Un pas imens către însănătoşirea societăţii româneşti: valul de demisii din fruntea Serviciilor Secrete şi Ministerului Public

de Maria Nicola si Mihai Vasilescu

20 iulie 2006. O zi ce marchează începutul mult aşteptatului proces de curăţare a societăţii româneşti de structurile vechii caracatiţe securiste şi comuniste. Serviciul Român de Informaţii – SRI, Serviciul de Informaţii Externe – SIE şi Direcţia de Protecţie Internă a Poliţiei – DGIPI (fosta UM 0215 sau “Doi şi-un sfert”) rămân fără şefi. Le  urmează pe 21 iulie Parchetul General prin demisia lui Ilie Botoş. Referitor la aceste evenimente preşedintele României, Traian Băsescu spune: “Încă vedem structuri ale statului ticăloşite acţionând în viaţa de zi cu zi, încă avem tentaţia să răspundem la comenzi politice.” Băsescu a ales să le spună cu diplomaţie “structuri ticăloşite” sau “grupuri de interese”. În realitate ele ar trebui numite cu adevăratul lor nume: structuri masonice. 

Alături de yoghinii MISA, mulţi români au avut de suferit de pe urma practicilor comuniste şi securiste perpetuate de serviciile secrete şi de procuratură după lovitura de stat din 1989. Aceiaşi oameni, folosind aceleaşi metode şi aceleaşi pârghii pentru a-şi acoperi fărădelegile au deţinut puterea şi înainte şi după decembrie ’89.

Cele patru demisii salutare pentru societatea românească au fost aparent motivate de dispariţia lui Omar Hayssam, arabul implicat în răpirea jurnaliştilor din Irak din martie 2005. Această afacere stranie, încă neelucidată pentru marele public, cu siguranţă ascunde mult mai mult decât s-a spus.

“Jurnaliştii au semnat declaraţii personale în care îşi dădeau acordul pentru înscenarea răpirii. Probabil au crezut că pleacă într-un fel de excursie la Sinaia, fiind siguri că vor fi protejaţi de serviciile de informaţii române şi arabe. Ei nu ştiau nici atunci şi nu ştiu nici acum cu cine au colaborat. Au colaborat cu ucigaşi şi asasini aflaţi mai presus de lege. Asasini şi criminali francmasoni care creează scenarii nu numai în România şi împotriva poporului român, cum au fost lovitura de stat din decembrie 1989, mineriadele şi altele, ci şi în afara României, urmărind distrugerea oricărei rezistenţe împotriva mondializării.

Omar Hayssam şi alţi agenţi arabi aveau fie interdicţie de a părăsi România, fie se găseau pe listele Interpolului. Omar Hayssam împreună cu unii membrii PSD şi cu persoane importante din Serviciile Române de Informaţii care sunt cercetaţi penal pentru privatizări ilegale, rambursări de TVA de sute de miliarde de lei, evaziune fiscală, spălare de bani şi altele au vrut să organizeze o lovitură de stat în perioada răpirii jurnaliştilor pentru a ajunge din nou la putere în România, aşa cum au procedat şi la mineriade, pentru a prelua controlul asupra cercetărilor penale şi a scăpa de procese. De fapt, prin această răpire, se urmărea ca Omar Hayssam, agenţii terorişti şi mafioţi arabi din România, PSD şi Serviciile de Informaţii româneşti si arabe să devină nişte eroi naţionali, astfel încât să obţină scutirea de datoriile la stat ale firmelor arabe din România, încetarea cercetărilor penale asupra agenţilor arabi şi români, jefuirea României de încă 4 milioane de dolari şi ridicarea interdicţiei de a părăsi ţara impusă agenţilor arabi implicaţi în cercetări penale.” (Valentin Manoliu, Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale, Editura Sapienţia, Bucureşti,  2006,  pag. 73-74)

