Bitcoin și cele 3 întrebări incomode privind criptomonedele

Lumea monedelor virtuale este una hiperconcurenţială, în care valuta cea mai scumpă pare să fie, de fapt, informaţia de calitate. De aceea, având ocazia să discut cu un investitor cu patru ani de experienţă în tranzacţionarea cripto, am considerat că este un prilej bun să verific opiniile care pot ajuta la o decizie informată de a investi sau nu în criptomonede.

Informaţiile despre criptomonede abundă online. De la știri precum cea privind „misterioasa moarte a lui Mircea Popescu”, singurul om care ar fi deţinut un milion de bitcoin, la cea privind decizia guvernului chinez de a scoate în afara legii tranzacţiile cu prima monedă virtuală sau știri legate de impactul de mediu al acestei monede, omul obișnuit poate constata cu ușurinţă că, deși știe multe despre bitcoin, nu a înţeles de fapt mai nimic despre ce presupune această monedă, de ce pare să aibă implicaţii atât de dramatice și de ce atât de mulţi tineri sunt atrași magnetic de „mirajul” aurului virtual.

Ce sunt monedele virtuale?

Criptomonedele sunt o valută virtuală sau digitală, asigurată împotriva contrafacerii (a multiplicării fără suport) prin criptografie. Ele au fost inventate ca o valută alternativă, care nu depinde de bănci centrale sau de administratori, ci poate circula independent în cadrul unei reţele de tip peer-to-peer (în traducere liberă, „de la egal la egal”).

Practic o monedă virtuală este o convenţie monetară susţinută nu de un guvern/o bancă, ci de un program informatic. Siguranţa transferurilor de monede virtuale este certificată de „mineri”, utilizatori care își pun la dispoziţia reţelei puterea de procesare a sistemelor lor pentru a efectua operaţiuni matematice consumatoare de timp și mari consumatoare de energie electrică.

Sistemul unui „miner” grupează constant tranzacţiile noi în „blocuri” de informaţie, care sunt apoi transmise în reţea și verificate de noduri receptoare. Fiecare bloc de informaţie este legat de blocul generat anterior, de aici și numele de blockchain (lanţ de blocuri). Tranzacţiile verificate sunt trimise apoi într-un registru public (public ledger), care este descentralizat, adică nu este administrat de nicio entitate în mod particular, ci este susţinut de reţeaua „minerilor” care contribuie la actualizarea lui constantă.

Ce este un „miner”?

„Minerii” se numesc astfel fiindcă, datorită muncii lor computaţionale, reţeaua îi răsplătește cu monede virtuale nou generate. (E important de notat că „minerul” este necesar să îndeplinească două condiţii pentru a fi plătit pentru munca lui: să atingă pragul de 1 MB de tranzacţii verificate – echivalentul unui bloc – și să fie primul/cel mai rapid verificator – proof of work.)

Onorariul minerului îl constituie monede practic „create”, ele nu sunt echivalentul a nimic altceva din afara sistemului informatic, iar valoarea lor este stabilită în mod similar valorii aurului (prin reglarea pieţei). La fel ca aurul, monedele virtuale nu au o valoare în sine, ci una pur convenţională. De aceea, cunoscutul investitor Warren Buffett spunea în 2014 că bitcoin „este un miraj, în esenţă. Este un mod foarte eficace de a transmite bani. (…) Dar și un cec este un mod de a transmite bani. Valorează cecurile cu mult mai mulţi bani doar fiindcă ele pot transmite bani? (…) Ideea că [bitcoin] ar avea vreo valoare intrinsecă uriașă este o glumă, din punctul meu de vedere.”

Buffett și-a menţinut opinia și în 2020, când a spus: „Criptomonedele practic nu au nicio valoare și nu produc nimic. Ele nu se reproduc, nu îţi pot scrie un cec, nu pot face nimic și ceea ce speri este că va veni cineva care îţi va plăti mai mulţi bani pentru ele mai târziu, dar apoi problema se mută la acea persoană. În termeni de valoare: zero.”

