Noua «normalitate» care șochează: Guvernare nereprezentativă, precum și metode poliţieneşti ce sunt folosite în beneficiul corporaţiilor

Să fie vorba despre Rusia lui Vladimir Putin, despre China comunistă, despre Statele Unite ale Americii, despre România sau despre Uniunea Europeană?… Este vorba despre acele state în care cei care se consideră „elite” se ridică deja împotriva partidelor, releele dintre populaţie şi stat, în care partidele uită care este rostul lor, în care tehnocraţii se trezesc învestiţi cu puterea „străzii”, în care „strada” este supravegheată şi atent manipulată, în care societatea civilă este tot mai puţin „civilă” şi tot mai mult „de stat” sau chiar corporatistă.

„Istoria poate să ne demonstreze că, începând din acest moment, vom lăsa în urmă orice asemănare cu un guvern constituţional şi vom intra într-un stat militarist unde toți cetăţenii sunt suspecţi, iar securitatea bate libertatea”, scrie John W. Whitehead, preşedintele Rutherford Institute, despre situaţia din Statele Unite în actuala campanie prezidenţială.

Desigur, acesta este momentul în care oficialii guvernamentali încep să opereze după propriile reguli, ce au puţin de-a face cu sistemul de checks and balances (control şi echilibru), în timp ce cetăţenii sunt supuşi tuturor tipurilor de înjosiri, rămânându-le prea puţină speranţă că s-ar mai putea apăra.

Am trecut de perioada guvernului reprezentativ şi am intrat într-o nouă epocă – cea a autoritarismului. În ciuda nisipurilor mişcătoare pe care se află, această guvernare şi aceste legi în travesti ce sunt întoarse cu susul în jos au devenit noua normalitate.

Ramura executivă. Fie că vorbim de supravegherea sistematică a jurnaliștilor și a cetăţenilor obişnuiţi, de ocuparea unor state, actuala administraţie le-a depăşit pe cele anterioare în ce priveşte violarea Constituţiei. Preşedintele, ca şi mulţi dintre predecesorii săi, a trecut constant cu vederea de prevederile constituţionale când acest lucru servea interesului său şi a acţionat dincolo de lege şi în spatele unui văl al secretului, prin decrete şi prin justificări legale specioase. Indiferent cine va câştiga viitoarele alegeri, puţine se vor schimba. Politicile stalului poliţienesc vor continua din plin.

Ramura legislativă. Nu greşim când spunem că este cea mai egocentristă şi semicoruptă instituţie. Abuzurile merg de la neglijarea revendicărilor alegătorilor şi până la implicarea în practici individualiste, inclusiv prin alocarea de milioane pentru contracte ale statului în schimbul profitului personal şi al contribuţiilor pentru campanie, prin legături nepotrivite cu grupuri de lobby şi prin oferirea de informaţii financiare incomplete şi incorecte. Bani publici cheltuiţi, legislaţie trecută în pripă, certuri între partide, o etică a muncii pervertită, corupţie şi urâţenie morală – toate au contribuit la tot mai marea nemulţumire faţă de activitatea legislativului.

Ramura judecătorească. A fost creată pentru a interveni şi proteja oamenii în faţa guvernului şi a agenţilor lui, atunci când acţionează dincolo de limitele trasate. Însă, prin deferenţa faţă de statul poliţienesc, prin favorizarea securităţii în faţa libertăţii, prin eviscerarea celor mai elementare drepturi de dragul ordinii şi al celerităţii, justiţia a devenit gardianul statului poliţienesc în care trăim. Prin urmare, dreapta judecată şi justiţia au lăsat locul legalismului, etatismului şi elitismului, în timp ce protejarea drepturilor cetăţenilor a fost deprioritizată şi subordonată intereselor guvernamentale şi corporatiste.

Guvernul din umbră. Viitoarea putere va moşteni mai mult decât o naţiune divizată pe marginea catastrofei economice şi financiare. Va moşteni şi un guvern din umbră, unul perfect operaţional şi plin de oficiali nealeşi care, de fapt, sunt cei care conduc ţara. I se spune statul profund şi este format din birocraţi nealeşi, corporaţii, contractori, birocraţi blazaţi şi birocraţi instigatori – cei care trag sforile în culise în acest moment. Ei sunt așa-zișii „iluminați” ce acționează prin intermediul francmasoneriei mondiale.