Planul acesta le-a fost dejucat de Traian Băsescu, care însă nu a putut contracara cu totul acţiunea “structurilor ticăloşite”, întrucât tocmai ele ocupau poziţiile cheie în instituţiile ce trebuiau să sancţioneze astfel de fapte. Pe numele lui Omar Hayssam a fost emis un mandat de arestare preventivă pentru terorism şi acesta a fost închis. Însă nu pentru multă vreme, aşa cum ne-am obişnuit că se procedează în cazul persoanelor susţinute de masonerie. În luna aprilie 2006 acesta a fost eliberat din arest pe motive de sănătate (despre care începem să aflăm din presă că sunt false), iar măsura arestării a fost înlocuită cu interdicţia de a părăsi ţara. Observaţi disproporţionalitatea dintre gravitatea faptelor comise şi blândeţea pedepsei, comparativ cu cazul lui Gregorian Bivolaru pentru care s-a dispus imediat arestarea pentru nişte supoziţii nedovedite nici până în prezent. Şi aşa s-a produs inevitabilul. În acest moment Omar Hayssam nu mai este de găsit. În dimineaţa zilei de 20 iulie Traian Băsescu convoacă o şedinţă de urgenţă la care participă şefii SRI şi SIE pentru a analiza situaţia creată. Cum nimeni nu putea oferi o explicaţie viabilă, Traian Băsescu cere să i se rezinte un raport până la orele 16, moment în care cei trei şefi ai serviciilor secrete vin în faţa preşedintelui cu demisiile. Demisia lui Ilie Botoş survine în ziua următoare după ce ministrul de interne Vasile Blaga îi acuză direct pe procurorii aflaţi în subordinea lui Botoş de proasta instrumentare a cazului.

Până acum acestea sunt faptele cunoscute. Evident motivele reale ale demisiilor le cunosc doar cei implicaţi şi Traian Băsescu. E suficient să spunem doar că aceste demisii erau dorite de multă vreme de foarte multă lume.

Radu Timofte – şeful Servicului Român de Informaţii, campion la fumigene

În timpul guvernărilor PSD, Radu Timofte a avut rolul de lansa fumigenele şi scandalurile de care aveau nevoie partidul sau Ion Iliescu. De exemplu, pe vremea când era senator  PDSR, în preajma alegerilor electorale s-a ocupat de neutralizarea informaţională a “Raportului Ciobanu” în care Ion Tapeş, omul lui Iliescu era acuzat că pe vremea când era şef al SIE a sponsorizat cu bani negri campania electorala  a lui Ion Iliescu din 1996.

Pentru că şi-a dovedit măiestria în astfel de acţiuni de dezinformare a fost numit pe 7 februarie 2001 şef al SRI, poziţie în care a rămas până pe 20 iulie 2006, supravieţuind cu succes alegerilor din 2004 în ciuda cererilor repetate ale PNL şi ale altora de a fi demis din funcţie. Imediat după numirea sa ca şef al SRI în 2001, o serie de ofiţeri ai fostei Securităţii  au fost reactivaţi pe funcţii importante în administraţia centrală şi în alte departamente ale serviciilor secrete. Justificarea acestei decizii a fost „profesionalismul” foştilor securişti în lucrul cu informaţiile.

Legăturile lui Radu Timofte şi ale lui Gheorghe Fulga, şeful de la SIE cu Sorin Ovidiu Vântu sunt de notorietate, fiind recunoscute chiar de controversatul om de afaceri. Cu ajutorul celor doi şefi de servicii secrete, Sorin Ovidiu Vântu a pus bazele unei reţele de spionaj economic, sub masca Gelsor şi a unui uriaş trust media din care face parte şi Realitatea TV. 

Ultima perlă a lui Radu Timofte înainte de a pierde şefia SRI a fost hilarul raport privind ameninţarea gripei aviare în care nu se făcea deosebirea dintre curcă şi găină. De-a lungul timpului Timofte a făcut multe afirmaţii care ulterior s-au dovedit a nu avea nici o bază reală. Vom cita doar una dintre ele, foarte elocventă pentru a demonstra că uneori SRI se informează din presă atunci când îşi întocmeşte rapoartele oficiale. Iată cum e posibil să ajungă minciunile unor jurnalişti probe la dosar: Radu Timofte l-a acuzat pe un fost consilier al lui Emil Constantinescu, Dorin Marian că şi-a făcut conturi frauduloase în Elveţia prin intermediul unei fundaţii. Dorin Marian l-a dat în judecată şi a câştigat procesul. Timofte a afirmat cu seninătate că sursa sa de informaţii în acest caz a fost un ziarist şi a fost foarte mirat că trebuie să răspundă în instanţă pentru informaţii pe care le-a preluat din presă.
 