În mai 2021, investitorul părea deja obosit de solicitările de a-și explica poziţia anti-criptomonede, glumind că va înfuria susţinătorii bitcoin dacă iar critică moneda. Însă paralela cu aurul se menţine inclusiv în clasificarea freneziei actuale privind investiţiile în criptomonede drept o nouă „febră a aurului”, de data aceasta virtual.

Ce a generat febra aurului virtual?

Un bitcoin (BTC) valorează la data scrierii acestui material 33.820 dolari, iar capitalizarea de piaţă (adică valoarea tuturor monedelor BTC de pe piaţă) este de 651 miliarde de dolari. Cu doar un an în urmă, capitalizarea de piaţă bitcoin era de 208,9 miliarde de dolari.

Dacă această creștere pare spectaculoasă, o ponderăm cu observaţia că, în martie 2021, valoarea market cap bitcoin era de 1.101,2 miliarde de dolari, deci în doar câteva luni trader-ii au asistat la o scădere masivă a preţurilor. Însă, pe lângă bitcoin, mai există și alte peste 4.000 de criptomonede alternative (printre cele mai populare numărându-se altcoins precum ethereum și litecoin), cu o capitalizare de piaţă estimată la aproape 809 miliarde de dolari.

Mulţi dintre cei care s-au urcat în trenul criptomonedelor fie ca „mineri”, fie ca trader-i, au făcut-o atrași de perspectiva de a obţine câștiguri mari într-un timp scurt, generate de creșterea exponenţială a valorii monedelor și diferenţa rezultată între preţul de achiziţie și preţul curent. Optimiștii pariază pe o constanţă a acestei creșteri, deși numeroși analiști avertizează că nimeni și nimic nu poate garanta tendinţa de creștere, la fel cum nimeni nu poate anticipa nici scăderea valorii monedelor în viitor.

Pe lângă potenţialul de profit, The World Financial Review trece în revistă nu mai puţin de 6 alte motive pentru care criptomonedele au devenit atât de populare: taxele de tranzacţionare foarte mici, lipsa asocierii cu guvernele (din care decurge imunitatea monedei la fluctuaţiile inflaţiei), simplificarea utilizării criptomonedelor datorată creșterii numărului de companii care acceptă cripto-plăţi, securitatea (protejarea identităţii actorilor implicaţi în tranzacţie), accesibilitatea și convingerea că criptomonedele sunt valuta viitorului.

Conversaţie cu un trader de criptomonede

Trader-ul cu care am discutat este programator și face parte din rândul entuziaștilor monedelor virtuale. A început investiţia mai mult ca o curiozitate, cumpărând bitcoin cu bani de care se putea cu ușurinţă lipsi, printr-un concurs de circumstanţe care nu au presupus prea multă autoinstruire. Ulterior însă, câștigurile tot mai mari l-au convins chiar să renunţe la jobul de 8 ore pe care îl avea și să își susţină veniturile predominant din tranzacţionarea criptomonedelor. Iar un astfel de demers a presupus ceva mai mult efort. Citește cărţi de analiză tehnică și urmărește cu fidelitate mai multe conturi de Twitter unde investitori cu mult mai multă experienţă își împărtășesc observaţiile cu privire la piaţă suficient de mult cât să își consolideze o imagine de experți, dar suficient de puţin cât să nu înţeleagă orice neofit ce scrie acolo.

„Unele conturi mari de Twitter”, îmi spune, „fac shilling (promovează ceva pentru că au un interes ascuns în acel aspect), influenţând naivii să cumpere cât mai mult, căci astfel se pompează preţul. Aceștia vând criptomonedele lor când prețul ajunge la vârf și se îmbogăţesc, iar naivii care tocmai au cumpărat pentru a umfla prețul rămân cu monede lipsite de valoare. Asta e un fel de pump and dump” (pompează și abandonează).

