Activitatea cerebrală şi trezirea credinţei în DUMNEZEU… (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

De curând, cercetătorii au realizat, aparent fără voia lor, un experiment inedit. Cu ajutorul unui scaner cerebral, ei au putut observa ce parte a creierului unui subiect devine mai activă, atunci când acesta se roagă plin de credință lui Dumnezeu. Bărbatul în cauză, un pacient diagnosticat cu o formă severă de epilepsie, se afla la spital din cauza unei crize.

Deși nu s-a declarat o persoană foarte religioasă, bărbatul în vârstă de 46 de ani, fiind vizibil afectat de starea sa deficitară de sănătate, a început să le vorbească medicilor despre Dumnezeu. Ce anume a determinat oare ca o astfel de persoană să aibă dintr-o dată o experiență religioasă intensă? Să fi fost doar faptul că s-a aflat într-un moment de răscruce al vieții sale?

Specialiștii neurologi ce s-au aflat lângă acel bărbat nu au găsit deocamdată un răspuns, însă aparatele lor le-au arătat o creștere neobișnuită a activității în banda de frecvenţă joasă gamma, 30-40 Hz, în cortexul prefrontal stâng, chiar în momentul în care pacientul se gândea cu credință la Dumnezeu.

„În timp ce era culcat în pat, pacientul parcă «a înghețat» brusc și a început să privească atent tavanul timp de câteva minute, afirmând că în acele clipe Dumnezeu îi era aproape. Apoi el a început să rostească rugăciuni în liniște, iar rugăciunile sale s-au intensificat. Noi nu știm ce s-a petrecut aici, la ce anume am fost martori, nu ştim ce a declanșat activitatea anormală în acea regiune a creierului, spre deosebire de alte zone“, au declarat apoi medicii.

Aceștia sunt conștienți că au fost martorii unui eveniment extrem de rar. Șansele ca un pacient să treacă printr-o asemenea stare chiar în momentul în care s-a conectat la aparatura pentru efectuarea electroencefalogramei sunt destul de mici, însă ei au avut ocazia de a vedea și înregistra un fenomen misterios, care ne face încă o dată să ne întrebăm: cât de multe știm noi cu adevărat despre Dumnezeu?

Creierul este una dintre părțile ce compun structura ființei umane şi continuă să ascundă încă multe secrete. Totuși, mulți oameni de știință se străduiesc să le descifreze. Cercetătorii de la Universitatea din Utah desfășoară un proiect prin intermediul căruia ei urmăresc să înțeleagă mai bine cum poate experiența spirituală să modeleze creierul. În acest sens ei au lansat proiectul „Creierul omului religios“. Neuroradiologul Jeffrey Anderson, alături de alți cercetători, precum Michael Ferguson și Jared Nielson, speră ca în urma studiului să poată identifica rolul pe care religia și credința îl are în modelarea creierului.

Având în vedere cât de importantă este religia și viața spirituală în existența a milioane de oameni, Anderson consideră că este surprinzător cât de puține informații deținem noi despre „experiențele spirituale tradiționale“ și cu privire la impactul lor asupra creierului. „Sentimentele religioase și cele spirituale sunt printre cele care influențează cel mai profund comportamentul și modul în care interacționăm cu alte persoane, și totuși neuroștiințele spiritualității și ale religiei sunt aproape complet necunoscute“, a declarat Anderson, citat de publicația The Blaze.

Pentru a înțelege mai bine reacțiile creierului omului religios, cercetătorii au decis să efectueze o scanare RMN în timp ce subiecții urmăresc un program religios de o oră, incluzând muzică, clipuri video, rugăciune și citirea Scripturii. Scopul exercițiului este acela de a constata ce se petrece în creierul uman în timpul derulării acestor activități. Anderson este convins că, în momentul de față, cercetarea științifică deține instrumentele necesare pentru a face un studiu referitor la activitatea creierului în timpul unor interacțiuni emoționale și sociale profunde, ce sunt asociate cu religia și credința. În această privință, el a emis ipoteza că este posibil să existe un răspuns similar al creierului uman, indiferent de sistemul de credință ce este adoptat de către participanți.

