Acad. Ioan Aurel Pop: Putem condamna politicienii, inamicii externi, instituțiile statului, dar n-avem dreptul să condamnăm țara și poporul român

„Să ieșim din această dezamăgire pe care o trăim ca popor!”

Academicianul Ioan Aurel Pop subliniază, în cadrul seriei 100 de adevăruri istorice, difuzate de Trinitas TV, care sunt interesele României, constatând că ar fi necesar să ne preocupe cel puțin trei aspecte: emigrarea masivă a românilor din țară; problemele românilor din jurul granițelor, din teritoriile Regatului României de până la 1940; criza demografică și natalitatea scăzută, ca semn al neputinței de a asigura dăinuirea neamului românesc măcar din punct de vedere biologic.

„Tezaurul nostru cel mai de preț, pe care riscăm să-l pierdem dacă nu suntem atenți, este tezaurul sufletesc și legătura pe care este binevenit s-o continuăm cu această țară și cu acest pământ. Pentru că putem să-i condamnăm pe politicieni, putem să-i condamnăm pe inamicii noștri externi, putem să ne condamnăm pe noi înșine și toate instituțiile statului care n-au fost vrednice de misiunea lor, dar n-avem dreptul să condamnăm țara și poporul român pentru că ele sunt valori situate deasupra noastră. Și încrederea pe care este nevoie să o semănăm în suflete se leagă și de misiunea noastră de dascăli. Mulți dintre noi, chiar dacă suntem ingineri sau medici sau exercităm meserii care nu sunt legate de dăscălie, într-un fel suntem dascălii neamului și este necesar să ne urmăm această misiune cu responsabilitate.

Drama noastră ca popor este acum, pe de-o parte, plecarea din țară a multora dintre români, milioane de români, faptul că alte milioane trăiesc în afara României, dar lângă România. Și această dramă combinată cu faptul că nu mai naștem fii și fiice, cu criza demografică și natalitatea scăzută, este necesar să ne îngrijoreze.

Un stat responsabil, cu niște conducători aleși pe baza meritelor lor individuale, ar fi nevoie să se gândească măcar la aceste trei aspecte: la faptul că românii își iau lumea-n cap, la faptul că avem români lângă graniță care plâng după țară și pe care nu-i știm sprijini cum s-ar cuveni, și la faptul că nu putem să ducem acest neam, din punct de vedere biologic, mai departe.

Acestea sunt aspecte care ar fi necesar să ne preocupe pe toți și să găsim soluții, pentru că, de-a lungul istoriei, am trecut prin perioade și mai grele (decât cea de astăzi – n.r.). De aceea, eu, ca istoric, nu mă descurajez. Dar, în relațiile internaționale, n-avem prieteni. Nu numai noi, nicio țară nu cred că are prieteni. Țările au numai interese. Și fiecare își apără interesul cum știe mai bine și cum poate mai bine. Unii pot mai bine, alții pot mai rău, dar sunt parcă unii care intenționat nu apără aceste interese.

Or, a ajunge în fruntea unui popor și a nu ști sau a nu dori să aperi interesele acestui popor, pentru popor e o descurajare teribilă! Și noi ar fi necesar să ieșim din această dezamăgire pe care o trăim ca popor și să putem participa din nou pe scena politică în exercițiul democratic – că altul mai bun n-avem decât cel democratic, nu se cunosc modalități mai bune –, să participăm cu tot sufletul nostru, să avem încredere în liderii pe care îi alegem și să știm că pentru copiii și nepoții noștri suntem în stare să lăsăm o țară măcar așa cum ne-au lăsat-o bunicii și părinții noștri”, este de părere istoricul și academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și președintele Academiei Române.

Citiți și:

«Decidenții politici nu sunt oameni de stat! Ei se gândesc numai la ei, nu la prosperitatea acestei țări»

Naționalismul și Imperiul Liberal (I)

yogaesoteric
6 septembrie 2019