Sârbii preferă să joace tot sârba

Peste noapte, Serbia a devenit pe Facebook-ul românesc o țară de trotinetiști. Victoria studenților de la Belgrad a fost primită la București ca o înfrângere a Moscovei în Balcani, deși legat de Kosovo, cei care au câștigat vorbesc mult mai aspru decât Vučić.

Andrei Caramitru a dat tonul petrecerii. Frații sârbi, „ăia naționaliști pro ruși și ortodocși fundamentaliști”, ar fi votat dintr-odată cu „blugi banane sorosiști bruxeliști tefeliști trotinetiști”. Concluzia vine apăsat, cu un „aoleu” de jubilație, anume că Europa ar conta pentru sârbi mai mult decât Rusia, China și MAGA la un loc. Fals.

Studenții au sărbătorit victoria chemând lumea să încingă hora în piața Slavija din centrul Belgradului. La București, proeuropenii au confundat hora sârbească, din prea multă euforie, cu un vals vienez.

Revolta sârbilor față de regimul Vučić a pornit dintr-o gară, și nimeni nu a pomenit atunci de Bruxelles. O copertină prăbușită la Novi Sad a ucis șaisprezece oameni, iar doi ani de proteste au strâns la un loc pe toți cei sătui de corupție, de tribunale capturate și de bătăuși cu legitimație de partid. Pe lista câștigătoare se regăsesc profesori de stânga radicală alături de academicieni ortodocși. Cu câteva zile înainte de vot, analiștii americani ai German Marshall Fund observau că Lista nu formulase o platformă coerentă de politică externă. Îi unea un singur aspect: să-l vadă plecat pe Vučić.

În Ungaria, Viktor Orbán a căzut deși JD Vance venise la Budapesta să-l susțină la un miting, cu cinci zile înainte de alegeri. Numai că Péter Magyar a spus-o pe față, votul era pentru el o alegere între Est și Vest. Odată cu noul premier, maghiarii nu au devenit peste noapte progresiști cu blugi-banane. Magyar a crescut în sistemul Orbán și a rămas un om de centru-dreapta, greu de urcat pe o trotinetă. Studenții sârbi, în schimb, au ocolit formula ca pe o mină rătăcită în Marea Neagră.

Kosovo a redevenit problema centrală în Serbia, odată cu victoria neașteptată a Listei Studenților. Radomir Saičić, academician și chimist, a fost una dintre fețele cele mai cunoscute ale Listei. În campania electorală, la televiziunea publică, el a spus că Rusia apără integritatea teritorială a Serbiei mai mult decât guvernul de la Belgrad. Apoi a enumerat acordurile pe care studenții „nu le-au semnat”, cele de la Washington, de la Bruxelles și planul franco-german, toate legate de Kosovo. Academicianul sârb a pus în cârca guvernării lui Vučić și cedările din nordul provinciei. Dinarul a fost scos din plățile sârbilor din Kosovo, plăcuțele sârbești de înmatriculare au fost înlocuite cu cele kosovare, iar rețeaua electrică din nord și lacul de acumulare Gazivode, principala rezervă de apă a regiunii, au ajuns sub autoritatea Priștinei.

Lista acordurilor internaționale este necesar să fie citită cu atenție. Acordul de la Washington poartă semnătura lui Donald Trump, iar dialogul cu Priștina mediat de Bruxelles este o condiție scrisă a aderării la UE. Patriotismul noii puteri se construiește exact pe hârtiile care legau Serbia de Occident. Vučić le semna strâmbând din nas și le sabota pe tăcute. Urmașii lui promit să le recitească cu Constituția în mână, spre disperarea federaliștilor din Uniune.

Bruxelles-ul a ales să nu observe că victoria ar putea fi doar aparent proeuropeană. A doua zi după vot, comisarul pentru extindere, Marta Kos, l-a sunat pe Ilija Srdanović, cardiologul din Novi Sad aflat în capul listei studenților, și i-a vorbit despre statul de drept, corupție și presa liberă. Despre Kosovo, nicio vorbă.

Pentru sârbi, Kosovo înseamnă mănăstirile medievale, Câmpia Mierlei și o rană care nu s-a închis de un sfert de secol. Orice guvern de la Belgrad care ar trata-o ca pe un dosar tehnic și-ar pierde alegătorii cât ai clipi. Uniunea Europeană va negocia cu un partener dornic să-și curețe Justiția și hotărât să nu cedeze nimic din ce socotește nenegociabil. Capitolele despre tribunale se pot deschide repede, cel despre Priștina se poate bloca la fel de repede. De altfel, Comisia Europeană lăsase deja Serbia în afara foilor de parcurs anunțate recent pentru Muntenegru, Albania, Moldova și Ucraina.

La rândul ei, Casa Albă pierde un interlocutor abil și câștigă unul imprevizibil. Dialogul strategic lansat în vară, pe energie, tehnologie și investiții, va supraviețui, întrucât folosește ambelor părți. Cu Moscova, continuitatea este aproape sigură. Fără sancțiuni, același gaz, aceeași simpatie populară. Diferența ține de ton. Vučić flutura Rusia ca pârghie la fiecare negociere cu Occidentul, în vreme ce noii veniți vor vorbi despre ea mai rar și o vor trata mai serios.

Rămâne de aflat cine va conduce hora sârbească. Dacă premier devine Dejan Šoškić, fostul guvernator al băncii centrale, ritmul se va potrivi cu economia legată de UE. Dacă dă tonul aripa lui Saičić, pașii spre Bruxelles vor fi mult mai mărunți decât cei spre Kosovo.

Entuziaștii noștri proeuropeni s-au prins în vals la primele acorduri de după rezultatul votului, fără să bage de seamă că la Belgrad s-a modificat doar omul din capul horei. Iar negocierile cu Occidentul vor deveni mai dure pe subiectul sensibil al provinciei recunoscută ca stat în urma bombardamentelor americane.

Citiți și:
Cine sunt și ce vor câștigătorii alegerilor din Serbia? Un cardiolog, fost combatant în războiul din fosta Iugoslavie, liderul Listei Studenților
Cutremur politic în Serbia: Vučić recunoaște victoria studenților și acuză implicarea unor țări europene și a „statului paralel” soroșist. „Au vrut să doboare o țară suverană”

yogaesoteric
9 noiembrie 2026