Chiar dacă nu au toate răspunsurile cu privire la maniera în care religia și credința profundă în Dumnezeu pot modifica structura creierului uman, cercetătorii urmăresc să stabilească abia acum corelații între credință și modul în care reacționează creierul. Astfel, ei au descoperit că sentimentul intens al credinței în valorile spirituale autentice poate genera o stare de fericire. Un caz devenit deja celebru este Matthieu Ricard, un călugăr tibetan şi totodată un specialist în genetică moleculară. Celebritatea sa se datorează faptului că el este considerat a fi cel mai fericit om din lume. Cel puțin aceasta este concluzia oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin. În urma aplicării pe capul lui Ricard a 256 de senzori, cercetătorii au constatat atunci că creierul său produce un nivel de unde gamma „care nu a mai fost niciodată observat, conform literaturii de specialitate“. Scanările cerebrale au arătat, de asemenea, o activitate extraordinar de mare în cortexul prefrontal din partea stângă a creierului şi o activitate mult mai redusă a cortexului prefrontal din partea dreaptă. Cercetătorii consideră că acest aspect este într-un anume fel conex cu o capacitate cu totul neobişnuită de a fi fericit a călugărului, care îi reduce considerabil predispoziţia spre pesimism si stres.

Explicația pe care o oferă Ricard acestui fenomen este simplă. În opinia sa, „meditaţia nu este doar o metodă de relaxare, ci ceva care îţi transformă într-un mod complet creierul – cu alte cuvinte, transformă în profunzime ceea ce eşti“, a declarat Ricard. Cu siguranță, creierul uman va continua să suscite mult interes, lăsând un câmp vast de investigație oamenilor de știință.

Alte cercetări atestă deja faptul că modificările funcțiilor creierului sunt responsabile nu doar de inducerea sentimentului de fericire ce este asociat credinței puternice în valorile spirituale autentice, ci și de scăderea nivelului de depresie. Astfel, într-un nou studiu, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Columbia au analizat dimensiunea creierului şi potenţiala sa legătură cu credința în Dumnezeu. Rezultatele cercetării au indicat că o credinţă mai mare în Dumnezeu este în mod evident asociată cu o grosime mai mare a scoarţei cerebrale. Cercetătorii i-au întrebat pe subiecţi cât de des se roagă sau merg la biserică şi cât de important este acest gest pentru ei. În urma cercetării s-a constatat că oamenii care considerau că religia și credința în Dumnezeu au pentru ei o însemnătate mai mare aveau un cortex mai gros în unele zone. Astfel, s-a observat că oamenii care au un cortex mai subţire au un risc mai mare de a suferi de depresie. Prin urmare, cu acea ocazie oamenii de ştiinţă au concluzionat că religia şi spiritualitatea protejează în mod evident împotriva depresiei, mai ales în cazul persoanelor care sunt ceva mai predispuse la această afecţiune.

În zilele noastre, în epoca maximei exersări a raţionalităţii, deşi desconsiderat şi împins în sfera obscurului, sentimentul puternic religios este încă prezent. Ce îi face pe oameni să îşi păstreze credinţa în Dumnezeu? Este oare posibil ca până la urmă știinţa să Îl elimine din ecuaţie pe Dumnezeu? Cercetări relativ recente din domeniul neurologiei oferă deja noi perspective în rezolvarea acestor tulburătoare întrebări, descoperind un fapt foarte simplu şi totodată precis din punct de vedere ştiinţific: impulsul religios este puternic înrădăcinat în biologia creierului uman.

Să vedem în continuare cum apar și se manifestă din punct de vedere neurologic stările superioare de conştiinţă. Ele sunt rezultatul diminuării, al estompării percepției obişnuite a eului (de fapt, a egoului, AHAMKARA) şi creează senzaţia euforică de absorbţie într-o realitate mai vastă. Cercetătorii americani, studiind scanările SPECT (Single Photon Emission Computed Tomography) ale creierului în timpul stărilor profunde de meditaţie, au observat că aceste senzaţii se produc în legătură cu modificarea activităţii ariei cerebrale care integrează simţul orientării (aria corticală asociată cu orientarea în spațiu). Mai exact, aceasta apare datorită privării ei de stimulii neurali. Această arie corticală este situată în secţiunea posterioară a lobului parietal şi ea primeşte stimuli senzoriali de la simţul tactil şi de la celelalte simţuri, în special simțul văzului şi simțul auzului.

