Începând din anul 1870, Eminescu a fost urmărit de serviciile secrete ale celor două imperii (Austro-Ungar și Țarist), ca urmare, pe de o parte, a celor trei articole publicate în Federațiunea sub pseudonimul de Varro (Să facem un Congres, În Unire e tăria și Equilibrul), iar pe de altă parte ca urmare a evenimentelor de la comemorarea lui Ștefan cel Mare, de la Putna (1871).
Ca dovadă a „monitorizării” sale de către serviciile secrete rusești (fapt mai puțin cunoscut) și implicarea lui Titu Maiorescu în această combinație, cităm integral scrisoarea diplomatului român Alexandru Cantacuzino (1811-1884) adresată lui Titu Maiorescu la data de 19/31 octombrie 1879. Scrisoarea, descoperită la Arhivele Naționale de prof. univ. dr. Florin Cristian Gheorghe (președintele pentru România al Asociației Europene a Cadrelor Didactice), a fost tradusă din limba germană de prof. univ. dr. Tiberiu Spircu și publicată anul trecut în revista Cugetarea europeană.
„Dragă Domnule Maiorescu, mă văd încă o dată obligat să recurg la intervenția dumitale. Dimineața știi cu câtă sinceritate ți-am manifestat în mod spontan simpatia mea pentru Eminescu și cât aș fi fost de mulțumit de a-l putea socoti printre colaboratorii noștri. Ei bine, mă tem foarte mult să nu vină o zi când să mi se impună o despărțire. Acest tânăr este atât de plin de ură contra rușilor încât cu toate recomandările mele și cu atât mai mult ale dumitale, el persistă să facă din Timpul dosarul personal al antipatiilor sale. Fii atât de bun și reia-ți misiunea pe lângă el; eu i-am vorbit astăzi, fă și dumneata același lucru. Fără a-i spune nimic care să-i poată deștepta susceptibilitatea sau sensibilitatea, să obții din partea sa NU SĂ NU SPUNĂ ADEVĂRUL, CI SĂ NU-L SPUNĂ DECÂT ÎN MICĂ PARTE (s.n.). În orice caz, îmi faci și mie personal un serviciu, căci eu port foarte adesea plictiseala lipsei sale de a se situa în timp.
Mulțumesc anticipat și la revedere, pe când?
Al tău f. A. Cantacuzino”
Din această scurtă epistolă rezultă cel puțin trei aspecte:
1. Faptul că A. Cantacuzino își semnează scrisoarea punând înaintea numelui litera „f”, denotă că el și Maiorescu făceau parte din aceeași lojă masonică („f” vine de la „frate”, formula de adresare a masonilor între ei).
2. Reacția lui A. Cantacuzino la filipicele lui Eminescu împotriva Rusiei ni-l prezintă ca fiind omul rușilor. Iar avertismentul lui este similar și-l precede pe cel al lui Petre Carp din 1883: „Și mai potoliți-l pe Eminescu!”.
3. Relația apropiată care rezultă din tonul scrisorii lui A. Cantacuzino (omul rușilor) către Titu Maiorescu (omul Austro-Ungariei) determină supoziția că acesta din urmă era „jucător” la ambele capete (Austro-Ungaria și Rusia), împotriva intereselor României și, implicit, împotriva lui Eminescu.
Citiți și:
28 iunie 1883: Ziaristul Mihai Eminescu este arestat, la 33 de ani, fiind sacrificat de masoni pentru «integrarea europeană»
Adevăratul Eminescu
Eminescu a dorit înfăptuirea Daciei Mari, ideal pentru care a fost asasinat (I)
yogaesoteric
4 iunie 2018