În jargonul trader-ilor de criptomonede, shilling înseamnă să creezi popularitate pentru o monedă virtuală obscură, prin propagandă sau reclamă aparent bine intenţionată, astfel încât să creezi cerere pentru acea monedă. Un shiller este acea persoană care de obicei și deţine moneda pe care o promovează, însă persoana poate fi și plătită de un terţ să promoveze acea monedă.

La fel, pump and dump este o schemă deliberată de a crește artificial atractivitatea (a se citi „preţul”) unei monede, doar că în cazul pump and dump acţiunea nu aparţine unei singure persoane, ci unui grup care cumpără în masă un activ și/sau diseminează informaţii false sau înșelătoare despre o monedă.

„De exemplu, în 2017/2018, (cei de la) J. P. Morgan au zis că, dacă prind vreun trader de la ei că trade-uiește bitcoin, îl concediază. Preţul bitcoin a scăzut cu vreo 20%. Cine a cumpărat fix după? Veți ghici din prima.”

În septembrie 2017, CEO-ul J. P. Morgan, Jamie Dimon, spunea răspicat despre criptomonede că sunt „o înșelătorie” și că, „nefiind ceva real, într-un final o să se închidă”. Ba chiar spunea că ar „concedia în doi timp și trei mișcări” un trader J. P. Morgan care ar tranzacţiona bitcoin, din două motive: „e împotriva regulilor noastre și sunt niște monede stupide”.

În ziua în care CEO-ul a făcut această declaraţie, preţul bitcoin a scăzut cu două procente. O săptămână mai târziu, preţul bitcoin scăzuse deja cu 24%. În aceeași săptămână, Florian Schweitzer, managing partner la o firmă londoneză activă pe piaţa bitcoin, reclama autorităţilor suedeze că J. P. Morgan este unul dintre cei mai activi cumpărători de bitcoin pe Bitcoin XBT, listat la bursa Nasdaq Nordin în Stockholm. Mai mult, în februarie 2021, J. P. Morgan devenea prima bancă globală cu o reţea proprie pentru facilitarea plăţilor în sistem blockchain și cu o monedă proprie: JPM Coin.

„Bine, dar nu asta faci și tu? Vinzi ceva care are o valoare dată de faptul că mulţi zic că are valoare și e posibil ca, la un moment dat, cei de sub tine să rămână doar cu monedele?”

„Nu cred că e ceva fără valoare.”

„Ce dă valoare unui bitcoin?”

„Încrederea pe care o au oamenii în el.”

Partea întunecată a criptomonedelor

Promisiunea anonimatului a făcut din criptomonede raiul activităţilor ilegale. Pe reţele cripto, departe de ochii vigilenţi ai autorităţilor centrale, se tranzacţionează onorarii pentru traficul de carne vie, se vând și se cumpără droguri, arme și alte produse ilegale, se spală bani și se face evaziune fiscală. Un preţ cam mare de plătit pentru beneficiile pe care le promovează cripto-entuziaștii, precum protejarea confidenţialităţii disidenţilor și activiștilor care trăiesc în ţări cu regimuri politice opresive.

Potrivit unui studiu efectuat de cercetători de la Oxford în urmă cu 3 ani, aproximativ un sfert din toţi utilizatorii (25%) și aproape jumătate din toate tranzacţiile cu bitcoin (44%) sunt asociate activităţilor ilegale. La momentul efectuării cercetării, se estima că 24 de milioane de participanţi la piaţa bitcoin folosesc moneda în scopuri ilegale și că tranzacţiile lor, valorificate la circa 72 de miliarde de dolari, le-au consolidat active în valoare de circa 8 miliarde de dolari. Pentru context, cercetătorii comparau cu piaţa totală a drogurilor ilegale în SUA (estimată la 100 de miliarde de dolari anual) și în Europa (estimată la 24 de miliarde de dolari anual).