Ea îi oferă omului capacitatea de a crea senzaţia de tridimensionalitate a trupului şi de orientare a acestuia în spaţiu. Există două arii cerebrale care integrează simţul orientării, localizate în fiecare emisferă cerebrală, care realizează operaţii distincte, dar corelate, aşa cum de altfel s-a putut vizualiza în imaginile SPECT. Aria corticală care integrează simțul orientării în spațiu din emisfera cerebrală dreaptă este răspunzătoare pentru crearea matricei neurale, care este conexă cu experiența spaţiului fizic, iar cea din emisfera cerebrală stângă joacă un rol foarte important în generarea percepției ce este corelată cu starea de eu subiectiv.

Modificarea activităţii ariei cerebrale care integrează simţul orientării poate fi produsă de activităţile ritmice din cadrul ritualurilor veritabile (religioase sau de natură spirituală) şi de diverse alte forme de activitate elevată, ritmică (de exemplu, ascultarea unei muzici foarte frumoase, ambientale lente, recitarea sau citirea unui poem foarte frumos, legănatul unui copil adorat, sau unele activităţi benefice dinamice, cum ar fi jocurile amoroase generatoare de transă, ovaţionarea entuziastă la vederea unui spectacol inspirat, impresionant, binefăcător etc.). Acest proces de modificare a activităţii la nivelul ariei de orientare conduce la apariția unor momente euforice de unitate spirituală transcendentă, ce prezintă diferite grade de intensitate, în funcţie de nivelul de blocare a fluxului neural către această arie corticală.

Putem descrie un binefăcător continuum unitar al stărilor armonioase de conştiinţă, în care punctul de plecare (cel mai jos situat) este chiar starea cotidiană, familiară în care ne trăim viaţa: mâncăm, dormim, lucrăm, interacţionăm cu ceilalţi şi, în timp ce suntem conştienţi de legătura noastră cu lumea din jur, experimentăm totodată starea de ființă umană ce este izolată, separată.

Pe măsură ce traversăm acest continuum binefăcător, starea noastră de separare faţă de lume, față de Univers scade din ce în ce mai mult. Putem astfel experimenta chiar o ușoară senzație de unificare, spre exemplu, prin artă veritabilă, inspirată, genială, prin muzică foarte frumoasă, spirituală ori plimbându-ne plini de încântare toamna prin pădure sau putem atinge stări din ce în ce mai profunde de unitate euforică atunci când suntem romantici sau foarte îndrăgostiţi. Mai departe, putem experimenta stări intense, plenare de euforie sau chiar de extaz spiritual, spre exemplu, în urma unei experienţe amoroase de lungă durată, copleșitoare și profunde, iar la capătul superior al continuumului benefic sunt stările uluitoare de completă transcendere a eului individual limitat şi de deplină unitate spirituală, ba chiar divină cu Universul, cu întregul Macrocosmos, ce sunt adeseori descrise cu lux de amănunte, unele surprinzătoare, de către misticii din toate tradiţiile spirituale autentice.

Pentru a atinge aceste stări net superioare de conştiinţă, căile spirituale veritabile pun la dispoziţie metode adecvate specifice, prin care sunt trezite în fiinţa aspirantului energii subtile sublime, dumnezeiești, foarte intense. Astfel, unii meditează pentru a-şi focaliza energia benefică a minţii întocmai ca pe un laser, alţii fac aceasta pentru a o linişti perfect şi pentru a anihila orice gând perturbator care o poate distrage de la natura ei ultimă, iar alţii folosesc cu înțelepciune uriaşa energie naturală a erosului perfect controlat în acelaşi scop. Orice demers spiritual veritabil și potrivit începe cu un act de voinţă.

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, volumul 2, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Punctul focar al lui Dumnezeu

De ce Dumnezeu nu va pleca. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei

Experiment ştiinţific: Credinţa în Dumnezeu şi prejudecăţile binefăcătoare pot fi inhibate prin stimularea magnetică a creierului
 

yogaesoteric
26 ianuarie 2017