Prietenii noștri în aparență dezinteresați, de la est și de la vest, toți creștinii sau fost creștini, gata să-și dea viața (sic!) pentru România, bat tare în scuturile… Antirachetă cu puștile lor ultraperformante încărcate cu muniție de război… Fac zarvă pentru demobilizarea psihică a adversarului. Zarva distrage atenția de la mișcările de trupe și de la evoluțiile de pe frontul nevăzut, acolo unde fiecare creștin (și nu numai) își decide prin alegerea sa, viitorul cel fără de sfârșit.
New-agiști specialiști în viziuni, au stabilit că, în înțelegerea și modelarea universului (inclusiv a celui personal) lumea a trecut prin trei perspective. Prima perspectivă a fost aceea a Bisericii (înțelegând bisericile catolică și cea protestantă cu încrengăturile sale), a doua a fost cea mecanicistă, deschisă de Newton, Keppler etc. și a treia este cea deschisă de mecanica cuantică.
Conform evaluărilor prostești ale ideologilor New Age, primele două perspective sunt perimate. Ideatica celei de-a treia perspective este o alianță superficială dintre filosofiile orientale indiene, puterea gândului și… fizica cuantică!
Într-o imagine holistică a lumii, totul este rezonanță, energie, de la cele materiale, grosiere, până la cele fine, cum ar fi psihicul și sufletul. Fizica cuantică le explică la prima vedere și le unește pe toate. În această a treia perspectivă omul nu mai este religios (nu mai are relevanță apartenența sau neapartenența la vreo religie), ci spiritual! Regimente de suflete (mai ales încreștinate) cad pradă celei de-a treia perspective, în căutarea esenței cuantice, a păcii și a fericirii…
În triada spirituală amintită mai sus, puterea gândului este în mod absolut dominantă. Deoarece, în funcție de circumstanțe, chiar particulele elementare (ex. neutrino) își schimbă identitatea, new-agiștii trag în mod pripit concluzia că acestea se comportă doar conform intențiilor, a gândurilor cercetătorilor. Iată o bază serioasă (sic!) pentru a susține în mod suprem autovindecarea, modelarea vieții personale, a societății, chiar a universului numai prin puterea gândului în absența lui Dumnezeu. Prin puterea gândului, omul poate face în aparență totul! A gândit ce vrea și apoi s-a făcut! Mai satanic decât Satana!
***
Cineva însă spune așa: „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Dumnezeu, El o taie; și orice mlădiță care aduce dumnezeiască roadă, El o curățește, ca mai multă roadă dumnezeiască să aducă. (…) Eu sunt vița iar voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Dumnezeu și Eu rămân în el, doar acela aduce roadă multă, căci fără Dumnezeu nu putem face nimic.” (Ioan 15, 1-2,5)
New-agiștii, care nu-L exclud definitiv pe Dumnezeu din ecuație, pe care-L citează trunchiat, vor spune că vorba aceasta „fără Dumnezeu nu puteți face nimic” se referă la altceva.
Și apoi, în a treia perspectivă, când toți sunt spirituali, având un sprijin atât de puternic doar în gânduri, este deranjant, jignitor, un afront la demnitatea umană ca cineva, fie el și înțelept, să le spună celorlalți: „Fără Dumnezeu nu puteți face nimic bun”.
Dar Iisus vorbea și mulțimilor, și cărturarilor, și fariseilor (printre care erau unii care Îi doreau moartea) în parabole sau direct, învățând ce trebuie și ce nu trebuie să facă, pentru a-i face pe toți să înțeleagă că „există dumnezeiasca împărăție a cerurilor”, că Însuși fiul lui Dumnezeu a venit printre oameni, ca să le aducă Vestea ce Bună.
După Înviere, Iisus Hristos le spune ucenicilor: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Învățându-le să păzească toate cele dumnezeiești câte v-am poruncit vouă, iar Eu cu voi sunt și rămân în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor. Amin!” (Matei 28, 18-20). Înainte de înălțarea la cer, pentru a se așeza de-a dreapta Tatălui, Mântuitorul le spune ucenicilor: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura ce o primește. Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede aceasta va fi alegerea sa și astfel se va osândi” (Marcu 16, 15-16). Evanghelia a fost propovăduită la toată făptura. Că nu toată făptura o acceptă și că chiar cei care s-au botezat se leapădă de ea, nu este vina lui Hristos.
Și a mai spus Hristos: „Dumnezeu este Alfa și Omega…, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine, Atotțiitorul.” (Apocalipsa 1,8)
Și pentru că am amintit de fizica cuantică și de ideea superficială a new-agiștilor cum că puterea gândului poate mișca particulele elementare, iată ce spune fizicianul Max Planck, laureat al premiului Nobel pentru fizică (1918): „În calitate de fizician, adică de om care și-a dedicat toată viața unei științe complet prozaice, ce este explorarea materiei, nimeni nu mă poate suspecta că aș fi un fantast. Prin urmare, studiind atent atomul, vă spun că nu există materie ca atare! Toată materia apare și persistă numai datorită unei forțe care determină particulele atomice să vibreze, ținându-le împreună în cel mai mic sistem solar, care este atomul. Totuși, în întreg universul, nu există o forță care să fie inteligentă sau eternă și, prin urmare, trebuie să presupunem că în spatele acestei forțe (care ține atomul – n.n.) există totuși o forță conștientă, o Minte macrocosmică sau un Spirit inteligent.”
Această Minte macrocosmică (sau Spirit) inteligentă, pe care Max Planck o cunoaște și pe care în altă parte o numește Alfa și Omega, este Dumnezeu, Atotțiitorul, Pantocratorul.
Deci, dacă bunul Dumnezeu ține lumea și pe tot omul, este evident că, fără El, nimeni, creștin sau necreștin, ateu, agnostic etc. nu poate face nimic, nici măcar nu mai poate respira.
Da, dar omul face și fapte plăcute și fapte neplăcute lui Dumnezeu. Înseamnă că și cele neplăcute sunt făcute cu ajutorul, cu sprijinul lui Dumnezeu?
Dumnezeu I-a dat omului puterea de a face, dar și libertatea neștirbită în a alege liber între gândurile, vorbele și faptele sale, chiar și împotriva lui Dumnezeu. „Deci Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de Cel de sus. De aceea, cel ce M-a predat ție mai mare păcat are” (Ioan 19, 10-11). Pilat era o autoritate imperială care avea putere de la împărat (care împărat avea puterea de la Dumnezeu) și avea putere legală în a elibera sau în a răstigni. Păcatul cel mare al lui Pilat constă în frica, pentru persoana și poziția sa, de a dispune eliberarea unui nevinovat. Păcatul lui Iuda este mai mare, pentru că el nu are nicio autoritate (nici de la împărat, nici de la Dumnezeu) și în plus era și prietenul lui Iisus.
Un exemplu concludent că tot omul, prin alegerile sale libere, în gând, în cuvânt și în faptă, se va mântui sau se va osândi.
de Nicușor C.
Citiți și:
Vedere din centrul Universului (I)
Creaţia (I)
yogaesoteric
5 ianuarie 2016