Motivele de critică adusă criptomonedelor nu se opresc însă la acoperirea reţelelor ilegale. Un alt minus al criptomonedelor este că, deși sunt imune la inflaţie, ele sunt foarte vulnerabile la rata de schimb. Fiindcă preţurile criptomonedelor se bazează pe cerere și ofertă, rata de schimb a unei criptomonede în altă monedă poate înregistra fluctuaţii extrem de mari. De aceea, mulţi analiști economici consideră tranzacţionarea criptomonedelor ca fiind speculă sau chiar joc de noroc.

Apoi, deși tranzacţiile sunt transparentizate și securizate de blockchain, alte verigi ale ecosistemului cripto nu sunt atât de bine securizate. Casele de schimb și portofelele electronice sunt mult mai vulnerabile la atacuri cibernetice. Iar acestea se pot solda, așa cum s-a petrecut deja, cu pierderi echivalente a milioane de dolari.

Descentralizarea atât de des invocată ca ideologie care se află la baza creării monedelor virtuale rămâne un ideal care se îndepărtează tot mai mult pe măsură ce timpul trece, fiindcă în practică blockchain-ul este controlat de o mână de „mineri”, care au capacitatea computaţională de a face proof of work mai rapid decât toţi ceilalţi. Așa cum arăta un studiu al Universităţii Cornell, atât în cazul bitcoin, cât și în cazul ethereum, „mineritul este foarte centralizat. Primii patru mineri din bitcoin și primii trei din ethereum controlează peste 50% din hash rate (rata de generare a codurilor de validare a tranzacţiilor).” Prin urmare, concluzionează studiul, „întreg blockchain-ul este dominat, în cazul ambelor sisteme, de mai puţin de 20 de entităţi de minerit.”

Cireașa de pe tort, care își merită numele datorită ramificaţiilor sale, este impactul de mediu al criptomonedelor. După ce Universitatea Cambridge a calculat, bazându-se pe modele teoretice, că funcţionarea bitcoin consumă foarte multă energie electrică, Elon Musk a anunţat pe Twitter că Tesla nu va mai accepta plăţi în bitcoin, pentru că „mineritul de bitcoin afectează mediul înconjurător”. Piaţa criptomonedelor a pierdut 365 de miliarde de dolari după acest anunţ.

A investi sau nu în bitcoin

Decizia de a tranzacţiona sau nu bitcoin sau alte monede virtuale este, desigur, una personală. Însă o decizie informată pro-investiţie este necesar mai întâi să poată răspunde afirmativ la câteva întrebări grele:

Este moral să întreţin un sistem care facilitează, la rândul lui, propășirea reţelelor infracţionale? Îmi pot permite ca, afectat de volatilitatea imprevizibilă a pieţei, să pierd toţi banii pe care i-am investit în criptomonede? Îmi asum că nu pot avea profit decât datorită caracterului piramidal al reţelei (să vând ceva ce nu produce nimic, la un preţ mai mare decât cel de la care am cumpărat, unor persoane care speră să poată face, la rândul lor, ceea ce fac și eu)?

Promisiunea unui câștig rapid îi face pe mulţi să ofere răspunsuri fie cinice ori prea optimiste la aceste întrebări. Comparativ cu perspectiva dobândirii independenţei financiare prin investiţii mici făcute pe termen lung, viziunea acumulării rapide de avuţie prin profit din cripto le poate părea unora mult mai atractivă. Din altă perspectivă însă, riscurile și costurile asociate acestei îmbogăţiri fac ca oportunitatea ei să fie cel puţin… discutabilă.

Autor: Alina Kartman

Citiți și:
Locul de unde se extrage… Bitcoin-ul, moneda digitală. Hangarele Bitmain sunt unele dintre cele mai mari cybermine din lume
Generarea şi tranzacţionarea bitcoinului consumă mai mult curent electric decât 159 de ţări din lume
„Minerii” STS, „ferme” Bitcoin în spitale!

 

yogaesoteric
16 noiembrie 2021