Şi încă un exemplu care trădează mentalităţile de securist ale lui Radu  Timofte extras de data aceasta dintr-o emisiune (şi nu de la rubrica de umor, cum am fi tentaţi să credem) difuzată chiar de Realitatea TV, postul lui Sorin Ovidiu Vântu:

Realizator: Ce se ascultă mai uşor, un telefon fix sau un telefon mobil?
Radu Timofte: Nu se poate face comparaţie. Totul se ascultă foarte uşor.

Referitor la implicarea serviciilor secrete în cazul MISA, SRI i-a monitorizat pe Gregorian Bivolaru şi pe mulţi alţi practicanţi yoga din cadrul MISA din 1991, preluând vechile directive şi metode ale Securităţii. A fost intoxicată mass-media, au fost urmărite sute de persoane, au fost interceptate convorbiri telefonice fără nici o bază legală, invocându-se apoi pretextul atentatului la siguranţa naţională sau faptul că MISA deţine arme şi ar fi o grupare paramilitară. După Gabriel Andreescu toate acestea au costat peste 2 milioane de euro, bani aruncaţi în vânt, deorece de 15 ani SRI nu a descoperit nici o ilegalitate la MISA.  Descinderile în forţă din martie 2004 au fost realizate intenţionat la primele ore ale dimineţii, simultan în mai multe imobile, în speranţa că luându-i pe yoghini prin suprindere se va descoperi ce n-a găsit SRI-ul în 15 ani de monitorizări asidue şi ilegale. Din aceste motive APADOR-CH a cerut în aprilie 2004 demisia sau demiterea lui Radu Timofte şi a lui George Bălan, la acea vreme procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Gheorghe Fulga – şeful SIE, spionul lui Iliescu

Fost consilier pe politică internă al preşedintelui Ion Iliescu şi deputat PSD, Gheorghe Fulga a ajuns director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE)  al României tot în februarie 2001, imediat după ce Ion Iliescu a revenit la Cotroceni. 

Numele său este legat de multe scandaluri. A fost acuzat că este în strânse relaţii cu Paul Brener, cel care facilita intrarea în România a unor mafioţi care spălau bani pentru Cosa Nostra. A fost acţionar la Banca de Scont, fosta Banca Astra din Braşov preluată de Sorin Ovidiu Vântu prin Gelsor. În calitate de funcţionar public de rang înalt, Gheorghe Fulga nu avea voie să fie acţionar sau administrator la vreo firmă privată. Şi totuşi în 2002 deţinea trei firme alături  de  câţiva “fraţi“ de la Astra: editura  Apertus, o firmă de consultanţă în management – Consilia şi o firmă de publicitate în Braşov – General Media Advertising SA.

Virgil Ardelean – şantajistul de profesie

Şeful fostei “Doi şi-un sfert”, zis Vulpea, a fabricat multe dosare unor politiceni, oameni de afaceri sau chiar colegi incomozi şi a protejat afaceri dubioase. Cu ajutorul dosarelor fabricate îşi şantaja victimele şi astfel reuşea de fiecare dată să scape basma curată, păstrându-şi funcţia încă din 1998.