Aplicarea legii. Aici intră toţi agenţii unui stat poliţienesc şi militarizat, inclusiv armata, poliţia şi numeroasele servicii secrete. Pentru că li s-a dat lumină verde pentru a cerceta, scormoni, aresta, confisca şi pentru a se purta în general grosolan cu aproape oricine cred ei că este cazul, totul fiind săvârșit cu „binecuvântarea” instanțelor. Oficialii acestor servicii nu mai sunt slujitorii cetăţenilor care i-au învestit cu încredere, pentru a menţine pacea, ci acum au ajuns parte a unei elite conducătoare a așa-zișilor „iluminați” de care depinde menţinerea maselor în ţarc, sub un strict control şi care sunt tratate ca potenţiali inamici, nu ca cetăţeni.

O societate ce este în mod total supravegheată. Antiutopia caracterizează acum cel mai mult știința, tehnologia şi un guvern care doreşte să fie atoatevăzător, atoateştiutor şi atotputernic.
Înregistrând conversațiile noastre telefonice, guvernul știe cam tot ce vorbim.
Intrând în emailurile noastre şi citindu-ne postările de pe Facebook, guvernul ştie ce scriem.
Monitorizându-ne mişcările prin camerele de luat vederi, ştie unde mergem.
Scormonind în vieţile noastre – ce citim, ce vorbim şi unde mergem – guvernul poate estima ce urmează să facem. (…) Nu mai suntem pentru el nevinovați până la proba contrarie.
Se adaugă apoi la toate acestea statul corporatist, complexul militaro-industrial, tehnica de supraveghere invazivă, trupele speciale, supraincriminarea.

Însă, dacă guvernul a ajuns să fie o agenție supra autoritară, aceasta este din cauză că noi am lăsat să se întâmple așa ceva datorită inerției și a naivității în care ne complacem.

Există patru categorii de cetățeni când vine vorba despre responsabilizarea guvernului. Fiecare categorie ne spune mult despre opiniile față de guvernare, indiferent de cine se află la putere.
În prima categorie sunt cei care cred că guvernul face ce trebuie, în ciuda eșecurilor sale evidente și repetate.
În a doua categorie se află cei care nu numai că nu cred deloc în guvern, ci cred cu tărie că guvernul este împotriva lor.
În a treia categorie se află cei care nu cred că guvernul este un înger, dar nici diavolul în persoană, ci o entitate care trebuie să fie imediat controlată prin intermediul Constituției.
Apoi urmează a patra categorie, formată din indivizi pe care nu-i interesează activitatea guvernului, nu votează, ca să nu mai vorbim că adeseori ei nici măcar nu știu cine se află la putere. Ei sunt ușor de distras și de condus, ei sunt cei care fac ca treaba guvernului să fie mai ușoară decât ar trebui.

Este ușor să fii distras și amuzat de bufoneriile campaniilor electorale, de show-uri cretine și premieri, de competiții sportive tâmpe și știri mondene, de evanghelismul edulcorat și facil care acum trece drept „religie”. Ce este însă mult mai greu este să faci față realității că șomajul, sărăcia, inegalitatea, injustiția și violența devin deja norme.

Puterea vrea să rămânem mereu divizați, proști, alienați unul de celălalt pe criterii politice, pe criteriul contului din bancă, pe criteriul religiei noastre, al rasei sau al sistemului de valori. Orwell a remarcat de mult că „adevărata discrepanță nu este între conservatori și revoluționari, și între libertarieni și autoritariști”. Acum singura distincție care mai contează este unde te poziționezi în cadrul statului polițienesc, adică dacă ești fie parte a problemei, fie a soluției.

Citiți și:

Sfârşitul inevitabil al capitalismului şi naşterea statului poliţienesc global

Statul polițienesc a apărut: «Scrii prea mult pe Twitter!» 
Operaţiunea secretă «ochiul şi timpanul» revine. SRI ascultă de două ori mai multe telefoane decât FBI
 

yogaesoteric
9 mai 2016