Ce este asta de fapt? Ciudați ai modei pariziene

67 0

Săptămâna Modei de la Paris nu mai are legătură cu hainele. Are legătură cu umilirea. Sezonul Primăvară/Vară 2027 s-a desfășurat în capitala Franței, între 28 septembrie și 6 octombrie, sub forma unui concurs pentru a vedea cine poate produce cele mai bizare porcării: ținute și machiaj concepute să șteargă orice urmă de sexualitate, să șteargă orice urmă de frumusețe și să preschimbe chipul uman într-un decor de film de groază ieftin.

Modelele sunt interschimbabile. Slabe până la extrem. Macabre. Fețele sunt șlefuite până devin aceeași mască deformată, demonică. Publicul aplaudă. Presa de specialitate numește asta „prestigiu”. Oamenii obișnuiți care urmăresc imaginile numesc asta un spectacol distopic de monștri.

Și, desigur, mesajul omniprezent se manifestă cu toată forța. Într-un clip, o femeie model, de culoare, îmbrăcată într-o rochie aurie, se clatină pe podium cu două siluete masculine albe, fără viață, atârnate peste ea.

Nu a fost un act întâmplător. A fost finalul prezentării „The Ninety-Nine Percent”, debutul în cadrul Săptămânii Modei de la Paris al brandului din Montreal Matières Fécales – termen francez pentru „materii fecale” –, organizat pe 28 septembrie în Place de la République. Designerii Steven Raj Bhaskaran și Hannah Rose Dalton au adus 99 de modele în piață. Fiecare dintre ele, conform Vogue, era o persoană de culoare.

Imaginile care au definit prezentarea, a scris Vogue, au fost ultimele două ținute: „două tinere modele de culoare purtau manechinele hiperrealiste create de Sarah Sitkin, reprezentând bărbați albi în vârstă, bine hrăniți, care erau legați la ochi cu măști din bancnote de dolari”.

FashionNetwork a descris finalul astfel: două modele – una într-un costum alb cu un singur nasture, cealaltă într-o rochie din lamé auriu cu trenă – „fiecare clătinându-se sub greutatea manechinelor care îi reprezentau pe miliardari, ridicate pe umeri”.

Bhaskaran a prezentat acest moment ca pe o eliberare. „Acesta este pentru cei 99%”, a declarat el pentru Vogue. „Preluăm sursa puterii din sezonul trecut și o oferim oamenilor pe care vrem să-i împuternicim.” Într-o notă mai detaliată, el a adăugat: „Nouăzeci și nouă de modele de culoare și nouăzeci și nouă de ținute create de un designer de culoare. Selecția modelelor nu a fost doar o alegere creativă; ea reflectă toate persoanele alături de care am crescut în locuințele sociale.” El a numit Place de la République „un loc al revoluției” și a spus că era „perfect ca primul spectacol de modă din istorie” de acolo să fie „organizat de un grup de imigranți ca noi”.

Colecția anterioară a casei Matières Fécales, intitulată „The One Percent”, mizase deja pe măști din bancnote de dolari care acopereau ochii, „mănuși ale vinovăției” din piele albă de miel cu palmele pătate de sânge și fețe protetice cu globii oculari acoperiți de negru, pe care Times Now le-a descris ca fiind „aproape diabolice”. Continuarea din această colecție a schimbat pur și simplu mesajul.

Sezonul trecut, casa de modă i-a îmbrăcat pe bogați ca pe niște demoni. În acest sezon, i-a îmbrăcat pe „cei 99%” ca pe niște zei și a atârnat bărbați albi și bogați în spatele lor ca pe niște carcase. Industria a numit aceasta „protest”.

Imaginați-vă indignarea dacă culorile persoanelor ar fi fost inversate.

Parisul este cadrul perfect pentru această manifestare. Orașul care odinioară simboliza lumina, proporția și o civilizație atât de sigură pe sine încât a inventat „haute couture”, a petrecut decenii întregi ștergând cultura care a făcut ca acest loc să conteze.

Migrația în masă și cultul oficial al modernității au făcut ca întregi cartiere și zone periferice să devină societăți paralele, în timp ce vechea capitală franceză este păstrată ca decor pentru vizitatori.

Conform datelor Ministerului de Interne pentru anul 2025, cetățenii străini reprezintă 87% dintre suspecții de furt și 61% dintre suspecții de violență sexuală în transportul public din Île-de-France – într-o țară în care străinii reprezintă aproximativ 9% din populație.

Un podium de modă care șterge sexul, frumusețea și chipul european nu este un accident care s-a petrecut să aibă loc tocmai la Paris. Este ceea ce pune în scenă o capitală cucerită atunci când elitele sale au decis deja că civilizația autohtonă este terminată.

Podiumul de defilare a reprezentat doar jumătate din poveste. În primul rând al festivalului, care este încă promovat drept cea mai prestigioasă săptămână a modei de pe glob, au apărut măști cu capete de animale, bancnote de dolari lipite peste ochi, căști de aur, unghii ascuțite ca niște arme și tunsori care fac să pară că persoanele respective au pierdut o luptă cu un tocător de lemne.

Aceasta este clientela. Hainele sunt concepute pentru oameni care au decis deja că a arăta ca un om înseamnă a fi burghez. Genul este șters. Frumusețea este tratată ca o eroare politică.

Machiajul nu pune în valoare un chip. Îl anulează. Structura osoasă este modelată spre aceeași geometrie înfometată, scobită, ușor defectuoasă, până când modelele încetează să mai fie femei sau bărbați și devin un unic spectru al mărcii.

Iată ce produce acum acest show: nu admirație, nu creație vestimentară de înaltă clasă, ci o vânătoare pentru a descoperi care casă de modă poate face ca silueta umană să pară cea mai blestemată.

Este un amestec între „Jocurile foamei” și un spectacol de ciudățenii satanice.

Aceleași siluete emaciate revin mereu. Același machiaj de cadavru. Același sex aplatizat. Aceeași piesă moralizatoare rasială deghizată în haute couture. Clasa conducătoare a lumii luxului a decis că cel mai înalt semn al statutului social este disprețul față de ceea ce moda obișnuia să prezinte: o femeie frumoasă, în mod evident o femeie, care poartă ceva ce o persoană obișnuită ar putea chiar să-și dorească.

Frumusețea nu este un hobby conservator. Este una dintre cele mai vechi aspirații umane – o expresie a Atributului Dumnezeiesc al Frumuseții Dumnezeiești – pe care modernitatea o tratează acum ca pe ceva suspect. O cultură care nu suportă un chip frumos, o siluetă feminină sau un trup masculin care nu este, într-un fel sau altul, torturat sau ucis, nu se va opri la podiumul de modă.

Va continua până când singurul aspect acceptabil va fi cel care spune: nu ești bărbat, nu ești femeie, nu ești un om, ești un obiect din stoc.

Citiţi şi:
„The One Percent” (Cei Unu la Sută): O prezentare de modă care arată adevărata față a elitei oculte
Vigilant Citizen: Ceva este teribil de greșit cu filmul „The Carpenter’s Son” („Fiul tâmplarului”)

 

yogaesoteric
10 octombrie 2026

 

Citește și Mai multe de acelasi autor
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More