A fost odată un Obelisc… dar oare de ce nu era obelisc?

un articol de Bogdan Andrei

Încă din anii ‘70, adică din perioada comunistă, pe plaja centrală din Costineşti a fost înălţat un monument pe care acum toată lumea îl cunoaşte drept „Obelisc”. Acesta a devenit foarte rapid un punct de reper, un loc în care tinerii îşi dădeau întâlniri şi unde s-au organizat multe concerte şi concursuri.  Recentele inundaţii au dărâmat acum această construcţie care devenise o adevărată emblemă a staţiunii tineretului. Autorităţile din Costineşti declară că „Obeliscul” nu mai poate fi refăcut şi va trebui construit de la zero. Dar oare este într-adevăr necesar să fie reconstruit în forma pe care o avea? Am reflectat puţin la simbolismul acestui monument, căci curiozitatea ne-a fost trezită de o întrebare de bun simţ- de ce se numeşte „Obelisc” un monument care nu seamănă deloc cu un obelisc? Şi iată ce am aflat.

Cum arată de fapt un Obelisc? 

În Enciclopedia Wikipedia găsim pentru obelisc următoarea definiţie: “monument înalt, cu patru feţe, având o formă tronconică şi o piramidă în vârf”. Etimologic, cuvântul obelisc provine din grecescul obelus care înseamnă ac, ţepuşă, de la forma ascuţită a acestui  tip de monument.

În antichitatea egipteană, unde el apare foarte des, obeliscul era privit la origine ca expresia materializată, în piatră, a unei raze a creaţiei ce provine de la zeul creator al Universului. Mai apoi el a devenit un simbol generalizat al puterii şi omniprezenţei zeului solar Ra, cel care – după credinţa de atunci – locuieşte şi însufleţeşte, într-un mod tainic şi ascuns, inima fiecărui obelisc. 

 

De-a lungul epocilor am asistat la o neobişnuită răspândire a acestui gen de monumente în toată lumea. Încă din perioada împăraţilor romani, obeliscurile egiptene erau smulse de la locurile lor şi aduse în Europa drept pradă de război. Astfel a început un adevărat proces de “descărcare” a străvechilor monumente de semnificaţia lor spirituală iniţială şi de transformare a lor într-un simbol al puterii terestre. După aproape două mii de ani, obeliscurile au reapărut cu insistenţă în Europa, în America şi chiar şi în Australia pentru a orna marile capitale ale lumii. Aceste obeliscuri au fost aduse, în decursul ultimelor două secole, chiar de pe şantierele arheologice ale Egiptului de către… cine credeţi?

 
O reţea de obeliscuri masonice plantate în puncte cheie  

Aşa cum putem afla chiar din cărţile de popularizare a simbolurilor masonice, obeliscul este un simbol foarte familiar în lojă. “Reînvierea” acestui simbol a fost necesară pentru a legitima apartenenţa ritualurilor şi “iniţierilor” masonice la cele antice, egiptene. Obeliscul a devenit astfel acum un simbol al puterii şi continuităţii masonice “multimilenare”, sensul său antic iniţial ajungând cu totul răsturnat! Ne dăm deci foarte uşor seama cine şi în ce scop a dezrădăcinat şi a mutat obeliscurile egiptene din Egipt, chiar începând cu prima expediţie “de cercetare istorică” condusă de tânărul şi “talentatul” mason Buonaparte. Cel care avea să devină mai apoi împăratul Napoleon, primul care a încercat crearea prin forţă a unui stat masonic unic, la nivelul întregului continent european.

 
Multe alte obeliscuri au fost ridicate în ultima jumătate de secol în toate ţările, dar mai ales în cele cu regim de conducere comunist. Nu este greu de dedus acum motivul, comunismul a fost unul dintre experimentele masonice planetare.

Există multe exemple revelatoare cum ar fi obeliscul ridicat în Washington DC în cinstea primului preşedinte al SUA, obeliscul din Piaţa Concordiei-Paris sau obeliscul din Piaţa San Pietro-Vatican care este după cum se spune cel mai vechi din cele descoperite până acum în Egipt. 