Unul dintre scandalurile în care a fost implicat a fost cel din februarie 2003, legat de “documentul de lucru 111”, un raport de analiză privind controlul şi supravegherea serviciilor secrete în România, prezentat la Geneva. În această analiză a evoluţiei serviciilor secrete româneşti din ultimii ani, evaluatorul Larry Watts spunea despre fosta UM 0215:  “cadrul legal al DGIPI şi al predecesoarei sale, UM 0215 este ambiguu. Sub pretextul combaterii corupţiei şi depistării unor fapte ale unor poliţişti, Virgil Ardelean, şeful DGIPI, a înaintat Parchetului solicitări de aprobare pentru ascultarea telefoanelor unor instituţii de presă. În 2003 încerca sub diferite pretexte să asculte zi şi noapte telefoanele agenţiilor de presa Medifax şi AM Press.”

Numele lui Virgil Ardelean este legat şi de celebrele “Stenograme ale PSD,” acesta fiind acuzat că a pus mâna pe stenograme pentru a-i şantaja pe cei din PSD care vroiau să îl demaşte. Publicându-le, Ardelean a reuşit să se pună bine cu noua putere şi astfel şi-a păstrat funcţia şi după alegerile din 2004.

Ilie Botoş – o fază “de culme” a subordonării politice a justiţiei române

Specialist în reţele de criminalitate organizată, campion la arte marţiale şi mai ales puternic susţinut de oamenii lui Adrian Năstase, Ilie Botoş avea toate atuurile pentru a ajunge în 2003 procuror general al României, poziţie de pe care să joace aşa cum îi cântau fruntaşii PSD şi fostul premier.

După alegerile din 2004 toată lumea se aştepta ca Botoş să fie demis. Demisia i-a fost cerută în repetate rânduri de judecătoarea Viorica Costiniu, preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor din România, de ministrul justiţiei Monica Macovei, de Ludovic Orban, Dragoş Ujeniuc şi Mona Muscă de la PNL, de Mircea Toma şi mai mulţi ziarişti de la Academia Caţavencu, pentru a cita doar nume sonore. Aceasta în urma numeroaselor scandaluri în care a fost implicat, din cauză că a acoperit fapte de corupţie şi a tolerat incompetenţa subordonaţilor săi: dosarul Ţiriac, fraudarea alegerilor generale din 2004, afacerea Palatul de Justiţie, afacerea Interlink, casele pentru procurori la preţuri preferenţiale din partea lui Năstase, cazul Rompetrol-telefonul lui Dinu Patriciu.

Din cauza abuzurilor în cazul MISA, demisia lui Ilie Botoş a fost cerută în repetate rânduri încă din 2004. Ca procuror general, acesta este direct responsabil de toate încălcările legii şi abuzurile în funcţie ale subordonaţilor săi. Din septembrie 2005 demisia lui Botoş a fost cerută săptămână de săptămână prin zeci de mitinguri în faţa Parchetului General, Ministerului de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi Preşedenţiei.

După demisia lui Ilie Botoş noul procuror general al României va fi numit, aşa cum prevede legea, de ministrul justiţiei Monica Macovei.

***
 

Până în prezent o mare parte din cei care s-au făcut părtaşi la prigoana împotriva MISA  şi-au pierdut poziţiile pe care s-au străduit atât de mult să şi le apere acceptând compromisuri uriaşe. Ne referim aici şi la Adrian Năstase care, după ce a pierdut alegerile, a trebuit să demisioneze din fruntea Camerei Deputaţilor şi în prezent este anchetat în 4 dosare penale şi hărţuit de presă. Fără susţinerea şi acoperirea de care s-au bucurat până acum, va veni în curând vremea să răspundă pentru faptele lor şi celelalte persoane implicate în campania nedreaptă şi abuzivă anti-MISA.

Aşa cum se auzea în fiecare miercuri dimineaţă în faţă Parchetului General, la mitingurile MISA, parafrazând cuvintele primului om pe Lună, putem spune şi noi că “Demisia lui Ilie Botoş este un  pas mic pentru el, dar un pas imens pentru Justiţia Română.” Adio, domnule Ilie Botoş!

Ilie Botoş – «o nouă fază a subordonării justiţiei române»

De ce vrem demisia lui Ilie Botoş

Serviciile secrete, loviturile de stat şi atentatele

Cine ne dezinformează şi în interesul cui?

 
22 iulie 2006
yogaesoteric