-a luat locul rațiunii.

În schimb, oamenii care gândesc, citesc cărți, preferă documentarele și filmele de calitate în locul zgomotului televizat înțeleg deja că se pregătește o nouă punere în scenă.

Iar cea mai potrivită reacție în fața acestui spectacol excesiv al spaimei rămâne luciditatea – și, uneori, râsul.

Am simțit nevoia să scriu aceste rânduri deoarece, în timpul plandemiei trecute, am fost printre puținii care au avut curajul să privească dincolo de cortină și să arate mecanismele unei manipulări de proporții.

Din același sentiment al datoriei morale, continui și astăzi să vă prezint un alt punct de vedere și să apăr un aspect tot mai rar și mai prețios într-o lume a confuziei generalizate: discernământul.

Autor: Lucian Ciuchiță

Citiți și:
De la hanta la covid și înapoi – Spre Galaxism în zbor!
Dr. Peter McCullough: Hantavirusul răspunde la hidroxiclorochină!

yogaesoteric
21 mai 2026