Obeliscul din Costineşti – confuzie intenţionată?

Monumentul amplasat în inima staţiunii uteciste a tineretului în acei ani de comunism trebuia să se încadreze în curentul la modă.  El nu a păstrat însă decât numele reînviatului simbol al puterii masonice, deşi prin forma sa avea efecte subtile mult mai periculoase decât cele angrenate de deturnarea simbolului egiptean.

Prin forma sa el este ceea ce în literatura ocultă se numeşte un iadeş. Adică un simbol inversat, anti-spiritual care evocă prin forma sa despicată, disonantă, ex-centrică (care îndepărtează de centru) rezonanţe distructive.            

 

Figurile alăturate ne arată modul în care acest monument a devenit un simbol al dezbinării şi împrăştierii. La origine s-a folosit forma simbolică a celor trei cercuri concentrice, ce are un rol central în ştiinţele sacre, cum ar fi hermeneutica.

 

Simbolul iniţial este o expresie grafică a unităţii care se regăseşte în treime. Cele trei Lumi ale creaţiei divine, simbolizate prin cele trei cercuri au toate acelaşi centru, acelaşi punct din care se nasc şi la care revin, simbol al creatorului unic, Dumnezeu tatăl.  

Pervertirea şi inversarea acestui simbol universal şi materializarea lui într-un monument nu s-a putut realiza neintenţionat de către artistul iniţiat în simbolism.  Au fost necesari trei paşi:

1. Turtirea laterală a simbolului

2. Despicarea verticală a lui în două părţi

3. Alăturarea inversată a jumătăţilor, spate în spate şi micşorarea părţilor exterioare

Şi iată rezultatul: “Obeliscul” – simbolul staţiunii Costineşti!

Aceeaşi pervertire şi inversare, cu efecte la fel de anti-spirituale o fac sataniştii când răstoarnă simbolul crucii. Dacă în cazul crucii lucrurile sunt evidente, detectarea inversării unor simboluri mai puţin cunoscute este mai greu de făcut pentru cei neavizaţi. Şi de acest lucru profită cei care „plantează” astfel de  monumente în puncte strategice, frecventate de un număr mare de oameni,  care evocă permanent energii ale dez-binării, ne-împlinirii şi dez-ordinii.

Să recunoaştem că, aşa cum a fost proiectat de fapt, obeliscul din Costineşti a fost în mod constant, timp de treizeci de ani, o sursă potenţială de energie mentală distructivă, amplificată conştient sau nu de nenumăratele “evenimente sportiv-culturale” petrecute în imediata sa vecinătate şi de numărul uriaş de cărţi poştale care i-au răspândit imaginea. Poate ar fi mai bine ca edilii locali să profite de această şansă pe care le-au acordat-o inundaţiile şi să construiască un monument cu adevărat frumos şi inspirator în centrul staţiunii Costineşti.

Citiţi şi:
Distrugerea unui pseudo-simbol cântăreşte mai mult decât mii de case inundate!
Dezastru la Costineşti. Yoghinii ajută autorităţile la salvarea sinistraţilor
Ştiinţa confirmă efectele benefice ale spiralei yoghine yang

Bibliografie:Texe Marrs, Codex Magica: Secret Signs, Mysterious Symbols, and Hidden Codes of the Illuminati, Rivercrest Publishing (November 1, 2005)
Jim Marrs, Rule by Secrecy: The Hidden History That Connects the Trilateral Commission, the Freemasons, and the Great Pyramids, Harper Paperbacks; New Ed edition (April 24, 2001)
A.Ralph Epperson, Unseen Hand: Introduction to the Conspiratorial View of History, Publius P. (April 1985)
Craig Heimbichner, Blood on the Altar: The Secret History of the World’s Most Dangerous Secret Society, Independent History and Research (January 3, 2005)
John Coleman, One World Order: Socialist Dictatorship, Bridger House Pub (October 1998)
Ed Decker, The Dark Side of Freemasonry, Huntington House Publishers (September 1, 1994)
A.Ralph Epperson, The new world order, Publius P. (September 1990), UK

1 octombrie 2005
yogaesoteric.net